3ra-615/23 — anularea actului administrativ, obligarea restabilirii în funcție, încasarea plăților salariale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ, obligarea restabilirii în funcţie, încasarea plăţilor salariale
- Temei legal
- Examinarea superficiala a cauzei de catre instanta de apel, motivarea insuficienta a hotararii si necesitatea reexaminarii faptelor si probelor
3ra-615/23 — anularea actului administrativ, obligarea restabilirii în funcție, încasarea plăților salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de Ministerul Infrastructurii
și Dezvoltării Regionale,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Culeșov Maria împotriva Ministerului Infrastructurii și
Dezvoltării Regionale, terț Gorban Olga, cu privire la anularea actelor
administrative, restabilirea în funcție, încasarea plăților salariale,
împotriva deciziei din 08 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-615/23
NR. PIGD 2-21050233-01-3ra-08062023)
Examinarea superficială a cauzei de către instanța de apel, motivarea insuficientă
a hotărârii și necesitatea reexaminării faptelor și probelor
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. C. Guzun,
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc,
11 decembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 02 aprilie 2021, Culeșov Maria a depus cerere de chemare în
judecată, concretizată ulterior, împotriva Ministerului Agriculturii,
Dezvoltării Regionale și Mediului, persoană terțe Olga Gorban cu privire la
anularea ordinului nr. 163p din 15 februarie 2021 ,,Cu privire la constatarea
nulității și retragerea actului administrativ”, anularea deciziei nr. C-58/21 din
29 martie 2021 ,,Cu privire la examinarea cererii prealabile”, anularea
ordinului nr. 366p din 17 iunie 2021 ,,Cu privire la personal”, obligarea
restabilirii în funcția de director al Agenției de dezvoltare Regională Sud,
încasarea salariului mediu lunar pentru întreaga perioadă de absență forțată
de la muncă, repararea prejudiciului moral cauzat în valoare de 100 000 de
lei, în contextul privării ilegale de posibilitatea de a munci, precum și
încasarea cheltuielilor de asistență juridică.
În motivarea acțiunii, a indicat că, urmare a petrecerii concursului
public de angajare a directorilor Agențiilor de Dezvoltare Regională, lansat
de către Ministerul Construcțiilor și Dezvoltării Regionale, în data de 08
decembrie 2009, în conformitate cu ordinul nr. 98-c din 08 decembrie 2009
,,Cu privire la personal”, a fost numită în funcția de director al Agenției de
Dezvoltare Regională Sud, cu încheierea contractului individual de muncă
pe un termen de 6 (șase) luni, începând cu data de 10 decembrie 2009. Iar
ulterior, în conformitate cu ordinul nr. 152P din 11.06.2010 emis de către
Ministerul Construcțiilor și Dezvoltării Regionale, a fost dispusă prelungirea
raporturilor de serviciu, cu numirea Mariei Culeșov în funcția de director al
Agenției de Dezvoltare Regională Sud, cu încheierea contractului individual
de muncă pe un termen de 1 an, începând cu data de 10 iunie 2010.
Subsecvent, între Maria Culeșov pe de o parte, în calitate de salariat și
Ministerul Construcțiilor și Dezvoltării Regionale, pe de altă parte,
angajator, a semnat și încheiat contractul individual de muncă nr. 3 din 07
iunie 2010 pe o perioadă de 1 un an, începând cu data de 10.06.2010 și până
la data de 10.06.2011.
1
Prin urmare, a comunicat reclamanta că, la data 11 martie 2021 a fost
invitată de către secretarul de stat al Ministerului Agriculturii, Dezvoltării
Regionale și Mediului, Ghenadie Iurco, la sediul autorității, pe pretinsul
motiv de necesitate a raportării aferentă activității Agenției de Dezvoltare
Regională Sud. Iar astfel, i-a fost prezentat spre cunoștință ordinul nr. 163p
din 15 februarie 2021 ,,Cu privire la constatarea nulității și retragerea actului
administrativ” emis de către Ministrul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și
Mediului, Ion Perju, prin care, s-a dispus: - constatarea nulității și retragerea
în tot, cu efect pentru viitor, a ordinului Ministerului Construcțiilor și
Dezvoltării Regionale nr. 152 p din 11.06.2010 privind numirea Mariei
Culeșov, cu încheierea contractului individual de muncă, în funcția de
director al Agenției de Dezvoltare Regională Sud; - retragerea Mariei
Culeșov din funcția de director al Agenției de Dezvoltare Regională Sud; -
propunerea Mariei Culeșov numirea sa în funcția de director interimar al
Agenției de Dezvoltare Regională Sud; - inițierea procedurii administrative
de selectare pe bază de concurs a directorului Agenției de Dezvoltare
Regională Sud.
În acest context, a relatat reclamanta că, nefiind de acord cu
prevederile ordinului nr. 163p din 15 februarie 2021, în temeiul prevederilor
162 alin. (1), (3) lit. a) și b) Cod administrativ, a formulat o cerere prealabilă
în adresa emitentului înregistrată în registrul intrări sub nr. C-58/21 din
12.03.2021 precum și o cerere de acces la informație înregistrată în registrul
intrări sub nr. C-59/21 din 12.03.2021, pentru furnizarea copiilor actelor
aferente concursului lansat de către Ministerul Construcțiilor și Dezvoltării
Regionale, care era în anul 2009, deoarece a observat din conținutul actului
administrativ contestat, că, unicul motiv de emitere a acestuia, a servit în
opinia pârâtului, angajarea Mariei Culeșov în funcția de director al Agenției
de Dezvoltare Regională Sud, în lipsa unui concurs public.
La acest capitol comunică reclamanta că, în data de 01 aprilie 2021, a
recepționat decizia nr. C-58/21 din 29.03.2021 cu privire la cererea
prealabilă înregistrată în registrul intrări sub nr. C-59/21 din 12.03.2021, prin
care s-a dispus respingerea cererii prealabile.
Astfel, a invocat reclamanta că, ordinul nr. 163p din 15 februarie 2021
,,Cu privire la constatarea nulității și retragerea actului administrativ”, emis
de către Ministrul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, este unul
ilegal, emis cu încălcarea legii și procedurii inclusiv fiind ilegală și decizia
de soluționare a cererii prealabile, afectând incontestabil dreptul la muncă a
Mariei Culeșov. Întrucât, urmare a desfășurării concursului public de
angajare a directorilor Agențiilor de Dezvoltare Regională lansat de către
Ministerul Construcțiilor și Dezvoltării Regionale în luna noiembrie -
2
decembrie a anului 2009, în data de 08 decembrie 2009, în conformitate cu
ordinul nr. 98-c din 08 decembrie 2009 ,,Cu privire la personal”, a fost
numită în funcția de director al Agenției de Dezvoltare Regională Sud, cu
încheierea contractului individual de muncă pe un termen de 6 (șase) luni,
începând cu data de 10 decembrie 2009. Iar ulterior, în conformitate cu
ordinul nr. 152p din 11.06.2010 emis de către Ministerul Construcțiilor și
Dezvoltării Regionale, a fost dispusă prelungirea raporturilor de serviciu, cu
numirea Mariei Culeșov în funcția de director al Agenției de Dezvoltare
Regională Sud, cu încheierea contractului individual de muncă pe un termen
de 1 un an, începând cu data de 10 iunie 2010.
Subsecvent, între Maria Culeșov pe de o parte, în calitate de salariat și
Ministerul Construcțiilor și Dezvoltării Regionale, pe de altă parte,
angajator, a fost semnat și încheiat contractul individual de muncă nr. 3 din
07 iunie 2010 pe o perioadă de 1 un an, începând cu data de 10.06.2010 până
în data de 10.06.2011.
Astfel, a notat reclamanta că, angajarea primară a avut loc în temeiul
ordinului nr. 98c din 08 decembrie 2009 ,,Cu privire la personal” emis de
Ministrul Construcțiilor și Dezvoltării Regionale, Marcel Răducan, unde s-a
dispus că, se numește în funcția de director al Agenției de Dezvoltare
Regională Sud, Maria Culeșov, cu încheierea contractului individual de
muncă pe un termen de 6 (șase) luni, începând cu data de 10 decembrie 2009.
Or, în partea de motivare a actului administrativ supra menționat, este
specificat că, numirea în funcție a Mariei Culeșov, este generată de
rezultatele ședințelor Comisiei de suplinire a funcțiilor vacante de directori
ai Agențiilor de Dezvoltare Regională nr. D2C. Iar în atare manieră, fiind
respectată ordinea prevederilor pct. 22 al Regulamentului-cadru al Agenției
de Dezvoltare Regională aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 127/2008 cu
privire la măsurile de realizare a Legii nr. 438/2006 privind dezvoltarea
regională în Republica Moldova, în partea ce vizează selectarea directorului
Agenției de Dezvoltare Regională Sud, Maria Culesov, pe bază de concurs,
de către o comisie desemnată prin ordinul ministrului agriculturii, dezvoltării
regionale și mediului.
