Publicat la 25 septembrie 2023 CINCEA SECȚIUNEA a cincea Cerere nr. 53130/22 Marie-Claude VIRASSAMY și Simon VIRASSAMY împotriva Franței introduse la 9 noiembrie 2022, comunicată la 4 septembrie 2023, CU PRIVIRE LA LIMITE, Reclamanții sunt o femeie născută în 1949 și fratele său. Până în 2016, au locuit împreună la domiciliul reclamantului. În 2014, judecătorul custode al tribunalului din Bassen-Terre a pus recurenta sub supraveghere, având în vedere tulburările sale cognitive semnificative, incapacitatea sa de a-și gestiona conturile și lipsa autonomiei. Constatând că un conflict îl oprea pe reclamant restului familiei și că disfuncțiile grave au fost identificate în preluarea recurentei de către reclamant, judecătorul a refuzat candidatura reclamantului ca tutore și a încredințat responsabilitatea Uniunii departamentale a asociațiilor familiale (UDAF). În 2016, laUDAF a pus recurenta și mama sa într-o unitate de cazare pentru persoanele în vârstă dependente (EHPAD), în scopul de a pune la dispoziție adăpostul de urgență. În 2017, L Judecătorul a acceptat această cerere, observând că condițiile materiale de viață în casa de origine nu erau adaptate la starea de sănătate și la vulnerabilitatea recurentei și a mamei sale aflate în pericol imediat și că reclamantul, adesea absent pentru mai multe zile și refuzând orice ajutor și vizită externă, nu putea să le ocupe în mod corespunzător. La data de 28 octombrie 2019, judecătorul menține măsura de tutelă încredințată societății l.UDAF, în pofida dorinței recurentei de a se întoarce acasă la solicitant, pentru motivele pe care starea de sănătate și situația personală a acesteia nu le-au îmbunătățit. Printr-o ordonanță din 2 decembrie 2019, instanța de tutelă a respins cererile reclamanților de schimbare a tutorelui și a locului de reședință, pe motiv că interesul recurentei impunea să nu fie admis. Acesta a considerat că aceasta se afla sub influența fratelui său care refuza orice însoțire care ar putea permite menținerea reclamantei în locuința sa, că menținerea reclamantei în cadrul EHPAD, în aceeași cameră cu mama sa, permitea respectarea dorinței acestora de a rămâne împreună și că L La 3 septembrie 2020, reclamanta a răspuns la apelul din partea Tribunalului de Primă Instanță, în lipsa reclamantului, dar în prezența recurentului, a unui reprezentant al L.A.D.A.F.A. și al procurorului public care și-a făcut cunoscută opinia. Prin hotărârea din 1 octombrie 2020, curtea de apel a confirmat ordinul judecătorului de tutelă. Reclamantul s-a ocupat de casare, reproșându-se instanței de apel să fi luat cuvântul în absența unei reprezentări a surorii sale și fără a fi sigur că aceasta din urmă a fost convocată în mod regulat. De asemenea, a făcut ca instanța de apel să nu fi permis apelanților să cunoască și să răspundă la avizul Ministerului de Justiție. La 13 iulie 2022, Curtea de Casație a respins recursul, pronunțându-se astfel, rezultă din combinarea articolelor 1239 din Codul de procedură civilă, 430 și 459-2 alineatul (1) din Codul civil pe care persoana aflată sub tutelă îl poate exercita numai dreptul de a formula apel la hotărârile judecătorului tutelă care acționează asupra reședinței sale. Prin urmare, Curtea de Apel a decis în mod întemeiat asupra cererii de schimbare a reședinței celei mai mari protejate, după ce a constatat că aceasta, necomparată cu ședința, nu era reprezentată de tutorele său și a respins celelalte mijloace ale recursului ca fiind în mod clar de natură să conducă la casare. Invocând articolele 6 și 8 din Convenție, reclamanții se plâng de refuzul de a-și recâștiga domiciliul și de a-și schimba tutorele, în urma unei proceduri în general inechitabile. În special, ei se plâng de ceea ce nu au reușit să ia cunoștință și să răspundă la avizul procuraturii publice și că reclamanta