AFFAIRE POIENARU c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

15.11.2022

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 10 - Liberté d'expression-{général} (Article 10-1 - Liberté d'expression)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE POIENARU c. ROUMANIE (CtEDO, 2022)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA POENARU c. ROMÂNIA (Cercetarea nr. 43744/17) HOTĂRÂREA STRASBURG 15 noiembrie 2022 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Poienaru c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-un comitet compus din Yonko Grozev, președintele Iulia Antoanella Motoc, Pere Pastor Vilanova, judecători și Crina Kaufman, graffiter adjunct de secțiune f.f. Având în vedere cererea (n 43744/17) îndreptată împotriva României și din care un resortisant al acestui stat, dl Antoniu-Valentin Poienaru, născut în 1959 și rezident la Cluj Napoca, reprezentat de domnul Radu Chirița, avocat la Cluj Napoca, a sesizat Curtea la 9 iunie 2017 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului, Convenția privind drepturile omului și a libertăților fundamentale, Convenția privind dreptul omului), având în vedere decizia de a aduce petiția la cunoștința guvernului român, reprezentat de agentul său, M.O.-F. Ezer, de la Ministerul Afacerilor Externe, având în vedere observațiile părților, După ce a intenționat în camera Consiliului la 18 octombrie 2022, Renunță la hotărâre, adoptată la această dată, reclamantul, atunci funcționar angajat în calitate de consilier superior de către Agenția de plată și de intervenție în agricultură (Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură) (denumită în continuare "APIA" Începând din 2008, instituția publică care administra fonduri publice, inclusiv fonduri din bugetul Uniunii Europene, a creat un blog personal pe un portal internet care părea să adune informații despre finanțarea întreprinderilor private și publice. Prin e-mailurile din 14 și 22 aprilie 2010 și alte cinci e-mailuri din iunie și iulie 2010, reclamantul informează directorul Cluj al APIA și alți membri ai ierarhiei sale cu privire la anumite practici administrative observate în serviciul său care, în opinia sa, erau contrare dreptului european și care ar fi putut face obiectul unor sancțiuni din partea Comisiei Europene, ducând la o reducere a subvențiilor plătite fermierilor. De asemenea, a informat ierarhia sa cu privire la anumite nereguli în gestionarea datelor, care ar fi putut fi un motiv de plângere din partea agricultorilor. În lipsa unor răspunsuri concrete furnizate de ierarhia sa la problemele administrative pe care le ridicase, la 1 În iunie 2010, reclamantul a informat Oficiul European de Luptă Antifraudă cu privire la faptul că directorii Cluj de la APIA au fost suspectați de a-i acoperi pe cei care au comis fraude la fondurile europene. La 6 și 7 iulie 2010, conturile profesionale ale reclamantului au fost blocate de către angajatorul său ca represalii. La 3 august, 3 și 10 noiembrie 2010, reclamantul a publicat pe blog-ul său trei articole intitulate Primul dintre aceste articole, care se referea la recomandările Direcției Generale Agricultură a Comisiei Europene conținute într-un raport de audit care vizează mai multe nereguli în procedurile de plată la APIA, inclusiv cele raportate de reclamant în e-mailurile sale din aprilie 2010, a fost preluat de un ziar specializat. În articolele sale, reclamantul a criticat procedura de alocare a fondurilor către agricultori, numirea ca director al Cluj APIA și gestionarea defectuoasă a fondurilor europene în agricultură. La 18 noiembrie 2010, s-a deschis o anchetă disciplinară împotriva reclamantului pe motiv că, prin publicarea articolelor sale, acesta nu respectase obligația de loialitate a funcționarilor publici, impusă de Legea nr. 188/99 privind statutul funcționarilor publici și de Legea nr. 27/2004 privind Codul de conduită al funcționarilor publici, în vigoare la momentul respectiv. În sprijinul propunerii comisiei de disciplină din raportul său din 27 ianuarie 2011, directorul executiv al API de la Cluj a aplicat reclamantului, la 7 februarie 2011, sancțiunea disciplinară pentru revocarea funcției publice. În raportul comisiei de disciplină, singurul document care conținea elemente de fapt care au stat la baza deciziei de revocare a reclamantului, a fost observat în termeni generali că publicațiile denigrante ale la mai puțin au fost nefondate și că