Totodată, reclamanta a indicat că, desfășurarea în fapt a concursului
public pentru selectarea directorilor Agențiilor de Dezvoltare Regională,
inclusiv a directorului Agenției de Dezvoltare Regională Sud, se confirmă
prin faptul că: - pe portalul: http: //www.causeni.md/ministerul
constructiiloor-si-dezvoltarii-regionale-anuntaconcurs-de-suplinire-a
funcției-vacante. Se regăsește următorul anunț: ,,Joi, 05 Noiembrie 2009
Ministerul Construcțiilor și Dezvoltării Regionale anunță concurs de
suplinire a funcției vacante. Ministerul Construcțiilor și Dezvoltării
3
Regionale anunță concurs de suplinire a posturilor vacante de Director al:
Agenției de Dezvoltare Regională Centru (cu sediul în or. Ialoveni); Agenției
de Dezvoltare Regională Nord (cu sediul în mun. Bălți); Agenției de
Dezvoltare Regională Sud (cu sediul în or. Cimișlia)(...)”; - confirmarea
eliberată de către ex-ministru al Ministerului Construcțiilor și Dezvoltării
Regionale, Marcel Răducan, datată cu 23.03.2021, cu mențiunea că în
decembrie 2009, selectarea directorilor Agențiilor de Dezvoltare Regională,
inclusiv selectarea directorului Agenției de Dezvoltare Regională Sud, Maria
Culeșov, a avut loc pe bază de concurs public organizat în condițiile legii; -
confirmarea eliberată de către Violeta Evtodienco, care în anul 2009 ocupa
funcția de șef al secției statistică regională a Ministerului Construcțiilor și
Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova, care a confirmat că fiind în
calitate de secretar al Comisiei de suplinire a funcțiilor vacante de directori
ai Agențiilor de Dezvoltare Regională, a participat la concursul de selectare
a directorilor agențiilor inclusiv a Mariei Culesov, numele lui Violeta
Evtodienco, fiind regăsit și în anunțul accesibil pe linkul
http://www.causeni.md/ministerul-constructiilor-si-dezvoltarii-regionale-
anunta concurs-de-suplinire-a-functiei-vacante; - confirmarea eliberată de
către ex-șefa Direcției generale arhitectură, construcții și locuințe a
Ministerului Construcțiilor și Dezvoltării Regionale, care a precizat la fel că
a fost membru al comisiei de concurs pentru selectarea directorului ADR
Sud, Maria Culeșov; - confirmarea eliberată de către ex-directorul al
Direcției generale de dezvoltare regională al Ministerului Construcțiilor și
Dezvoltării Regionale, care precizează că în luna decembrie 2009, selectarea
directorilor, inclusiv a directorului ADR Sud, Maria Culeșov, a avut loc pe
bază de concurs public organizat în condițiile legii; - textul din conținutul
ordinului nr. 98c din 08 decembrie 2009 ,,Cu privire la personal”, emis de
Ministrul Construcțiilor și Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova,
Marcel Răducan, unde s-a dispus că, ,,se numește în funcția de director al
Agenției de Dezvoltare Regională Sud, Maria Culeșov, cu încheierea
contractului individual de muncă pe un termen de 6 (șase) luni, începând cu
data de 10 decembrie 2009, iar în partea de motivare este specificat că,
numirea în funcție a Mariei Culeșov, este generată de ,,rezultatele ședințelor
Comisiei de suplinire a funcțiilor vacante de directori ai Agențiilor de
Dezvoltare Regională nr. 1-4”.
Astfel, a indicat reclamanta că, la survenirea situației de expirare a
termenului de 6 luni indicat în ordinului nr. 98c din 08 decembrie 2009 ,,Cu
privire la personal” emis de Ministrul Construcțiilor și Dezvoltării
Regionale, Marcel Răducan, ulterior, prin ordinul nr. 152 p din 11.06.2010
emis de către aceeași autoritate publică, s-a dispus de fapt prelungirea
raporturilor de serviciu ale Mariei Culeșov pe un termen de un an cu
4
încheierea în acest sens, a contractului individual de muncă nr. 3 din 07 iunie
2010, adică pe o perioadă determinată. Iar la expirarea termenului
contractului individual de muncă, angajatorul, care la etapa respectivă era
Ministrul Construcțiilor și Dezvoltării Regionale, nu a cerut încetarea lui și
raporturile de serviciu au continuat de fapt, ceea ce a generat în ordinea art.
83 alin. (4) din Codul Muncii, prelungirea efectelor juridice/termenul
contractului respectiv pe o durată nedeterminată.
În acest context consideră reclamanta că este relevant de a menționa
că, ordinul primar de legalizare a raporturilor de serviciu ale Mariei Culeșov
este ordinul nr. 98c din 08 decembrie 2009 ,,Cu privire la personal” emis de
Ministrul Construcțiilor și Dezvoltării Regionale, Marcel Răducan, unde s-a
dispus că, se numește în funcția de director al Agenției de Dezvoltare
Regională Sud, Maria Culeșov, cu încheierea contractului individual de
muncă pe un termen de 6 (șase) luni, începând cu data de 10 decembrie 2009,
iar actele administrative ulterioare, au fost acte subsecvente ale acestuia.
La etapa actuală ordinul nr. 98c din 08 decembrie 2009 ,,Cu privire la
personal” emis de Ministrul Construcțiilor și Dezvoltării Regionale, Marcel
Răducan, este în vigoare, nefiind contestat de nimeni, fiind actul
administrativ ce certifică angajarea subsemnatei în funcția de director al
Agenției de Dezvoltare Regională Sud, urmare a rezultatelor ședințelor
Comisiei de suplinire a funcțiilor vacante de directori ai Agențiilor de
Dezvoltare Regională nr. 1- 4”.
Totodată, a indicat reclamanta că, emitentul ordinului nr. 152p din
15.02.2021, a invocat și pretinsa nerespectare în anul 2010 de către Ministrul
Construcțiilor și Dezvoltării Regionale a prevederilor art. 10 alin. (1), lit. a)
din Legea nr. 82/2017 integrității, care de fapt nu sunt aplicabilitate speței,
or la data desfășurării procedurii administrative în anul 2009 - 2010, aceste
reglementări nu erau în vigoare.
Mai mult ca atât, în decizia emisă de pârât cu privire la cererea
prealabilă din 31.03.2021, s-a invocat că după intrarea în vigoare a Legii nr.
82/2017 integrității, Maria Culeșov nu mai avea dreptul de a ocupa funcția
de director al Agenției de Dezvoltare Regională Sud, ceea ce în opinia
reclamantei sunt concluzii eronate, deoarece conform art. 12 din Codul
muncii, clauzele din contractele individuale de muncă, din contractele
colective de muncă și din convențiile colective sau din actele juridice emise
de autoritățile administrației publice menționate la art. 4 lit. d) și e), care
înrăutățesc situația salariaților în comparație cu legislația muncii sânt nule și
nu produc efecte juridice. Iar, conform art. 7 alin. (1) Cod civil, Legea civilă
nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile de
5
constituire a unei situații juridice constituite anterior, nici condițiile de
stingere a unei situații juridice stinse anterior.
De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează efectele deja
produse ale unei situații juridice stinse sau în curs de realizare.
Astfel, consideră reclamanta că, ordinul contestat mai este unul ilegal
și deoarece un ministru demisionar are stabilită interdicția prevăzută de art.
15 alin. (2) lit. e) și alin. (3) și art. 23 alin. (6) din Legea cu privire la Guvern
nr. 136 din 07 iulie 2017, în partea în care îi interzic Guvernului al cărui
mandat a încetat să elibereze din funcție persoanele cu funcție de demnitate
publică sau funcționarii publici, cu excepția cazurilor de imposibilitate
obiectivă a persoanelor de a-și îndeplini atribuțiile, sau așa cum a fost stabilit
implicit și în ordinul contestat, directorii Agenției de Dezvoltare Regională,
în calitatea s-a de conducători, prestează servicii de interes public prin
gestionarea fondurilor publice și private în domeniul dezvoltării regionale a
Republicii Moldova, și sunt catalogați la categoria agenților publici.
În altă ordine de idei, a notat reclamanta că, este irelevantă opinia
pârâtului expusă în decizia cu privire la cererea prealabilă din 31.03.2021,
precum că prevederile articolul 15 alin. (2) lit. e) și alin. (3) și articolul 23
alin. (6) din Legea cu privire la Guvern nr.136 din 07 iulie 2017 sunt
aplicabile doar persoanelor cu funcție de demnitate publică sau funcționari
publici, deoarece în Hotărârea nr. 7 din 18.05.2013 a înaltei Curți, pentru
controlul constituționalității unor prevederi din Legea nr.64.-XII din 31 mai
1990 cu privire la Guvern, în redacția Legilor nr.107 și nr.110 din 3 mai 2013
și a Decretelor Președintelui Republicii Moldova nr.634-VII și nr.635-VII
din 16 mai 2013 și a Hotărârii Guvernului nr. 364 din 16 mai 2013, pct. 152,
Curtea Constituțională a precizat că, Concluziile Curții privind competența
Guvernului demisionar, exprimate în Hotărârea nr. 21 din 16 mai 2000 și în
prezenta hotărâre, potrivit cărora, în conducerea generală a administrației
publice, acesta poate emite numai actele necesare în acest sens, sunt valabile
și pentru dreptul acordat Guvernului demisionar prin Legea nr.107 din 3 mai
2013 de a efectua remanieri de cadre. Prin urmare, remanierile pot surveni
doar în cazul imposibilității obiective a persoanelor de a-și exercita mandatul
astfel încât să fie păstrat status quo-ul administrației de stat”.
