3ra-804/23 — Contestarea actului administrativ

La 10 noiembrie 2021, Veronica Furdui a depus acțiune în contenciosul administrativ împotriva Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova, solicitând anularea ordinelor nr. 158-p din 12 octombrie 2021 și 159-p din 12 octombrie 2021 privind eliberarea acesteia din funcția publică de consultant principal al Serviciului tehnologiei informației și comunicațiilor, Direcția management instituțional în cadrul Ministerului Economiei și Infrastructurii al Republicii Moldova, din 13 octombrie 2021, achitarea tuturor plăților salariale din momentul absentării de la serviciu din 13 octombrie 2021 până la reîncadrarea în serviciu, conform coeficienților stabiliți în actele legislative și normative în vigoare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la 12 octombrie 2021, de către conducerea Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova a fost emis ordinul nr.158-p, prin care a fost eliberată din funcția de consultant principal al Serviciului tehnologiei informației și comunicațiilor, Direcția management instituțional în cadrul Ministerului Economiei şi Infrastructurii al Republicii Moldova, din 13 octombrie 2021. La 13 octombrie 2021 a recepționat prin poșta electronică de serviciu, ulterior și prin poșta ordinară cu aviz recomandat, o scrisoare cu copia ordinului nr. 159-p din 12 octombrie 2021 cu privire la rectificarea ordinului nr. 158-p din 12 octombrie 2021, prin care au fost modificate niște erori juridice din ordinul de eliberare din funcție. Drept motiv de eliberare din funcția deținută a fost invocată restructurarea Ministerului Economiei și Infrastructurii al Republicii Moldova și în consecință lichidarea funcției pe care o deținea. Ordinul a fost întocmit în temeiul art. 42 alin. (6), art. 43 alin. (3) și art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158/2008.

Reclamanta a afirmat că prin eliberarea sa din funcție i-au fost încălcate drepturile și interesele profesionale, economice și de muncă, fiind prejudiciată material și moral, eliberarea fiind realizată din motive subiective și discriminatorii. Astfel, conform pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 117/2021 cu privire la restructurarea administrației publice centrale de 1 specialitate, Ministerul Economiei și Infrastructurii al Republicii Moldova s- a reorganizat prin dezmembrare (separare) fiind create două ministere aparte: Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale și Ministerul Economiei. La 14 septembrie 2021, prin ordinul nr. 20-p, emis de către viceprim- ministru, a fost preavizată despre reorganizarea ce urmează să se realizeze în Ministerului Economiei și Infrastructurii precum și despre intrarea în vigoare a noului stat de personal. Tot din același ordin a aflat despre faptul că serviciul resurse umane urma să o transfere (cu acordul său), așa cum a făcut și cu ceilalți colegi, în altă funcție vacantă sau temporar vacantă, corespunzătoare, cu respectarea prevederilor art. 27 din Legea nr. 158/2008, ceea ce nu s-a întâmplat.

În rezultatul modificărilor operate a avut loc, de facto, nu o reducere a statelor de personal, însă din contra o majorare, or, cumulativ pe ambele Ministere noi create fiind stabilit un număr de 174 angajați, ceea ce comparativ cu structura veche a Ministerului Economiei și Infrastructurii, care deținea un număr de 156 de angajați, este cu 18 de unități mai mult, fapt confirmat prin Hotărârea Guvernului nr. 690/2017. În pct. 2 al acesteia se prevede stabilirea efectivului-limită al aparatului central al Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale în număr de 100 de unități. Conform prevederilor pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 143/2021 se stabilește efectivul-limită al aparatului central al Ministerului Economiei în număr de 74 unități. Însă anterior conform prevederilor aceleași Hotărâre a Guvernului nr. 690/2017, efectivul-limită al aparatului central al Ministerului Economiei și Infrastructurii era de 156 de unități. Funcția pe care o deținea anterior, și anume funcția de consultant principal în cadrul Serviciului tehnologiei informației și comunicațiilor, se regăsește și în prezent în noua structură a Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale (anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 690/2017), unde a fost angajat fostul său șef, Veaceslav Volcov, care a fost numit în funcția dată în legătură cu lichidarea funcției pe care o deținea anterior, în baza prevederilor Legii nr.158/2008, prin care șefii de subdiviziuni au prioritate la angajare în procesul de reorganizare instituțională. Totodată, a precizat că o funcție similară a fost creată și în noul Minister al Economiei (anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 143/2021), funcție pe care după cum a constatat ulterior a fost scoasă la concurs în timp ce era în perioada de preavizare. Acest anunț a fost semnat de Ministrul Economiei la data de 01 octombrie 2021 (https://cariere. gov. md/ro/job/consultant-principal/15651).

Reclamanta a menţionat că în contextul pct. 3. 3 din ordinul nr. 20-p, urma să-i fie pusă la dispoziție (cu acordul său) oportunitatea de a fi transferată în conformitate cu prevederile art. 48 alin. (6) din Legea nr. 158/2008, la funcția de același nivel în ministerul nou format în urma separării, fapt ce nu s-a întâmplat. Dimpotrivă în perioada de preaviz i s-au 2 creat artificial diferite impedimente în dreptul la comunicare și informare, nefiind afișat și prezentat niciun program al procesului de reorganizare: cine este responsabil de divizarea/transferarea/eliberarea angajaților, pe ce criterii se fac ofertele/transferurile de personal, etc. Astfel, a adresat diverse mesaje cu întrebările respective către șefa Serviciului resurse umane (Angela Cociu) dar nu a primit niciun răspuns, adresările fiind ignorate de Serviciul resurse umane.

În ambele Ministere au fost create noi direcții în care ar putea activa pe specialitate: Secția politici de dezvoltare a întreprinderilor mici și mijlocii și comerț, Secția politici de atragere a investițiilor și dezvoltare industrială, Secția metrologie, standardizare și evaluarea conformității, Serviciul protecția consumatorilor și supravegherea pieței, ș. a. Mai mult, au fost dublate secțiile din subordinea Direcției management instituțional (unde a activat până în prezent) precum și alte subdiviziuni similare cum ar fi Direcția analiză, monitorizare și evaluare a politicilor (unde a activat de facto până în a. 2016 ) sau Serviciul probleme speciale (unde a activat, de jure, până în anul 2016). Direcția management instituțional din care făcea parte subdiviziunea în care a activat, din cadrul Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, a fost suplinită cu o funcție adițională de consultant superior și aceasta scoasă la concurs (https://cariere.gov.md/ro/job/ consultant-superior/15745). Nu a înţeles raționamentele conducerii privind eliberarea sa din funcția deținută, în situația în care mai mult de 8 ani, a activat în serviciul public, nu a avut nicio sancțiune disciplinară și a promovat de fiecare dată cu brio evaluările care au avut loc. Practic toți foștii săi colegi, cu mici excepții, s-au regăsit în organigrama ambelor ministere nou create.

Referitor la respectarea termenelor de depunere a cererii prealabile și a acțiunii în instanța de judecată a menţionat că s-a încadrat în acestea, deoarece conducerea Ministerului i-a comunicat la 12 octombrie 2021 ordinul nr. 158-p privind eliberarea din funcție, iar acţiunea în instanţă a înaintat-o la 10 noiembrie 2021, adică în termenul legal.

Argumentând poziţia referitor la ilegalitatea actelor contestate, reclamanta a indicat că din punct de vedere a formei legale a actelor administrative contestate, nici actul administrativ individual-ordinul nr.158- p din 12 octombrie 2021 privind destituirea din funcție și nici ordinul nr. 159-p din 12 octombrie 2021 privind modificarea ordinului nr. 158-p și anume temeiul încetării raporturilor juridice fiind schimbat din art. 61 alin. (1) lit. c) destituirea în art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public și anume eliberarea din funcție în legătură cu faptul că autoritatea publică își reduce efectivul de personal sau lichidează funcția publică, ca urmare a intrării în vigoare a statului de personal în care nu se mai regăsește funcția ocupată de 3 funcționarul public respectiv, nu corespund după formă cerințelor legale prevăzute la art. 31, art. 118-120 din Codul administrativ. Ordinele nr.158-p și nr.159-p din 12 octombrie 2021 privind destituirea din funcție și respectiv eliberarea din funcție nu sunt motivate, argumentate, fiind făcută doar exhaustiv trimitere la articolele din Legea privind funcția publică și statutul funcționarului public astfel prin prisma prevederilor art. 118 din Codul administrativ, care stipulează că motivarea completă este obligatorie, este parte integrantă a actului administrativ individual și condiționează legalitatea acestuia. Astfel, ambele ordine urmează a fi anulate ca fiind nemotivate.

