3ra-817/24 — Anularea actulului administrativ

La 26 mai 2023, Gheorghe Ambroci sa depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției solicitând: - anularea încheierii privind finalizarea procedurii realizate în baza extrasului din Ordinul Şefului IGP a MAI al RM nr. 153 ef. din 16 martie 2023, în partea ce îl vizează, - anularea certificatului IGP a MAI al RM nr. 34/3-89 rc din 21 martie 2023, - anularea răspunsului la cererea prealabilă nr. 42/2035 din 4 mai 2023, recalcularea vechimii calendaristice în organele apărării naționale, securității statului şi ordinii publice, fiind cumulată, la perioada de 18 ani, 10 luni 10 zile şi perioada de la 15 septembrie 1997 până la 12 iulie 2001 şi de la 26 iulie 2001 până la 07 mai 2004, - obligarea la emiterea actului administrativ individual favorabil privind includerea în vechimea calendaristică în serviciu în cadrul MAI perioada de studii la Liceul Militar „Neagoe Basarab” şi Academiei „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne fiind cumulată, la perioada de 18 ani, 10 luni 10 zile şi perioada de la 15 septembrie 1997 până la 12 iulie 2001 şi de la 26 iulie 2001 până la 07 mai 2004, - recalcularea indemnizației unice, conform art. 49 alin. (2), (6) din Legea nr. 288/2016, fiind cumulată, la perioada de 18 ani, 10 luni 10 zile şi perioada de la 15 septembrie 1997 până la 12 iulie 2001 şi de la 26 iulie 2001 până la 07 mai 2004, - obligarea emiterii actului administrativ individual privind includerea în vechimea calendaristică în serviciu în cadrul MAI privind indemnizația unică, conform art. 49 alin. (2,6) din Legea nr. 288/2016, fiind cumulată, la perioada de 18 ani, 10 luni 10 zile şi perioada de la 15 septembrie 1997 până la 12 iulie 2001 şi de la 26 iulie 2001 până la 07 mai 2004, - achitarea indemnizației unice, conform art. 49 alin. (2,6) din Legea nr. 288/2016, la perioada de 18 ani, 10 luni 10 zile şi perioada de la 15 septembrie 1997 până la 12 iulie 2001 şi de la 26 iulie 2001 până la 07 mai 2004, - compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 7000 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că, la 17 martie 2023 a fost încetat raportul de serviciu în cadrul Inspectoratului General al Poliției al MAI, din funcția de șef al Secției protecția datelor cu caracter personal, în temeiul cererii subsemnatului, în baza prevederilor art. 38 alin. (1) lit. c) a Legii nr. 288/2016. Ca urmare a celor expuse, IGP al MAI 1 a RM a realizat calculul perioadei pentru indemnizație unică, conform art. 49 alin. (2) Legea nr. 288/2016.

Explică că, la 21 martie 2023 a făcut cunoștință cu încheierea privind finalizarea procedurii realizate în baza extrasului din Ordinul Șefului IGP a MAI al RM nr. 153 ef. din 16 martie 2023, în partea ce îl vizează pe Gheorghe Ambroci şi cu certificatul IGP a MAI al RM nr. 34/3-89 rc din 21 martie 2023.

Nefiind de acord cu încheierea privind finalizarea procedurii realizate în baza extrasului din Ordinul Șefului IGP a MAI al RM nr. 153 ef. din 16 martie 2023, în partea ce îl vizează, a contestat cu procedură prealabilă (cererea prealabilă nr. A-l302/23 din 03 aprilie 2023), în ceea ce privește omisiunea includerii perioadelor de la 15 septembrie 1997 până la 12 iulie 2001 şi de la 26 iulie 2001 până la 7 mai 2004. Respectiv, şi anularea certificatului IGP a MAI al RM nr. 34/3-89 rc din 21 martie 2023 ori nu corespunde realității, fiind omisă includerea perioadelor de la 15 septembrie 1997 până la 12 iulie 2001 şi de la 26 iulie 2001 până la 7 mai 2004, la calcularea vechimii calendaristice în organele apărării naționale, securității statului şi ordinii publice.

