NECHAYENKO v. UKRAINE

Publicat la 18 octombrie 2021 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 41362/13 Lyubov Grygorivna NECHAYENKO împotriva Ucrainei depusă la 10 iunie 2013 comunicată la 29 septembrie 2021 OBIECTUL CAUZEI În 2011, chiria care nu a fost plătită de o societate privată pentru parcelele de teren vecine ale acestora, reclamantul și fratele ei au introdus creanțe separate împotriva societății care urmăresc recuperarea achizițiilor de închiriere și încheierea contractelor de închiriere de terenuri, identice în toate aspectele relevante. Prin decizia finală de la 5 Decembrie 2012, Curtea Superioră Specializată în Chestiuni Civile și Penale a acordat ambele cereri ale fratelui solicitant, deținând, printre altele, Prin decizia finală din 16 ianuarie 2013 în cazul reclamantului, aceeași instanță a permis doar cererea de închiriere și a respins cererea de închiriere pentru încheierea contractului, susținând că nevoia de a plăti chiria pentru doar un an nu a dezvăluit un eșec sistemic să se conformeze întreprinderilor relevante și, prin urmare, nu ar putea fi un motiv pentru încetarea solicitată a drepturilor de utilizare a terenurilor societății în temeiul articolului 141 din Codul de teren. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la deciziile presupuse incoherente ale Curții Civile și Penale Specializate Superiore în cele două cazuri în cauză. A existat încălcarea articolului 1 din Convenție în cazul reclamantului din cauza presupuselor decizii necoherente ale Curții Civile și Criminale Specializate Superiore din 5 decembrie 2012 și 16 ianuarie 2013 (a se vedea, de exemplu, Parohie Catolică Greacă Lupeni și alții c. România [GC], nr. 76943/11, §§ 116-128, 29 noiembrie 2016)?

Published on 18 October 2021

FIFTH SECTION

Application no. 41362/13

Lyubov Grygorivna NECHAYENKO

against Ukraine

lodged on 10 June 2013

communicated on 29 September 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The rent not having been paid by a private company for their neighbouring plots of land in 2011, the applicant and her brother brought separate claims against that company seeking the recovery of rent arrears and the termination of the land lease contracts, identical in all relevant respects.

By the final decision of 5

December 2012, the Higher Specialized Court in Civil and Criminal Matters granted both claims of the applicant’s brother,

holding,

inter alia

, that the non-payment of the rent was a serious violation of the contract and was a reason for its termination. By the final decision of 16 January 2013 in the applicant’s case, the same court allowed only her claim for rent arrears and dismissed her claim for the termination of the contract, holding that the failure to pay the rent for just one year did not

reveal a systemic failure

to comply with the relevant undertakings and thus could not be a ground for the requested termination of the company’s land use rights under Article

141 of the Land Code. The applicant complains under Article

6 of the Convention about the allegedly inconsistent decisions of the Higher Specialized Civil and Criminal Court in the two cases in question.

QUESTION TO THE PARTIES

Was there a violation of Article

6

§

1 of the Convention in the applicant’s case on account of the allegedly inconsistent decisions of the Higher Specialized Civil and Criminal Court of 5

December

2012 and 16

January 2013 (see, for instance,

Lupeni Greek Catholic Parish and

Others v. Romania

[GC], no. 76943/11, §§ 116-128, 29 November 2016)?