La 01 iunie 2022, Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova a depus cerere de explicare şi amânare a executării hotărârii din 31 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar prin încheierea din 28 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a respins cererea înaintată.

Prin decizia din 10 octombrie 2022 a Curţii de Apel Chişinău s-a respins recursul declarat de Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova împotriva încheierii din 28 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 30 mai 2023 a Curţii de Apel Chişinău s-a respins apelul declarat de Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova împotriva hotărârii din 31 mai 2022 a Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani. S-a încasat de la Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova în beneficiul Veronicăi Furdui cheltuielile de asistenţă juridică suportate în instanţa de apel în sumă de 1.500 de lei.

Pentru a decide astfel, analizând materialele dosarului în raport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios, instanța de apel a ajuns la concluzia că soluția primei instanțe privind admiterea acțiunii este justă și legală, aceasta având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită.

Instanţa de apel a notat că, obiectul controlului judecătoresc în prezentul litigiu, constituie verificarea legalității ordinului Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, nr. 158p, din 12 octombrie 2021 cu privire la eliberarea din funcția publică și ordinului Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, nr. 159p, din 12 octombrie 2021, cu privire la rectificarea ordinului nr. 158p din 12 octombrie 2021, întemeiate conform prevederilor art. 42 alin. (6), art. 43 alin. (3) și art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Citând prevederile art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea 158/2008, pct. 1, pct.5 din Hotărârea Guvernului nr. 117 din 12 august 2021 cu privire la restructurarea administrației publice centrale de specialitate, instanţa de apel a învederat că în sensul dispozițiilor enunţate, se disting două situații juridice, în cadrul cărora poate avea loc eliberarea din funcție a funcționarului public: 1) reducerea efectivului de personal; 2) lichidarea funcției publice, iar în dependență de acestea, legea materială reglementează procedurile ulterioare și obligațiile ce revin angajatorului.

Reiterând prevederile 118 alin.(1), (2), (3) din Codul administrativ, instanţa de apel a menţionat că ordinul contestat nu reflectă motivarea cu privire la eliberarea din funcție a Veronicăi Furdui, nefiind clar ce situație a avut în vedere angajatorul.

Circumstanțele reflectate în materialele cauzei stabilesc faptul că funcția de consultant principal al Serviciului tehnologiei informației și comunicațiilor, ocupată de către Veronica Furdui, nu a fost lichidată la aprobarea noului stat de personal. Astfel, este justă concluzia primei instanțe cu referire la faptul că în situația dedusă judecății a fost dispusă reducerea efectivului de personal. În același context, este justă concluzia primei instanțe cu referire la faptul că funcția de consultant principal al Serviciului tehnologiei informației și comunicațiilor, nu era o funcție vacantă, nu a fost 5 lichidată sau redenumită, iar titular al acestei funcții rămânea Veronica Furdui.

Prin urmare, instanța de apel a considerat corectă argumentarea primei instanțe și, respectiv, eronate argumentele apelantului cu referire la procedura ocupării funcției de consultant principal al Serviciului tehnologiei informației și comunicațiilor de către funcționarul public de conducere - Veaceslav Volcov, care anterior a fost șef al acestei subdiviziuni, or, norma legală se referă la posibilitatea ocupării funcției de către funcționarul public de conducere, dacă aceasta este vacantă sau temporar vacantă. Or, potrivit alin. (4) din art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea nr.158/2008, în cazurile prevăzute la alin.(1) lit.c) și d), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității publice există funcție publică vacantă sau temporar vacantă corespunzătoare, funcționarul public este transferat, în interesul serviciului sau la cerere, în această funcție. Funcționarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcții publice vacante sau temporar vacante de nivel inferior. Respectiv, instanţa ierarhic inferioară a reiterat poziția primei instanțe, potrivit căreia doar această circumstanță, prin sine însăși, este suficientă pentru a aprecia că, la caz, reclamanta nejustificat a fost eliberată din funcția deținută, ori în realitate această funcție nu a fost exclusă după aprobarea noului stat de personal și nejustificat a fost oferită unui alt funcționar. Astfel, s-a constatat că Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale nejustificat a dispus eliberarea Veronicăi Furdui din funcția deținută, or, după aprobarea noului stat de personal, această funcție nu a fost exclusă, respectiv nejustificat a fost oferită unui alt funcționar.