Notează că, în acest context cerința de recalculare a vechimii calendaristice în organele apărării naționale, securității statului şi ordinii publice, fiind cumulată, la perioada stabilită de 18 ani, 10 luni 10 zile şi perioadele de la 15 septembrie 1997 până la 12 iulie 2001 şi de la 26 iulie 2001 până la 7 mai 2004, fapt care urmează a fi confirmat prin certificatul privind indemnizația unică, conform art. 49 alin. (2,6) din Legea nr. 288/2016, prin cumularea la perioada de 18 ani, 10 luni 10 zile a perioadelor de la 15 septembrie 1997 până la 12 iulie 2001 şi de la 26 iulie 2001 până la 7 mai 2004.

În acest sens, la data de 3 aprilie 2023 a fost depusă cererea prealabilă cu nr. de înregistrare A-1302/23, reieșind din considerente obiective şi ținând cont că conform art. 167 alin. (3) Cod administrativ, autoritatea publică emitentă soluționează cererea prealabilă în termen de 15 zile calendaristice, încadrându-se în termenul legal, a depus completare la cererea prealabilă prin care cerea recalcularea vechimii calendaristice în organele apărării naționale, securității statului şi ordinii publice, fiind cumulată, la perioada stabilită de 18 ani, 10 luni 10 zile şi perioadele de la 15 septembrie 1997 până la 12 iulie 2001 şi de la 26 iulie 2001 până la 7 mai 2004. Fapt care urmează a fi confirmat prin certificatul privind indemnizația unică, conform art. 49 alin. (2) și (6) din Legea nr. 288/2016, prin cumularea, la perioada de 18 ani, 10 luni 10 zile a perioadelor de la 15 septembrie 1997 până la 12 iulie 2001 şi de la 26 iulie 2001 până la 7 mai 2004.

Subliniază că, prin Ordinul nr. 110 ef/st din 12 iunie 2022 Privind modificarea Ordinelor comandantului Colegiului de poliție şi a 2 predecesorilor săi referitor la înmatriculare şi absolvire în perioada anilor 1995-2001 şi anume : „2. Se modifică ordinile comandantului Colegiului de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne, după cum urmează : 2) pe efectiv nr. 140 ef. din 04 august 1997 cu privire la înmatriculare în Colegiul de Poliţie a promoţiei 1997-1999 : a) în denumire, textul „a promoţiei 1997-1999” se substituie cu cuvintele „și încadrarea în organele afacerilor interne; b) în dispoziție, textul „ordinul MAI nr.__ din … 19__ în baza Hotărârii” se substituie cu cuvântul „Hotărârea”; c) în dispoziția p. 1, textul „până la 27.08.99” se substituie cu textul „cu încadrarea în organele a facerilor interne, acordarea gradelor speciale corespunzătoare si atribuirea numerelor personale după cum urmează:...”

Tot în Ordinul nr. 110 ef/st din 12 iulie 2022 indicat, s-a dispus: „absolvenții nominalizați în pct. l din prezentul ordin, a-i considera în concediu în legătură cu absolvirea instituției de învățământ, care se include în contul concediului de odihnă pentru anul curent, de la 27 iunie 1999 până la data repartizării acestora la serviciu în subdiviziunile MAI sau înmatriculării la studii în instituțiile de învățământ superior ale MAI (inclusiv în alte state). Conform pct. 85 din Regulamentul cu privire la angajarea, drepturile, obligaţiile și răspunderea efectivului de trupă a corpului de comandă a organelor afacerilor interne ale RM, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 334 din 08 aprilie 1991; pct. 58 subpct. 2) din instrucțiunile privind modul de aplicare a Regulamentului cu privire la Angajarea, drepturile, obligațiile si răspunderea efectivului de trupă a corpului de comandă a organelor afacerilor interne a RM, aprobate prin Ordinul MAI nr. 150 din 10 iulie 1995. Pe perioada concediului respectiv, absolvenții se consideră la dispoziția Direcției cadre și instituții de învățământ a MAI, cu condiția că durata timpului în cauză să nu depăşească 30 de zile lucrătoare (până la 31 iulie 1998 inclusiv), fapt ce denotă existenţa relaţiilor în serviciul public cu statut special.

Indică că, la 4 aprilie 2023 a fost informat despre transmiterea cererii prealabile organului ierarhic superior, conform prevederilor legale. La 15 mai 2023 prin intermediul poștei electronice a recepționat răspunsul la cererea prealabilă nr. 42/2035 din 4 mai 2023, prin care MAI ca organ ierarhic superior, analizând circumstanțele de drept şi de fapt, concluzionează, că decizia Inspectoratului General de Politie este legală.

