I.B.A. împotriva Elveției

Publicat pe 26 iulie 2021 SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 2895/20 I.B.A. împotriva Elveției introdusă la 7 iulie 2020 a fost comunicată la 9 iulie 2021: Reclamantul, resortisant tunisian, este stabilit în Elveția în 2009. El are trei copii, care sunt în beneficiul unei autorizații de stabilire. Fiica sa în vârstă suferă de o formă severă de tulburare a deficitului de atenție. În 2019, reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 30 de luni și la relocalizare obligatorie, pe o perioadă de cinci ani, în temeiul articolului 66a din Codul penal elvețian (CP). În conformitate cu litera e a acestei dispoziții, judecătorul expulzează Elveția din străinătate, care, la fel ca în speță, este condamnat pentru obținerea ilegală de prestații de asigurare socială sau de ajutor social (art. 148a CP), pentru o perioadă de cinci până la cincisprezece ani.

Soția reclamantului a fost condamnată, de asemenea, pentru aceleași infracțiuni și autoritățile au ordonat expulzarea sa obligatorie. Potrivit celui de-al doilea paragraf din art. 66a CP, judecătorul poate, în mod excepțional, să renunțe la expulzare atunci când aceasta din urmă se află în străinătate într-o situație personală gravă, iar interesele publice în land nu depășesc interesele private ale statului străin de a rămâne în Elveția (a se vedea prima decizie privind expulzările obligatorii M.M. c. Elveția, 59006/18, 8 decembrie 2020). În fața Curții, reclamantul susține că expulzarea încalcă dreptul său la respectarea vieții private și de familie, garantate prin art. 8 din Convenție. Invocând art. 6 din Convenție, acesta se plânge de un proces inechitabil.

Întrebări adresate părților Reclamantul a suferit o interferență în drepturile sale protejate prin art. 8 alineatul (1) din Convenție. ? În cazul în care a fost justificată în temeiul alineatului (2) din această dispoziție Instanțele interne au aplicat cu atenție jurisprudența organelor Convenției și au pus în balanță în mod corespunzător interesul special al reclamantului și interesul public al colectivității conform analizei de la caz la caz, respectând criteriile stabilite de Curte (a se vedea, în acest sens, Boultif c. Elveția, nr 54277/00, 2 august 2001 Üner c. Țările de Jos [GC], n 46410/99, 18 octombrie 2006 I.M.

c. Elveția, n 23887/16, 9 aprilie 2019; și Unuane c. Regatul Unit, n 80343/17, 24 noiembrie 2020)? În acest sens, au luat în considerare în mod suficient interesul superior al copiilor Instanțele interne, au motivat suficient deciziile lor (a se vedea în acest sens El Ghatet c. Elveția, n 56971/10, § 47, 8 noiembrie 2016 Ndi c. Regatul Unit, 412215/14, § 76, 14 septembrie 2017 I.M. c. Elveția, n 23887/16, § 78, 9 aprilie 2019; în special M.M. Elveția, n 59006/18, § 52, 8 decembrie 2020)

Publié le 26 juillet 2021

TROISIÈME SECTION

Requête n o 28995/20 I.B.A. contre la Suisse introduite le 7 juillet 2020 communiquée le 9 juillet 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant, ressortissant tunisien, s’est établi en Suisse en 2009. Il a trois enfants, qui sont au bénéfice d’une autorisation d’établissement. Sa fille ainée souffre d’une forme sévère de trouble du déficit de l’attention. En 2019, le requérant fut condamné à une peine privative de liberté de trente mois et l’expulsion « obligatoire », pour une durée de cinq ans en vertu de l’article 66a du Code pénal suisse (CP). Aux termes de la lettre e de cette disposition, le juge expulse de Suisse l’étranger qui, comme en l’espèce, est condamné pour obtention illicite de prestations d’une assurance sociale ou de l’aide sociale (article 148a CP), pour une durée de cinq à quinze ans.

La femme du requérant fut également condamnée pour les mêmes infractions et les autorités ont ordonné son expulsion « obligatoire ». Selon le deuxième alinéa de l’article 66a CP, le juge peut exceptionnellement renoncer à une expulsion lorsque celle-ci mettrait l’étranger dans une situation personnelle grave et que les intérêts publics à l’expulsion ne l’emportent pas sur l’intérêt privé de l’étranger à demeurer en Suisse (voir la première décision concernant les expulsions « obligatoires » M.M. c. Suisse , n o 59006/18, 8 décembre 2020). Devant la Cour, le requérant soutient que l’expulsion viole son droit au respect de la vie privée et familiale, garantis par l’article 8 de la Convention. Invoquant l’article 6 de la Convention, il se plaint d’un procès inéquitable.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il subi une ingérence dans ses droits protégés par l’article 8 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, était-elle justifiée au regard du paragraphe 2 de cette disposition ? 2. Les juridictions internes, ont-elles soigneusement appliqué la jurisprudence des organes de la Convention et ont-elles dûment mis en balance l’intérêt particulier du requérant et l’intérêt public de la collectivité selon l’analyse au cas par cas en respectant les critères établis par la Cour (voir, dans ce sens, Boultif c. Suisse , n o 54277/00, 2 août 2001 ; Üner c. Pays-Bas [GC], n o 46410/99, 18 octobre 2006 ; I.M.

c. Suisse , n o 23887/16, 9 avril 2019 ; et Unuane c. Royaume-Uni , n o 80343/17, 24 novembre 2020) ? À cet égard, ont-elles suffisamment pris en compte l’intérêt supérieur des enfants ? 3. Les instances internes, ont-elles suffisamment motivé leurs décisions (voir, dans ce sens, El Ghatet c. Suisse , n o 56971/10, § 47, 8 novembre 2016 ; Ndidi c. Royaume-Uni , n o 412215/14, § 76, 14 septembre 2017 ; I.M. c. Suisse , n o 23887/16, § 78, 9 avril 2019 ; et en particulier M.M. c. Suisse , n o 59006/18, § 52, 8 décembre 2020) ?