Dyluś împotriva Poloniei

Ceviren, apoi Okan TAȘDELEN, Human Rights Hukukçusu ve AİHM Eski B Hukukçusu, @O_TSDLN, 2021. [Previously published on my Patreon sayfamda https://www.patreon.com/posts/56654260 publicat] Acest articol a fost publicat în limba engleză, numai pentru a fi publicat în limba engleză. Çevirmene atıfta bulunmak kaydıyla alıntılanabilir. © Translated by Okan TAȘDELEN, Human Rights Legal Expert and Former B Lawyer of the ECHR, @O_TSDLN, [Already published on my Patreon sayfamda https://www.patreon.com/posts/56654260 publicat] Translația acestui articol a fost acordată de către Hakukmeyras pentru a fi inclusă în limba engleză în scopul de a se traduce în limba engleză. În ciuda cererii avocatului, reclamantul nu a solicitat un drum de apel pentru unul dintre clienții săi și, din această cauză, a fost deschisă o anchetă disciplinară pentru că a acționat contrar codului de etică.

Consiliul de Disciplină al Baroului din Poznań, la 08 februarie 2012, a condamnat la pedeapsă cu moartea pe reclamant pentru comportament lipsit de etică în temeiul articolelor 57 și 80 din Legea Barolară și a cerut ca reclamantul să plătească cheltuielile de investigație în valoare de aproximativ 2.000 de zlotyi (aproximativ 500 de euro (EUR)). Ceza, aprobată în numele baronului pe 20 octombrie 2012 de către baronul pe 27 martie 2013, a fost semnată de către Curtea Supremă a Cazului de Apel. La 09 aprilie 2013, Curtea Supremă a Cazului de Apel a semnat o declarație de protest înregistrată în termen de șapte zile, în care a fost semnată o declarație de protest, care a fost pregătită de către avocatul avocatului pe care acesta nu trebuia să o facă; pe 16 aprilie 2013, avocatul lui Yüksek a declarat că nu va mai fi prezentat în fața Curții de Apel, iar aceasta a fost acceptată de către avocatul său.

În conformitate cu art. 526/2 din CMK, petiția de contestație trebuie scrisă și semnată de un avocat sau de un consilier autorizat.

În sensul acestei condiții penale, în cadrul procedurii penale în care dreptul de a discuta între un avocat și alte părți ale procedurii legale poate fi garantat numai prin dreptul de a discuta în mod liber, dreptul de a discuta cu o persoană sau de a discuta cu o altă persoană, dreptul de a discuta cu o persoană sau cu un altul, dreptul de a discuta cu o persoană sau cu un altul, dreptul de a discuta cu o persoană sau cu un altul, dreptul de a discuta cu o persoană sau cu un altul, dreptul de a discuta cu o persoană sau cu un altul, dreptul de a discuta cu o persoană sau cu un altul, dreptul de a discuta cu o persoană sau cu un altul, dreptul de a discuta cu o persoană sau cu un altul, dreptul de a discuta cu o persoană sau cu un altul, dreptul de a discuta cu o persoană sau cu un altul, dreptul de a discuta cu o persoană sau cu un altul, dreptul de a discuta cu o persoană sau cu un altul, dreptul de a discuta cu o persoană sau cu un altul, dreptul de a discuta cu o persoană sau cu o persoană, dreptul de a discuta cu o persoană sau cu un altul, dreptul de a discuta cu o persoană sau cu un altul, dreptul de a discuta cu o persoană sau cu un altul, dreptul de a discuta cu o persoană sau cu un altul, dreptul de a discuta cu o persoană sau cu un altul, dreptul de a unei persoane, dreptul de a discuta cu o persoană sau cu o persoană sau cu un altul, dreptul de a unei persoane,

dreptul de a unei persoane, dreptul de a unei persoane sau al unei persoane, dreptul de a unei persoane, drept sau al unei persoane, sau al unei persoane, sau al unei persoane, al unei persoane, al unei persoane, al unei persoane, al unei persoane, al unei persoane, al unei persoane, al unei persoane, al unei persoane, al unei persoane, al unei persoane, al unei persoane, al unei persoane, al unei persoane, al unei persoane, al unei persoane, al unei persoane, a unei persoane, a unei persoane, a unei persoane, a 26/1 aplicabilitatea în condițiile cauzei 6/1 a fost contestată în fața Curții a Uniunii Europene, în conformitate cu aceste calități. 26. în temeiul acestora, Curtea a Uniunii Europene consideră că dispozițiile din art. 6/1 din legea civilă sunt aplicabile în mod necesar.