Un alt aspect, unde, „de facto” şi „de jure”, instanța de judecată s-a expus, în baza (hotărârii din 15 mai 2023 Ambroci Gheorghe vs MAI, dosarul nr. 3 CA-654/13; decizia din 19 septembrie 2013 Ambroci Gheorghe vs MAI, dosarul nr. 3a-389/13; încheierea din 29 ianuarie 2014 Ambroci 3 Gheorghe vs MAI, dosarul nr. 3ra-88/14, în ceea ce privește perioada de la 15 septembrie 1997 până la 12 iulie 2001, în care reclamantul a fost elev al Liceului Militar „Neagoe Basarab” din orașul Buzău al MAI din România. Reclamantul a solicitat de a considera ilegal refuzul MAI nr. 10/4 din 3 ianuarie 2013 cu obligarea pârâtului să includă în calculul vechimii în muncă perioada de studii în Liceul Militar „Neagoe Basarab”, a-l considera în serviciu în organele afacerilor interne ale Republicii Moldova din 15 septembrie 1997, cu stabilirea şi calcularea sporului la salariu, cu efectuarea recalculului la salariu reieșind din vechimea de muncă stabilită. Astfel, toate cerinţele au fost admise integral de către instanţele de judecată la toate nivelurile.

Astfel, odată ce subsemnatul a fost înmatriculat la studii în instituția cu profil militar – Liceul Militar „Neagoe Basarab”, statutul acestuia nu poate fi altul decât cel al militarului şi vechimea acumulată în cadrul acestuia se include în vechimea calendaristică.

În ceea ce vizează perioada studiilor subsemnatului în cadrul Academiei „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne, prevederile alin. (4) art. 70, invocă că studenții Academiei „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne se consideră funcționari publici cu statut special pe o perioadă de 5 ani după intrarea în vigoare a prezentei legi. Astfel, la data intrării în vigoare a acestei legi (25 mai 2017), legiuitorul a atribuit studenților Academiei „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne statutul de funcționari publici. Prin urmare, Legea nr. 288/2016 se referea inclusiv şi la relațiile în perioada vizată de la 26 iulie 2001 până la 07 mai 2004.

În baza contractului din 1 septembrie 2001 la rubrica subiecții contractului este expres prevăzut cetățeanul Ambroci Gheorghe Constantin, denumit în continuare „colaborator”, se încadrează benevol pentru serviciu în organele afacerilor interne în perioada 1 septembrie 2001 – 1 septembrie 2016.

Menționează că, parcursul perioadei de studii a fost antrenat la îndeplinirea sarcinilor poliției, cu atribuirea statutului juridic de colaborator al poliției, stabilit prin art. 6 din Legea R. Moldova nr. 416 din 18 decembrie 1990 cu privire la Politie, iar odată cu absolvirea colegiului a activat în cadrul organelor afacerilor interne fără nici o zi întrerupere.

Reține prevederile art. 6 din Legea cu privire la poliție/1990, art. 49 alin. (2), art. 38 alin. (1) lit. c) din Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016, art. 41 din Legea cu privire la funcția publică şi statutul funcționarului public nr. 158-XVI din 04 iulie 2008.

Totodată, susține că responsabilii de examinarea cererii prealabile, atât de la IGP, cât şi de la MAI ignoră prevederile pct. 45 cap. V din HG nr. 4 429/2020, potrivit căruia este clar prevăzut că studenții cu statut special sunt cei care urmează studiile superioare de licență forma de învățământ cu frecvență, pe locuri cu finanțare de la bugetul de stat. Concomitent cu înmatricularea la studii, ei sunt încadrați în serviciul public cu statut special, dețin calitatea de funcționar public cu statut special din cadrul MAI şi se află la regim special, fiind asigurați cu dreptul de hrană şi la necesitate cazați.

Reieșind din considerentele de fapt şi de drept, precizează că cheltuielile suportate de către reclamant pentru serviciile de asistență juridică în vederea îndeplinirii actelor procedural corespunzător calității procesuale pe parcursul desfășurării procesului civil-reprezintă cheltuieli de judecată.

