KLIMOV v. UKRAINE and 2 other applications

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

15.07.2021

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Communicated

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

KLIMOV v. UKRAINE and 2 other applications (CtEDO, 2021)

HUDOC · oficial

Publicat la 9 august 2021 CIFTH SECȚIUNE Aplicația nr. 70105/13 Andriay Vitaliyovych KLIMOV împotriva Ucrainei și a altor două cereri (a se vedea lista anexată) comunicată la 15 iulie 2021 OBJECTIFUL CAUZULULUI Cererii se referă în principal la dreptul reclamanților la libertatea de exprimare. La 2 martie 2012, reclamantul a publicat un articol care critică activitățile Camerei de Audit, o instituție guvernamentală. Reclamantul a remarcat în articolul că informațiile conținute în el reflectă propria sa opinie subjectivă. În octombrie 2012, Camera de Audit a instituit proceduri judiciare împotriva reclamantului care solicită refutare a informațiilor conținute în articolul ca fiind false și dăunătoare reputației sale. Prin decizia sa finală din 15 aprilie 2013, Curtea Supremă Specializată a constatat împotriva reclamantului. Acesta a stabilit că informațiile din acest articol erau o declarație de fapte și nu o hotărâre de valoare, așa cum reclamantul a afirmat în fața instanțelor. De asemenea, instanța a constatat că aceste informații erau false și a ordonat reclamantului să o refuteze. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 10 din Convenție că dreptul la libertatea de exprimare a fost încălcat. Aplicația nr. 22347/14 Dl Vasylenko și dna Vasylenko sunt jurnaliști ai ziarului “Subbota Plus”. Compania “Mediakompaniya Slovo” este fondatorul acestui ziar. La 21 martie 2013, dl Vasylenko a publicat în Subbota Plus un articol care critică activitățile companiei V., un furnizor municipal de servicii de apă. Acest articol conține atât declarații de fapte, cât și hotărâri de valoare. Compania V. a instituit proceduri judiciare care solicită instanțelor să constate că informațiile conținute într-o parte a acestui articol au fost false. Prin decizia sa finală din 9 septembrie 2013, Curtea Supremă Specializată a constatat împotriva reclamanților. În deciziile lor, instanța a interzis reclamanții să difuzeze în orice mod posibil („în mass-media tipărită, la televizor, radio sau Internet, în interviuri sau discuții”) informațiile constatate de instanțe sunt false. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 10 din Convenție că instanțele au încălcat dreptul la libertatea de exprimare și că deciziile lor nu au fost bazate pe lege și sunt necesare într-o societate democratică. În special, legislația ucraineană nu a împuternicit instanțele să interzică difuzarea informațiilor „în orice mod posibil”. În plus, părțile declarate de instanțe false conțin atât declarațiile de fapte, cât și hotărârile de valoare. Cererea nr. 22434/14 Reclamantul a publicat un articol de ziar care susține că un anumit dl M., fost oficial guvernamental de rang înalt, a construit o cabană pe terenul pe care a dobândit-o ilegal și care aparținea anterior unui sanatoriu de stat pentru copiii suferiți de tuberculoză. Articolul conține declarații de fapte (informații pe care reclamantul s-a colectat, inclusiv din surse oficiale) și hotărâri de valoare. Dl M. a instituit o procedură judiciară împotriva reclamantului și a ziarului cere instanței să declare că informațiile conținute în articolul sunt false. Dl M. a încercat, de asemenea, să oblige inculpații să publice o refutare a acestor informații. La 15 aprilie 2013, dl B., avocatul reclamantului, a solicitat instanței de primă instanță să amâneze audierea planificată pentru 19 aprilie 2013 deoarece la 27 martie 2013 a rupt un picior. Curtea a refuzat să amâne audierea care a împiedicat avocatul să prezinte la instanță diverse dovezi care dovedește veracitatea declarațiilor de fapte conținute în articolele ei. La 19 aprilie 2013, în absența reclamantului și a avocatului său, instanța de primă instanță a constatat împotriva reclamantului și a obligat acuzații să publice în ziar partea operativă a deciziilor sale. Reclamantul a apelat și a prezentat la instanța de recurs dovezile pe care avocatul ei nu le-a putut prezenta în fața instanței de primă instanță. La 3 iulie 2013, Curtea de recurs a refuzat să examineze dovezile prezentate de reclamant și a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 11 septembrie 2013, Curtea Superioră Specializată a susținut hotărârile instanțelor inferioare. Reclamantul se plânge că drepturile sale în temeiul articolului 10 din Convenție au fost încălcate. Reclamantul se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 6 că instanța nu a examinat dovezile pe care le-a prezentat și nu le-a luat în considerare. În sensul articolului 10 § 1 din Convenție s-a observat o interferență cu libertatea de exprimare a reclamanților? În cazul în care aceaceasta a fost o interferență prevăzută de lege și necesară în temeiul articolului 10 § Întrebare suplimentară privind aplicarea nr. 222434/14 A existat o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil în temeiul articolului 6 din Convenție, în special în ceea ce privește afirmația ei că instanțele au refuzat să accepte și să examineze dovezile prezentate de ea? Apendice nr. cerere nr. Denumire de caz Lodged on Candidat An of Nascence Year of Residence Nationality Reprezentat de 70105/13 Klimov c. Ucraina 05/11/2013 Andriy Vitaliyovych KLIMOV 1978 Kharkiv Ucraina 22347/14 Mediakompaniya Slovo, TOV și alții v. Ucraina 07/03/2014 MEDIAKOMPANIYA SLOVO, TOV Zaporizhzhya Ucraina Bogdan Yuriyovych VASYLENKO 1978 Zaporizhzhya Ucraina Irina Andreyevna VASILENKO 1957 Zaporizhzhya Ucraina Sergiy Anatoliyovych ZAYETS 22434/14 Samar v. Ucraina 10/03/2014 Valentyna Ivanivna SAMAR 1965 Simferopol Ucraina Oleksandr Oleksandrovych BURMAGIN

