- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 12 octombrie 2021
- Stat pârât
- ROU
- Articole
- Articolul 37
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Luca Vasiliu și alții împotriva României
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A PATRA CAUZA LUCA VASILIU ȘI ALTELE c. ROMÂNIA (Cercetările nr. 55/04 și 18 altele) HOTĂRÂREA (Revizuirea) STRASBURG 12 octombrie 2021 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă.
În cauza Luca Vasiliu și alții c. România (cerere de revizuire a hotărârii din 20 octombrie 2020), Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( Branko Lubarda, președinte, Carlo Ranzoni, Péter Paczolay, judecători, și de Ilse Freiwirth, graffière adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 14 septembrie 2021, Renunță la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură Cererea nr. 44864/06, care a fost discutată cu alte 18 cereri similare, se referă la domeniul de aplicare pentru reclamanți, domnul și M. Huber, frate și soră, să se bucure de dreptul lor de proprietate, recunoscut de instanțele naționale, pe o clădire naționalizată de stat în timpul regimului comunist totalitar, acest bun fiind vândut de către stat chiriașilor lor.
Prin hotărârea din 20 octombrie 2020, Curtea a statuat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție din cauza faptului că reclamanții își recapătă proprietatea în pofida faptului că au adoptat o hotărâre definitivă prin care recunosc dreptul lor de proprietate asupra bunului în cauză și a lipsei de despăgubiri pentru privarea de proprietate. La 15 martie 2021, guvernul a informat Curtea că a fost informat, în cadrul procedurii de executare a hotărârii din 20 octombrie 2020, că domnul Huber murise la 27 iunie 2017 și că domnul Huber murise la o dată necunoscută. În 2001, Huber renunțase la drepturile sale de succesiune în favoarea domnului Huber și, prin urmare, solicita revizuirea hotărârii în sensul articolului 80 din Regulamentul de procedură al Curții.
La 13 aprilie 2021, Curtea a examinat cererea în curs de revizuire și a decis să acorde reprezentantului reclamanților un termen de trei săptămâni pentru a prezenta eventualele observații. Acestea au ajuns la Curte la 20 mai 2021. Huber înainte de adoptarea hotărârii menționate anterior. El precizează că Õ nu putea să aibă cunoștință de decesul lor deoarece cei doi reclamanți aveau naționalitatea germană. De asemenea, acesta arată că, în conformitate cu informațiile transmise de către avocatul reclamanților, în cadrul procedurii de executare a hotărârii Huber ar fi renunțat în 2001, în fața autorităților germane, la drepturile sale succesoare în favoarea domnului Huber, fratele său. Guvernul solicită eliminarea cauzei din rol.
Reprezentantul reclamanților arată că numai domnul Huber are dreptul la suma acordată de Curte în hotărârea din 20 octombrie 2020, deoarece domnul Huber renunțase în 2001 la drepturile sale succesoare în favoarea domnului Huber. Huber. El precizează că moștenitorii acestuia din urmă au acceptat succesiunea, inclusiv drepturile care decurg din prezenta cerere, și că, prin urmare, au un interes direct și legitim în litigiu. Curtea consideră că este necesar să se revizuiască hotărârea din 20 octombrie 2020 prin aplicarea articolului 80 din Regulamentul său de procedură, care, în părțile sale relevante, este astfel formulată.
În cazul unei descoperiri a unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influență decisivă asupra unei cauze deja soluționate și care, la momentul hotărârii, era necunoscut Curții și nu putea fi cunoscut în mod rezonabil de o parte, aceasta din urmă poate (...) să sesizeze Curtea cu o cerere în rejudecare a hotărârii pe care o soluționează. (...) Curtea ia notă de faptul că a fost sesizată atât de domnul Huber, cât și de domnul Huber, că cei doi reclamanți au acordat aceluiași avocat competența de a-i reprezenta în fața sa și că au fost părți la procedura internă menționată în speță. În plus, aceasta nu a fost informată, înainte de a pronunța hotărârea din 20 octombrie 2020 Prin urmare, Huber în favoarea domnului Huber.
L a reprezentantului reclamanților potrivit căruia numai domnul Huber are dreptul la suma acordată de Curte în hotărârea din 20 octombrie 2020 (punctul 6 de mai sus) trebuie să fie respins. Curtea constată apoi că decesul celor doi reclamanți a avut loc în 2017 și, respectiv, la o dată nespecificată (punctul 3 de mai sus). Aceasta consideră că … În această privință, Comisia constată că nici reprezentantul reclamanților, nici moștenitorii nu sunt informați cu privire la decesul lui M. Huber. Acest lucru este valabil, de asemenea, pentru decesul dlui Huber și al Curții că nici reprezentantul, nici moștenitorii nu au furnizat o justificare rezonabilă pentru omisiunea lor de a informa cu privire la această situație de fapt importantă (a se vedea, inverso Nicolae Augustin Rafulescu.
