ÖZDEMIR c. TÜRKİYE

Publicat la 29 septembrie 2025 A DOUA RĂSPUNSURI: n 1971/24 Hüseyin ÖZDEM La art. 39 din Legea privind amenajarea teritoriului dispune că: în caz de pericol iminent, primarul sau prefectura, după avertizarea proprietarului, pot proceda la demolarea unei clădiri. Începând din 2017, subprefectul Tatvan, districtul în care se afla proprietatea care îi aparținea reclamantului, a adresat în această privință cereri de demolare primarului Tatvan, pe motiv că imobilul a fost abandonat și izolat și că acesta prezenta un pericol pentru copiii și locuitorii regiunii. După demolarea imobilului, la 20 mai 2020, reclamantul a introdus o acțiune în instanță în instanță administrativă și a solicitat o despăgubire de 10 000 de lire turcești (TRY) pentru prejudiciul material suferit prin demolarea clădirii, rezervându-și drepturile pentru surplus.

Tribunalul administrativ l-a respins pe reclamant printr-o hotărâre definitivă, deoarece, la momentul respectiv, un recurs la recurs era exclus în litigii cu o valoare mai mică de 20 000 TRY. Susținând o încălcare a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la respectarea bunurilor și a dreptului la respectarea vieții private, reclamantul a introdus o acțiune individuală în fața Curții Constituționale pentru a contesta demolarea bunurilor sale și respingerea cererii sale de despăgubire. La 2 aprilie 2024, aceasta a declarat cererea inadmisibilă. Invocând art. 8 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge de demolarea proprietății sale și de refuzul Tribunalului Administrativ de a-i aloca o indemnizație în acest sens.

În această privință, el a declarat că nu a fost informat cu privire la caracterul periculos al imobilului Ö înainte de demolare. În plus, Comitetul consideră că autoritățile naționale ar trebui să adopte alte măsuri mai puțin intruzive pentru a remedia situația de pericol. Invocând art. 6 din Convenție, el denunță interpretarea pe care o consideră arbitrară a legislației în vigoare și a examinării, în opinia sa, insuficiente a elementelor de probă de către instanța administrativă.

A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, prin refuzul unei despăgubiri ca urmare a demolării bunurilor sale Reclamantul a fost privat de bunurile sale din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul 1 (a se vedea Baykin și alte c. Rusia, nr. 45720/17, §§ 64-74, 11 februarie 2020) În cazul în care această privare implică aplicarea unei legi considerate necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general, în special faptul că reclamantul nu a fost compensat ca urmare a demolării bunurilor sale, a impus reclamantului o sarcină excesivă (a se vedea mutatis mutandis Zammit și Vassallo c. Malta, 436716, §§ 51-61, 28 mai 2019 și Arsimikov și Arsemikov c. Rusia, n 41890/12, § 59-66, 9 iunie 2020) Pe de altă parte, având în vedere afirmațiile reclamantului potrivit cărora instanța administrativă a interpretat în mod arbitrar legislația și a efectuat o examinare insuficientă a elementelor de probă pentru a stabili un echilibru corect între interesul general și interesele sale,

reclamantul a beneficiat de proceduri judiciare care prezintă garanțiile procedurale necesare pentru a-i permite să își exercite dreptul la respectarea proprietății sale (a se vedea Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 312, 30.12.2009, p. 1). Ambele părți sunt invitate să trimită Curții o copie a tuturor documentelor referitoare la procedura anterioară demolării imobilului în cauză, precum și a celor referitoare la titlul de proprietate al reclamantului.

Publié le 29 septembre 2025

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 19471/24 Hüseyin ÖZDEMİR contre la Türkiye introduite le 26 juin 2024 communiquée le 11 septembre 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la démolition d’un immeuble en péril dans lequel se trouvait un appartement attribué au requérant par le Directorat général des catastrophes naturelles. L’article 39 de la loi sur l’aménagement du territoire dispose qu’en cas de péril imminent, le maire ou la préfecture, après avertissement adressé au propriétaire, peuvent procéder à la démolition d’un immeuble. À partir de 2017, le sous-préfet de Tatvan, le district où se situait le bien appartenant au requérant, adressa à cet égard des demandes de démolition au maire de Tatvan, au motif que l’immeuble litigieux était abandonné et isolé et qu’il présentait un danger pour les enfants et les habitants de la région. Après la démolition de l’immeuble litigieux le 20 mai 2020, le requérant introduisit un recours en plein contentieux devant le tribunal administratif.

Il sollicita une indemnité de 10 000 livres turques (TRY) au titre du dommage matériel subi par la démolition de l’immeuble, en réservant ses droits pour le surplus. Le tribunal administratif débouta le requérant de sa demande par un jugement définitif car à l’époque des faits, un recours en appel était exclu dans les litiges d’une valeur inférieure à 20 000 TRY. Alléguant une violation du droit à un procès équitable, du droit au respect des biens et du droit au respect de la vie privée, le requérant introduisit un recours individuel devant la Cour constitutionnelle pour contester la démolition de son bien et le rejet de sa demande d’indemnisation. Celle-ci déclara la requête irrecevable, le 2 avril 2024. Invoquant l’article 8 de la Convention et l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, le requérant se plaint de la démolition de son bien et du refus du tribunal administratif de lui allouer une indemnité à ce titre.

À cet égard, il allègue qu’il n’a pas été informé du caractère dangereux de l’immeuble litigieux avant sa démolition. Il estime, en outre, que les autorités nationales devraient adopter d’autres mesures moins intrusives pour remédier à la situation de péril. Invoquant l’article 6 de la Convention, il dénonce l’interprétation qu’il juge arbitraire de la législation en vigueur et de l’examen, selon lui, insuffisant des éléments de preuve par le tribunal administratif.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, par le refus d’une indemnisation suite à la démolition de son bien ? a) Le requérant a-t-il été privé de ses biens pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 (voir, Baykin et autres c. Russie , n o 45720/17, §§ 64-74, 11 février 2020) ? b) Dans l’affirmative, cette privation procédait-elle de l’application d’une loi jugée nécessaire pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ? En particulier, le fait que le requérant n’ait pas été indemnisé à la suite de démolition de son bien, a-t-il imposé au requérant une charge excessive (voir, mutatis mutandis , Zammit et Vassallo c. Malte , n o 43675/16, §§ 51-61, 28 mai 2019, et Arsimikov et Arsemikov c. Russie , n o 41890/12, §§ 59-66, 9 juin 2020) ? c) Par ailleurs, compte tenu des allégations du requérant selon lesquelles le tribunal administratif a interprété la législation de manière arbitraire et effectué un examen insuffisant des éléments de preuve pour établir un juste équilibre entre l’intérêt général et ses intérêts, le requérant a-t-il bénéficié de procédures judiciaires présentant les garanties procédurales requises de façon à lui permettre de faire valoir son droit au respect de son bien (voir,

mutatis mutandis , G.I.E.M. S.r.l. et autres c. Italie [GC], n os 1828/06 et 2 autres, § 302, 28 juin 2018) ? d) Le requérant a-t-il été informé du caractère dangereux de l’immeuble litigieux avant que les autorités nationales procèdent à sa démolition ? Les deux parties sont priées de faire parvenir à la Cour copie de tous les documents relatifs à la procédure précédant la démolition de l’immeuble litigieux ainsi que ceux relatifs au titre de propriété du requérant.