Published on 9 August 2021

FIFTH SECTION

Application no. 70105/13

Andriy Vitaliyovych KLIMOV against Ukraine

and 2 other applications

(see list appended)

communicated on 15 July 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applications mainly concern the applicants’ right to freedom of expression.

Application no. 70105/13

On 2 March 2012 the applicant published an article criticizing the activities of the Audit Chamber, a governmental institution. The applicant noted in the article that the information contained in it reflected his own subjective opinion. In October 2012 the Audit Chamber instituted judicial proceedings against the applicant seeking refutation of the information contained in the article as being false and harmful to its reputation.

By its final decision of 15 April 2013, the Higher Specialised Court found against the applicant. It established that the information in the article was a statement of facts and not a value judgment, as the applicant had claimed before the courts. The court also found that this information was false and ordered the applicant to refute it.

The applicant complains under Article 10 of the Convention that his right to freedom of expression was violated.

Application no. 22347/14

Mr Vasylenko and Ms Vasylenko are journalists of the newspaper “Subbota Plus”. The Company “Mediakompaniya Slovo” is the founder of said newspaper.

On 21 March 2013 Mr Vasylenko published in Subbota Plus an article criticizing the activities of company V., a municipal water service provider. The article contained both statements of facts and value judgments.

The company V. instituted judicial proceedings requesting the courts to find that the information contained in certain part of the article was false.

By its final decision of 9 September 2013 the Higher Specialized Court found against the applicants.

In their decisions the courts prohibited the applicants to disseminate in any possible manner (“in printed media, on the TV, radio, or Internet, in interviews, or discussions”) the information which was found by the courts to be false.

The applicants complain under Article 10 of the Convention that the courts violated their right to freedom of expression and that their decisions were not based on law and necessary in a democratic society. In particular, the Ukrainian legislation did not empower courts to prohibit dissemination of information “in any possible manner”. In addition, the parts declared by the courts to be false contained both statements of facts and value judgments.

Application no. 22434/14

The applicant published a newspaper article alleging that a certain Mr

M., a former high-ranking governmental official, had built a cottage on the land which he had illegally acquired, and which had previously belonged to a state-owned sanatorium for children suffering from tuberculosis. The article contained statements of facts (information which the applicant collected herself, including from official sources) and value judgments.

Mr M. instituted judicial proceedings against the applicant and the newspaper requesting the court to declare that the information contained in the article was false. Mr M. also sought to oblige the defendants to publish a refutation of that information.

On 15 April 2013 Mr B., the applicant’s lawyer, requested the first instance court to postpone the hearing scheduled for 19 April 2013 because on 27 March 2013 he had broken a leg. The court refused to postpone the hearing which prevented the lawyer from submitting to the court various evidence proving the truthfulness of the statements of facts contained in her articles.

On 19 April 2013, in the absence of the applicant and her lawyer, the first instance court found against the applicant and obliged the defendants to publish the operative part of its decisions in the newspaper.

The applicant appealed and submitted to the appeal court the evidence which her lawyer had not been able to present before the first instance court.

On 3 July 2013 the court of appeal refused to examine the evidence submitted by the applicant and upheld the first instance court decision. On 11 September 2013 the Higher Specialised Court upheld the decisions of the lower courts.

The applicant complains that her rights under Article 10 of the Convention had been violated. The applicant also complains under Article 6 that the courts did not examine the evidence which she submitted and did not take them into consideration.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Question concerning all applications

Has there been an interference with the applicants’ freedom of expression, within the meaning of Article

10 §

1 of the Convention? If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article

10 §

Additional question concerning application no.

22434/14

Was there a violation of the applicant’s right to a fair trial under Article 6 of the Convention, in particular as concerns her allegation that the courts refused to accept and examine the evidence submitted by her?