- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 27 septembrie 2021
- Stat pârât
- POL
- Concluzia
- Affaire communiquée
R.A. și alții împotriva Poloniei
Traducere în română Auto
Postat pe 18 octombrie 2021 Prima secțiune Cerere nr. 42120/21 R.A. și altele împotriva Poloniei introduse la 20 august 2021 raportate la 27 septembrie 2021 EXPOSAT FAPTELE Lista părților solicitante figurează în anexă. Reclamanții sunt un grup de 32 de persoane de cetățenie afgană care ar fi fugit din Afganistan după ce talibanii au ajuns la putere. Din aproximativ 8 august 2021, ei au fost blocați într-o tabără de avere la frontiera bieloruso-polonă în condiții sanitare și umanitare îngrijorătoare între, pe de o parte, polițiștii de frontieră din Belarus și, pe de altă parte, forțele de ordine poloneze. Reclamanții ar fi trecut frontiera dintre Belarus și Polonia înainte de a fi fost expulzați cu forța de polițiștii de frontieră polonezi din Belarus.
Cererile lor respective de azil în Polonia nu ar fi fost luate în considerare de autoritățile poloneze. La 25 august 2021, Curtea a aplicat art. 39 din Regulamentul său de procedură și a solicitat guvernului polonez să furnizeze persoanelor interesate hrană, apă, îmbrăcăminte, asigurare medicală adecvată și, dacă este posibil, adăpost temporar. Curtea a precizat că această măsură nu ar trebui să fie înțeleasă ca stabilind o obligație în cadrul Poloniei de a-i obliga pe reclamanți să intre pe teritoriul său. La 14 și 27 septembrie 2021, Curtea a prelungit măsura menționată anterior până la noi ordine. Pe de altă parte, la ultima dată, Curtea a indicat guvernului polonez două noi măsuri provizorii.
Comisia a solicitat în special, să permită avocaților reclamanților să ia contactele necesare cu aceștia, fie prin autorizarea contactului direct între cei interesați, fie prin acordarea de acces la granița poloneză pentru avocați, în apropierea locului în care se află aceștia din urmă. În plus, Curtea a decis să informeze guvernul polonez să nu trimită reclamanții înapoi în Belarus, cu condiția ca aceștia să se afle pe teritoriul polonez. Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng că sunt privați de autoritățile poloneze de accesul la procedurile de azil și că sunt expuși riscului de reintrare în lanț și de tratament, în conformitate cu art. 3 din Convenție, în caz de trimitere la Belarus și, respectiv, la Afganistan.
În ceea ce privește art. 34 din Convenție, aceștia se plâng de neaplicarea de către Polonia a măsurii provizorii indicate de Curte la 25 august 2021. În cele din urmă, aceștia se plâng că au făcut obiectul unei expulzări colective contrare articolului 4 din Protocolul nr. 4 la Convenție și să nu aibă nici o cale de atac efectivă prin intermediul căreia ar fi putut să-și introducă obiecțiile menționate anterior. Întrebările adresate părților
Faptele invocate de reclamanți sunt în speță jurisdicția Poloniei? În ceea ce privește protecția juridică împotriva torturii și a tratamentelor inumane sau degradante, a fost refuzată cererea de protecție internațională a reclamanților în speță de către autoritățile interne contrară articolului 3 din convenție? În special, autoritățile poloneze au examinat afirmațiile reclamanților potrivit cărora ar putea fi expuși riscului de a fi supuși torturii și tratamentelor inumane în cazul în care au fost retrimise la Belarus? (3) Având în vedere afirmațiile reclamanților și elementele care au fost prezentate Curții, există riscul ca părțile interesate să fie supuse unui tratament contrar art. 3 din Convenție în caz de trimitere în Afganistan?
Sunt compatibile condițiile materiale și sanitare în care reclamanții trăiesc de la sosirea lor la frontiera polono-bilarusă cu articolele 2 și 3 din convenție?