Instanța de apel a considerat eronate argumentele apelantului cu referire la faptul că în perioada de preaviz, Veronica Furdui nu a manifestat atitudine, or, această situație nu este aplicabilă la caz, totodată a precizat că unicul deținător al informației despre existența funcțiilor vacante în cadrul autorității publice este însăși angajatorul. Corespunzător, pentru a putea acționa într-o oarecare măsură, autoritatea urma să informeze salariatul a cărui funcție este exclusă din noua organigramă despre o eventuală disponibilitate de reîncadrare într-o funcție similară sau inferioară. Cu toate acestea, deși potrivit împrejurărilor constatate, la 30 septembrie 2021, în cadrul Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale erau vacante 30 unități, date despre informarea Veronicăi Furdui și acordarea posibilității de a accede în altă funcție, lipsesc.

La fel, în perioada de preaviz intimata și-a manifestat interesul și disponibilitatea de a-și continua activitatea în cadrul Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, prin adresări și cereri, prin posta electronică, solicitând informații privind ofertele Ministerului și posibilitatea de transfer, la șeful Serviciului tehnologiei informației și comunicațiilor (Veaceslav Volcov), la șefa Serviciului resurse umane (Angela Cociu), la 6 șeful Direcției management instituțional (Alexandru Otgon), la dna Lilia Dabija (care s-a prezentat în perioada respectivă drept reprezentantul Ministrului Andrei Spînu, actualmente fiind numită în funcția de Secretar general al ministerului), însă la aceste adresări, intimata nu a primit niciun răspuns.

Astfel, instanța de fond corect a apreciat că această circumstanță faptică relevă că pârâtul a derogat de la principiul general potrivit căruia la reducerea statelor de personal urmează a fi reduse mai întâi funcțiile vacante. Anunțarea unor concursuri în vederea suplinirii a mai multor funcții de consultant principal, în imediata apropiere a momentului în care a avut loc presupusa reducere a statelor de personal demonstrează că autoritatea publică a ales să adopte o atitudine care contravine principiului sus enunțat.

Totodată, instanţa de apel a considerat irelevante aspectele expuse în cererea de apel cu privire la faptul că Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale a respectat toate condițiile legale pentru eliberarea Veronicăi Furdui din funcția publică, și anume că reducerea numărului sau a statelor de personal a avut loc real, în contextul restructurării/reorganizării administrației publice centrale, că o altă funcție similară celei exercitate anterior de intimată nu există în cadrul autorității apelante, având în vedere sarcinile și atribuțiile funcției anterior deținute, conform fișei de post și cerințelor art.27 al Legii nr.158/2008, privind specialitatea studiilor, cunoștințe, abilități profesionale și atitudini/comportamente necesare pentru exercitarea eficientă a funcției publice și că autoritatea publică nu a înființat posturi similare celui lichidat. Or, potrivit pct.2 din Hotărârea Guvernului nr.690/2017 efectivul-limită al aparatului central al Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale a fost stabilit în număr de 100 de unități, iar conform prevederilor pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr.143/2021, efectivul-limită al aparatului central al Ministerului Economiei este de 74 unități. Respectiv, în urma procesului de restructurare, prin care Ministerul Economiei și Infrastructurii s-a reorganizat prin dezmembrare (separare) fiind create Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, și Ministerul Economiei, statele de personal s-au majorat cumulativ, ambele Ministere noi create înregistrând un număr de 174 angajați, deși în structura veche a Ministerului Economiei și Infrastructurii erau 156 de angajați.

Din materialele cauzei rezultă că o funcție similară funcției deținută de către intimată, a fost creată în noul Minister al Economiei şi prin anunțul semnat de Ministrul Economiei la 01 octombrie 2021, a fost scoasă la concurs, deși intimata era în perioada de preavizare.

În context, cu referire la alegațiile apelantului despre sarcinile și atribuțiile funcției anterior deținute, conform fișei de post și cerințelor art. 27 al Legii nr. 158/2008, privind specialitatea studiilor, cunoștințe, abilități profesionale și atitudini/comportamente necesare pentru exercitarea 7 eficientă a funcției publice, instanţa de apel a reţinut că intimata Veronica Furdui a fost numită în funcția publică prin concurs, în cadrul Serviciului tehnologiei informației și comunicațiilor la decizia apelantului (unde a activat aproximativ 6 ani), a fost evaluată trimestrial și anual cu calificativul „foarte bine”, acest calificativ fiind stabilit în fișele de evaluare de șefa Serviciului resurse umane (Angela Cociu), șeful subdiviziunii (Veaceslav Volcov) și șeful Direcției management instituțional (Alexandru Otgon).

