SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 24395/20 Radovan VÍTEK împotriva Luxemburg Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 5 octombrie 2021 într-un comitet compus din Georgios A. Serghides, președinte, Georges Ravarani, Darian Pavli, judecători, și Olga Chernishova, adjunctă secțiunii, având în vedere cererea prezentată la 16 iunie 2020, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Radovan Vítek, este un cetățean ceh născut în 1971 și rezident în Crans-Montana. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl P. Reuter, avocat care desfășoară activități în Luxemburg. Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 19 ianuarie 2017, Comisia de Supraveghere a Sectorului Financial (denumită în continuare "CSSF") a informat reclamantul, om de afaceri, cu privire la intenția sa de a impune o sancțiune administrativă pentru manipularea piețelor. La 26 ianuarie 2017, reclamantul a solicitat accesul la toate documentele din dosarul de comunicare deschis împotriva sa de către CSSF. CSSF nu rezervă un răspuns favorabil acestei cereri, la 13 octombrie 2017, recurentul a introdus o acțiune în vederea anulării deciziei CSSF de a refuza comunicarea dosarului administrativ integral (denumită în continuare "prima acțiune"). La 8 decembrie 2017, CSSF a impus reclamantului o sancțiune administrativă de 1 000 000 EUR. Prin hotărârea din 17 decembrie 2019, Curtea administrativă a respins prima acțiune. Ca răspuns la un argument întemeiat pe art. 6 din Convenție, Curtea Administrativă a indicat că respectarea dreptului la apărare și a principiului punerii în aplicare nu în favoarea persoanei vizate a unui drept de acces nelimitat și absolut la toate informațiile ținute de autoritatea competentă în cadrul anchetei sale, ci că acest drept trebuie pus în balanță cu drepturile terților și cu secretul profesional al autorității. Aceasta a precizat că, în cazul în care, în principiu, toate elementele aflate în întreținere și cu descărcare de gestiune ar trebui să poată fi examinate de către persoana în cauză, autoritatea ar fi totuși autorizată să excludă din dosarul administrativ elementele care nu erau relevante pentru anchetă. Comisia a adăugat că, în speță, ancheta efectuată de CSSF se referea în principal la tranzacții la care a participat personal reclamantul, astfel încât a fost în măsură să evalueze dacă raportul de anchetă și anexele la acesta erau de natură să traseze realitatea tranzacțiilor și tranzacțiilor efectuate. În paralel cu prima acțiune, reclamantul a introdus o acțiune cu privire la fond, în vederea reformării, în caz contrar, anularea sancțiunii administrative (denumită în continuare "denumită în continuare "a doua acțiune"). În cadrul unei ședințe la 2 ianuarie 2021, instanța administrativă a decis să suspende judecarea cauzei cu privire la [doi] recurs în așteptarea hotărârii CEDH Potrivit reclamantului, instanța administrativă ar fi recunoscut, în cadrul instanței administrative, că hotărârea de a interveni din CEDH ar putea avea un impact asupra soluției cauzei înrolate și pendinte în fața sa. GRIFS 10. Reclamantul se plânge că nu a avut acces la dosarul deținut de CSSF, cu excepția înscrisurilor în cauză prezentate ca anexa la raportul de investigație. El consideră că, pentru a putea contesta în mod util decizia de sancțiune, accesul la toate elementele dosarului este cu atât mai necesar cu cât acuzația se bazează numai pe reconstrucția faptelor a posteriori ÎN Reclamantul se plânge de o încălcare a articolului 6 alineatul (1) și a articolului 3 litera (b) din convenție, conform căreia orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva sa are dreptul în special la (...) dreptul la un proces echitabil implică, de asemenea, dreptul de a avea acces la dosar. Curtea a spus deja că accesul nerestricționat la dosar și libertatea de a utiliza orice note, inclusiv, dacă este necesar, posibilitatea de a obține copii ale documentelor relevante, sunt garantate în mare măsură de legalitatea procesului. Refuzul de a acorda un astfel de acces a vizat, în aprecierea sa, în favoarea unei constatări de încălcare a principiului egalității armelor (Beraru c. România , nr. 40107/04, § 70, 18 martie 2014). În acest context, Curtea atribuie importanță aparențelor, la fel de mult ca și sensibilității sporite la garanțiile unei bune justiții. Respectarea dreptului la apărare implică faptul că limitarea accesului unui inculpat sau al avocatului său la dosarul instanței sesizate nu trebuie să împiedice în niciun fel pârâtul să ia cunoștință de elementele de probă înainte de dezbateri și să formuleze, prin intermediul avocatului său, observații cu privire la acestea în pledoaria sa (Öcalan c. Turcia [GC], nr. 46221/99, § 140, CEDH 2005-IV). 13.Cu toate acestea, Curtea consideră că, fără a fi nevoită să soluționeze problema aplicabilității articolului 6 din Convenție, aceasta nu se poate pronunța în mod util cu privire la doleanțele ridicate de solicitant, din motivele următoare. 