Astfel, a reținut reclamanta că, în sensul jurisprudenței Curții
Constituționale reflectate în hotărârile sale anterioare supra citate, Curtea a
stabilit la nivel de principiu că, remanierile de cadre pot surveni doar în cazul
imposibilității obiective a persoanelor de a-și exercita mandatul astfel încât
să fie păstrat status quo-ul administrației de stat, nefăcând delimitare pentru
aplicarea acestei reguli persoanelor cu funcție de demnitate publică sau
funcționari publici, dar fiind o regulă generală de păstrare a status quo-ului
6
administrației de stat, pentru toate instituțiile statale din subordinea
Guvernului.
De asemenea, reclamanta a indicat că, soluția dispusă prin ordinul
contestat prin prezenta acțiune înaintată în judecată ,,constatarea nulității și
retragerea actului administrativ” ca procedură prevăzută de normele art. 144
alin. (2) Cod administrativ, este o procedură inaplicabilă speței, or,
legiuitorul a stabilit că, un act administrativ individual ilegal (conform
opiniei autorității publice) favorabil prin care se acordă o prestație bănească
periodică sau unică ori o prestație materială sau care reprezintă condiția
pentru aceasta nu poate fi retras dacă beneficiarul a avut încredere în
existența actului administrativ și, luând în considerare interesul public, se
cere protejarea încrederii privind retragerea (...), iar conform alin. (4), un act
administrativ individual ilegal favorabil de acordare periodică a prestațiilor
materiale sau bănești poate fi retras conform alin. (2) doar timp de 3 ani de
la comunicarea lui.
A notat reclamanta că, ordinul nr. 163p din 15 februarie 2021 ,,Cu
privire la constatarea nulității și retragerea actului administrativ”, emis de
către Ministrul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, este emis cu
încălcarea art. 144 alin. (2) și (4) al Codului administrativ, adică peste
termenul stabilit de lege pe de o parte, iar pe de altă parte în lipsa întrunirii
cerințelor stabilite de norma citată la art. 144 alin. (2) a legii prenotate.
Distinct de cele relatate, consideră și notează reclamanta că, emiterea
ordinului contestat echivalează cu privarea Mariei Culeșov de dreptul de a
munci, concedierea, ca măsură reflectată de art. 86 Codul muncii, sau în
sensul pct. 2 al ordinului contestat, a fost stabilită retragerea Mariei Culeșov
din funcția de director al Agenției de Dezvoltare Regională Sud. Iar astfel,
urmează a se reține că, din esența și conținutul alin. (2) al art. 86 Codul
Muncii, legiuitorul a stabilit că, nu se admite concedierea salariatului în
perioada aflării lui în concediu medical (...), însă ordinul contestat a fost emis
la data de 15.02.2021, dată la care salariata Maria Culeșov se afla în concediu
medical, deci și în acest caz fiind comisă o ilegalitate gravă. Or, faptul aflării
Mariei Culeșov în concediu medical la data de 15.02.2021, data concedierii
(retragerii din funcția de director al ADR Sud), se confirmă prin certificatul
de concediu medical seria 4266575 care confirmă aflarea în concediu
medical în perioada 08.02.2021 - 06.03.2021. Iar despre acest fapt a fost
înștiințat Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului prin
scrisoarea nr. 116 din 09 februarie 2021, inclusiv despre faptul că prin
ordinul nr. 9 din 08.02.2021 a fost împuternicit Andrei Popușoi, șef secție
management integrat al proiectelor din cadrul ADR Sud, de a exercita
temporar atribuțiile de director, începând cu data de 08.02.2021.
7
Scrisoarea nr. 116 din 09 februarie 2021, a fost expediată în adresa
pârâtului ca răspuns la solicitarea Ministrului Dezvoltării Regionale și
Mediului nr. 04/1-05/491 din 08.02.2021, prin care se comunică că în
temeiul art. 70 alin. (1) din Codul administrativ, a fost inițiată procedura
administrativă pentru examinarea legalității ordinelor prin care au fost numiți
directorii Agențiilor de Dezvoltare Regională (SUD, UTA Găgăuzia și
Centru), cu solicitarea de a se prezenta la sediul Ministerului pe data de
11.02.2021, ora 10.00, bir. 547, pentru audiere în cadrul procedurii în cauză.
Însă, Maria Culeșov, aflându-se în concediu medical, a remis în data de
11.02.2021 în adresa pârâtului scrisoarea care a reiterat legalitatea
raporturilor sale de serviciu prezentând actele justificative în acest sens, a
ordinului de angajare 98-c din 08 decembrie 2009, nr. 152p din 11.06.2010
și contractului individual de muncă nr. 3 din 07.06.2010, reiterând totodată
imposibilitatea de a se prezenta fizic pe motivul aflării sale în concediu
medical.
Astfel, consideră reclamanta că, este absolut eronată opinia pârâtului
expusă în decizia cu privire la cererea prealabilă din 31.03.2021, în care a
indicat că prin aplicarea art. 139 alin. (1) Cod administrativ, concedierea
Mariei Culeșov nu a avut loc în data de 15.02.2021 când era în concediu
medical, dar în data când a luat cunoștință cu ordinul nr. 162p din
15.02.2021, și anume în data de 11.03.2021. Iar o asemenea abordare este
contrară esenței art. 86 alin. (2) din Codul Muncii, la care legiuitorul a stabilit
că, nu se admite concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu
medical legiuitorul făcând referire la operațiunea de concediere în sine, care
a intervenit în speță, anume în intervalul de timp în care Maria Culeșov se
afla în concediu medical începând cu data de 08.02.2021, și implicit și data
de 15.02.2021, data emiterii ordinului contestat. Or, articolul 139 alin. (1)
din Codul administrativ, reprezintă nu altceva decât momentul de apariție a
drepturilor conferite prin lege de contestare a acestuia, de acceptare sau altă
acțiune de complângere, iar o interpretare diferită de cât cea oferită de
legiuitor, ar crea o privare de dreptul la acces la justiție, de apărare, iar
emanația legiuitorului prin instituirea articolului 139 alin. (1) din Codul
administrativ, având ca raționamente oferirea soluțiilor de apărare, aflându-
se în concediul medical, ca garanție de protejare a drepturilor și libertăților
individuale, a sănătății în ansamblul ei.
Totodată, a remarcat reclamata că pârâtul nu a indicat în actul
administrativ contestat care e temeiul legal al încetării raporturilor sale de
serviciu. Or, art. 86 alin. (1) Codul Muncii, indică că, concedierea reprezintă
desfacerea din inițiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe
durată nedeterminată, precum și a celui pe durată determinată - se admite
8
pentru motivele indicate la lit. a) - z) pentru alte motive prevăzute de
prezentul cod și de alte acte legislative. Iar conform art. 81 alin. (3) Codul
Muncii, ordinul (dispoziția, decizia, hotărârea) angajatorului cu privire la
încetarea contractului individual de muncă trebuie să conțină referire la
articolul, alineatul, punctul și litera corespunzătoare din lege.
Din esența ordinului contestat, a indicat reclamanta că, autoritatea
publică a optat pentru aplicarea art. 141 și art. 144 din Codul administrativ,
ca temei pentru încetarea raporturilor de muncă, adică, nulitatea actului
administrativ de numire în funcție a reclamantei și retragere a acestuia, în
realitate însă, contractul individual de muncă nr. 2 din 07.06.2010 încheiat
cu Maria Culeșov, este în vigoare, nefiind contestat, iar conform art. 84 alin.
(5) din Codul Muncii, nulitatea contractului individual de muncă se constată
prin hotărâre a instanței de judecată, iar conform art. 84 alin. (1) Codul
Muncii, nulitatea contractului individual de muncă poate fi invocată doar
pentru nerespectarea oricărei dintre condițiile stabilite de Codul Muncii
pentru încheierea contractului individual de muncă, nu și ca urmare a
invocării altor acte normative sau legislative.
Pornind de la principiul egalității în drepturi și în fața legii a tuturor
persoanelor indiferent de orice criteriu de delimitare, consfințit în unison la
art. 16 din Constituția Republicii Moldova, art. 23 din Codul administrativ
și art. 22 din Codul de procedură civilă, consideră reclamanta că, Ministerul
Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului ca și orice autoritate publică
urmează să respecte cadrul normativ în vigoare, in concreto, reglementările
Codului administrativ. Însă, la caz, se reține că, deși Codul administrativ nu
operează cu reglementări de natură să reglementeze relațiile de muncă,
ordinul contestat afectează cert relațiile de muncă ale Mariei Culeșov, iar în
acest aspect, este important de a se nota că, în corespundere cu art. 5 alin. (2)
din Codul de procedură civilă, nici unei persoane nu i se va refuza apărarea
judiciară din motiv de inexistență a legislației, de imperfecțiune, coleziune
sau obscuritate a legislației în vigoare.
A relatat reclamanta că, activitatea administrativă/procedura
administrativă impune o serie de rigori care trebuie urmate și respectate
necondiționat de autoritățile publice pentru ca produsul materializat în urma
acestei activități să nu sufere de deficiențe juridice, pasibile să determine
nulitatea sau anularea lui. Iar în acest sens, examinarea în fapt și în drept a
ordinului nr. 163p din 15 februarie 2021 ,,Cu privire la constatarea nulității
și retragerea actului administrativ”, cu referire la aspectul corespunderii
acestuia cu exigențele instituite de Codul administrativ, se constată că, actul
a fost adoptat cu vicierea inițierii și desfășurării procedurii administrative și
cercetării din oficiu a faptelor, în lipsa informării reclamantei cu referire
9
obiectul direct al procedurii administrative, în concret cu pretinsul fapt de
lipsă a concursului public de selectare a directorilor ADR, dar a fost
informată doar de examinarea legalității ordinului de numire în funcție,
abstract, neavând astfel garanțiile necesare pentru apărare (adunare de probe,
acte, declarații, înscrisuri ce ar certifica existența concursului desfășurat).
Mai mult ca atât, actul a fost adoptat cu încălcarea dreptului de a fi
audiat, în condițiile aflării reclamantei în concediu medical și a privării de
posibilitatea de a fi audiată în scris sau verbal - în concret cu pretinsul fapt
de lipsă a concursului public de selectare a directorilor ADR; cu încălcarea
dreptului discreționar; cu încălcarea principiului securității raporturilor
juridice, intervenind în sensul art. 30 al Codului administrativ, cu măsuri cu
efect retroactiv, deși autoritățile publice nu pot întreprinde măsuri care să
afecteze situațiile juridice definitive sau drepturile dobândite anterior. Or, în
actul administrativ se face referire doar la art. 141 și art. 144 din Codul
administrativ, pct. 23 din Regulamentul Agenției de Dezvoltare Regională
Sud, care în sensul art. 81 alin. (3) din Codul Muncii, nu reprezintă temei de
încetare a raporturilor de serviciu dintre salariat si angajator, text de lege care
prevede că, ordinul (dispoziția, decizia, hotărârea) angajatorului cu privire la
încetarea contractului individual de muncă trebuie să conțină referire la
articolul, alineatul, punctul și litera corespunzătoare din lege.
Dezvoltând unele aspecte din cele specificate mai sus, reclamanta a
reținut că, de jure, ordinul nr. 163p din 15 februarie 2021 ,,Cu privire la
constatarea nulității și retragerea actului administrativ”, a Ministerului
Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, a fost întemeiat pe art. 141,
144 Cod administrativ, pct. 23 din Regulamentul Agenției de Dezvoltare
Regională Sud, care prevăd că, un act administrativ individual este nul dacă
conține un viciu deosebit de grav și acest lucru este evident în cadrul
aprecierii concludente a tuturor circumstanțelor care se iau în considerare.
Un act administrativ individual este, de asemenea, nul: a) dacă
executarea lui cere săvârșirea unei fapte ilegale, care constituie o
componentă de contravenție sau de faptă penală; b) dacă din motive reale
nimeni nu-1 poate executa; c) dacă contravine bunelor moravuri; d) dacă la
emiterea lui a contribuit o persoană care nu are dreptul să participe în
procedură administrativă conform art. 49 alin. (1); e) dacă a fost emis în scris,
dar nu poate fi identificată autoritatea publică emitentă; f) în alte cazuri
prevăzute de lege.
În cazul nulității parțiale a unui act administrativ individual, acesta
este nul în totalitate dacă autoritatea publică nu ar fi emis actul administrativ
respectiv fără partea lovită de nulitate. Autoritatea publică poate constata
10
nulitatea oricând din oficiu. La cerere nulitatea se constată în măsura în care
solicitantul are un interes îndreptățit pentru a o solicita.
Astfel, conform părții de motivare a ordinului nr. 163p din 15.02.2021,
consideră reclamanta că, autoritatea publică a efectuat pretinsa constatare a
nulității actului administrativ de numire a Mariei Culeșov în funcția de
director al Agenției de Dezvoltare Sud, în virtutea cererii/sesizării
secretarului de stat, Ghenadie Iurco din 08.02.2021 care, în raport cu norma
art. 141 alin. (1) Cod administrativ, este persoana care nu poate pretinde un
interes îndreptățit pentru a o solicita, nefiind persoană, care în sensul art. 17
Cod administrativ, ar putea invoca un drept pretins încălcat și nici fiind în
posesia împuternicirii legale de a exercita o constatare de nulitate din oficiu,
sau dacă ar fi avut un asemenea drept, urma ca să emită unipersonal actul
administrativ contestat de către reclamanta Culeșov Maria, însă emitent al
actului e Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului al
Republicii Moldova, în persoana ministrului Ion Perju.
A indicat reclamanta că, art. 144 Cod administrativ, (1) prevede că, un
act administrativ individual ilegal favorabil poate fi retras în tot sau în parte
cu efect pentru viitor sau trecut, chiar și după ce a devenit incontestabil,
numai în condițiile limitărilor stabilite la alin. (2)—(6). Un act administrativ
individual ilegal favorabil prin care se acordă o prestație bănească periodică
sau unică ori o prestație materială sau care reprezintă condiția pentru aceasta
nu poate fi retras dacă beneficiarul a avut încredere în existența actului
administrativ și, luând în considerare interesul public, se cere protejarea
încrederii privind retragerea.
De regulă, încrederea se impune a fi protejată atunci când beneficiarul
a consumat prestațiile făcute sau a decis în privința unei disponibilități
patrimoniale pe care nu o mai poate revoca sau o poate revoca numai cu
dezavantaje inacceptabile. Beneficiarul nu poate invoca încrederea dacă: a)
a obținut actul administrativ prin inducere dolosivă în eroare, amenințare sau
corupere; b) actul administrativ se bazează pe date în esență eronate sau
incomplete pe care beneficiarul le-a prezentat intenționat sau din neglijență
gravă; c) cunoștea la momentul comunicării actului administrativ despre
ilegalitatea lui sau nu cunoștea acest fapt din neglijență gravă. Dacă
beneficiarul nu poate invoca încrederea conform alin. (2), actul administrativ
individual se retrage, de regulă, cu efect pentru trecut. (4) Un act
administrativ individual ilegal favorabil de acordare periodică a prestațiilor
materiale sau bănești poate fi retras conform alin. (2) doar timp de 3 ani de
la comunicarea lui. Această restricție nu se aplică dacă: a) beneficiarul a
obținut actul administrativ prin inducere dolosivă în eroare, amenințare sau
corupere; b) actul administrativ se bazează pe date în esență eronate sau
11
incomplete pe care beneficiarul le-a prezentat intenționat; c) beneficiarul
cunoștea la momentul comunicării actului administrativ despre ilegalitatea
lui; d) actul administrativ a fost emis cu o rezervă admisibilă a revocării.
Dacă actul administrativ individual se bazează pe date în esență
eronate sau incomplete pe care beneficiarul le-a prezentat din neglijență
gravă sau dacă acesta din neglijență gravă nu cunoștea la momentul
comunicării actului administrativ despre ilegalitatea lui, atunci în locul
termenului de 3 ani prevăzut în acest alineat se va aplica un termen de 10
ani.
Dacă se retrage un act administrativ individual ilegal favorabil care nu
cade sub incidența alin. (2) sau (4), atunci, la cererea persoanei favorizate
afectate de retragere, autoritatea publică compensează dezavantajul
patrimonial pe care îl va suporta pentru încrederea în existenta actului
administrativ în condițiile în care, luând în considerare interesul public, se
cere protejarea încrederii. Prevederile alin. (2) referitoare la imposibilitatea
invocării încrederii de către beneficiar se aplică corespunzător. Dezavantajul
patrimonial nu poate fi totuși compensat peste suma interesului pe care l-a
avut persoana afectată în existenta actului administrativ. Cererea de
compensare poate fi depusă doar în decursul unui an. Termenul începe să
curgă imediat ce autoritatea publică competentă conform art. 148 indică în
scris persoanei afectate asupra retragerii.
Dacă autoritatea publică află despre fapte care justifică retragerea unui
act administrativ individual ilegal favorabil, atunci retragerea este admisă
doar în decursul unui an din momentul în care autoritatea publică competentă
conform art. 148 află despre toate faptele necesare unei decizii de retragere.
Această prevedere nu se aplică dacă: a) beneficiarul a obținut actul
administrativ prin inducere dolosivă în eroare, amenințare sau corupere; b)
actul administrativ se bazează pe date în esență eronate sau incomplete pe
care beneficiarul le-a prezentat intenționat; c) beneficiarul cunoștea la
momentul comunicării actului administrativ despre ilegalitatea lui.