nu a fost nici auzită, nici reprezentată, nici măcar convocată în apel. Întrebări cu privire la părțile reclamantă, care nu a formulat recurs împotriva hotărârii Curții de apel din Basse-Terre, a epuizat ea căile de atac interne A fost ascultată în mod echitabil cauza reclamanților, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție? În special dreptul recurentei de a cita și de a fi audiată în apel a fost respectat (Gankin și alții c. Rusia, nr 2430/06 și alte 3 § 33, 31 mai 2016, Schmidt c. Letonia, nr 22493/05, § 86 și 90, 27 aprilie 2017 și Belova c. Rusia, 33955/08, § 51-55, 15 septembrie 2020) Au avut reclamanții posibilitatea rezonabilă de a lua cunoștință și de a răspunde la avizul procurorului public în fața Tribunalului de Primă Instanță? Au fost respectate principiile contradicției și egalității armelor (Kress c. Franța [GC], n 39594/98, § 65, CEDH 2001-VI, Göçc. Turcia [GC], n 36590/97, § 55, CEDH 2002 V; și mutatis mutandis Martinie c. Franța [GC], n 58675/00, § 46) ? La a art. 8 din Convenție, care protejează dreptul la respectarea vieții private și a vieții de familie, se aplică în prezenta cauză în ceea ce privește reclamantul, precum și a reclamantei, persoană majoră protejată, sora reclamantului (Benhebba c. Franța, nr 53441/99, § 36, 10 iulie 2003, și Emonet și alții c. Elveția 39051/03, § 35, 13 decembrie 2007) Respingerea de către instanțele franceze a cererilor reclamanților de modificare a tutorelui și de întoarcerea reclamantei la domiciliul reclamantului, a fost efectuată cu încălcarea dreptului acestora la respectarea vieții lor private și/sau familiale, în sensul articolului 8 (A.-M.V. c. Finlanda, nr. 53251/13, § 70-84, 23 martie 2017) Guvernul este invitat să furnizeze copii - de la o decizie a instanței de apel din Jose-Terre adoptată, dacă este cazul, ca răspuns la cererea reclamanților de a retrimite recursul la o dată ulterioară, - de la avizul procurorului public în apel, - note de la ședința din 3 septembrie 2020 la curtea de apel din Basse-Terre.
Publié le 25 septembre 2023
Requête n
o
53130/22
Marie-Claude VIRASSAMY et Simon VIRASSAMY
contre la France
introduite le 9 novembre 2022
communiquée le 4 septembre 2023
Les requérants sont une femme née en 1949 et son frère. Jusqu’en 2016, ils vivaient ensemble au domicile du requérant.
En 2014, le juge des tutelles du tribunal d’instance de Basse-Terre plaça la requérante sous tutelle, compte tenu de ses troubles cognitifs importants, de son incapacité à gérer ses comptes et de son absence d’autonomie. Constatant qu’un conflit opposait le requérant au reste de la famille et que des dysfonctionnements graves avaient été relevés dans la prise en charge de la requérante par celui-ci, le juge déclina la candidature du requérant comme tuteur et confia la tutelle à l’Union départementale des associations familiales (UDAF).
En 2016, l’UDAF plaça la requérante et sa mère dans un établissement d’hébergement pour les personnes âgées dépendantes (EHPAD), dans un objectif de mise à l’abri urgente.
En 2017, l’UDAF et l’EHPAD saisirent le juge des tutelles, sollicitant la fixation de la résidence de la requérante et de sa mère au sein de l’EHPAD. Le juge fit droit à cette demande, observant que les conditions matérielles de vie dans la maison familiale n’étaient pas adaptées à l’état de santé et à la vulnérabilité de la requérante et de sa mère qui y étaient en danger immédiat, et que le requérant, souvent absent pendant plusieurs jours et refusant toute aide et visite extérieure, ne pouvait pas dûment s’occuper de celles-ci.
Le 28 octobre 2019, le juge maintint la mesure de tutelle confiée à l’UDAF, malgré le souhait de la requérante de retourner vivre chez le requérant, aux motifs que l’état de santé et la situation personnelle de celle
‑
ci ne s’étaient pas améliorées.
