Yaramis și Ozkur împotriva Franței

Publicat la 2 octombrie 2023 CINCEA SECȚIUNE Cerere nr. 55031/22 Alexander YARAMIS și Clarisse OZKUR împotriva Franței introduse la 25 noiembrie 2022, comunicată la 11 septembrie 2023 OCUPAMENTUL DE LIMBARE Cererea se referă la confiscarea unui bun imobil care intră sub incidența patrimoniului comun al doi soți. Prin hotărârea din 12 iunie 2019, Tribunalul corecțional din Pontoise l-a declarat pe primul reclamant vinovat de executarea unor lucrări neautorizate printr-un permis de construcție și de punere la dispoziție a unor spații vacante declarate nerezidente. În timpul represiunii, acesta a ordonat, printre altele, confiscarea bunului imobil care a servit la comiterea acestor infracțiuni, precizând că această pedeapsă se va referi numai la drepturile indivizibile ale primului reclamant cu privire la acest bun comun.

Prin hotărârea din 23 septembrie 2021, Curtea de apel a Versailles a infirmat dispozițiile acestei hotărâri privind confiscarea. Statuând din nou, ea a dispus confiscarea imobilului în ansamblul său, judecând după faptul că confiscarea unui bun comun își are în vedere destrămarea pentru toate la nivel de stat, fără a-l obliga să rămână necondamnat de drepturile de proprietate intelectuală necondamnat penal, inclusiv atunci când acesta din urmă este de bună-credință. Recursul în Casație al reclamantului a fost declarat neacceptat. În plus, reclamantul susține că măsura a fost lipsită de un scop legitim în ceea ce privește aceasta, în măsura în care aceasta nu a făcut obiectul unei urmăriri penale.

Aceasta susține că nu a fost parte la procedura penală și că nu dispune de nicio cale de atac care să îi permită să conteste efectiv această confiscare. A fost încălcată dreptul reclamanților de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr? În special, a doua recurentă a beneficiat de garanții procedurale suficiente (Bokova c. Rusia, nr 27879/13, §§ 54-58, 16 aprilie 2019)

Publié le 2 octobre 2023

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 55031/22 Alexandre YARAMIS et Clarisse OZKUR contre la France introduite le 25 novembre 2022 communiquée le 11 septembre 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la confiscation d’un bien immobilier relevant du patrimoine commun de deux époux. Par un jugement du 12 juin 2019, le tribunal correctionnel de Pontoise déclara le premier requérant coupable d’avoir exécuté des travaux non autorisés par un permis de construire et d’avoir remis à disposition des locaux vacants déclarés impropres à l’habitation. En répression, il ordonna notamment la confiscation du bien immobilier ayant servi à commettre ces infractions, en spécifiant que cette peine ne porterait que sur les « droits indivis » du premier requérant relatifs à ce bien commun. Par un arrêt du 23 septembre 2021, la cour d’appel de Versailles infirma les dispositions de ce jugement relatives à la confiscation.

Statuant à nouveau, elle ordonna la confiscation de l’immeuble dans son ensemble, en jugeant que la confiscation d’un bien commun emporte sa dévolution pour le tout à l’État, sans qu’il demeure grevé des droits de l’époux non condamné pénalement, y compris lorsque ce dernier est de bonne foi. Le pourvoi en cassation du requérant fut déclaré non admis. Les requérants invoquent l’article 1 du Protocole n o 1, seul et combiné à l’article 13 de la Convention. Ils contestent la nécessité et la proportionnalité de cette peine de confiscation. La seconde requérant soutient en outre que la mesure était dépourvue de but légitime à son égard, dans la mesure où elle n’a pas fait l’objet de poursuites. Elle fait valoir qu’elle n’a pas été partie à la procédure pénale et qu’elle ne dispose d’aucune voie de recours lui permettant de contester effectivement cette confiscation.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La seconde requérante a-t-elle épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leurs biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? En particulier, la seconde requérante a ‑ t-elle bénéficié de garanties procédurales suffisantes ( Bokova c. Russie , n o 27879/13, §§ 54-58, 16 avril 2019) ?