Nu în ultimul rând, o trăsătură esențială a apelului, efectul devolutiv constă în provocarea unei noi judecăți de fond, atât cu privire la problemele de fapt, cât și cu privire la cele de drept, în limitele stabilite prin cererea de apel, astfel circumstanțele și probele care nu au putut fi prezentate în prima instanță, dar au o importanță majoră în soluționarea litigiului urmează să fie prezentate în instanța de apel. În acest sens, pe lângă faptul că apelantul a făcut o sinteză a circumstanțelor de fapt ale cauzei raportate la normele legale, a menţionat că alte argumente invocate de apelant în susținerea poziției sale, nu pot fi reținute de instanța de apel, deoarece se combat cu cele invocate mai sus și se referă la circumstanțele care au fost constatate și elucidate pe deplin de prima instanță, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate și apreciate cu respectarea normelor de drept procedural și susținute de normele de drept material. Astfel, dat fiind că argumentele apelantului sunt nefondate și combătute integral prin concluziile relatate supra, în speță lipsind temeiuri legale pentru casarea hotărârii contestate, instanţa a conchis că apelul declarat este integral nefondat și pasibil de a fi respins.

Instanţa de apel a notat că intimata a solicitat compensarea cheltuielilor de asistență juridică, suportate în instanța de apel. Cu referire la prevederile art. 195 din Codul administrativ, art. 96 alin.(1) și (11) din Codul de procedură civilă, luând în considerare că în instanța de apel interesele Veronicăi Furdui au fost reprezentate de către avocatul Andrian Cotună în baza mandatului seria nr. MA 1902125 din 26 mai 2023, pentru serviciile căruia intimata a achitat suma de 1.500 lei, conform bonului de plată din 27 mai 2023, iar cererea de apel depusă de Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale a fost respinsă, Colegiul va dispune compensarea cheltuielilor de asistență juridică, suportate de intimată, în instanța de apel.

În susținerea recursului s-a invocat încălcarea normelor de drept procedural prin soluţionarea problemei drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces în sensul art. 432 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură civilă, precum şi încălcarea normelor de drept material prin interpretarea eronată a legii şi apreciere arbitrară a probelor în conformitate cu art. 432 alin.(2) lit.c), alin.(4) din Codul de procedură civilă. Instanţa de apel a evitat şi nu a ţinut cont de acele circumstanţe şi probe contradictorii prezentate anexate la materialele dosarului, care de altfel ar fi dus la schimbarea concluziei instanţei de apel prin admiterea cererii de apel. Instanţa ierarhic inferioară a încălcat grav modul de examinare a pricinilor de către instanţele judecătoreşti, fiindcă instanţa de apel nu a reflectat toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului şi necesitau un răspuns special în hotărâre, în contextul în care la materialele dosarului existau probele necesare care confirmau netemeinicia hotărârii primei instanţe. Cu referire la pct. 26 din hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie „Privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de recurs”, a indicat că o apreciere arbitrară a probelor înseamnă o apreciere abuzivă, după bunul plac, dar nu după intima convingere, cu încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă. Aceasta ar presupune: în dosar existau probe contradictorii cu cea pe care instanţa şi-a întemeiat soluţia; instanţa nu a reflectat în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altora. La adoptarea deciziei, nu s-a bazat pe o cercetare multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, precum şi nu s-a călăuzit de prevederile legii, contrar prevederilor art. 386 şi 387 din Codul de procedură civilă.

Recurentul a declarat că în cadrul examinării în instanțele ierarhic inferioare a prezentei cauze, a fost explicat pe deplin faptul că în conformitate cu pct. 1 al Hotărârii Guvernului nr. 117/2021, denumirea Ministerului Economiei şi Infrastructurii s-a modificat în Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, cu reorganizare prin dezmembrare (separare) şi creare a Ministerului Economiei. Ministerul Economiei a preluat de la Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale domeniul economie, domeniul infrastructura calităţii şi supravegherea pieţei şi domeniul tehnologia informaţiei, fiind succesor de drepturi şi obligaţii conexe domeniilor preluate. Complementar, redând pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 117/2021. În această ordine de expunere, a reiterat că la 13 septembrie 2021, prin scrisoarea Cancelariei de Stat, anexată la dosarul 9 administrativ, s-a avizat pozitiv noile state de personal ale Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova şi, în comparaţie cu statele de personal ale Ministerului Economiei şi Infrastructurii, în structura Serviciului tehnologiei informaţiei şi comunicațiilor, în cadrul căruia intimata a activat, s-a redus numărul de unităţi de la 2 la 1 unitate.

