Stassart împotriva Franței

Publicat la 8 noiembrie 2021 SECȚIUNEA CINCEA RĂSPUNSURI nr. 79356/17 Gérard STASSART împotriva Franței, introdusă la 14 noiembrie 2017, comunicată la 19 octombrie 2021 ÎN MATERIE DE LIMITARE Cererea se referă la procedurile penale pentru evaziune fiscală inițiate împotriva reclamantul pe motiv că ar avea, în calitate de administrator de facto al unei societăți britanice C., o astfel de societate la plata impozitului pe profit. Prin hotărârea din 18 martie 2015, Tribunalul de Primă Instanță a considerat că a acționat în calitate de administrator de facto al societății, care desfășura o activitate și deținea un sediu permanent în Franța care o face răspunzătoare de impozitul pe profit și l-a recunoscut pe reclamant vinovat.

În paralel, reclamantul a făcut obiectul unei decontări pentru cotizațiile de impozit pe venit și pentru contribuțiile sociale datorate ca venituri pe care le-ar fi primit de la societatea C. Prin hotărârea din 2 octombrie 2013, care a devenit definitivă la 25 martie 2014, Curtea Administrativă de Primă Instanță l-a descarcat din sumele la care administrația landurilor a fost obligată, considerând că societatea nu dispunea, în persoana reclamantului, de un sediu permanent în Franța și că sumele pe care le-a încasat eventual nu erau, prin urmare, supuse impozitului și contribuțiilor sociale în Franța. Reclamantul susține că contestarea de către instanțele penale a soluției adoptate anterior de instanțele administrative cu privire la o chestiune decisivă pentru soluționarea procedurii a încălcat principiul securității juridice și, prin urmare, art. 6 din convenție.

Acuzațiile penale împotriva reclamantului au fost examinate în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție În special, judecând după faptul că reclamantul a acționat în calitate de administrator de facto al societății C. și că aceasta din urmă dispunea de un sediu permanent în Franța, spre deosebire de ceea ce au considerat, prin decizii anterioare devenite definitive, instanțele administrative, instanțele penale nu au respectat principiul securității juridice (a se vedea în special Lungu și altele, precum și România, nr. 25129/06, § 37-48, 21 octombrie 2014)

Publié le 8 novembre 2021

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 79356/17 Gérard STASSART contre la France introduite le 14 novembre 2017 communiquée le 19 octobre 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne les procédures pénales pour fraude fiscale engagées contre le requérant au motif qu’il aurait, en tant que gérant de fait d’une société britannique C., soustrait celle-ci au paiement de l’impôt sur les sociétés. Par un arrêt du 18 mars 2015, la cour d’appel considéra qu’il avait agi en tant que gérant de fait de la société, qui développait une activité et disposait d’un établissement stable en France la rendant redevable de l’impôt sur les sociétés, et reconnut le requérant coupable.

Son pourvoi en cassation fut rejeté le 31 mai 2017. Le requérant avait en parallèle fait l’objet d’un redressement pour des cotisations d’impôt sur le revenu et de contributions sociales dues au titre de revenus qu’il aurait perçus de la société C. Par un arrêt du 2 octobre 2013, devenu définitif le 25 mars 2014, la cour administrative d’appel le déchargea des montants auxquels l’administration l’avait assujettis, considérant que la société ne disposait pas, en la personne du requérant, d’un établissement stable en France et que les montants qu’il avait éventuellement perçus n’étaient dès lors pas soumis à l’impôt et aux contributions sociales en France. Le requérant soutient que la remise en cause par les juridictions pénales de la solution adoptée auparavant par les juridictions administratives sur une question déterminante pour l’issue de la procédure a méconnu le principe de sécurité juridique et, partant, l’article 6 de la Convention.

QUESTION AUX PARTIES

Le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre le requérant a-t-il été examiné équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, en jugeant que le requérant avait agi en tant que gérant de fait de la société C. et que cette dernière avait disposé d’un établissement stable en France, contrairement à ce qu’avaient jugé, par des décisions antérieures devenues définitives, les juridictions administratives, les juridictions pénales ont-elles méconnu le principe de sécurité juridique (voir notamment Lungu et autres c. Roumanie , n o 25129/06, §§ 37-48, 21 octobre 2014) ?