temeiul 34. AHM, Convenția 6/1 din legea civilă a Uniunii Europene, în temeiul articolului 53 din Tratatul privind drepturile omului, nu este necesară în mod absolută, ci numai în mod parțial, pentru a se asigura că dreptul de proprietate asupra drepturilor de proprietate asupra drepturilor de proprietate asupra drepturilor de proprietate asupra drepturilor de proprietate asupra drepturilor de proprietate asupra drepturilor de proprietate asupra drepturilor de proprietate asupra drepturilor de proprietate asupra drepturilor de proprietate asupra drepturilor de proprietate asupra drepturilor de proprietate asupra drepturilor de proprietate asupra drepturilor asupra drepturilor de proprietate asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra

drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra drepturilor asupra În cazul în care se consideră că acest lucru poate fi în mod clar încheiat prin intermediul unui proces judiciar,

atunci este posibil ca acest tip de interpretare sau practică să fie respinsă de către proprietarul unui astfel de proces judiciar în conformitate cu Convenția privind dreptul de proprietate intelectuală, în cazul în care este necesar să fie respinsă de către Curtea a României, în cazul în care este necesar să fie respinsă de către Curtea a României, în cazul în care nu este necesar să fie respinsă de către avocatul lui García Velasco, în cazul în care acesta a fost respins de Curtea a României, în cazul în care acesta este respins de Curtea a României, în cazul în care acesta este respins de Curtea a României, în cazul în care acesta este respins de Curtea a României, în cazul în care acesta este respins de Curtea a României, în cazul în care acesta este respinstabil de Curtea a României, în cazul în care acesta este respinstabil de Curtea a României, în cazul în care acesta este respinstabil de Curtea a României, în cazul în care acesta este respinstabil de Curtea a României, în cazul în care este respinstabil de Curtea a României, în cazul în care este respinstabil de Curtea a României, în cazul în care este respinstabil de Curtea a României, în cazul în cazul în care este respinstabil de Curtea, în cazul în care este respinsta de Justiție, în cazul în cazul în care este respinsta de Justiție, în cazul în cazul în care este respinsta de Justiție,

în cazul în cazul în care este respinsta de Justiție, în cazul în cazul în care este respinsta de Justiție, în cazul în cazul în care este respinsta de Justiție, în cazul în cazul în care este respinsta de Justiție, în cazul în cazul în cazul în care este respinsta de judecată în cazul în Cu toate acestea, Curtea Supremă a respins examinarea contestației pe motiv că contestația nu a fost formulată de avocatul reclamantului, ci de acesta însuși. 45.Din hotărârea Curții Supreme, se înțelege că contestația nu a fost formulată în mod necesar sau în mod necesar, sau că a fost o abordare excesivă a criteriilor de conformare a standardelor de conformare specifice ale contestației.Nevelin a apreciat că, în primul rând, Curtea Supremă a respins contestația în mod necesar, în mod necesar, pentru a fi formulată în mod obiectiv și a fost abordată în mod necesar de către Curtea Supremă.

(H.S.A. No. 562/14, Portugalia, 04 aprilie 2018) [A.S.A. No. 562/14, Portugalia], a fost încheiată printr-o înțelegere cu avocatul procurorului. În plus, Curtea Națională a Poloniei înregistrează, în statutul actual, o altă lege în materie de justiție. În cele din urmă, nici CMKDA, nici Legea judecătorilor de judecată de la İdari, nici Legea judecătorilor de judecată de la Anayasa nu au o astfel de obligație în ceea ce privește procesele din fața instanței de judecată. 48.

© Çeviren, Okan TAȘDELEN, İnsan Hakları Hukukçusu ve AİHM Eski B Hukukçusu, @O_TSDLN, 2021. [Daha önce Patreon sayfamda “ https://www.patreon.com/posts/56654260 ” yayımlanmıștır] Bu özet çeviriyi yayımlama izni, yalnızca HUDOC’a konulması için verilmiștir. Çevirmene atıfta bulunmak kaydıyla alıntılanabilir. © Translated by Okan TAȘDELEN, Human Rights Legal Expert and Former B Lawyer of the ECHR, @O_TSDLN, 2021. [Already published on my Patreon page “ https://www.patreon.com/posts/56654260 ”] Permission to re-publish this summary translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in HUDOC. It may be reproduced with a reference to the translator.

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ

BİRİNCİ BÖLÜM

DYLUŚ/POLONYA [*] (Bașvuru No. 12210/14 , 23/09/2021) 6/1 madde (hukuk) • Mahkemeye erișim • Yüksek Mahkemenin, bir avukatın bașka bir avukat yoluyla önüne getirilen itirazına bakmayı reddi • Üst mahkemenin yaklașımının çok șekilci ve orantısız olması Daire halinde toplanan Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi, 29 Ocak 2014 tarihli bașvuruya ilișkin olarak așağıdaki gibi karar vermiștir. GİRİȘ Bașvuru, mahkeme hakkına ilișkindir. Avukat olan bașvuran, disiplin sorușturmasına konu olmuș ve sürecin ardından verilen karara karșı avukatı aracılığıyla itiraz etmiștir. Yüksek Mahkemenin, avukatı tarafından değil ilgilinin kendisi tarafından kaleme alındığı gerekçesiyle itirazını incelemeyi reddetmesinden șikâyet etmiștir.

OLAYLAR VE OLGULAR

Avukat olan bașvuran, talep etmesine rağmen müvekkillerinden biri için temyiz yoluna bașvurmamıș ve bu nedele hakkında, etik kurallara aykırı davranması nedeniyle disiplin sorușturması açılmıștır. Poznań Barosu Disiplin Kurulu, 08 Șubat 2012 tarihinde, Barolar Yasası’nın 57 ve 80. maddeleri altındaki etik dıșı davranıștan dolayı bașvurana kınama cezası vermiș ve bașvuranın 2.000 zloti (yaklașık 500 avro (EUR)) civarındaki sorușturma giderlerini ödemesini istemiștir. Ceza, 20 Ekim 2012 tarihinde baronun itiraz kurulunca onaylanmıștır. Bașvuran, 27 Mart 2013 tarihinde, Yüksek Mahkemenin Ceza Dairesine itiraz etmiștir. 09 Nisan 2013 tarihinde, yedi gün içinde dilekçedeki eksiklekleri gidermesi ve dilekçesinin bir avukat tarafından hazırlanıp imzalanması gerektiği; bu yapılmadığı taktirde, dilekçesinin kabul edilmeyeceği bașvurana bildirilmiștir.

Bașvuran, kendisi Yüksek Mahkeme önünde temsil etmek üzere bir avukata yetki vermiș ve avukatı, 16 Nisan 2013 tarihinde, kendi imzaladığı dilekçeyle bașvuran adına itiraz etmiștir. Yüksek Mahkeme, 25 Nisan 2013 tarihinde, itiraz dilekçesinin bizzat avukat tarafından değil, esasen bașvuran tarafından kaleme alındığı gerekçesiyle Ceza Muhakemesi Kanunu’nun (CMK) 531/1 ve Barolar Yasası’nın 95n maddesi uyarınca dilekçeyi incelemeyi reddetmiș ve bașvuranın 20 zloti tutarındaki sorușturma giderlerini ödemesini istemiștir. CMK’nın 526/2 maddesi uyarınca itiraz dilekçesinin bir avukat veya yetkilendirilmiș danıșman tarafından yazılması ve imzalanması zorunludur. Yüksek Mahkeme bu șartın, ceza sürecinde bir yanda avukat ve yasal danıșmanın ve diğer yanda ise sanık, hukuki taraf ve yan suçlayıcının konumları arasındaki ayrımı temin etme amacı güttüğünü belirtmiștir.