România (revizuire), nr 17295/10, § 9, 19 mai 2015 și Meryem ceselik și alte c. Turcia (revizuire), n 3598/03, § 8, 16 septembrie 2014). Curtea este de acord că guvernul nu putea avea cunoștință de decesul reclamanților, în măsura în care persoanele interesate nu aveau cetățenia română (punctul 5 de mai sus). Guvernul indică, de altfel, că a luat cunoștință de deces în cadrul procedurii de executare a hotărârii din 20 octombrie 2020 menționat anterior (punctul 3 de mai sus). Prin urmare, nu există întrebări în acest sens cu privire la respectarea de către guvern a termenului de șase luni începând cu momentul în care a aflat de fapta descoperită pentru a sesiza Curtea cu privire la o cerere de revizuire (art. 80 din Regulamentul de procedură).
Curtea amintește că, în conformitate cu practica sa, este necesar să se elimine din rol cauzele în lipsă a unui moștenitor sau a unei rude apropiate care exprimă în timp util dorința de a urmări cererea sau care oferă ulterior o explicație pentru o astfel de încălcare (Cauci și S.C. Virra & Cont Pad S.R.L. c. România (revizuire), nr 27153/07, § 10, 13 noiembrie 2018 și, mutatis mutandis Manushaqe Puto și alții c. Albania (revizuire), nr. 604/07 și alte 3 § 9, 4 noiembrie 2014).În plus, în lipsa unor circumstanțe speciale care țin de respectarea drepturilor garantate prin convenție și a protocoalelor sale, Curtea consideră că … 44864/06 din rol. PE CES MOTIVE, CURȚA, ÎN L.UNANIMITATE, hotărăște să accepte cererea de revizuire a hotărârii din 20 octombrie 2020 în părțile sale care privesc cererea nr. 44864/06 în consecință decisă să elimine cererea nr. 44864/06 din rol.
În limba franceză, apoi comunicat în scris la 12 octombrie 2021, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Ilse Freiwirth Branko Lubarda Grefier adjunct Președinte
QUATRIÈME SECTION
AFFAIRE LUCA VASILIU ET AUTRES c. ROUMANIE (Requêtes n os 55/04 et 18 autres) ARRÊT (Révision) STRASBOURG 12 octobre 2021 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Luca Vasiliu et autres c. Roumanie (demande en révision de l’arrêt du 20 octobre 2020), La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant en un comité composé de : Branko Lubarda, président, Carlo Ranzoni, Péter Paczolay, juges, et de Ilse Freiwirth, greffière adjointe de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 14 septembre 2021, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
La requête n o 44864/06, qui a été examinée avec 18 autres requêtes similaires, porte sur l’impossibilité pour les requérants, M. et M me Huber, frère et sœur, de jouir de leur droit de propriété, reconnu par les juridictions nationales, sur un immeuble nationalisé par l’État pendant le régime communiste totalitaire, ce bien ayant été vendu par l’État à leurs locataires.
Par un arrêt du 20 octobre 2020, la Cour a jugé qu’il y avait eu violation de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention en raison de l’impossibilité pour les requérants de recouvrer la possession de leur bien malgré l’adoption d’une décision de justice définitive reconnaissant leur droit de propriété sur le bien en question et de l’absence d’indemnisation pour la privation de propriété. S’agissant de la requête n o 44864/06, la Cour a décidé d’allouer conjointement aux requérants la somme de 53 000 euros (EUR) pour dommage matériel. 3 . Le 15 mars 2021, le Gouvernement a informé la Cour qu’il avait été informé, lors de la procédure d’exécution de l’arrêt du 20 octobre 2020, que M. Huber était décédé le 27 juin 2017 et que M me Huber était décédée à une date non connue. Il a également informé la Cour qu’il avait appris que M me Huber avait renoncé, en 2001, à ses droits de succession, en faveur de M. Huber. En conséquence, il demandait la révision de l’arrêt, au sens de l’article 80 du règlement de la Cour.