De asemenea, consideră reclamanta că, ordinul contestat a fost
întemeiat pe prevederile pct. 22 din Regulamentul-cadru al Agenției de
Dezvoltare Regională aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 127.2008 cu
privire la măsurile de realizare a Legii 438/2006 privind dezvoltarea
regională în Republica Moldova, care prevede că, directorul Agenției este
selectat pe bază de concurs de către o comisiei desemnată prin ordinul
ministrului agriculturii, dezvoltării regionale și mediului. Iar astfel, din
perspectiva tuturor temeiurilor invocate de către autoritatea publică pentru
retragerea reclamantei din funcția de director al Agenției de Dezvoltare
Regională Sud, nu se regăsește nici un temei expres și cert care ar constitui
12
temei legal de revocare din funcție, iar aspectele indicate în ordinul contestat
sunt de natură generalistică, nefăcând trimitere la articolul, litera și alineatul
din Codul Muncii sau alt act legislativ care ar constitui temei de încetare a
raporturilor de serviciu ale reclamantei din funcția de director al Agenției de
Dezvoltare Regională Sud. Or, pct. 19 al Regulamentului-cadru al Agenției
de Dezvoltare Regională aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 127/2008 cu
privire la măsurile de realizare a Legii 438/2006 privind dezvoltarea
regională în Republica Moldova, angajații Agenției nu au statut de funcționar
public. Iar astfel, raporturile de serviciu dintre Maria Culeșov și pârât sunt
strict reglementate de Codul Muncii.
În această ordine de idei a indicat reclamanta că, toate cazurile de
desfacere din inițiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe
o durată nedeterminată, precum și a celui pe durată determinată - se admite
doar pentru motivele arătate în Codul Muncii, în special în art. 86 alin. (1)
lit. a) - z), pentru alte motive prevăzute de prezentul cod si de alte acte
legislative.
Din partea de motivare a actului administrativ individual defavorabil
contestat, ordinul nr. 163p din 15.02.2021, reclamanta a menționat că, nu se
regăsește nici un alt motiv prevăzut de Codul Muncii sau alt act legislativ
emis de Parlamentul Republicii Moldova. Iar din această perspectivă,
autoritatea publică nu a invocat a priori, de iure, niciun temei legal ce ar servi
temei de încetare a contractului individual de muncă a Mariei Culeșov din
funcția de Director al Agenției de Dezvoltare Regională Sud, fiind invocată
doar cadrul legal procedural (art. 141, 144 Cod administrativ, Regulamentul
cadrul al Agenției de Dezvoltare Regională). Or, angajarea Mariei Culeșov
a avut loc cu mai bine de 10 ani în urmă, iar astfel, pârâtul ilegal a afectat
drepturile dobândite anterior de Maria Culeșov.
În altă ordine de idei, Maria Culeșov la momentul revocării sale din
funcție (15.02.2021), se afla în concediu medical, și pe cale de consecință în
corespundere cu art. 86 alin. (2) din Codul Muncii, nu se admite concedierea
salariatului în perioada aflării lui în concediu medical (...). De această
garanție se bucură toți salariații indiferent de funcția ocupată, o interpretare
contrară ar constitui o discriminare inadmisibilă.
În ipoteza respectării principiului de audiere a Mariei Culeșov înainte
de emiterea actului administrativ individual defavorabil, pârâtul a cunoscut
despre aflarea ultimei în concediu medical fiind, de altfel, informat în modul
stabilit și prohibiția eliberării în acest interval de timp, este o diligență pusă
pe seama angajatorului, omisiune care îi este imputabilă direct angajatorului
în prezenta speță.
13
În contextul celor menționate, reclamanta a notat că, actul
administrativ individual defavorabil contestat, ordinul nr. 163P din
15.02.2021, a admis o ingerință în dreptul la muncă și dreptul de a ocupa o
funcție de conducere recunoscută legitim ocupată anterior. Întrucât în urma
unui concurs public, prin efectul legii și ordinului nr. 98-c din 08 decembrie
2009 ,,Cu privire la personal” unde a fost numită în funcția de director al
Agenției de Dezvoltare Regională Sud, cu încheierea contractului individual
de muncă pe un termen de 6 (șase) luni, începând cu data de 10 decembrie
2009 iar, ulterior, în conformitate cu ordinul nr. 152P din 11.06.2010 emis
de către Ministerul Construcțiilor și Dezvoltării Regionale, fiind prelungite
raporturile de serviciu ale subsemnatei în funcția de director al Agenției de
Dezvoltare Regională Sud, cu încheierea contractului individual de muncă
pe un termen de 1 (unu) ani, începând cu data de 10 iunie 2010, raporturi
juridice legalizate prin contractul individual de muncă nr. 3 din 07 iunie 2010
pe o durată de 1 (unu) ani, începând cu data de 10.06.2010 până la data de
10.06.2011 și care prin efectul art. 84 Codul muncii, au devenit raporturi de
muncă pe o perioadă nedeterminată. Or, prin prisma normelor de drept
relevate, se atestă că actul administrativ individual defavorabil, ordinul nr.
163p din 15 februarie 2021 ,,Cu privire la constatarea nulității și retragerea
actului administrativ” emis de către Ministrul Agriculturii, Dezvoltării
Regionale și Mediului, prin care s-a dispus eliberarea Mariei Culeșov din
funcție, reprezintă un administrativ individual, fiind emis de o autoritate
publică, reprezentând o măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică
pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu
scopul de a produce nemijlocit efecte juridice și anume încetarea raporturilor
de muncă ale subsemnatei. Iar astfel, actul administrativ contesat generează
încălcarea dreptului la muncă.
Consideră reclamanta că actul administrativ individual defavorabil-
ordinul nr. 163p din 15 februarie 2021 ,,Cu privire la constatarea nulității și
retragerea actului administrativ”, emis de către Ministrul Agriculturii,
Dezvoltării Regionale și Mediului, Ion Perju, este un act administrativ ilegal,
emis în lipsa unui temei de fapt și drept stabilit de lege, care generează
încălcarea dreptului la muncă și urmează a fi anulat de către instanța de
judecată. Iar pe cale de consecință, se impune necesitatea restabilirii în
funcție. Or, conform art. 89 alin. (1) din Codul Muncii, salariatul transferat
nelegitim la o altă muncă sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit
la locul de muncă prin negocieri directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu -
prin hotărâre a instanței de judecată. La examinarea litigiului individual de
muncă de către instanța de judecată, angajatorul este obligat să dovedească
legalitatea și să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a
salariatului. Imediat după pronunțarea hotărârii instanței de judecată privind
14
restabilirea salariatului la locul de muncă, angajatorul este obligat să emită
un ordin de restabilire, pe care îl aduce la cunoștința salariatului, sub
semnătură, în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii. Iar conform art.
329 alin. (1) al Codului muncii, angajatorul este obligat să repare integral
prejudiciul material și cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea
de către acesta a obligațiilor de muncă, în cazul discriminării salariatului la
locul de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci,
dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.
Astfel, reclamanta a indicat că, a fost privată în mod neîntemeiat de
posibilitatea de a munci, ca urmare a încetării raporturilor de serviciu din
funcția de director al Agenției de Dezvoltare Regională Sud, circumstanță
care o justifică de a solicita compensarea salariului pentru toată perioada
respectivă, în mărime nu mai mică decât salariul mediu.
Ulterior în data de 13 iulie 2021 a aflat despre existența ordinului
nr.366p din 17.06.2021, prin care s-au încetat raporturile de muncă cu
reclamanta, director interimar al Agenției de Dezvoltare Regională Sud,
începând cu 17.06.2021, fiind numită în funcția de director Olga Gorban pe
un termen de 4 ani, prin concurs, începând cu 18.06.2021, Culeșov Maria
fiind obligată să-i transmită documentele și bunurile aflate în gestiunea sa
până la 18.06.2021, motiv din care în data de 17.07.2021 a depus cerere
prealabilă împotriva ordinului dat, solicitând și suspendarea ordinului emis.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea din 02 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului a fost
înlocuit cu succesorul său în drepturi Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării
Regionale.
Prin încheierea din 09 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, acțiunea în partea ce ține de pretenția privind repararea prejudiciului
moral, a fost declarată, în temeiul art. 207 alin. (2) lit. f) Cod administrativ,
inadmisibilă, din motivul că, nu sânt întrunite condițiile prevăzute la art. 208,
care prevede respectarea procedurii prealabile.
Prin hotărârea din 09 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, a fost admisă acțiunea. S-a anulat ordinul Ministerului Agriculturii,
Dezvoltării Regionale și Mediului nr. 163p din 15.02.2021 ,,Cu privire la
constatarea nulității și retragerea actului administrativ” și decizia
Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului nr. C-58/21 din
29.03.2021 ,,Cu privire la cererea prealabilă împotriva actului administrativ
individual defavorabil” și ordinul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării
15
Regionale și Mediului nr. 366p din 17.06.2021 ,,Cu privire la personal”. S-
a restabilit Maria Culeșov în funcția de director al Agenției de Dezvoltare
Regională Sud. S-a încasat de la Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării
Regionale în beneficiul Mariei Culeșov salariul pentru absența forțată de la
muncă, începând cu data de 15.02.2021 până la data restabilirii în funcție.