Cu referire la prevederile art. 2 alin. (2) din Codul administrativ, recurentul a evocat faptul că regimul general al funcţiei publice, statutul funcţionarului public, raporturile juridice dintre funcţionarii publici şi autorităţile publice, precum şi alte raporturi ce decurg din acestea, sunt reglementate de Legea nr. 158/2008. Subsecvent, citând prevederile art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea prenotată, a menţionat că concedierea/eliberarea salariatului în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate are loc în cazul în care nu este posibil transferul salariatului cu acordul lui la un alt loc de muncă (funcţie) în cadrul unităţii respective. În context a învederat prevederile art. 48 alin. (1), (2),(6) din Legea nr. 158/2008. În consecinţă, având în vedere că în conformitate cu art. 63 alin. (4) din Legea nr. 158/2008, în redacţia în vigoare din 2021, funcţionarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcţii publice vacante sau temporar vacante de nivel inferior, ca efect unica funcţie de consultant principal din cadrul subdiviziunii prenotate a fost propusă lui Veaceslav Volcov, ex-şef al Serviciului tehnologiei informaţiei şi comunicațiilor, acesta având şi o vechime în muncă mai mare în unitatea respectivă în raport cu intimata. În acest sens, toate aspectele descrise mai sus nu au fost constatate şi elucidate pe deplin de către instanţa de apel, concluziile instanţei fiind în contradicţie cu circumstanţele pricinii, or, Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova a respectat toate condiţiile legale pentru eliberarea Veronicăi Furdui din funcţia publică (art. 183 din Codul muncii), şi anume: reducerea numărului sau a statelor de personal a avut loc real, în contextul restructurării/reorganizării administraţiei publice centrale; salariatul a fost preavizat despre reducerea numărului sau a statelor de personal; salariatul nu a avut dreptul preferenţial de a fi lăsat la lucru în comparaţie cu Veaceslav Volcov, ex-şef al Serviciului tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, existând o diferenţă în vechimea în muncă între aceşti salariaţi de aproximativ 18-19 ani; o altă funcţie similară celei exercitate anterior de intimată nu există în cadrul autorităţii apelante, având în vedere sarcinile şi atribuţiile funcţiei anterior deţinute, conform fişei de post şi cerinţelor art. 27 al Legii nr. 158/2008, privind specialitatea studiilor, cunoştinţe, abilităţi profesionale şi atitudini/comportamente necesare pentru exercitarea eficientă a funcţiei publice; autoritatea publică nu a înfiinţat posturi similare celui lichidat. Adiţional, a reliefat faptul că în perioada de preaviz, intimata nu a depus cerere privind transferul într-o funcţie publică de nivel inferior din cadrul Direcţiei management 10 instituțional a Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova şi nici nu a manifestat un interes în acest sens, iar Ministerul Economiei nu a solicitat transferul acesteia. Astfel, este eronată concluzia instanţei de apel de la pct. 88 din decizie, precum că o funcţie similară a fost creată în noul Minister al Economiei, scoasă ulterior la concurs de Ministerul Economiei, ori în cazul în care transferul are loc între autorităţi publice distincte, este nevoie de cererea conducătorului autorităţii publice la care se solicită transferul, aspect ce nu poate fi imputat recurentului.

