SAKAOĞLU c. TURQUIE

Publicat la 25 octombrie 2021 A DOUA RĂSPUNSIUNE NR 49647/14 Bahad Pe baza elementelor colectate în timpul supravegherii liniilor telefonice ale iubitei sale în cadrul unei anchete penale, reclamantul susține că înregistrările obținute în temeiul articolului 135 din Codul de procedură penală nu puteau fi utilizate în cadrul unei proceduri disciplinare și consideră că aceaceasta este o încălcare a articolelor 6 alineatul (1), 8 și 13 din convenție. RĂSPUNSURI LA P Ă R Ț I Ț II ÎN CEEA CE PRIVEȘTE P Ă R Ț I Ț I LE Având în vedere d i s p o zi ț ii le recente din Hotărârea Bilgen c. Turcia 1571/07, 9 martie 2021) și Emina ? În acest caz, a existat în speță necunoașterea acestei dispoziții din cauza procedurii disciplinare care a dus la mutația sa?

În plus, a fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește utilizarea, în cadrul anchetei disciplinare împotriva sa, a informațiilor obținute prin interceptarea telefonică a prietenei sale De asemenea, Comisia consideră că, în cazul de față, Comisia a considerat că măsura în cauză constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

Publié le 25 octobre 2021

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 49647/14 Bahadır SAKAOĞLU contre la Turquie introduite le 16 juin 2014 communiquée le 8 octobre 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une sanction de mutation disciplinaire infligée au requérant, procureur à Van à l’époque des faits, par le Conseil supérieur de la magistrature ( Hakimler ve Savcılar Yüksek Kurulu , « Conseil supérieur ») sur la base des éléments recueillis durant la surveillance des lignes téléphoniques de sa petite amie dans le cadre d’une enquête pénale. Le requérant allègue que les enregistrements obtenus en application de l’article 135 du code de procédure pénale ne pouvaient pas être utilisés dans le cadre d’une procédure disciplinaire. Il y voit une violation des articles 6 § 1, 8 et 13 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. A la lumière de l’enseignement qui ressort des arrêts récents Bilgen c. Turquie (n o 1571/07, 9 mars 2021) et Eminağaoğlu c. Turquie (n o 76521/12, 9 mars 2021), l’article 6 § 1 de la Convention est-il applicable à la situation dénoncée par le requérant ? Dans l’affirmative, y a-t-il eu en l’espèce méconnaissance de cette disposition du fait de la procédure disciplinaire ayant abouti à sa mutation ? 2. En outre, y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie privée au sens de l’article 8 § 1 de la Convention quant à l’utilisation, dans le cadre de l’enquête disciplinaire menée à son encontre, des renseignements obtenus par le biais de la mise sur écoute téléphonique de sa petite amie ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi, au sens de l’article 8 § 2 (voir Karabeyoğlu c. Turquie, n o 30083/10, 7 juin 2016, et Eminağaoğlu, précité ) ?