PĂTRAȘCU c. ROUMANIE

Publicat la 2 noiembrie 2021 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 1847/21 Alexandru PĂTRAȘCU împotriva României, introdusă la 14 decembrie 2020, comunicată la 13 octombrie 2021 TEHNOLOGIE DE L Reclamantul, inginer IT al stării sale, este un amator pasionat de operă și muzică clasică. În acest sens, acesta publică în mod regulat de ani de zile pe pagina sa de Facebook, pe un blog dedicat în mod special foarte urmat și în publicațiile considerate naționale și în străinătate, critici cu privire la actualitatea operei.

Printr-o hotărâre definitivă din 20 februarie 2020 (înseamnă la 3 aprilie 2020), Curtea Supremă de Casație și Justiție (înaltă Curte a condamnat reclamantul, pe baza răspunderii civile delictuale reglementate de Codul civil și prin analogie cu Hotărârea Delfi AS c. Estonia ([GC] n 64569/09, CEDH 2015), să plătească daune și dobânzi la 12 000 lei românești (RON 450 EUR (EUR) pentru doi angajați de la l Aceste publicații se refereau la tensiunile din cadrul mai ales în materie de politică contractuală și de alegere a artiștilor, în România și în străinătate. Tensiunile în cauză au dus, printre altele, la plecarea mai multor artiști, demisia ministrului culturii și anularea mai multor reprezentanțe.

Înaltul Curte a insultat comentariile terților cu privire la acești doi angajați, și anume un dirijor care ocupase poziția de director ad interim și o soprană faimoasă, și l-a obligat pe reclamant să elimine aceste comentarii. Reclamantul invocă articolele 6 și 10 din Convenție. Acesta susține că tribunalele nu au verificat baza de calcul a observațiilor în cauză, că stabilirea răspunderii sale pentru comentarii postate de terți nu avea temei juridic, precum și obligația de a retrage aceste observații și că, în orice caz, condamnarea sa nu era necesară într-o societate democratică. În ceea ce privește acest ultim aspect, CESE susține că, spre deosebire de societatea reclamantă în cauza Delfi AS c. Estonia, nu este un profesionist în difuzarea de informații Prin urmare, acesta nu poate fi nici supus acelorași obligații ca și profesioniștii, nici nu poate fi considerat responsabil pentru observațiile formulate de terți.

În plus, victimele nu i-au raportat niciodată nemulțumirea lor înainte de a-și introduce acțiunea în justiție și nici nu au solicitat eliminarea comentariilor respective. A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, astfel cum a fost garantat prin art. 10 din Convenție, ca urmare a condamnării sale pentru comentarii postate de terți pe pagina sa și pe blog-ul său pe Facebook? În special, ingerința în cauză a fost prevăzută de lege și, în acest sens, a fost necesară într-o societate democratică ( Delfi AS c. Estonia [GC], nr 64569/09, CEDH 2015 și Savva Terentyev c. Rusia, n 10692/09, 28 august 2018) În cursul procedurii care a condus la condamnarea sa, reclamantul a beneficiat de garanții de o procedură echitabilă în sensul articolului 1 din convenție

Publié le 2 novembre 2021

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 1847/21 Alexandru PĂTRAȘCU contre la Roumanie introduite le 14 décembre 2020 communiquée le 13 octobre 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la responsabilité du requérant, un particulier, pour des commentaires postés par des tiers sur sa page Facebook. Le requérant, ingénieur informatique de son état, est un amateur passionné d’opéra et de musique classique. À ce titre, il publie régulièrement depuis des années sur sa page Facebook, sur un blog spécialement dédié très suivi et dans des publications réputées nationales et à l’étranger, des critiques sur l’actualité de l’opéra.

Par un arrêt définitif du 20 février 2020 (signifié le 3 avril 2020), la Haute cour de cassation et de justice (« la Haute Cour ») condamna le requérant, sur le fondement de la responsabilité civile délictuelle régie par le code civil, et par analogie avec l’arrêt Delfi AS c. Estonie ([GC] n o 64569/09, CEDH 2015), à payer des dommages et intérêts s’élevant à 12 000 lei roumains (RON – environ 2 450 euros (EUR)) à deux employés de l’Opéra National de Bucarest (« l’Opéra ») notamment pour certains commentaires postés par des tiers entre avril et mai 2016, sur sa page Facebook, en réponse à des publications du requérant. Ces publications concernaient des tensions au sein de l’Opéra, largement médiatisées en Roumanie et à l’étranger, au sujet de la pratique managériale de la direction de l’Opéra en matière notamment de politique contractuelle et de choix d’artistes.

Les tensions en question avaient eu pour conséquence, entres autres, le départ de plusieurs artistes, la démission du ministre de la culture et l’annulation de plusieurs représentations. La Haute Cour jugea en effet insultants des commentaires formulés par des tiers à l’égard de ces deux employés, à savoir un chef d’orchestre qui avait occupé la position de directeur ad interim et une célèbre soprano, et obligea le requérant à supprimer ces commentaires. Le requérant invoque les articles 6 et 10 de la Convention. Il soutient que les tribunaux n’ont pas vérifié la base factuelle des commentaires en question, que l’établissement de sa responsabilité pour des commentaires postés par des tiers manquait de base légale, tout comme l’obligation de retirer ces commentaires, et qu’en tout état de cause sa condamnation n’était pas nécessaire dans une société démocratique.

Concernant ce dernier aspect, il soutient que, à la différence de la société requérante dans l’affaire Delfi AS c. Estonie , il n’est pas un professionnel de la diffusion d’informations ; par conséquent, il ne saurait être ni soumis aux mêmes obligations que les professionnels ni tenu pour responsable des commentaires formulés par des tiers. De surcroît, les victimes ne lui avaient jamais signalé leur mécontentement avant d’introduire leur action en justice, ni demandé la suppression desdits commentaires.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu violation du droit du requérant à la liberté d’expression, tel que garanti par l’article 10 de la Convention, du fait de sa condamnation pour des commentaires postés par des tiers sur sa page et sur son blog sur Facebook ? En particulier, l’ingérence en question était-elle prévue par la loi et, dans l’affirmative, était-elle nécessaire dans une société démocratique ( Delfi AS c. Estonie [GC], n o 64569/09, CEDH 2015, et Savva Terentyev c. Russie , n o 10692/09, 28 août 2018) ? 2. Au cours de la procédure ayant abouti à sa condamnation, le requérant a-t-il bénéficié des garanties d’une procédure équitable au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ?