N.K. c. SUISSE

Publicat la 26 iulie 2021 SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 52873/20 N.K. împotriva Elveției introdusă la 25 noiembrie 2020 comunicată la 9 iulie 2021 DE LA LEFFAR Cererea se referă la refuzul autorităților elvețiene de a acorda o autorizație de ședere reclamantului, resortisant al Kosovo (Rezoluție 1244 al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite). A intrat ilegal în Elveția în 1989. Din 1993, a beneficiat de o pensie de invaliditate în urma unui accident de muncă în 1992. A obținut un permis de ședere din motive medicale între 1996 și 2001, a solicitat o autorizație de ședere pentru cazuri individuale de o gravitate extremă pe care autoritățile interne au respins-o în 2017. Acestea au considerat că reclamantul își avea reședința ilegală în Elveția pentru majoritatea șederii sale, că integrarea sa nu era reușită și că avea legături mai strânse cu Kosovo.

O cerere de reexaminare, depusă în 2018, a fost respinsă în 2020. Tribunalul Administrativ Federal (TAF) a considerat că circumstanțele nu s-au schimbat din 2017 și că, din acest motiv, o reexaminare nu s-a justificat. Tribunalul Federal (TF) nu a intrat în vigoare pe motiv că reclamantul nu se putea invoca de art. 8 din convenție. În fața Curții, recurentul susține că refuzul de a-i acorda o autorizație de ședere încalcă dreptul său la respectarea vieții sale private, garantat prin art. 8 din convenție. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A suferit recurentul o interferență în drepturile sale protejate prin art. 8 alineatul (1) din convenție? În acest caz, a fost justificată în temeiul alineatului (2) din această dispoziție?

Instanțele interne au examinat cu atenție faptele și au aplicat jurisprudența organelor convenției și au pus în discuție în mod corespunzător interesul special al reclamantului și interesul public al colectivității? În această privință, au motivat acestea suficient deciziile lor (a se vedea în acest sens El Ghatet c. Elveția, nr 56971/10, § 47, 8 noiembrie 2016 Ndidi c. Regatul Unit, 412215/14, § 76, 14 septembrie 2017 I.M. c. Elveția , n 23887/16, § 78, 9 aprilie 2019 . și M.c. Elveția , n 59006/18, § 52, 8 decembrie 2020) În ce măsură problema legalității sau a șederii reclamantului a jucat un rol în concluziile trase de instanțele elvețiene sub aspectul articolului 8 din convenție Ce măsuri concrete au luat autoritățile competente în vederea expulzării reclamantului și a executării acestuia și au acționat cu celeritatea necesară?

Publié le 26 juillet 2021

TROISIÈME SECTION

Requête n o 52873/20 N.K. contre la Suisse introduite le 25 novembre 2020 communiquée le 9 juillet 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le refus des autorités suisses d’octroyer une autorisation de séjour au requérant, ressortissant du Kosovo (Résolution n o 1244 du Conseil de Sécurité de l’ONU). Il est entré en Suisse illégalement en 1989. Depuis 1993, il est au bénéfice d’une rente d’invalidité à la suite d’un accident de travail en 1992. Ayant obtenu un permis de séjour pour des raisons médicales entre 1996 et 2001, il a demandé une autorisation de séjour pour cas individuel d’une extrême gravité que les autorités internes ont rejetée en 2017. Elles ont considéré que le requérant résidait en Suisse illégalement pour la plupart de son séjour, que son intégration n’était pas réussie et qu’il avait des liens plus étroits avec le Kosovo.

Une demande de réexamen, introduite en 2018, fut rejetée en 2020. Le Tribunal administratif fédéral (TAF) considéra que les circonstances n’avaient pas changé depuis 2017 et que de ce chef, un réexamen ne se justifiait pas. Le Tribunal fédéral (TF) n’est pas entré en matière au motif que le requérant ne pouvait pas se prévaloir de l’article 8 de la Convention. Devant la Cour, le requérant soutient que le refus de lui octroyer une autorisation de séjour viole son droit au respect de sa vie privée, garanti par l’article 8 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il subi une ingérence dans ses droits protégés par l’article 8 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, était-elle justifiée au regard du paragraphe 2 de cette disposition ? 2. Les juridictions internes, ont-elles soigneusement examiné les faits et appliqué la jurisprudence des organes de la Convention et ont-elles dûment mis en balance l’intérêt particulier du requérant et l’intérêt public de la collectivité ? À cet égard, ont-elles suffisamment motivé leurs décisions (voir, dans ce sens, El Ghatet c. Suisse , n o 56971/10, § 47, 8 novembre 2016 ; Ndidi c. Royaume-Uni , n o 412215/14, § 76, 14 septembre 2017 ; I.M. c. Suisse , n o 23887/16, § 78, 9 avril 2019 ; et M.M.

c. Suisse , n o 59006/18, § 52, 8 décembre 2020) ? 3. Dans quelle mesure la question de la légalité ou l’illégalité du séjour du requérant a-t-elle joué un rôle pour les conclusions tirées par les juridictions suisses sous l’angle de l’article 8 de la Convention ? Le séjour du requérant était-il illégal ou était-il légal vu la demande d’autorisation en cours ? 4. Quelles mesures concrètes les autorités compétentes ont-elles prises en vue de l’expulsion du requérant et de l’exécution de celle-ci, et ont-elles agi avec la célérité requise ?