Instanţa de apel a făcut aluzie în decizia contestată la persoana lui Veaceslav Volcov, ex-şef al Serviciului tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, iar în opinia recurentului, sunt eronate concluziile referitor la faptul că funcționarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcţii publice vacante sau temporar vacante de nivel inferior. Cea de consultant principal din cadrul Serviciului tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor nu era vacantă pentru speţa în cauză, însă ocupată de Veronica Furdui, deoarece reducerea efectivului de personal şi lichidarea funcţiei publice deţinute anterior de intimată a avut loc în temeiul reorganizării Ministerului Economiei şi Infrastructurii, prin dezmembrare (separare) şi creare a Ministerului Economiei. În aceeaşi ordine de expunere, a considerat că instanţa de apel nu corect a interpretat prevederile aferente instituţiei transferului în funcţia publică, conform prevederilor Legii nr. 158/2008. Pornind de la logica dezvoltată de către prima instanţă şi acceptată de instanţa de apel, privind posibilitatea transferului doar într-o funcţie publică vacantă, iar cea a Veronicăi Furdui nefiind vacantă, ca efect ar rezulta eronat că tot personalul de funcţionari publici ai Ministerului Economiei şi Infrastructurii nu putea fi transferat în funcţiile publice ale Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova.

Potrivit instanţei, eronat rezultă că toate funcţiile date nu sunt vacante, ori conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 158/2008, ocuparea funcţiei publice vacante sau temporar vacante se face prin: a) concurs; b) promovare; c) transfer; d) detaşare; e) asigurare a interimatului funcţiei publice de conducere. Drept urmare celor expuse, toate funcţiile publice după intrarea în vigoare a noului stat de personal erau funcţii vacante, iar funcționarul public de conducere al Serviciului tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor a avut prioritate la ocuparea funcţiei publice vacante deţinute anterior de intimată.

Suplimentar, a accentuat faptul că potrivit pct. 2 din Normele privind instituirea subdiviziunilor structurale ale autorităţii publice, aprobate prin Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1001/2011, la instituirea serviciului cu o singură unitate, această funcţie urmează să fie funcţie de execuţie. Astfel, dat fiind faptul că prin aceste concluzii şi interpretări eronate se ating 11 drepturile unei persoane care nu a fost implicată în proces, în speţă Veaceslav Volcov, a considerat necesar restituirea cauzei instanţei de apel, în vederea asigurării atragerii în proces a tuturor persoanelor ce ar putea fi afectate în acest sens.

La 07 septembrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei copia recursului depus, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, anexată la materialele dosarului (Vol.II, f.d.102).

La 06 octombrie 2023, Veronica Furdui, reprezentată de avocatul Andrian Cotună, a depus referinţă la recurs, solicitând declararea acestuia inadmisibil sau alternativ respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.

Art.XI din Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curţii Supreme de Justiţie) nr. 246 din 31 iulie 2023: „(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepţia art.IV, V pct.1–9 şi 11–16 şi art.VII, care vor intra în vigoare la 1 septembrie 2023. (3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiţie până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie la examinarea admisibilităţii recursului va aplica prevederile Codului administrativ în redacţia în vigoare la data declarării acestuia.

Art. 244 din Codul administrativ: „(1) Hotărîrile curţii de apel ca instanţa de fond, precum şi deciziile instanţei de apel pot fi contestate cu recurs.”

Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „(1) Recursul se depune la instanţa de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanţei de apel, dacă legea nu stabileşte un termen mai mic. Instanţa de apel transmite neîntîrziat Curţii Supreme de Justiţie recursul împreună cu dosarul judiciar. 12 (2) Motivarea recursului se prezintă Curţii Supreme de Justiţie în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanţei de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanţa de apel.”

Art. 246 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „(1) Curtea Supremă de Justiţie examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. (2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd: a) decizia instanţei de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.245 alin.(2); f) cererea de recurs nu corespunde cerinţelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233 alin.(1) şi (2) şi art.234 alin.(2) şi recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiţie.”