acestea au fost afectate de imaginea instituției și a colegilor săi, precum și de cea a directorului executiv, în special în ceea ce privește articolul intitulat La fel ca în teatru, reclamantul și-a contestat revocarea, susținând că publicațiile în cauză intră sub incidența Legii nr. 571/2004 privind protecția agenților autorităților, instituțiilor și altor unități publice care semnalau încălcări ale legii și a invocat, de asemenea, libertatea de exprimare garantată prin Constituție. Acesta susține că publicațiile în litigiu prezentau anumite disfuncționalități ale activității instituției fără a fi vorba de un atac direct asupra instituției sau asupra colegilor săi și că sancțiunea care a fost cea mai importantă prevăzută de lege era justificată. printr-o hotărâre definitivă din 2 noiembrie 2016, comunicată reclamantului la 14 noiembrie 2016, În decembrie, Curtea de apel din Cluj a confirmat hotărârea din 9 martie 2016 pronunțată de tribunalul departamental din Cluj, care l-a revocat pe reclamant din cauza contestației sale, judecând revocarea legală. Potrivit instanței de apel, prin publicarea articolelor în litigiu pe blog-ul său și în presă, reclamantul a făcut aprecieri care nu corespundeau realității, care nu au fost dovedite și care au afectat prestigiul și imaginea instituției și funcției directorului executiv. Deciziile interne nu au făcut nici o referire la cuvinte concrete extrase din articolele sale. Partea pertinentă a opririi instanței de recurs se citește astfel Reclamantul a publicat pe blog-ul său personal articole privind recrutarea la posturi temporar vacante în instituție, a invocat numeroase nereguli, a pus sub semnul întrebării regularitatea recrutării funcționarilor publici în această instituție și, astfel, a afectat imaginea instituției și funcționarilor care lucrează acolo. În mod similar, el a făcut referire la atitudinea directorului executiv prin cuvinte care au afectat grav imaginea acestuia și-a subminat autoritatea de șef al instituției. EVALUAREA CURȚII PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 10 DIN CONVENȚIE Constatând că acest at nu este în mod vădit nefondat sau inadmisibil pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, Curtea declară că acest lucru este admisibil. 10. Curtea consideră că prezenta cauză ridică o întrebare referitoare la denunțarea de către angajați a unor conducte sau a unor acte ilicite constatate la locul de muncă, efectuată sub forma unei dezvăluiri de informații de care ar fi luat cunoștință în exercitarea misiunii lor (Aurelian Oprea c. România, nr 12138/08, § 59, 19 ianuarie 2016 și, a contraro Catalan c. România , nr. 13003/04, § 62, 9 ianuarie 2018). 11. Principiile generale privind libertatea de exprimare a profesioniștilor în general și a funcționarilor în special în ceea ce privește protecția prin Convenția donatorilor de alertă care sunt agenți ai funcției publice au fost rezumate în Hotărârea Guja c. Moldova ([GC], nr 14277/04, § 52 și 69-78, CEDH 2008). În plus, în exercitarea puterii sale de control, Curtea nu are sarcina de a se substitui instanțelor interne competente, ci de a verifica sub aspectul articolului 10 deciziile pe care le-au pronunțat în virtutea puterii lor de apreciere (Fressoz și Roire c. Franța [GC], n 29185/95, § 45, CEDH 1999-I). Trebuie să se ia în considerare intervenția în litigiu în lumina întregii cauze, inclusiv conținutul cuvintelor reprobabile reclamantului și contextul în care acestea au fost ținute (News Verlags GmbH & Co. KG c. Austria, nr. 31457/96, § 52, CEDH 2000-I, Antică și societate În speță, nu se contestă faptul că revocarea reclamantului funcției publice a constituit o ingerință în exercitarea de către persoana în cauză a dreptului său la libertatea de exprimare, astfel cum este garantat prin art. 10 alineatul (1) din convenție. O astfel de ingerință cu privire la încălcarea cu strictețe a articolului 10 din convenție, cu excepția cazului în care aceasta era prevăzută de lege În conformitate cu alineatul (2) și într-o societate democratică, a urmărit unul sau mai multe obiective legitime și a fost necesar ca acestea să fie atinse. În această privință, nu este necesar să se stabilească dacă, în speță, ingerința în cauză era prevăzută de lege și dacă aceasta urmărea un scop legitim, deoarece, în orice caz, aceasta nu era necesară într-o societate democratică, din următoarele motive. 