A.Z. v. GREECE

Publicat la 29 septembrie 2025 SECȚIUNE TERZă Cererea nr. 4218/20 A.Z. împotriva Greciei depusă la 10 ianuarie 2020 comunicată la 10 septembrie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusa ilegalitate a închiderii involuntare a reclamantului într-un spital psihiatric. În conformitate cu ordonanța nr. 5561 din 3 Iunie 2019 a procurorului public Tripoli, reclamantul a fost examinat de doi psihiatri, care au concluzionat că reclamantul a suferit de o condiție mentală și ar trebui să fie spitalizat pentru a evita deteriorarea starei sale. La 4 iunie 2019 reclamantul a fost admis la sala psihiatrică de la spitalul Tripoli și două zile mai târziu, Procurorul public a solicitat închiderea involuntară a reclamantului la un spital psihiatric.

Cererea a fost inițial programată pentru a fi auzită de instanța competentă la 17 Iunie 2019, însă ședința a fost anulată deoarece a fost o vacanță publică. În cele din urmă a fost auzită la 10 iulie 2019 fără ca reclamantul să fie prezent sau reprezentat. Prin decizia nr. 69/2019 din 12 iulie 2019, Tribunalul Tripoli de Primă Instanță a ordonat șederea reclamantului în sala psihiatrică a spitalului. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (e) din Convenție că procedura descrisă în legislația națională nu a fost observată respingând ilegal deținerea sa.

În special, reclamantul se plânge că închiderea involuntară a avut loc fără cerere anterioară de către un membru imediat al familiei, că a fost admis la spital la 4 iunie 2019 în timp ce ordinul procurorului public a fost dat de 6 iunie 2019, că nu a fost informat cu privire la dreptul său de a depune un remediu împotriva închiderei în spitalul psihiatric, că cererea procurorului public privind închidere involuntară a reclamantului a fost auzită de instanța competentă treizeci de la patru zile de la prezentarea sa, în loc de termenul de zece zile prevăzut la art. 96 din Legea nr. 2071/1992 și că el nu a fost servit legal de invitația de a apărea în fața instanței respective, ceea ce a dus la absența de la audiere.

Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 litera (e) din Convenție? În special, a fost detenția sa în spitalul psihiatric ordonat „în conformitate cu o procedură prescrisă de lege” (a se vedea România , nr. 59152/08, §§ 141-47, 28 noiembrie 2017, 28 noiembrie 2017, M.S. v. Croația (n. 2), nr. 75450/12, §§ 139, 19 februarie 2015, Venios v. Grecia , nr. 33055/08, 5 iulie 2011, și Karamanof Grecia , nr. 46372/09, 26 iulie 2011)?

Published on 29 September 2025

THIRD SECTION

Application no. 4218/20 A.Z. against Greece lodged on 10 January 2020 communicated on 10 September 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged unlawfulness of the applicant’s involuntary confinement in a psychiatric hospital. Pursuant to order no. 5561 of 3 June 2019 of the Tripoli Public Prosecutor, the applicant was examined by two psychiatrists, who concluded that the applicant suffered from a mental condition, and he should be hospitalised in order to avoid the deterioration of his condition. On 4 June 2019 the applicant was admitted to the psychiatric ward of Tripoli Hospital and two days later, the Public Prosecutor requested the applicant’s involuntary confinement to a psychiatric hospital. The request was initially scheduled to be heard by the competent court on 17 June 2019, but the hearing was cancelled as it was a public holiday.

It was finally heard on 10 July 2019 without the applicant being present or represented. By decision no. 69/2019 of 12 July 2019, the One-Member Tripoli Court of First Instance ordered the applicant’s stay in the psychiatric ward of the hospital. The applicant stayed confined until 3 September 2019. The applicant complains under Article 5 § 1 (e) of the Convention that the procedure described in national legislation was not observed rendering his detention unlawful.

In particular, the applicant complains that his involuntary confinement took place without prior request from an immediate family member, that he was admitted to the hospital on 4 June 2019 while the order of the Public Prosecutor was dated 6 June 2019, that he was not informed about his right to lodge a remedy against his confinement in the psychiatric hospital, that the application of the Public Prosecutor concerning the applicant’s involuntary confinement was heard by the competent court thirty ‑ four days after its submission instead of the ten-day time-limit prescribed in Article 96 of Law no. 2071/1992 and that he was not legally served of the invitation to appear before that court resulting in him being absent from the hearing.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 (e) of the Convention? In particular, was his detention in the psychiatric hospital ordered “in accordance with a procedure prescribed by law” (see N. v. Romania , no. 59152/08, §§ 141-47, 28 November 2017, 28 November 2017, M.S. v. Croatia (no. 2), no. 75450/12, §§ 139-47, 19 February 2015, Venios v. Greece , no. 33055/08, 5 July 2011, and Karamanof v. Greece , no. 46372/09, 26 July 2011)?