BARANSU c. TURQUIE et 1 autre affaire

Publicată la 27 septembrie 2021 A DOUA SECȚIUNI DE RĂSPUNS n 68309/16 și 41448/19 Mehmet BARANSU împotriva Turciei introduse la 17 noiembrie 2016 și, respectiv, la 25 iulie 2019 comunicate la 10 septembrie 2021 OBIECTUL CAUZELOR Reclamantul este jurnalist. La momentul faptelor, el a lucrat pentru Taraf, un ziar închis ca urmare a adoptării Decretului-lege nr. 668, promulgat la 27 iulie 2016, ca parte a stării de urgență. În ianuarie 2010, reclamantul a trimis la tribunal o valiză care conținea pretinse probe referitoare la un complot de o lovitură de stat, cum ar fi CD-uri, casete, documente imprimate și note scrise. Ulterior, instana de judecată a deschis o anchetă penală împotriva mai multor membri presupusi ai unei organizații criminale numită Balyoz. , toți ofițerii sau funcționarii care au legătură cu forțele armate (a se vedea, pentru informații mai detaliate cu privire la cauza în cauză, denumită cauza Balyoz 58223/10, 19 februarie 2013). Printr-o hotărâre din 10 martie 2015, tribunalul din Anadolu și-a dat verdictul în cauza Balyoz și i-a acuzat pe toți inculpații. Considerând că dovezile conținute în dosar fuseseră falsificate, Comisia a decis, de asemenea, să denunțe persoanele suspectate de falsificare. La o dată necunoscută în 2014, o parte dintre acuzații în cauza Balyoz a depus plângere împotriva mai multor persoane, inclusiv a reclamantului din cauza rolurilor lor în inițierea anchetei penale. Ulterior, instanța de judecată a deschis o anchetă penală cu privire la această presupusă conspirație. La 2 martie 2015, a fost audiat de poliția din Istanbul, care i-a pus douăzeci și opt de întrebări cu privire la documentele pe care le depunese la Parchet în 2010. În aceeași zi, acesta a fost adus în fața judecătorului de pace din Istanbul, care a dispus arestarea sa provizorie pentru divulgarea unor documente clasificate în cauza Balyoz. La 7 iunie 2016, procurorul districtual al Republicii Daju a depus în fața tribunalului o plângere împotriva reclamantului, care se afla în custodia unei organizații teroriste (FETÖ/PDY) și a obținut și divulgat documente clasificate ale statului. Recurentul sesizează Curtea Constituțională cu privire la două acțiuni individuale. Prin hotărâri pronunțate la 17 mai 2016 și la 26 decembrie 2018, Înalta Instanță Constituțională concluzionează că: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Instanțele interne au dat motive pertinente și suficiente pentru a justifica detenția provizorie a reclamantului, în conformitate cu art. 5 alin. (3) din Convenție? În plus, durata detenției provizorii a reclamantului a fost compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul aceluiași alineat din art. 5 din Convenție ( Merabishvili c. Georgia [GC], nr. 72508/13, § 222-225, 28 noiembrie 2017)?

Publié le 27 septembre 2021

DEUXIÈME SECTION

Requêtes n

os

68309/16 et 41448/19

Mehmet BARANSU contre la Turquie

introduites respectivement

le 17 novembre 2016 et le 25 juillet 2019

communiquées le 10 septembre 2021

OBJET DES AFFAIRES

Le requérant est journaliste. À l’époque des faits, il travaillait pour

Taraf

, un quotidien fermé à la suite de l’adoption du décret-loi n

o

668, promulgué le 27 juillet 2016, dans le cadre de l’état d’urgence.

En janvier 2010, le requérant remit au parquet d’Istanbul une valise contenant des prétendues preuves relatives à un complot d’un coup d’État, telles que des CD, des cassettes, des documents imprimés et des notes manuscrites. Par la suite, le parquet d’Istanbul ouvrit une enquête pénale contre plusieurs membres présumés d’une organisation criminelle dénommée

Balyoz

, tous officiers ou fonctionnaires liés aux forces armées (voir, pour des informations plus détaillées concernant l’affaire en cause, dite affaire «

Balyoz

», et les plans d’action relatifs à celle-ci,

Doğan c.

Turquie

(déc.), n

o

28484/10, 10 avril 2012, et

Çakmak c. Turquie

(déc.), n

o

58223/10, 19 février 2013). Par un arrêt du 10 mars 2015, la cour d’assises d’Anadolu rendit son verdict dans l’affaire

Balyoz

et elle acquitta tous les accusés. Estimant que des preuves contenues dans le dossier avaient été falsifiées, elle décida également de procéder à la dénonciation des responsables présumés de cette falsification.

À une date inconnue en 2014, une partie des accusés dans l’affaire

Balyoz

porta plainte contre plusieurs personnes, dont le requérant en raison de leurs rôles dans le déclenchement de l’enquête pénale. Par la suite, le parquet d’Istanbul ouvrit une enquête pénale concernant ce complot allégué. Le 1

er

mars 2015, le requérant fut placé en garde à vue. Le 2 mars 2015, il fut entendu par la police d’Istanbul, qui lui posa vingt-huit questions relatives aux documents qu’il avait déposés au parquet en 2010. Le même jour, il fut traduit devant le juge de paix d’Istanbul, qui ordonna sa mise en détention provisoire pour avoir divulgué des documents classifiés dans l’affaire

Balyoz

.

Le 7 juin 2016, le procureur de la République d’Istanbul déposa devant la cour d’assises d’Istanbul un acte d’accusation contre le requérant, qui était soupçonné d’appartenance à une organisation terroriste (

FETÖ/PDY

) et d’avoir obtenu et

divulgué des documents classifiés de l’État. La procédure pénale est actuellement pendante devant la cour d’assises d’Istanbul.

Le requérant saisit la Cour constitutionnelle de deux recours individuels. Par des décisions rendues le 17 mai 2016 et le 26 décembre 2018, la haute juridiction constitutionnelle conclut qu’il n’y a pas eu violation de la Constitution.

Les présentes requêtes concernent la détention provisoire du requérant.

QUESTION AUX PARTIES

Les juridictions internes ont-elles donné des raisons pertinentes et suffisantes pour justifier la détention provisoire du requérant, conformément à l’article 5 § 3 de la Convention

? En outre, la durée de la détention provisoire du requérant était-elle compatible avec la condition de jugement dans un «

délai raisonnable

», au sens du même paragraphe de l’article 5 de la Convention (

Merabishvili c. Géorgie

[GC], n

o

72508/13, §§

222-225, 28

novembre 2017) ?