De asemenea, solicitarea privind compensarea cheltuielilor de judecată pornește de la principiul independenței procesuale a fiecărei părți in procesul civil şi are caracter de sancțiune procesuală, iar fundament, răspunderea civilă delictuală şi culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, astfel prin obligarea la plata cheltuielilor, trebuie să se realizeze acoperirea integral a prejudiciului cauzat părții care a câștigat procesul.

În motivarea soluției sale, instanța de apel, a reținut art. 13 alin. (1) lit. g) Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, art. 38 alin. (1) lit. a) Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, nr. 288 din 16 decembrie 2016, pct. 3 subpct. 2) lit. j) al Regulamentului cu privire la modul de determinare a perioadei de vechime în muncă pentru stabilirea treptelor de salarizare aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1231 din 12.12.2018 pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, art. 49 alin. (1) și alin. (2) Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016.

A notat că, conform pct. 85 din Regulamentul cu privire la angajarea, drepturile, obligațiile și răspunderea efectivului de trupă a corpului de comandă a organelor afacerilor interne ale RM, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 334 din 08 aprilie 1991; pct. 58 subpct. 2) din instrucțiunile privind modul de aplicare a Regulamentului cu privire la Angajarea, drepturile, obligațiile și răspunderea efectivului de trupă a corpului de comandă a organelor afacerilor interne a RM, aprobate prin Ordinul MAI nr. 150 din 10 iulie 1995. Pe perioada concediului respectiv, absolvenții se consideră la dispoziția Direcției cadre și instituții de învățământ a MAI, cu condiția că durata timpului în cauză să nu depășească 30 de zile lucrătoare (până la 31 iulie 1998 inclusiv), fapt ce denotă existența relațiilor în serviciul public cu statut special.

A reținut că, în temeiul hotărârilor judecătorești irevocabile (hotărârii din 15 mai 2023 Ambroci Gheorghe vs MAI, dosarul nr. 3 CA-654/13; decizia din 19 septembrie 2013 Ambroci Gheorghe vs MAI, dosarul nr. 3a- 389/13; încheierea din 29 ianuarie 2014 Ambroci Gheorghe vs MAI, dosarul nr. 3ra-88/14) în ceea ce privește perioada de la 15 septembrie 1997 până la 12 iulie 2001, în care reclamantul a fost elev al Liceului Militar „Neagoe Basarab” din orașul Buzău al MAI din România, reclamantul a solicitat de a considera ilegal refuzul MAI nr. 10/4 din 03 ianuarie 2013 cu obligarea pârâtului să includă în calculul vechimii în muncă perioada de studii în Liceul Militar „Neagoe Basarab”, a-l considera în serviciu în organele afacerilor interne ale Republicii Moldova din 15 septembrie 1997, cu 6 stabilirea şi calcularea sporului la salariu, cu efectuarea recalculului la salariu reieșind din vechimea de muncă stabilită. Astfel, cerințele au fost admise integral de către instanțele de judecată.

În acest sens, prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr. 57ef. din 11.03.2014 cu privire la executarea încheierii Curții Supreme de Justiție în cauza Ambroci Gheorghe către MAI, s-a inclus și calculat vechimea în muncă pentru stabilirea și recalcularea sporului la salariu, stabilirea pensiei perioada studiilor la Liceul Militar „Neagoe Basarab” din orașul Buzău, maiorului de poliție Ambroci Gheorghe Constantin, șef-adjunct al anului de studii pentru lucrul educativ al Centrului coordonare formațiuni de studiu al Departamentului management operațional al Academiei „Ștefan cel Mare” a MAI, considerându-l încadrat în serviciu în organele afacerilor interne din 15 septembrie 1997.

Instanța de apel a apreciat critic alegațiile apelantului Inspectoratul General al Poliției precum că Academia „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne şi Liceul militar „Neagoe Basarab” din România (or. Buzău), nu reprezintă unul din organele apărării naționale, securității statului şi ordinii publice, dat fiind faptul că, efectuarea studiilor în instituțiile respective, se încadrează în prevederile pct.3 subpct. 2) lit. j) al Regulamentului cu privire la modul de determinare a perioadei de vechime în muncă pentru stabilirea treptelor de salarizare aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1231 din 12.12.2018.