Au făcut obiectul unei măsuri de expulzare colectivă, încălcând dispozițiile articolului 4 din Protocolul nr. 4 Se face referire la declarația reclamanților conform căreia au intrat pe teritoriul Poloniei, dar apoi au fost reduși în Belarus de către polițiștii polonezi de frontieră care le împiedică accesul la procedurile de protecție internațională și îi rețin la granița polono-bierusă fără a se examina situațiile individuale ale acestora. (6) În conformitate cu cerințele art. 13 din Convenție, reclamanții au avut la dispoziție o acțiune eficientă prin care ar fi putut introduce obiecții cu privire la art. 3 din Convenție și art. 4 din Protocolul nr. 4 la Convenție?
Având în vedere obligația statului de a se conforma unei măsuri provizorii pronunțate de Curte (a se vedea, Mamatkulov și Askarov c. Turcia [GC], nr 46827/99 și 46951/99, CEDH 2005-I), Polonia a aplicat, în acest caz, o exercitare efectivă a dreptului de recurs individual al reclamantului, garantat prin art. 34 din convenție? Anonymity has been granted) Prenume Anul nașterii: R. A. 1994 Afganistan M. A. 1997 Afganistan A. 1995 Afghanistan A. 1985 Afghanistan H. 1987 A. 1987 Afghanistan O. D. 1996 Afghanistan A. H. 2002 Afghanistan M. H. 2003 Afghanistan M. K. 1993 Afghanistan
N. K. 2002 Afghanistan
J. M. 1998 Afghanistan
S. 1992 Afghanistan
M. 1994 Afganistan
M. 2004 Afghanistan
M. 1998 Afghanistan
R. 1994 Afghanistan
N. 1998 Afghanistan
M. N. 1998 Afghanistan
Afghanistan 19. A. R. 1989 Afghanistan
B. R. 1998 Afghanistan
M. 1999 Afganistan
F. 1992 Afghanistan
G. R. 1968 Afghanistan
H. R. Afghanistan.
M. R. Afghanistan
M. R. 1996 Afghanistan
M. R. 1993 Afghanistan
N. R. 1998 Afghanistan
S. 2000 Afghanistan
M. S. 2001 Afghanistan
A. T. 2001 Afghanistan
S. T. 1992 Afghanistan
Publié le 18 octobre 2021
PREMIÈRE SECTION
Requête n o 42120/21 R.A. et autres contre la Pologne introduite le 20 août 2021 communiquée le 27 septembre 2021
EXPOSÉ DES FAITS
La liste des parties requérantes figure en annexe. Les requérants sont un groupe de 32 personnes de nationalité afghane qui auraient fui l’Afghanistan après l’arrivée au pouvoir des Talibans. Depuis environ 8 août 2021 ils sont immobilisés dans un campement de fortune à la frontière biélorusso-polonaise dans des conditions sanitaires et humanitaires préoccupantes entre, d’une part, les garde-frontières biélorusses et, de l’autre part, les forces de l’ordre polonaises. Les requérants auraient franchi la frontière « verte » entre la Biélorussie et la Pologne avant d’avoir été repoussés de force vers le territoire biélorusse par les garde-frontières polonais. Leurs demandes respectives d’asile en Pologne n’auraient pas été prises en compte par les autorités polonaises.
Le 25 août 2021, la Cour a appliqué l’article 39 de son règlement et a demandé au Gouvernement polonais de fournir aux intéressés de la nourriture, de l’eau, des vêtements, une assurance médicale adéquate et, si possible, un abri temporaire. La Cour a indiqué que cette mesure ne devrait pas être comprise comme établissant une obligation dans le chef de la Pologne de faire entrer les requérants sur son territoire. Les 14 et 27 septembre 2021, la Cour a prorogé la mesure indiquée ci-dessus jusqu’à nouvel ordre. Par ailleurs, à cette dernière date, la Cour a indiqué au Gouvernement polonais deux nouvelles mesures provisoires. Elle lui a demandé tout particulièrement, de permettre aux avocats des requérants de prendre les contacts nécessaires avec eux, soit en autorisant un contact direct entre les intéressés, soit en permettant aux avocats des requérants d’accéder à la frontière polonaise à proximité de l’endroit où ces derniers se trouvent.