14. Curtea constată că instanțele naționale sesizate de reclamant nu au indicat în mod precis care au fost cuvintele care i-au fost reproșate (punctul 8 de mai sus), nici nu au examinat în ce măsură putea beneficia de protecția donatorilor de alerte agenți ai funcției publice, în temeiul Legii nr. 571/2004, invocată de Õ (punctul 7 de mai sus) ( Guja c. Republica Moldova (n, n 1085/10, § 60, 27 februarie 2018). [de la director] și sub autoritatea sa de șef al instituției (Georghe-Florin Popescu c. România, nr. 79671/13, § 37, 12 ianuarie 2021 16. De asemenea, instanțele naționale nu au determinat în mod convingător prejudiciul suferit de directorul APIA ca urmare a publicațiilor reclamantului, nici din punct de vedere personal, nici din punct de vedere profesional (Aurelian Oprea, citată anterior, punctul 72). Curtea constată apoi că instanțele naționale și-au concentrat analiza în principal pe o parte, pe consecințele negative pe care le-au avut cuvintele în litigiu asupra martie 2019). În ceea ce privește acest ultim aspect, aceste instanțe au menționat faptul că Õ a exprimat doar dubii în ceea ce privește faptul că au fost interogate cu privire la regularitatea recrutării funcționarilor publici în această instituție (a) (a) 8 de mai sus. În acest sens, ele nu fac nicio deosebire între declarațiile de fapt și judecățile de valoare. Această abordare este incompatibilă în sine cu principiile care se desprind de la art. 10 din Convenție (Georghe-Florin Popescu menționat anterior, § 32, și jurisprudența menționată anterior). 18. În plus, Curtea constată că afirmațiile ținute de reclamant în articolul publicat la 10 noiembrie 2010 cu titlul În raportul întocmit de Comisia de disciplină a LIAPIA din 27 ianuarie 2011 (punctul 6 de mai sus), precum și în cele două articole anterioare, se menționează nereguli în ceea ce privește recrutarea anumitor funcționari, numirea în funcția de director, precum și gestionarea de către API a fondurilor publice, inclusiv în bugetul Uniunii Europene (punctul 4 de mai sus). Prin urmare, Comisia consideră că acestea sunt chestiuni de interes public (Aurelian Oprea, citată anterior, § 61-64 și 69). Având în vedere obligația de loialitate și discreție a funcționarilor, Curtea ia notă că, înainte de publicarea articolelor în litigiu, reclamantul a adus la cunoștința superiorilor săi practicile rele observate în serviciul său, dar fără a obține niciun răspuns concret din partea acestora (punctul 2 de mai sus 20). În cele din urmă, nu se contestă faptul că sancțiunea de revocare a fost cea mai severă dintre sancțiunile posibile în acest caz. 21. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că instanțele interne nu au pus în balanță în mod corespunzător diferitele interese implicate în conformitate cu criteriile stabilite în jurisprudență și că nu au furnizat motive pertinente și suficiente pentru a justifica ingerința în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 10 din Convenție. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 22. Reclamantul solicită 10 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care consideră că l-a suferit și 3 000 lei români pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată pe care le-a angajat în cadrul procedurii desfășurate în fața Curții 23. Guvernul consideră că o eventuală constatare a încălcării ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă pentru eventuala pagubă morală suferită de solicitanți. 24. Curtea acordă reclamantului 7 500 EUR pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. 25. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce reclamantului suma de 600 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate de procedura desfășurată în fața acesteia, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. PE CESURI, CURȚA, ÎN L că, în termen de trei luni, a avut loc o încălcare a articolului 10 din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele următoare, pentru a fi convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului 500 EUR (șapte mii cinci sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune morale 600 EUR (șase cenți EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant din această sumă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale restrâng surplusul cererii de satisfacție echitabilă. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 15 noiembrie 2022, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Crina Kaufman Yonko Grozev Grefier adjunct f.f. Președintele