Somut olayda bașvuran, șeklen CMK’nın 526/2 maddesine uygun davarmıșsa da avukatının itiraz dilekçesi, avukat tarafından kaleme alınmamıș fakat bașvuranın kendisinin hazırladığı dilekçenin içeriği yalnızca kopyalanmıștır. ȘİKÂYETLER 24. Bașvuran, Sözleșme’nin 6/1 maddesine dayanarak avukatı aracılığıyla yaptığı itiraz bașvurusunu Yüksek Mahkeme’nin incelemeyi reddetmesinin mahkeme hakkını ihlal ettiğini ileri sürmüștür.

HUKUKİ DEĞERLENDİRME

I - SÖZLEȘME’NİN 6/1 MADDESİNİN İHLA EDİLDİĞİ İDDİASI

Kabul Edilebilirlik Sözleșme’nin 6. Maddesinin Uygulanabilirliği 25. AİHM’in yerleșik içtihatları uyarınca, serbest olarak avukatlık mesleğini ifa etmeyi sürdürme hakkını kapsayan disiplin uyușmazlığı - ki verilebilecek cezalar dikkate alındığında bu davada böyledir, 6/1 madde anlamında “medeni haklara” ilișkin bir uyușmazlığa yol açmaktadır (bkz., gerekli uyarlamalarla, Le Compte, Van Leuven and De Meyere v. Belgium , June 23, 1981, § § 41-51, series A No. 43; Gautrin and others v. France , 20 May 1998, § 33, Reports of Judgments and Decisions 1998-III; W. R. v. Austria , No. 26602/95, § 30, 21 December 1999). 6/1 maddenin davanın șartlarında uygulanabilirliğine, AİHM önünde itiraz edilmemiștir.

26. Bu șartlar altında AİHM, Sözleșme’nin 6/1 maddesinin medeni hukuk yönünün mevcut olaya uygulanabilir olduğunu değerlendirmektedir. Esas 34. AİHM, Sözleșme’nin 6. maddesinin herkesin, bir mahkemenin, bir yargılama makamının medeni hak ve yükümlülükleriyle ilgili uyușmazlıklara bakması hakkını güvence altına aldığını ve böylelikle erișim hakkının, yani hukuki meselelerde bir yargılama makamına bașvurma hakkının bir yönünü olușturduğu, “mahkeme hakkı” da tanımaktadır. Bu hak mutlak değildir ve niteliği gereği devlet tarafından düzenleme yapılmasını gerektirdiğinden, örtülü sınırlamalara kendini açık tutmaktadır. Ancak sözleșmeci devletler, bu konuda belirli bir takdir hakkına sahip bulunmakla birlikte; Sözleșme gereklerine uyulması bakımından nihai karar AİHM’e aittir (bkz.

Kreuz v. Poland (no. 1) , No. 28249/95, § 53, ECHR 2001‑VI; V. M. v. Bulgaria , No. 45723/99, § 41, 08 Haziran 2006). 36. Bir mahkeme ya da yargılama makamına erișimin kısıtlanması, ancak meșru bir amaç güttüğü ve kullanılan araçlar ile hedeflenen amaç arasında makul bir orantılılık ilișkisi mevcutsa 6/1 maddeyle bağdașacaktır (bkz. Kreuz/Polonya , yukarıda anılan, §§ 54-55; Tinnelly & Sons Ltd vd. ve McElduff vd. v. United Kingdom , 10 July 1998, § 72, Reports 1998-IV). 37. AİHM, itirazda bulunmak için uyulması gereken șekli ve zamansal düzenlemelerin adaletin iyi idaresini ve hususen hukuki güvenlik ilkesine uyulamasını sağlamayı amaçladığını hatırlatmaktadır. İlgililer, bu kuralların uygulanacağını tahmin edebilmelidirler (bkz.

Cañete de Goñi v. Spain , No. 55782/00, § 36, 15 October 2002). 38. Usulü kuralları yorumlamak asıl olarak ulusal makamların görevi olmakla birlikte; bir yasanın yorumlanması ve uygulanması, hak arayanların mevcut bir bașvuru yolundan istifade etmelerine engel olmamalıdır. Bihlassa bunların sonucunda bir bașvuranın adaletin inkarına uğramıș olabileceğinin anlașıldığı durumlarda, bu tür yorumların veya uygulamaların etkilerinin Sözleșme’ye uygunluğunu AİHM’in teyit etmesi gerekmektedir (bkz., gerekli uyarlamalarla, Tejedor García v. Espagne , 16 décembre 1997, § 31, Recueil 1997-VIII; Ben Salah, Adraqui and Dhaime v. Spain (dec.), No. 45023/98, 27 April 2000). Bașvuru sahibine atfedilemeyecek kusurlar nedeniyle bir itirazın reddedilmesinin ilgili kișinin mahkeme hakkını ihlal etmesi muhtemeldir (bkz.