14. Curtea reamintește că, pentru a invoca art. 34 din Convenție, un reclamant trebuie să îndeplinească două condiții: : Acesta trebuie să intre în una dintre categoriile de solicitanți menționate în această dispoziție a Convenției și trebuie să poată pretinde că este victima unei încălcări a Convenției (a se vedea, printre altele, Vallianatos și alții, Grecia [GC], nr 29381/09 și 32684/09, § 47, CEDH 2013 (extrași) 15. În cazul de față, reclamantul își ridică obiecțiunile în contextul primei acțiuni care face obiectul prezentei cereri. O procedură este pendinte în ceea ce privește fondul cauzei, întrucât instanța administrativă este chemată să se pronunțe asupra celei de a doua acțiuni, având ca obiect reformularea, în caz contrar anularea deciziei CSSF care a impus o sancțiune administrativă. Cu toate acestea, reclamantul susține că plângerile referitoare la lipsa accesului la dosarul CSSF, formulate în sprijinul primei căi de atac, sunt aceleași cu cele dezvoltate pentru susținerea celei de a doua căi de atac, pentru a concluziona că numai o constatare a încălcării articolului 6 din convenție de către Curte ar conduce la hotărârea instanței cu privire la a doua cale de atac pentru a remedia încălcarea Convenției de către CSSF. Cu toate acestea, în stadiul actual, sancțiunea administrativă impusă de CSSF nu poate fi considerată definitivă. Or, este o jurisprudență constantă că, în urma unei achitari sau a anulării unei condamnări, un reclamant nu poate fi considerat ca fiind o victimă a drepturilor garantate prin art. 6 din Convenție (mullama c. Belgia (dec.), 16147/08, 2 martie 2010). Trebuie să se constate că, în speță, magistraților li s-a prezentat o mulțime de elemente în cadrul acțiunii pe fond, astfel cum se arată în a doua acțiune de 120 de pagini. Este un fapt că Curtea nu poate specula pe calea de urmat a acestei proceduri în curs de desfășurare, nici a fortiori cu privire la calitatea de victimă, în cele din urmă, a reclamantului. 16. În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că cererea este prematură în sensul articolului 35 alineatul (1) din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 4 noiembrie 2021. {semnătură_p_2} Olga Chernishova Georgios A. Serghides Grefier adjunct Președinte
Requête n
o
24395/20
Radovan VÍTEK
contre le Luxembourg
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 5 octobre 2021 en un comité composé de
:
Georgios A. Serghides,
président,
Georges Ravarani,
Darian Pavli,
juges,
et de Olga Chernishova,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 16 juin 2020,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Radovan Vítek, est un ressortissant tchèque né en 1971 et résidant à Crans-Montana. Il a été représenté devant la Cour par M.
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
Le 19 janvier 2017, la Commission de Surveillance du Secteur Financier (ci-après «
CSSF
») informa le requérant, homme d’affaires, de son intention de lui infliger une sanction administrative pour manipulations de marchés. Elle joignit à son courrier un rapport d’enquête qu’elle avait dressé à ce sujet et invita le requérant à lui faire part de ses observations.
4.
Le 26 janvier 2017, le requérant sollicita l’accès à tous les documents du dossier d’investigation ouvert à son encontre par la CSSF.
5.
La CSSF ne réservant pas de suite favorable à cette demande, le requérant introduisit, le 13 octobre 2017, un recours en vue de l’annulation de la décision de la CSSF de refuser la communication du dossier administratif intégral (ci-après «
premier recours
»).
6.
Le 8 décembre 2017, la CSSF imposa une sanction administrative de 1
000
000 euros (EUR) au requérant.
7.
Par un arrêt du 17 décembre 2019, la Cour administrative rejeta le premier recours.
En réponse à un argument tiré de l’article 6 de la Convention, la Cour administrative indiqua que le respect des droits de la défense et du principe du contradictoire n’impliquait pas en faveur de la personne concernée un droit d’accès illimité et absolu à l’ensemble des informations traitées par l’autorité compétente dans le cadre de son enquête, mais que ce droit devait être mis en balance avec les droits de tiers et le secret professionnel de l’autorité. Elle précisa que, si en principe la totalité des éléments à charge et à décharge devaient pouvoir être examinés par l’administré concerné, l’autorité était cependant autorisée à exclure du dossier administratif les éléments qui étaient sans aucune pertinence pour l’enquête. Elle ajouta qu’en l’espèce, l’enquête diligentée par la CSSF portait essentiellement sur des transactions auxquelles l’appelant avait personnellement participé, de sorte qu’il était en mesure d’évaluer si le rapport d’enquête et les annexes documentaires y relatives étaient de nature à retracer la réalité des opérations et transactions effectuées.
8.