Prin urmare a menționat că, este neîntemeiată poziția Inspectoratului General al Poliției, cu privire la neincluderea perioadei de studii a reclamantului Ambroci Gheorghe în cadrul Liceului Militar „Neagoe Basarab” și Academiei de poliție „Ștefan cel Mare” în perioadele de la 15 septembrie 1997 până la 12 iulie 2001 şi de la 26 iulie 2001 până la 07 mai 2004.

A indicat că, corect a statuat prima instanță că vechimea în serviciu pentru stabilirea treptelor de salarizare lui Ambroci Gheorghe, șef al Secției protecția datelor cu caracter personal a Inspectoratului General al Poliției al MAI, la data de 21 martie 2023 constituia 25 ani 05 luni 19 zile, iar la rândul său pârâtul nefondat a stabilit vechimea calendaristică pentru achitarea indemnizației unice potrivit certificatului nr. 34/3-89rc din 21 martie 2023 de 18 ani, 10 luni 10 zile.

Astfel, prima instanță întemeiat a anulat încheierea aprobată la data de 21 martie 2023 de șeful Inspectoratului General al Poliției, Viorel Cernăuțeanu privind finalizarea procedurii realizate în baza extrasului din Ordinul şefului adjunct al Inspectoratului General al Poliţiei nr. 153ef. din 16 martie 2023 în partea ce îl vizează pe Ambroci Gheorghe Constantin, Certificatul nr. 34/3-89rc din 21 martie 2023 eliberat de Direcţia managementul resurselor umane a Inspectoratului General al Poliției și 7 răspunsurile nr. 34/3-A-1302/23 din 04 aprilie 2023 și nr. 42/2035 din 04 mai 2023 emise în procedura prealabilă, afectându-i lui Gheorghe Ambroci dreptul de a beneficia de indemnizație pentru vechimea calendaristică în serviciu de 25 ani 05 luni 19 zile conform art. 49 alin. (2) lit. f) Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, nr. 288 din 16 decembrie 2016.

În concluzie, instanța de apel a constatat fără echivoc că este corectă concluzia primei instanțe cu privire la ilegalitatea actelor administrative contestate.

Totodată, a remarcat că, apelantul utilizând calea de atac, în limite legale nu a prezentat în instanța de apel probe, pe care nu a avut posibilitatea să le prezinte instanței de fond și care ar fi de natură să răstoarne concluziile expuse în hotărârea contestată, iar esența alegațiilor din apel sunt similare celor expuse în fața primei instanțe, care au fost dezbătute și corect respinse.

La 21 martie 2023, Direcția managementul resurselor umane a Inspectoratului General al Poliției a emis certificatul nr.34/3-88rc, prin care s-a stabilit că vechimea calendaristică în serviciu în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a intimatului este de 25 ani, 5 luni şi 19 zile.

Totodată, în vederea stabilirii şi achitării indemnizației unice, Direcția managementul resurselor umane a Inspectoratului General al Poliției a emis la 21 martie 2023 certificatul nr.34/3-89rc prin care s-a stabilit că vechimea calendaristică în organele apărării naționale, securității statului şi ordinii publice a intimatului constituie 18 ani 10 luni şi 10 zile. 8

Prin urmare, Inspectoratul General al Poliției a achitat intimatului indemnizația unică pornind de la vechimea calendaristică în organele apărării naționale, securității statului şi ordinii publice, dar nu de la vechimea calendaristică în serviciu în cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Inspectoratul General al Poliției a reținut prevederile art. 49 din Legea nr. 288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, art. 2, art. 41 alin. (1), (11) din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică şi statutul funcționarului public, și a notat că, perioada studiilor din cadrul instituțiilor de învățământ nu se include în vechimea calendaristică care acordă dreptul funcționarilor publici cu statut special să beneficieze de indemnizația unică la încetarea raportului de serviciu.

În acest sens, apreciază critic alegațiile primei instanțe şi instanței de apel, care în argumentarea poziției, fac trimitere la prevederile Regulamentului cu privire la modul de determinare a perioadei de vechime în muncă pentru stabilirea treptelor de salarizare aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1231/2018.

Or, conform pct. l) din Regulament, acesta dispune procedura de determinare a perioadei de vechime în muncă pentru stabilirea treptelor de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă, în funcție de categoriile de angajați din sectorul bugetar şi nicidecum determinarea vechimii calendaristice pentru stabilirea cuantumului indemnizației unice.