Prin încheierea din 13 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a admis parțial cererea Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării
Regionale privind corectarea erorilor admise în hotărâre. S-a corectat eroarea
de calcul evidentă, admisă în partea dispozitivă a hotărârii din 09 decembrie
2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, și anume, s-a înlocuit sintagma
„începând cu data de 15.02.2021” cu sintagma „începând cu data de
17.06.2021”. În rest, cererea Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării
Regionale, a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Prin încheierea din 21 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins cererea Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării
Regionale, privind amânarea executării hotărârii din 09 decembrie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, ca fiind neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 30 decembrie 2021, Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării
Regionale, a declarat apel nemotivat, iar la 20 aprilie 2022, cererea de apel
motivată împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 09
decembrie 2021, solicitând casarea hotărârii, cu emiterea unei noi decizii
prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.
La 31 decembrie 2021, Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării
Regionale, a declarat recurs împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani din 13 decembrie 2021, în partea respingerii cerinței privind
corectarea locului încasării salariului și împotriva încheierii Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani din 21 decembrie 2021.
La 03 ianuarie 2022, Olga Gorban, a declarat apel nemotivat, iar la 04
mai 2022, cererea de apel motivată împotriva hotărârii din 09 decembrie
2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând casarea hotărârii, cu
emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 08 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respins apelul declarat de către Gorban Olga și Ministerul Infrastructurii și
Dezvoltării Regionale împotriva hotărârii din 09 decembrie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, precum și recursul declarat de către
16
Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale împotriva încheierii
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 13 decembrie 2021 și 21 decembrie
2021 (f. d. 62, 63-96, vol. III).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 07 martie 2023, Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării
Regionale, a depus recurs împotriva deciziei din 08 februarie 2023 a Curții
de Apel Chișinău, iar la 16 iunie 2023, a prezentat motivarea recursului,
solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și
a hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a
acțiunii (f. d. 98-102, 104-112, vol. III).
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării
Regionale a invocat că instanța de apel a interpretat greșit normele legale
aplicabile litigiului.
În context, a reiterat că instanța de apel a dat o interpretate arbitrară
materialelor dosarului și cadrului normativ pertinent speței, a aplicat eronat
normele de drept material, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a
aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat
legea.
Totodată, a invocat că decizia din 08 februarie 2023 a Curții de Apel
Chișinău a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale, având
în vedere că raporturile de muncă dintre Ministerului Infrastructurii și
Dezvoltării Regionale și Culeșov Maria erau reglementate de legislația
muncii, este o cauză civilă de competența aceleiași instanțe de judecată
(Judecătoria Chișinău), însă specializată în materie civilă.
În alt context, consideră că la adoptarea deciziei contestate instanța de
apel nu s-a bazat pe o cercetare mult aspectuală, completă, nepărtinitoare și
nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor,
precum și nu s-a călăuzit de prevederile legii, bazându-se doar pe prevederile
art. 118 din Codul administrativ.
A menționat, că întrucât contractul individual de muncă nr. 3 din 07
iunie 2010 este un act subsecvent ordinului nr. 152P din 11.06.2010 emis de
către Ministerul Construcțiilor și Dezvoltării Regionale, după expirarea
mandatului stabilit prin ordinul nr. 98c din 06.12.2009, era necesar
obligatoriu de organizat și desfășurat un nou concurs pentru ocuparea
postului de director al Agenției de Dezvoltare Regională Sud.
17
A relatat că, dispozițiile art. 32 alin. (5) din Legea nr. 98 din 4 mai
2012 privind administrația publică centrală de specialitate, stipulează expres
că conducătorii instituțiilor publice din sfera de competență a ministerului
sau a altei autorități administrative centrale se angajează și se eliberează din
funcție, în condițiile legislației muncii, de către ministru sau de către
directorul general, dacă actele legislative care reglementează activitatea
instituțiilor respective nu prevăd altfel.
POZIȚIA INTIMAȚILOR
Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților cererea de recurs,
informând-ui despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la recurs.
Prin referința depusă la 03 iulie 2023 Culeașov Maria a solicitat declararea
recursului ca inadmisibil, ori după caz, respingerea recursului ca fiind
neîntemeiat.
Art. XI. alin. (1) și (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru
modificarea unor acte normative, prevede următoarele:
„Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art. IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în vigoare
la 1 septembrie 2023. ”„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data
intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la
data depunerii recursului.”
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 1 septembrie
2023) prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs. Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile
cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Conform art. 245 din Codul administrativ (în redacția în vigoare la
data declarării recursului):
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de
la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,
motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 193 alin. (3) și (3¹) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și
cererile de recurs în complete din 3 judecători. În scopul uniformizării practicii
judecătorești, completul din 3 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul
considerat admisibil să fie examinat de un complet din 5 judecători, iar completul din 5
judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat
de un complet din 9 judecători.”
18
Art. 247 din Codul administrativ:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art. 2451
alin.(1) lit. b) și d). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în
ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ:
„(1) În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre
următoarele decizii: d) admite recursul, casează integral decizia instanței de apel și
trimite cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară
nu poate fi corectată de către instanța de recurs.”
Art. 194 alin. (2) din Codul administrativ:
„(2) În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile
contestate se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și
aplicării corecte a dreptului material.”
Art. 29 din Codul administrativ:
„(1) Orice măsură întreprinsă de autoritățile publice prin care se afectează
drepturile sau libertățile prevăzute de lege trebuie să corespundă principiului
proporționalității.
(2) O măsură întreprinsă de autoritățile publice este proporțională dacă: a) este
potrivită pentru atingerea scopului urmărit în temeiul împuternicirii atribuite prin lege;
b) este necesară pentru atingerea scopului; c) este rezonabilă.
(3) Măsura întreprinsă de autoritățile publice este una rezonabilă dacă ingerința
produsă prin ea nu este disproporțională în raport cu scopul urmărit.”
Art. 2 alin. (1) Art. 32 alin. (5) din Legea nr. 98 din 4 mai 2012 privind
administrația publică centrală de specialitate:
„Sub incidența prezentei legi cad ministerele, Cancelaria de Stat, alte autorități
administrative centrale subordonate Guvernului și structurile organizaționale din sfera lor
de competență (autoritățile administrative din subordine, inclusiv serviciile publice
desconcentrate și cele aflate în subordine, precum și instituțiile publice în care ministerul,
Cancelaria de Stat sau altă autoritate administrativă centrală are calitatea de fondator).”
Art. 32 alin. (5) din Legea nr. 98 din 4 mai 2012 privind administrația
publică centrală de specialitate:
„Conducătorii instituțiilor publice din sfera de competență a ministerului sau a altei
autorități administrative centrale se angajează și se eliberează din funcție, în condițiile
legislației muncii, de către ministru sau de către directorul general, dacă actele legislative
care reglementează activitatea instituțiilor respective nu prevăd altfel.”
Conform art. 1 al Legii nr. 438/2006 privind dezvoltarea regională în
Republica Moldova:
„Agenția de dezvoltare regională este definită ca fiind o instituție publică, al cărei
fondator este autoritatea de elaborare a politicii de dezvoltare regională, constituită
19
pentru implementarea politicii de dezvoltare regională la nivelul regiunii de
dezvoltare.”
Conform art. 8 alin. (1) al Legii nr. 438/2006 privind dezvoltarea regională
în Republica Moldova:
„(1) Agenția de dezvoltare regională, denumită în continuare agenție, se constituie
în fiecare regiune de dezvoltare, are personalitate juridică și activează în conformitate cu
regulamentul-cadru aprobat de Guvern.”
Art. (10) alin. (1) lit. a) al Legii nr.82 din 2017 integrității stabilește
că:
”(1) Climatul de integritate instituțională se cultivă prin realizarea următoarelor
măsuri:
a) angajarea și promovarea agenților publici în bază de merit și de integritate
profesională;”.
Potrivit pct.21 al Regulamentului-Cadru al Agenției de Dezvoltare
Regională, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.127 din 2008 cu privire la
măsurile de realizare a Legii nr.438/2006 privind dezvoltarea regională a
Republicii Moldova:
”Directorul Agenției este selectat pe bază de concurs de către o comisie desemnată
prin ordinul….”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
atestă că, la 7 martie 2023, Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării
Regionale, a depus recurs împotriva deciziei din 08 februarie 2023 (f.d. 98-
102). Copia deciziei motivate a instanței de apel a fost notificată recurentului
la data de 18 mai 2023, prin intermediul poștei electronice (f.d. 103). La 16
iunie 2023, Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale a depus
recurs motivat împotriva deciziei din 08 februarie 2023 a Curții de Apel
Chișinău (f.d. 104-112, vol. III).
Din acest motiv, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,
consideră că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din
Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării).
Cu referire la fondul cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție reține următoarele circumstanțe esențiale ale litigiului.
