HUP - ZAGREB D.D. v. CROATIA

Publicat la 4 octombrie 2021 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 25174/18 HUP - ZAGREB D.D. împotriva Croației depusă la 24 mai 2018 comunicată la 13 septembrie 2021 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la obligațiile pozitive ale statului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția în situația în care statul a sequestrat prima dată hotelul companiei solicitante și în perioada 1991-2001 a folosit-o pentru a oferi cazare pentru aproximativ 650 de veterani de război, persoane deplasate interne și refugiate. În 2005 societatea reclamantă a adus o acțiune civilă împotriva statului susținând că persoanele adăpostite în hotelul său l-au deteriorat grav. Cererea a fost respinsă din cauza faptului că nu exista nicio bază juridică pentru răspunderea statului în astfel de circumstanțe.

Întrebarea către părți a făcut art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în acest caz impune statului să mențină proprietatea societății reclamante în condiții relativ bune și să acorde compensații pentru prejudiciile suferite (a se vedea Dabić c. Croația) , nr. 49001/14, § 65, 18 martie 2021? Dacă da, statul a îndeplinit aceste obligații pozitive în acest caz?

Published on 4 October 2021

FIRST SECTION

Application no. 25174/18

HUP - ZAGREB D.D.

against Croatia lodged on 24 May 2018 communicated on 13 September 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the State’s positive obligations under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention in the situation where the State had first sequestered the applicant company’s hotel and in the period between 1991 and 2001 used it to provide accommodation for around 650 war veterans, internally displaced persons and refugees. In 2005 the applicant company brought a civil action against the State claiming that the persons accommodated in its hotel had badly damaged it. The claim was dismissed on the grounds that there was no legal basis for the State’s liability in such circumstances.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Did Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention in the present case require the State to keep the applicant company’s property in relatively good condition and to provide compensation for the damage sustained (see Dabić v. Croatia , no. 49001/14, § 65, 18 March 2021)? If so, did the State discharge those positive obligations in the present case?