P.J. și R.J. împotriva Elveției

Publicat la 26 iulie 2021 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 52232/20 P.J. și R.J. împotriva Elveției, introdusă la 24 noiembrie 2020, comunicată la 9 iulie 2021: Primul reclamant, resortisant al Bosniei și Herțegovinei, este stabilit în Elveția în 2013, în temeiul reîntregirii familiei, pentru a se alătura soției sale de cetățenie sârbă (a doua reclamantă), care beneficiază de o autorizație de stabilire. În 2014 și 2016 s-au născut cele două fete ale reclamanților care dețin, de asemenea, autorizații de stabilire. În 2018, reclamantul a fost arestat de poliție în timp ce transporta 194 de grame de cocaină pentru o treime. El a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 20 de luni cu suspendare și expulzare obligatorie, pe o perioadă de cinci ani, în temeiul articolului 66a din Codul Penal Elvețian (CP).

Potrivit scrisorii o din această dispoziție, judecătorul expulzează din Elveția în străinătate, care, la fel ca în speță, este condamnat pentru încălcarea articolului 19 alineatul (2) din Legea privind drogurile (LStup), pentru o perioadă de cinci până la cincisprezece ani. Potrivit celui de-al doilea paragraf din art. 66a CP, judecătorul poate, în mod excepțional, să renunțe la expulzare atunci când aceasta din urmă se află în străinătate într-o situație personală gravă, iar interesele publice în land nu depășesc interesele private ale statului străin de a rămâne în Elveția (a se vedea prima decizie privind expulzările obligatorii M.M. c. Elveția, 59006/18, 8 decembrie 2020). În fața Curții, reclamanții susțin că expulzarea încalcă drepturile lor la respectarea vieții private și de familie, garantate prin art. 8 din convenție.

În acest sens, a fost aceasta justificată în temeiul alineatului (2) din această dispoziție Instanțele interne, au aplicat cu atenție jurisprudența organelor convenției și au pus în discuție în mod corespunzător interesele speciale ale reclamanților și interesul public al colectivității, în conformitate cu analiza de la caz la caz și cu criteriile stabilite de Curte (a se vedea în acest sens, Bultif c. Elveția , n 54277/00, 2 august 2001 Üner c. Țările de Jos [GC], n 46410/99, 18 octombrie 2006 I.M. c. Elveția , n 23887/16, 9 aprilie 2019 ; și Unuane c. Regatul Unit , n 80343/17, 24 noiembrie 2020) ? În acest sens, au luat în considerare suficient integrarea reclamanților în Elveția și interesul superior al copiilor Autoritățile interne au motivat suficient deciziile lor (a se vedea în acest sens El Ghatet c. Elveția, nr. 56971/10, § 47, 8 noiembrie 2016 Ndidi c. Regatul Unit, n 412215/14, § 76, 14 septembrie 2017 I.M.

c. Elveția, n 23887/16, § 78, 9 aprilie 2019; și în special M. c. Elveția, n 59006/18, § 52, 8 decembrie 2020)

Publié le 26 juillet 2021

TROISIÈME SECTION

Requête n o 52232/20 P.J. et R.J. contre la Suisse introduite le 24 novembre 2020 communiquée le 9 juillet 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

Le premier requérant, ressortissant de la Bosnie-Herzégovine, s’est établi en Suisse en 2013 en vertu du regroupement familial pour y rejoindre sa femme de nationalité serbe (la deuxième requérante), qui est au bénéfice d’une autorisation d’établissement. En 2014 et 2016 naquirent les deux filles des requérants qui possèdent également des autorisations d’établissement. En 2018, le requérant fut arrêté par la police alors qu’il transportait 194 grammes de cocaïne pour un tiers. Il fut condamné à une peine privative de liberté de vingt mois avec sursis et expulsion « obligatoire », pour une durée de cinq ans en vertu de l’article 66a du Code pénal suisse (CP). Aux termes de la lettre o de cette disposition, le juge expulse de Suisse l’étranger qui, comme en l’espèce, est condamné pour infraction à l’article 19 alinéa 2 de la Loi sur les stupéfiants (LStup), pour une durée de cinq à quinze ans.

Selon le deuxième alinéa de l’article 66a CP, le juge peut exceptionnellement renoncer à une expulsion lorsque celle-ci mettrait l’étranger dans une situation personnelle grave et que les intérêts publics à l’expulsion ne l’emportent pas sur l’intérêt privé de l’étranger à demeurer en Suisse (voir la première décision concernant les expulsions « obligatoires » M.M. c. Suisse , n o 59006/18, 8 décembre 2020). Devant la Cour, les requérants soutiennent que l’expulsion viole leurs droits au respect de leur vie privée et familiale, garantis par l’article 8 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Les requérants ont-ils subi une ingérence dans leurs droits protégés par l’article 8 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, était-elle justifiée au regard du paragraphe 2 de cette disposition ? 2. Les juridictions internes, ont-elles soigneusement appliqué la jurisprudence des organes de la Convention et ont-elles dûment mis en balance les intérêts particuliers des requérants et l’intérêt public de la collectivité selon l’analyse au cas par cas et les critères établis par la Cour (voir, dans ce sens, Boultif c. Suisse , n o 54277/00, 2 août 2001 ; Üner c. Pays-Bas [GC], n o 46410/99, 18 octobre 2006 ; I.M.

c. Suisse , n o 23887/16, 9 avril 2019 ; et Unuane c. Royaume-Uni , n o 80343/17, 24 novembre 2020) ? À cet égard, ont-elles suffisamment pris en compte l’intégration des requérants en Suisse et l’intérêt supérieur des enfants ? 3. Les instances internes, ont-elles suffisamment motivé leurs décisions (voir, dans ce sens, El Ghatet c. Suisse , n o 56971/10, § 47, 8 novembre 2016 ; Ndidi c. Royaume-Uni , n o 412215/14, § 76, 14 septembre 2017 ; I.M. c. Suisse , n o 23887/16, § 78, 9 avril 2019 ; et en particulier M.M. c. Suisse , n o 59006/18, § 52, 8 décembre 2020) ?