La Cour a décidé en outre d’indiquer au Gouvernement polonais de ne pas renvoyer les requérants en Biélorussie, à condition que ceux-ci se trouvent sur le territoire polonais. Invoquant l’article 3 de la Convention, les requérants se plaignent d’être privés par les autorités polonaises d’accès aux procédures d’asile et d’être exposés au risque de refoulement en chaîne et de traitements contraires à l’article 3 de la Convention en cas de renvoi vers la Biélorussie et l’Afghanistan, respectivement. Sous l’angle de la même disposition conventionnelle les requérants dénoncent en outre leurs conditions matérielles et sanitaires.
Citant l’article 34 de la Convention, ils se plaignent du défaut d’application par la Pologne de la mesure provisoire indiquée par la Cour le 25 août 2021. Enfin, ils se plaignent d’avoir fait l’objet d’une expulsion collective contraire à l’article 4 du Protocole n o 4 à la Convention et de n’avoir disposé d’aucun recours effectif au moyen duquel ils auraient pu introduire leurs griefs respectifs susmentionnés.
QUESTIONS AUX PARTIES
1. Les faits allégués par les requérants relèvent-ils en l’espèce de la juridiction de la Pologne ?
Dans l’affirmative, eu égard à la protection procédurale contre la torture et les traitements inhumains ou dégradants, l’allégué refus d’examiner la demande de protection internationale des requérants en l’espèce par les autorités internes était-il contraire à l’article 3 de la Convention ? En particulier, les autorités polonaises ont-elles examiné les allégations des requérants selon lesquelles ils seraient exposés à un risque d’être soumis à la torture et à des traitements inhumains s’ils étaient renvoyés au Bélarus ?
Compte tenu des allégations des requérants et des éléments qui ont été soumis à la Cour, les intéressés risquent-ils d’être soumis à un traitement contraire à l’article 3 de la Convention en cas de renvoi en Afghanistan ?
Les conditions matérielles et sanitaires dans lesquelles les requérants vivent depuis leur arrivé à la frontière polono-biélorusse sont-elles compatibles avec les articles 2 et 3 de la Convention ?
Les requérants ont-ils fait l’objet d’une mesure d’expulsion collective, en violation de l’article 4 du Protocole n o 4 ? Il est fait référence à l’allégation des requérants selon laquelle ils sont entrés sur le territoire de la Pologne, mais ont ensuite été repoussés vers le Belarus par les gardes-frontières polonais qui empêchent leur accès aux procédures de protection internationale et les retiennent à la frontière polono-biélorusse sans aucun examen de leurs situations individuelles respectives.
Les requérants ont-ils eu à leur disposition, selon les exigences de l’article 13 de la Convention, un recours efficace au moyen duquel ils auraient pu introduire leurs griefs concernant l’article 3 de la Convention et l’article 4 du Protocole n o 4 à la Convention ?
Eu égard à l’obligation de l’État de se conformer à une mesure provisoire prononcée par la Cour (voir, Mamatkulov et Askarov c. Turquie [GC], n o 46827/99 et 46951/99, CEDH 2005-I), la Pologne a-t-elle, en l’espèce, entravé l’exercice effectif du droit du recours individuel du requérant, garanti par l’article 34 de la Convention ? ANNEXE (anonymity has been granted) N o Prénom NOM Année de naissance Nationalité 1. R. A. 1994 afghan 2. M. A. 1997 afghan 3. A. A. 1995 afghan 4. A. A. 1985 afghan 5. H. A. 1987 afghan 6. O. D. 1996 afghan 7. A. H. 2002 afghan
M. H. 2003 afghan
M. K. 1993 afghan
N. K. 2002 afghan
J. M. 1998 afghan
S. M. 1992 afghan
M. M. 1994 afghan
M. M. 2004 afghan
M. M. 1998 afghan
R. N. 1994 afghan
N. N. 1998 afghan
M. N. 1991 afghan
A. R. 1989 afghan
B. R. 1998 afghan
M. R. 1999 afghan
F. R. 1992 afghan
G. R. 1968 afghan
H. R. afghane
M. R. afghane
M. R. 1996 afghan
M. R. 1993 afghan
N. R. 1998 afghan
S. R. 2000 afghan
M. S. 2001 afghan
A. T. 2001 afghan
S. T. 1992 afghan