20
Culeșov Maria, urmare a rezultatelor ședinței Comisiei de suplinire a
funcțiilor vacante de directori ai Agenției de Dezvoltare Regională, la data
de 8 decembrie 2009, în conformitate cu ordinul nr. 98-c din 08 decembrie
2009 ,,Cu privire la personal”, a fost numită în funcția de director al Agenției
de Dezvoltare Regională Sud, cu încheierea contractului individual de muncă
pe un termen de 6 (șase) luni, începând cu data de 10 decembrie 2009 (f. d.
administrativ 5).
Ulterior, prin ordinul Ministerul Construcțiilor și Dezvoltării
Regionale nr. 152p din 11 iunie 2010, a fost dispusă numirea Mariei Culeșov
în funcția de director al Agenției de Dezvoltare Regională Sud, cu încheierea
contractului individual de muncă pe un termen de 1 ani, începând cu data de
10 iunie 2010 (f.d. administrativ 6).
Subsecvent, între Maria Culeșov pe de o parte, în calitate de salariat,
și Ministerul Construcțiilor și Dezvoltării Regionale, pe de altă parte, în
calitate de angajator, a fost semnat și încheiat contractul individual de muncă
nr. 3 din 07 iunie 2010 pe o perioadă de 1 un an, începând cu data de 10 iunie
2010 până la data de 10 iunie 2011 (f. d. administrativ 7).
Prin ordinul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și
Mediului nr. 163p din 15 februarie 2021 ,,Cu privire la constatarea nulității
și retragerea actului administrativ”, emis de către Ministrul Agriculturii,
Dezvoltării Regionale și Mediului, Ion Perju, s-au dispus: 1). Constatarea
nulității și retragerea în tot, cu efect pentru viitor, a ordinului Ministerului
Construcțiilor și Dezvoltării Regionale nr. 152 p din 11 iunie 2010 privind
numirea Mariei Culeșov, cu încheierea contractului individual de muncă, în
funcția de director al Agenției de Dezvoltare Regională Sud. 2). Retragerea
Mariei Culeșov din funcția de director al Agenției de Dezvoltare Regională
Sud. 3). Propunerea Mariei Culeșov numirea sa în funcția de director
interimar al Agenției de Dezvoltare Regională Sud. 4). Inițierea procedurii
administrative de selectare pe bază de concurs a directorului Agenției de
Dezvoltare Regională Sud (f. d. administrativ 19-21).
La 12 martie 2021, Maria Culeșov, a înregistrat la adresa Ministerului
Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, cererea prealabilă prin care
a solicitat suspendarea executării ordinului Ministerului Agriculturii,
Dezvoltării Regionale și Mediului nr. 163p din 15 februarie 2021 ,,Cu privire
la constatarea nulității și retragerea actului administrativ”, cu anularea
acestuia, restabilirea în funcție și achitarea tuturor plăților salariale, precum
și compensarea prejudiciului moral cauzat prin eliberarea ilegală din funcție
(vol. I, f.d. 68-72).
21
Prin decizia Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și
Mediului nr. C-58/21 din 18 martie 2021, s-a admis parțial cererea cu privire
la suspendarea executării actului administrativ individual defavorabil. Fiind
suspendată executarea pct. 4 din ordinul Ministerului Agriculturii,
Dezvoltării Regionale și Mediului nr. 163p din 15 februarie 2021 ,,Cu privire
la constatarea nulității și retragerea actului administrativ”, vizând inițierea
concursului de selectare a directorului Agenției de Dezvoltare Regională
Sud, până la finalizarea procedurii prealabile (vol. I, f.d. 75-76).
Ulterior, la 29 martie 2021, Ministerului Agriculturii, Dezvoltării
Regionale și Mediului a emis decizia nr. C-58/21, cu privire la cererea
prealabilă împotriva actului administrativ individual defavorabil, prin care a
dispus că, cererea prealabilă depusă de către Maria Culeșov împotriva
ordinului Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului nr.
163p din 15 februarie 2021 ,,Cu privire la constatarea nulității și retragerea
actului administrativ”, se respinge în tot ca neîntemeiată (vol. I, f.d. 102-
107).
Astfel, la 2 aprilie 2021, Maria Culeșov, a înaintat în instanța de
judecată acțiune care ulterior la 18 august 2021 a fost concretizată împotriva
Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, persoană terță
Olga Gorban cu privire la anularea ordinului nr. 163p din 15 februarie 2021
,,Cu privire la constatarea nulității și retragerea actului administrativ”,
anularea deciziei nr. C-58/21 din 29 martie 2021 ,,Cu privire la examinarea
cererii prealabile”, anularea ordinului nr. 366p ,,Cu privire la personal”, prin
care a ordonat încetarea raporturilor de muncă, cu Maria Culeșov, director
interimar al Agenției de Dezvoltare Regională Sud, din data de 17 iunie 2021
și numirea lui Olga Gorban, în funcția de director al Agenției de Dezvoltare
Regională Sud, prin concurs, pe un termen de 4 ani, începând cu data de 18
iunie 2021, încasarea salariului mediu lunar pentru întreaga perioadă de
absență forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral cauzat în valoare
de 100 000 de lei, în contextul privării ilegale de posibilitatea de a munci,
precum și restituirea cheltuielilor de asistență juridică.
Fiindu-i adus la cunoștință Mariei Culeșov, ordinul nr. 366p din 17
iunie 2021 ,,Cu privire la personal”, la 13 iulie 2021, fapt ce se atestă prin
semnătura ultimei aplicate pe versul ordinului (vol. I, f.d.204 verso) și
nefiind de acord cu acesta, la 17 iulie 2021, Maria Culeșov, a înaintat la
adresa Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, cerere
prealabilă prin care a solicitat anularea ordinului nr. 366p din 17 iunie 2021
,,Cu privire la personal” (vol. I, f.d. 205-208)
Prin încheierea din 09 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, acțiunea în partea ce ține de pretenția privind repararea prejudiciului
22
moral, a fost declarată, în temeiul art. 207 alin. (2) lit. f) Cod administrativ,
inadmisibilă, din motivul că, nu sânt întrunite condițiile prevăzute la art. 208,
care prevede respectarea procedurii prealabile.
Examinând acțiunea, prima instanță a admis-o și a anulat ordinul
Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului nr. 163p din
15.02.2021 ,,Cu privire la constatarea nulității și retragerea actului
administrativ” și decizia Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și
Mediului nr. C-58/21 din 29.03.2021 ,,Cu privire la cererea prealabilă
împotriva actului administrativ individual defavorabil”, cât și ordinul
Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului nr. 366p din
17.06.2021 ,,Cu privire la personal” și a restabilit-o pe Maria Culeșov în
funcția de director al Agenției de Dezvoltare Regională Sud și a încasat de
la Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale în beneficiul Mariei
Culeșov salariul pentru absența forțată de la muncă, începând cu data de 15
februarie 2021 până la data restabilirii în funcție.
Prin încheierea din 13 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a admis parțial cererea Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării
Regionale privind corectarea erorilor admise în hotărâre. Fiind corectată
eroarea de calcul evidentă, admisă în partea dispozitivă a hotărârii din 09
decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, și anume,
înlocuindu-se sintagma „începând cu data de 15.02.2021” cu sintagma
„începând cu data de 17.06.2021”. În rest, cererea Ministerului
Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, fiind respinsă, ca neîntemeiată.
Prin încheierea din 21 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins cererea Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării
Regionale, privind amânarea executării hotărârii, ca fiind neîntemeiată.
Curtea de Apel Chișinău a respins apelul declarat de către Gorban
Olga și Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale împotriva hotărârii
din 09 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, precum și
recursul declarat de către Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale
împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 13 decembrie
2021 și 21 decembrie 2021.
Curtea de Apel a reținut că prima instanță just a conchis că, autoritatea
publică a constatat nulitatea actului administrativ de numire a Mariei
Culeșov în funcția de director al Agenției de Dezvoltare Sud în virtutea
sesizării secretarului de stat, Ghenadie Iurco din 8 februarie 2021 care, în
raport cu norma art. 141 alin. (1) Cod administrativ, este persoana care nu
poate pretinde un interes îndreptățit pentru a o solicita, nefiind nici persoană,
care în sensul art. 17 Cod administrativ, ar putea invoca un drept pretins
23
încălcat și nici fiind în posesia împuternicirii legale de a exercita o constatare
de nulitate din oficiu.
În susținerea concluziei enunțate, instanța de apel a reținut că, ordinul
nr. 98-c din 08 decembrie 2009 ,,Cu privire la personal”, emis de Ministrul
Construcțiilor și Dezvoltării Regionale, este în vigoare, nefiind contestat,
fiind actul administrativ ce certifică angajarea Mariei Culeșov în funcția de
director al Agenției de Dezvoltare Regională Sud, urmare a rezultatele
ședințelor Comisiei de suplinire a funcțiilor vacante de directori ai Agențiilor
de Dezvoltare Regională nr. 1-4. Or, art.144 alin.(6) Cod administrativ indică
că, dacă autoritatea publică află despre fapte care justifică retragerea unui act
administrativ individual ilegal favorabil, atunci retragerea este admisă doar
în decursul unui an din momentul în care autoritatea publică competentă
conform art.148 află despre toate faptele necesare unei decizii de retragere,
deci nici una din excepțiile invocate în alin.(6) art.144 Cod administrativ n-
au fost stabilite.