Le 13 avril 2021, la Cour a examiné la demande en révision et a décidé d’accorder au représentant des requérants un délai de trois semaines pour présenter d’éventuelles observations. Celles-ci sont parvenues à la Cour le 20 mai 2021. EN DROIT
SUR LA DEMANDE EN RÉVISION
5 . Le Gouvernement demande la révision de l’arrêt du 20 octobre 2020, en raison du décès de M. Huber et de M me Huber avant l’adoption dudit arrêt. Il précise qu’il ne pouvait pas avoir connaissance de leur décès parce que les deux requérants avaient la nationalité allemande. Il indique également que, selon les informations transmises par l’avocat des requérants, lors de la procédure d’exécution de l’arrêt susmentionné, la requérante M me Huber aurait renoncé en 2001, devant les autorités allemandes, à ses droits successoraux en faveur de M. Huber, son frère. Le Gouvernement demande la radiation de l’affaire du rôle. 6 . Le représentant des requérants indique que seul M. Huber a droit à la somme octroyée par la Cour dans l’arrêt du 20 octobre 2020 parce que M me Huber avait renoncé en 2001 à ses droits successoraux en faveur de M. Huber.
Il précise que les héritiers de ce dernier ont accepté la succession, y compris les droits découlant de la présente requête, et qu’ils ont dès lors un intérêt direct et légitime en l’affaire.
La Cour estime qu’il y a lieu de réviser l’arrêt du 20 octobre 2020 par application de l’article 80 de son règlement qui, en ses parties pertinentes, est ainsi libellé : « En cas de découverte d’un fait qui, par sa nature, aurait pu exercer une influence décisive sur l’issue d’une affaire déjà tranchée et qui, à l’époque de l’arrêt, était inconnu de la Cour et ne pouvait raisonnablement être connu d’une partie, cette dernière peut (...) saisir la Cour d’une demande en révision de l’arrêt dont il s’agit. (...) »
La Cour note d’emblée qu’elle a été saisie tant par M. Huber que par M me Huber, que les deux requérants ont donné un pouvoir au même avocat pour les représenter devant elle et qu’ils ont été parties à la procédure interne visée en l’espèce. En outre, elle n’a pas été informée, avant qu’elle ne rende l’arrêt du 20 octobre 2020 susmentionné, d’une éventuelle renonciation à ses droits de la part de M me Huber en faveur de M. Huber. L’argument du représentant des requérants selon lequel seul M. Huber a droit à la somme octroyée par la Cour dans l’arrêt du 20 octobre 2020 (paragraphe 6 ci-dessus) doit donc être écarté.
La Cour note ensuite que le décès des deux requérants est survenu en 2017 et à une date non précisée respectivement (paragraphe 3 ci-dessus). Elle estime qu’il s’agit d’un élément factuel de nature à exercer « une influence décisive » sur l’issue de l’affaire au sens de l’article 80 de son règlement. À cet égard, elle note que ni le représentant des requérants, ni d’éventuels héritiers ne l’ont informée du décès de M me Huber. Cela est aussi valable pour le décès de M. Huber et la Cour note que ni le représentant, ni les héritiers n’ont fourni une justification raisonnable pour leur omission de l’informer de cette circonstance factuelle importante (voir, a contrario , Nicolae Augustin Rădulescu c. Roumanie (révision), n o 17295/10, § 9, 19 mai 2015, et Meryem Çelik et autres c. Turquie (révision), n o 3598/03, § 8, 16 septembre 2014). La Cour accepte que le Gouvernement ne pouvait pas avoir connaissance du décès des requérants, dans la mesure où les intéressés n’avaient pas la nationalité roumaine (paragraphe 5 ci-dessus). Le Gouvernement indique d’ailleurs qu’il a pris connaissance du décès lors de la procédure d’exécution de l’arrêt du 20 octobre 2020 susmentionné (paragraphe 3 ci-dessus). Aucune question ne se pose donc en l’espèce quant au respect par le Gouvernement du délai de six mois à partir du moment où il a eu connaissance du fait découvert pour saisir la Cour d’une demande de révision (article 80 du règlement).
La Cour rappelle que, selon sa pratique, il convient de rayer du rôle les affaires en l’absence d’un héritier ou d’un parent proche qui exprime en temps utile le souhait de poursuivre la requête ou qui fournisse ultérieurement une explication pour un tel manquement ( Cacuci et S.C. Virra & Cont Pad S.R.L. c. Roumanie (révision), n o 27153/07, § 10, 13 novembre 2018 et, mutatis mutandis , Manushaqe Puto et autres c. Albanie (révision), n os 604/07 et 3 autres, § 9, 4 novembre 2014). Par ailleurs, en l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 in fine .
Il y a donc lieu de rayer la requête n o 44864/06 du rôle. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, Décide d’accueillir la demande en révision de l’arrêt du 20 octobre 2020 en ses parties qui concernent la requête n o 44864/06 ; en conséquence Décide de rayer la requête n o 44864/06 du rôle. Fait en français, puis communiqué par écrit le 12 octobre 2021, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Ilse Freiwirth Branko Lubarda Greffière adjointe Président