Sotiris v. Greece , No. 39442/98, 16 November 2000). 40. Somut olayda Yüksek Mahkeme, bașvuranın avukatı aracılığıyla yaptığı itirazı incelemeyi CMK’nın 526/2 maddesi uyarınca reddetmiștir. Dolayısıyla, bașvuranın mahkeme hakkı açıkça kısıtlanmıștır. 41. Bu kararını desteklemek için Yüksek Mahkeme, davaya ilișkin itirazın bașvuranın kendisi dıșındaki bir hukukçu tarafından kaleme alınması gerektiğini vurgulayarak adaletin iyi idaresine dayanmıștır. 42. AİHM, kısıtlamanın amacının meșru olduğunu değerlendirmektedir. Bununla birlikte, kısıtlamanın gerekliliği ve orantılılığına dair șüphe duymaktadır. 44. Bașvuran, itirazını ilk olarak șahsen yapmıș fakat dilekçedeki usulü eksiklikleri tamamlamasının istenmesi üzerine bir avukata yetki vermiștir.

Bu avukat, kendisinin imzaladığı bir itirazı bașvuran adına yapmıștır. Ancak Yüksek Mahkeme, dilekçenin avukat tarafından değil, bașvuranın kendisi tarafından kaleme alındığı gerekçesiyle itirazı incelemeyi reddetmiștir. 45. Yüksek Mahkemenin kararından, itirazın bu husustaki șekli veya esaslı șartları karșılamadığı ya da bu hususlarda uygulanan standartların altındaki bir nitelikte olduğu anlașılmamaktadır. Ne de bașvuranın, itirazının düzgün biçimde incelenmesi için gerekli olan objektif ve tarafsız bir yaklașımı sergilemediği anlașılmaktadır (aksi yönde bkz. Matos v. Portugal [GC], No. 56402/12, § 154, 04 April 2018). Bașvuran tarafından yetkilendirilen avukat, itiraz dilekçesini imzalamak suretiyle dilekçenin Yüksek Mahkeme tarafından incelenmesi bakımından mevzuatın gerekli kıldığı șekli ve esaslı șartların bütününü karșıladığını teyit etmiștir.

46. Bu koșullar altında AİHM, Yüksek Mahkemeyi bașvuranın avukatı aracılığıyla yaptığı itirazı reddetmeye sevk eden yaklașımın așırı șekilci ve ayrıca hedeflenen amaçla orantısız olduğunu değerlendirmektedir. 47. AİHM, CMK’nın 526/2 maddesinin 2000 yılındaki değișiklikten önceki halinde avukat için böyle bir yükümlülük bulunmadığını gözlemlemektedir. Ayrıca, Polonya Anayasa Mahkemesinin maddenin yürürlükteki halini Anayasa’ya aykırı bulduğunu kaydetmektedir. Son olarak ne CMK’da, ne İdari Mahkemeler Usulü Kanunu’nda ne de Anayasa Mahkemesi önündeki yargılamalara ilișkin kanunda böyle bir yükümlülük bulunmamaktadır. 48. Yukarıdaki hususları dikkate alan AİHM, Yüksek Mahkemenin bașvuranın avukatı aracılığıyla yaptığı itiraza bakmayı reddetmesinin ilgili kișinin mahkeme hakkını aykırı olduğunu değerlendirmektedir.

49. Dolayısıyla, Sözleșme’nin 6. maddesinin ihlali söz konusuydu.

II – SÖZLEȘME’NİN 46. MADDESİNİN UYGULANMASI

51. Bașvuran herhangi bir adil tazmin talebi dile getirmediğinden, bu hususta bir karar verilmesine gerek bulunmamaktadır. [*] Çeviren: Okan TAȘDELEN, AİHM Eski B Hukukçusu, @O_TSDLN. Resmi dildeki (Fransızca) karar için bkz. “ http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-211827 ”