VALLÉE c. FRANCE

Publicat la 8 noiembrie 2021 SECȚIUNEA CINCEA: Cererea nr. 13598/21 Sylvie VALLEEA împotriva Franței, introdusă la 4 martie 2021, comunicată la 19 octombrie 2021, ÎN 2017, soțul reclamantei a fost condamnat definitiv pentru fapte de abuz de încredere. Două bunuri comune soților au fost confiscate ca pedeapsă suplimentară, ca fiind produsul de la: culpă. Într-o cerere în litigiu cu privire la executarea acestei condamnări, recurenta a solicitat ca domeniul de aplicare al confiscării să fie limitat la partea indivizibilă deținută de soțul său în bunurile confiscate. Într-o hotărâre din 21 iunie 2018, tribunalul de apel din Rennes a acceptat această cerere recunoscând buna credință a recurentei. Cu toate acestea, printr-o hotărâre din 9 septembrie 2020, Curtea de Casație a pronunțat această hotărâre fără rejudecare, judecând după faptul că confiscarea unui bun comun își implica evoluția pentru toate la nivel de stat, fără ca aceasta să rămână în vigoare din cauza drepturilor de la laîmpoi necondamnat penal, inclusiv atunci când acesta din urmă este de bună credință. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanta se plânge de o ingerință disproporționată în dreptul său de a respecta bunurile sale, având în vedere buna sa credință și lipsa compensării financiare. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI În sensul acestei dispoziții (a se vedea, printre altele, Bokova c. Rusia, nr 27879/13, § 45, 16 aprilie 2019) În cadrul procedurii de confiscare în litigiu, a fost încălcată dreptul recurentei de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a hotărârii de confiscare în litigiu

Publié le 8 novembre 2021

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

13598/21

Sylvie VALLÉE

contre la France

introduite le 4 mars 2021

communiquée le 19 octobre 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

En 2017, le conjoint de la requérante fut définitivement condamné pour des faits d’abus de confiance. Deux biens communs aux époux furent confisqués à titre de peine complémentaire, comme étant le produit de l’infraction.

Dans une requête en incident contentieux relatif à l’exécution de cette condamnation, la requérante demanda que la portée de la confiscation soit limitée à la part indivise détenue par son conjoint dans les biens confisqués. Dans un arrêt du 21 juin 2018, la cour d’appel de Rennes fit droit à cette requête en reconnaissant la bonne foi de la requérante. Mais, par un arrêt du 9 septembre 2020, la Cour de cassation cassa cet arrêt sans renvoi, en jugeant que la confiscation d’un bien commun emportait sa dévolution pour le tout à l’État, sans qu’il demeure grevé des droits de l’époux non condamné pénalement, y compris lorsque ce dernier est de bonne foi.

Invoquant l’article 1 du Protocole n

o

1, la requérante se plaint d’une ingérence disproportionnée dans son droit au respect de ses biens, eu égard à sa bonne foi et en l’absence de compensation financière.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Le grief formulé par la requérante sur le terrain est-il compatible,

ratione materiae

, avec les dispositions de l’article 1

er

du Protocole n

o

1

? En particulier, la requérante était-elle titulaire d’un «

bien

», au sens de cette disposition (voir, notamment,

Bokova c. Russie

, n

o

27879/13, §

45, 16 avril 2019)

?

2.

Dans l’affirmative, y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n

o

1, du fait de la décision de confiscation litigieuse

?