En parallèle au premier recours, le requérant introduisit un recours quant au fond, en vue de la réformation, sinon de l’annulation de la sanction administrative (ci-après «
deuxième recours
»).
9.
Lors d’une audience du 2
janvier 2021, le tribunal administratif décida de «
surseoir à statuer sur le [deuxième] recours en attendant l’arrêt de la CEDH
». Selon le requérant, le tribunal administratif aurait, lors de l’audience, « reconnu que l’arrêt à intervenir de la CEDH était susceptible d’avoir des incidences sur la solution de l’affaire enrôlée et pendante devant lui ».
10.
Le requérant se plaint de n’avoir eu aucun accès au dossier détenu sur lui par la CSSF, hormis les pièces à charge présentées comme annexe au rapport d’enquête. Il estime que, pour pouvoir contester utilement la décision de sanction, l’accès à l’ensemble des éléments du dossier est d’autant plus nécessaire que l’accusation ne repose que sur une reconstruction des faits
a posteriori
.
11.
Le requérant se plaint d’une violation de l’article 6 §§ 1 et 3 b) de la Convention aux termes duquel
:
«
1.
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...) qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle.
»
3.
Tout accusé a droit notamment à
(...)
b)
disposer du temps et des facilités nécessaires à la préparation de sa défense
(...)
»
12.
Le droit à un procès équitable implique aussi le droit d’accéder au dossier. La Cour a déjà dit que l’accès sans restriction au dossier et la liberté d’utiliser d’éventuelles notes, y compris, si nécessaire, la possibilité d’obtenir des copies des documents pertinents, sont d’importantes garanties de l’équité du procès. Le refus d’accorder un tel accès a pesé, dans son appréciation, en faveur d’un constat de violation du principe de l’égalité des armes (
Beraru c. Roumanie
, n
o
40107/04, § 70, 18 mars 2014). Dans ce contexte, la Cour attribue de l’importance aux apparences autant qu’à la sensibilité accrue aux garanties d’une bonne justice. Le respect des droits de la défense implique que la limitation de l’accès d’un accusé ou de son avocat au dossier de la juridiction saisie ne doit aucunement empêcher l’accusé de prendre connaissance des éléments de preuve avant les débats et de formuler, par l’intermédiaire de son avocat, des observations à leur sujet dans sa plaidoirie (
Öcalan c. Turquie
[GC], n
o
46221/99, §
13.
Ce rappel des principes étant fait, la Cour estime toutefois que, sans même devoir trancher la question de l’applicabilité de l’article 6 de la Convention, elle ne saurait utilement se prononcer quant aux doléances soulevées par le requérant, pour les raisons qui suivent.
14.
La Cour rappelle que, pour se prévaloir de l’article 34 de la Convention, un requérant doit remplir deux conditions
: il doit entrer dans l’une des catégories de demandeurs mentionnées dans cette disposition de la Convention, et doit pouvoir se prétendre victime d’une violation de la Convention (voir, parmi de nombreux autres,
Vallianatos et autres c. Grèce
[GC], n
os
29381/09 et 32684/09, § 47, CEDH 2013 (extraits)).
15.
En l’espèce, le requérant soulève ses griefs dans le contexte du premier recours objet de la présente requête. Une procédure est pendante quant au fond de l’affaire, puisque le tribunal administratif est appelé à se prononcer sur le deuxième recours, tendant à la réformation, sinon à l’annulation de la décision de la CSSF ayant imposé une sanction administrative. Certes, le requérant expose que les doléances relatives à l’absence d’accès à l’intégralité du dossier de la CSSF, soulevées au soutien du premier recours, sont les mêmes que celles développées au soutien du deuxième recours, pour en conclure que seul un constat de la violation de l’article 6 de la Convention par la Cour conduirait le tribunal appelé à statuer sur le deuxième recours à redresser la violation de la Convention commise par la CSSF. Il n’en reste pas moins qu’au stade actuel, la sanction administrative infligée par la CSSF ne saurait être qualifiée de définitive. Or, il est de jurisprudence constante qu’à la suite d’un acquittement ou de l’annulation d’une condamnation, un requérant ne peut pas être considéré comme « victime » des droits garantis par l’article 6 de la Convention (
Bouglame c. Belgique
(déc.), 16147/08, 2 mars 2010). Force est de constater qu’en l’espèce, une foule d’éléments ont été soumis aux magistrats dans le cadre du recours au fond, ainsi qu’en témoigne le deuxième recours long de 120 pages. Il est un fait que la Cour ne saurait spéculer sur l’issue de cette procédure actuellement pendante, ni
a fortiori
sur la qualité de «
victime », au final, du requérant.
16.
À la lumière de ce qui précède, la Cour estime que la requête est prématurée au sens de l’article 35 § 1 de la Convention et doit être rejetée conformément à l’article 35 § 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 4 novembre 2021.
{signature_p_2}
Olga Chernishova
Georgios A. Serghides
Greffière adjointe
Président