Menționează că, vechimea în muncă ce permite acordarea indemnizației unice începe să curgă din momentul în care funcționarul public cu statut special deține o funcție în organele apărării naționale, securității statului şi ordinii publice. La caz, statutul de funcționari publici cu statut special al studenților Academiei „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne şi Liceului militar “Neagoe Basarab” din România (or. Buzău) nu este echivalentul deținerii (activarea) într-o funcție publică cu statut special. La prima percepție par a fi două situații similare, dar, în fond, sunt distincte, or studentul Academiei „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne / Liceului militar “Neagoe Basarab” din România (or. Buzău) deține statutul de funcționar public cu statut special prin efectul legii, dar nu prin efectul funcției publice deținute în organele apărării naționale, securității statului şi ordinii publice - așa cum o cere art. 49 al Legii nr. 288/2016 cu privire la funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Relevă că, Academia „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne şi respectiv Liceul militar “Neagoe Basarab” din România (or. Buzău), în care reclamantul a şi-a realizat studiile, nu reprezintă unul din organele apărării naționale, securității statului şi ordinii publice şi, astfel, perioadele de studii 15.09.1997-12.07.2001 şi 26.07.2001-07.05.2004 nu pot 9 fi incluse în vechimea calendaristică în serviciu pentru stabilirea cuantumului indemnizației unice.

Drept urmare, concluziile instanțelor inferioare sunt absolut eronate în condițiile în care, acestea, fac trimitere la prevederile Regulamentului cu privire la modul de determinare a perioadei de vechime în muncă pentru stabilirea treptelor de salarizare aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1231/2018, care nu sunt aplicabile speței în cauză.

Subsidiar, concretizează că legiuitorul a operat modificări la Legea nr.288/2016 cu privire la funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, privitor la domeniul abordat, însă acestea au intrat în vigoare după finisarea procedurii administrative şi emiterii actului administrativ individual contestat, or actul administrativ contestat deja parcurseră calea de contestare şi control până la decizia finală emisă de autoritatea ierarhic superioară.

Prin urmare indică, Inspectoratul General al Poliției la emiterea actului administrativ contestat, a ținut cont de prevederile legale aplicabile, care erau în vigoare, şi anume art. 49 al Legii nr. 288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care stipulează, în mod expres, că funcționarul public cu statut special beneficiază de o indemnizație unică, al cărei cuantum variază în funcție de vechimea calendaristică în organele apărării naționale, securității statului şi ordinii publice.

Astfel că, la emiterea hotărârii/deciziei recurate, instanțele inferioare au aplicat eronat normele de drept material, au examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, nefiind constatate şi elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea litigiului.

Referitor la celelalte pretenții formulate, Inspectoratul General al Poliției menționează că acestea sunt subsecvente cerinței de bază și, din acest motiv, constatarea caracterului legal al actului administrativ individual contestat presupune şi respingerea pretențiile subsecvente.

Art. 245 din Codul administrativ, stipulează că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiţie în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 alin.(1) lit.a)-f), alin.(2) și (3) din Codul administrativ, reglementează că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin.(1) lit.c) şi d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanţă şi instanţa de apel este obligatorie pentru instanţa de recurs, cu excepţia cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiţie examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanţa de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) lit.h) din Codul administrativ, prevede că: „(1) Curtea Supremă de Justiţie examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se comunică părţilor. (2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd: h) recursul este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Inspectoratul General al Poliției, conține obiecții de fapt şi de drept similare celor expuse în fața primei instanțe și a instanței de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea 12 recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Cu referire la cererea intimatului Gheorghe Ambroci privind compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 5000 lei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că legiuitorul nu acordă instanței de recurs, la etapa examinării admisibilității cererii de recurs, dreptul de a soluționa şi alte chestiuni, inclusiv cu privire la încasarea 13 cheltuielilor de judecată. În același timp, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie relevă faptul că Gheorghe Ambroci nu este lipsit de dreptul de a se adresa în instanța de judecată cu acțiune separată privind compensarea cheltuielilor de asistență juridică suportate în prezentul proces.

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Inspectoratul General al Poliției.

Ținând cont de cele expuse şi în temeiul art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Inspectoratul General al Poliției. Încheierea este irevocabilă. Președinte Diana Stănilă Judecători Gheorghe Stratulat Ana Cucerescu 14