De asemenea, instanța de apel a considerat că, instanța de fond, just
și întemeiat nu a reținut argumentul pârâtului, Ministerului Infrastructurii și
Dezvoltării Regionale, referitor la faptul că, ordinul Ministerului
Construcțiilor și Dezvoltării Regionale nr. 152p din 11 iunie 2010 privind
numirea Mariei Culeșov, în funcția de director al Agenției de Dezvoltare
Regională ar fi fost emis urmare a inducerii dolosive în eroare de către
ultima, întrucât, în acest sens, Ministerul nu a prezentat nici-o probă. Iar din
perspectiva tuturor temeiurilor invocate de către autoritatea publică pentru
retragerea Mariei Culeșov din funcția de director al Agenției de Dezvoltare
Regională Sud, nu se regăsește niciun temei expres și cert care ar constitui
temei legal de revocare din funcție, aspectele indicate în ordinul contestat
având o abordare generală, fără a face trimitere la articolul, litera și alineatul
din Codul muncii sau alt act legislativ care ar constitui temei de încetare a
raporturilor de serviciu ale Mariei Culeșov din funcția de director al Agenției
de Dezvoltare Regională Sud. Or, conform art. 93 alin. (1)-(2) Cod
administrativ, fiecare participant probează faptele pe care își întemeiază
pretenția. Prin derogare de la prevederile alin.(1), fiecare participant
probează faptele atribuite exclusiv sferei sale.
Totodată, instanța de apel a menționat că, autoritatea publică emitentă
nu a invocat, de iure, niciun temei legal de încetare a contractului individual
de muncă al Mariei Culeșov din funcția de Director al Agenției de Dezvoltare
Regională Sud, fiind invocat doar cadrul legal procedural- art. 141, 144 Cod
administrativ, Regulamentul-cadru al Agenției de Dezvoltare Regională. Iar
simplul fapt al transcrierii normelor legale nu suplinește lipsa unei
argumentări a poziției enunțate.
24
Cu privire la argumentul apelantului/pârât, privind pretinsa
nerespectare în anul 2010, de către Ministrul Construcțiilor și Dezvoltării
Regionale, a prevederilor art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 82/2017,
instanța de apel a susținut poziția instanței de fond la acest capitol precum
că, nu este aplicabilă speței, întrucât, în data desfășurării procedurii
administrative în anul 2009-2010, aceste reglementări nu erau în vigoare.
În acest context a notat că, nu poate fi reținut nici argumentul
apelantului/pârât, precum că, după intrarea în vigoare a Legii integrității nr.
82/2017, Maria Culeșov nu ar mai avea dreptul de a ocupa funcția de director
al Agenției de Dezvoltare Regională Sud, întrucât, conform art. 12 Codul
muncii, clauzele din contractele individuale de muncă, din contractele
colective de muncă și din convențiile colective sau din actele juridice emise
de autoritățile administrației publice menționate la art.4 lit. d) și e), care
înrăutățesc situația salariaților în comparație cu legislația muncii sânt nule și
nu produc efecte juridice.
Examinând recursul declarat împotriva deciziei din 08 februarie
2023 a Curții de Apel Chișinău, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție constată că instanța de apel a dat o interpretare greșită normelor de
drept material aplicabile în speță, nu s-a bazat pe o cercetare mult aspectuală,
completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în
ansamblul și interconexiunea lor, pronunțând o soluție în contradicție cu
circumstanțele pricinii.
În contextul dat, Completul de judecată subscrie concluziilor
instanțelor ierarhic inferioare cu privire la inadmisibilitatea revocării unor
acte care și-au produs deja efectele, și anume a celor de numire în funcție a
lui Culeșov Maria în anii 2009-2010, îndeosebi făcându-se trimitere la unele
prevederi care au fost adoptate ulterior, cum ar fi cele a Legii 82/2017 a
integrității.
În același timp, Completul de judecată nu poate să facă
abstracție de faptul că începând cu a.2010, atunci când prin ordinul
Ministerului Construcțiilor și Dezvoltării Regionale nr. 152p din 11 iunie
2010 Maria Culeșov, a fost numită în funcția de director al Agenției de
Dezvoltare Regională pe un termen de un an, pct.21 al Regulamentului-
Cadru prevedea necesitatea petrecerii unui concurs, lucru care nu s-a făcut.
Mai mult ca atât, Maria Culeșov fiind numită pentru un termen de un an, la
expirarea acestuia, nu s-a efectuat un alt concurs pentru ocuparea funcției de
director.
În aceiași ordine de idei, dacă prevederile imperative ale unor
acte normative, cum ar fi cele ale legii 82/2017, nu pot fi invocate pentru
25
invalidarea unor acte administrative emise anterior, ele nu pot să nu fie luate
în considerare pentru viitor. Și dacă o normă imperativă stabilește careva
condiții noi pentru ocuparea/deținerea unei funcții atunci ele trebuie
respectate.
Iată de ce, autoritatea publică, recurenta la caz, ținând cont că
funcția de director era ocupată de o persoană care nu a fost numită prin
concurs, avea tot dreptul să dispună inițierea unui concurs pentru ocuparea
funcției, Culeșov Mariei oferindui-se posibilitate să participe de rând cu
ceilalți candidați care aspirau să câștige. Iar instanțele de judecată inferioare
prematur, fără a lua în considerare toate circumstanțele cauzei, au invalidat
ordinul din 15.02.2021 în partea în care Culeșov Maria a fost retrasă din
funcția de director al Agenției de Dezvoltare Regională Sud și s-a inițiat
procedura administrativă de selectare pe bază de concurs a directorului.
Mai mult, ținând cont de dispozițiile art.206 din Codul
administrativ, care reglementează felurile acțiunilor în contencios
administrativ, instanța de recurs menționează că Codul administrativ nu
prevede posibilitatea formulării unor pretenții de restabilire în funcție și plata
salriului de către instanța de judecată. Iar, instanța examinând acțiunea în
contencios administrativ în fond, este limitată la adoptarea uneia din
hotărârile reglementate expres de art. 224 din Codul administrativ.
Subsecvent, Completul de judecată reține că deși funcția
deținută de Culeșov Maria nu este una publică, instanțele ierarhic inferioare
au examinat prezenta cauză fără a oferi un răspuns dacă prezenta acțiune
urma a fi judecată în procedură contencioasă generală sau în procedura
contenciosului administrativ.
În concluzie, având în vedere aspectele discutate supra, Curtea
Supremă de Justiție constată că instanța de apel, prin decizia contestată, a
realizat o interpretare greșită a normelor de drept material relevante în speță,
extinzând în mod eronat aplicabilitatea legislației.
Sub aspectul celor relatate se constată că soluția instanței de
apel nu conține o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării
și adoptării soluției la care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în
imposibilitate să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și
să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare
dintre motivele prevăzute de lege.
La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să depună
eforturi pentru a determina toate circumstanțele de fapt și probele în acest
sens, pentru a adopta o hotărâre legală și bine motivată.
26
În concluzie, instanța de recurs consideră întemeiate criticile
recursului referitoare la nemotivarea deciziei instanței de apel.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează
că motivarea este un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică
garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum
și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a
atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie.
Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o
condiție a procesului echitabil, exigență a art. 239 din Codul de procedură
civilă și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că efectul art.
6 § 1 din Convenție este, inter alia, de a plasa un „tribunal” sub o obligație
de a efectua o examinare adecvată a declarațiilor, argumentelor și probelor,
fără a prejudicia evaluarea acestora sau a faptului dacă ele sunt relevante
pentru decizia sa.
Corelând prevederile legale procedurale naționale cu
jurisprudența CtEDO referitor la obligația instanțelor naționale de a-și
motiva soluțiile, instanța de recurs conchide că circumstanțele expuse
anterior denotă că instanța de apel nu și-a îndeplinit obligațiile. Iar aceasta
nu poate echivala decât cu încălcarea dreptului la un proces echitabil al
recurentului, inclusiv dreptul de acces liber la justiție în raport cu obligația
instanței de „a auzi” justițiabilii, garantat de art. 20 din Constituție și art. 6 §
1 din Convenție.
Drept urmare, Curtea Supremă de Justiție consideră necesară
casarea deciziei din 08 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău și, reținând
că erorile de interpretare și aplicare a legii nu pot fi corectate de instanța de
recurs, trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel pentru o soluționare
completă și temeinică în conformitate cu legislația aplicabilă.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 248 alin. (1) lit. d)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarate de Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării
Regionale.
27
Casează integral decizia din 08 februarie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Culeșov Maria împotriva Ministerului
Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, terț Gorban Olga cu privire la
anularea actelor administrative, restabilirea în funcție și încasarea plăților
salariale.
Restituie cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt
complet de judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
28