În ceea ce vizează solicitarea recurentului formulată în recursul motivat cu privire la citarea părţilor, având în vederea complexitatea speţei şi interpretarea eronată a instanţelor ierarhic inferioare a procedurii de ocupare a unei funcţii publice, instanţa de recurs reiterând prevederile art. 247 din Codul administrativ, a considerat inoportună invitarea participanţilor la proces, dispunând examinarea cauzei în ordine de recurs în lipsa acestora, or, argumentele sunt expuse cu suficientă claritate şi permit efectuarea controlului judiciar a deciziei contestate în lipsa participanţilor la proces. Conform art. 247 din Codul administrativ, recursul considerat admisibil se examinează fără înştiinţarea şi audierea participanţilor la proces, cu excepţia recursului în care se invocă întemeiat art.2451 alin.(1) lit.b) şi d). Completul poate decide şi în alte cazuri invitarea participanţilor în şedinţă pentru a se pronunţa cu privire la recursul considerat admisibil. De altfel, luând în considerare şi faptul că, la caz, recursul declarat urmează a fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie la această etapă nu a identificat circumstanțe ce ar dicta necesitatea invitării participanţilor în şedinţă pentru a se pronunţa pe marginea recursului. 13 În altă ordine de idei, examinarea cauzei în ordine de recurs în lipsa participanţilor la proces, nu poate fi calificată ca o limitare a dreptului de apărare şi dreptului de acces la justiţie, în condiţiile când participanţii la proces beneficiază de un ansamblu de pârghii legale întru realizarea drepturilor lor. Totodată, Curtea Constituţională prin decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.148g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 444 din Codul de procedură civilă (judecarea recursului în lipsa părţilor), a accentuat că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a reţinut că audierea publică reprezintă un principiu fundamental, prevăzut de articolul 6 § 1 din Convenţie. Totuşi obligaţia de a desfăşura o şedinţă nu este absolută. Conform jurisprudenţei Curţii, în procedurile în faţa primei şi singurei instanţe, dreptul la un „proces public”, în sensul articolului 6 § 1, atrage dreptul la o "audiere", cu excepţia cazului în care există circumstanţe excepţionale care justifică lipsirea de o asemenea audiere (a se vedea Petrenco v. Moldova, 30 martie 2010, § 39; Håkansson şi Sturesson v. Suedia, 21 februarie 1990, § 64; şi Fredin v. Suedia nr.2, 23 februarie 1994, § 21-22). Totuşi, modul de aplicare a articolului 6 § 1 în procedurile în faţa instanţelor de recurs depinde de caracteristicile specifice procedurilor în cauză. Din acest punct de vedere, trebuie să se ţină cont de ansamblul procedurilor în ordinea juridică naţională şi de rolul instanţei de recurs în acest sens (a se vedea Helmers v. Suedia, 9 octombrie 1991, § 31). Dat fiind faptul că o şedinţă publică s-a desfăşurat în prima instanţă, absenţa unei astfel de şedinţe în faţa instanţelor de apel sau recurs poate fi justificată prin caracterul specific al procedurii respective. Astfel, în cazul procedurilor care au ca obiect autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, şi nu de fapt, sunt îndeplinite condiţiile articolului 6 din Convenţie, chiar dacă instanţa de apel sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitatea să se exprime în faţa sa, în persoană (Helmers, citat supra, § 36). În contextul celor menţionate, Curtea a subliniat că, ţinând cont de natura juridică a recursului, în cadrul căruia instanţa se pronunţă doar asupra aspectelor de drept, examinarea acestuia în procedura civilă fără participarea părţilor, în esenţă nu poate să afecteze accesul liber la justiţie. De asemenea, în cauza CtEDO Covalenco vs. Moldova nr. 72164/14, hotărârea definitivă din 16 septembrie 2020, Curtea a considerat ca fiind necesară organizarea unei audieri, spre exemplu: (a) în cazul în care există necesitatea de a evalua dacă circumstanțele au fost stabilite corect de către autorități (a se vedea Malhous v. Republica Cehă [MC], nr. 33071/96, § 60, 12 iulie 2001); (b) atunci când circumstanțele cer ca instanța să-și formeze propria impresie referitoare la justițiabili, prin acordarea dreptului de a explica propria lor situație personală, în mod direct sau prin intermediul unui reprezentant (a se vedea Göç, pre-citată, § 51; Miller, pre-citată, § 34 in fine; și Andersson v. Suedia, nr. 17202/04, § 57, 7 decembrie 2010); (c) în cazul 14 în care instanța are nevoie de a obține o clarificare cu privire la anumite detalii, inter alia prin intermediul unei audieri (a se vedea Fredin v. Suedia (nr. 2), 23 februarie 1994, § 22, Seria A nr. 283-A, și Lundevall v. Suedia, nr. 38629/97, § 39, 12 noiembrie 2002). La caz, toate aspectele de drept pot fi cercetate și soluționate în mod obiectiv pe baza înscrisurilor și documentelor prezente la dosar. În esență, părțile au avut posibilitatea să prezinte poziția în scris și să răspundă la argumentele părților adverse.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție notează că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție relevă că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea 15 cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten vs. Norvegia, hotărârea din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova. 53. Ţinând cont de cele expuse şi în temeiul art. 230 și 246 din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Elena Croitor 16