Par une ordonnance du 2 décembre 2019, le juge des tutelles rejeta les demandes des requérants de changement de tuteur et de lieu de résidence, au motif que l’intérêt de la requérante commandait de ne pas y faire droit. Il considéra que celle-ci se trouvait sous l’influence de son frère qui refusait tout accompagnement pouvant permettre un maintien de la requérante dans son logement, que le maintien de la requérante à l’EHPAD, dans la même chambre que sa mère, permettait de respecter le souhait de celles-ci de rester ensemble, et que l’UDAF était un tiers extérieur de toutes pressions familiales.
Les requérants interjetèrent appel de l’ordonnance.
Le 3 septembre 2020, la cour d’appel de Basse-Terre tint l’audience, en l’absence de la requérante, mais en présence du requérant, d’un représentant de l’UDAF et du ministère public qui fit connaître son avis. Par un arrêt du 1
er
octobre 2020, la cour d’appel confirma l’ordonnance du juge des tutelles.
Le requérant se pourvut en cassation, en reprochant à la cour d’appel d’avoir statué en l’absence de représentation de sa sœur et sans s’être assurée que celle-ci – non comparante – avait été régulièrement convoquée. Il fit grief également à la cour d’appel de ne pas avoir laissé la possibilité aux appelants de connaître et de répliquer à l’avis du ministère public.
Le 13 juillet 2022, la Cour de cassation rejeta le pourvoi, en se prononçant en ces termes
:
«
8.
Il résulte de la combinaison des articles 1239 du code de procédure civile, 430 et 459-2, alinéa 1
er
, du code civil que la personne sous tutelle peut exercer seule le droit de former appel des décisions du juge des tutelles statuant sur sa résidence.
9.
C’est donc à bon droit que la cour d’appel a statué sur la demande de changement de résidence de la majeure protégée, après avoir constaté que celle-ci, non comparante à l’audience, n’était pas représentée par son tuteur.
»
Elle rejeta les autres moyens du pourvoi comme n’étant manifestement pas de nature à entraîner la cassation.
Invoquant les articles 6 et 8 de la Convention, les requérants se plaignent du refus opposé par la justice de faire regagner à la requérante son domicile et de changer de tuteur, au terme d’une procédure globalement inéquitable. Plus particulièrement, ils se plaignent de ce qu’ils n’ont pas pu prendre connaissance et répondre à l’avis du ministère public, et que la requérante n’a été ni entendue ni représentée ni même convoquée en appel.
1.
La requérante, qui n’a pas formé de pourvoi en cassation contre l’arrêt de la cour d’appel de Basse-Terre, a-t-elle épuisé les voies de recours internes
?
2.
La cause des requérants a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention
? En particulier
:
Le droit de la requérante de comparaître et d’être entendue en appel a-t-il été respecté (
Gankin et autres c. Russie
, n
os
2430/06 et 3 autres, § 33, 31 mai 2016,
Schmidt c. Lettonie
, n
o
22493/05, § 86 et 90, 27 avril 2017, et
Belova c.
Russie
, n
o
33955/08, § 51-55, 15 septembre 2020)
?
Les requérants ont-ils eu une possibilité raisonnable de prendre connaissance et de répondre à l’avis du ministère public devant la cour d’appel de Basse-Terre
? Les principes du contradictoire et de l’égalité des armes ont-ils été respectés (
Kress c. France
[GC], n
o
Göç c. Turquie
[GC], n
o
36590/97, §
‑
V, et,
mutatis mutandis
,
Martinie c. France
[GC], n
o
58675/00, § 46) ?
3.
L’article 8 de la Convention, protégeant le droit au respect de la vie privée et familiale, s’applique-t-il dans la présente affaire à l’égard du requérant, ainsi que de la requérante – personne majeure protégée, sœur du requérant (
Benhebba c. France
, n
o
53441/99, § 36, 10 juillet 2003, et
Emonet et autres c. Suisse
n
o
39051/03, §
35, 13 décembre 2007)
?
4.
Le rejet par les juridictions françaises des demandes des requérants tendant au changement de tuteur et au retour de la requérante au domicile du requérant, a-t-il été effectué en violation du droit de ceux-ci au respect de leur vie privée et/ou familiale, au sens de l’article 8 (
A.-M.V. c. Finlande
, n
o
53251/13, §§ 70-84, 23 mars 2017)
?
5.
Le Gouvernement est invité à fournir des copies
:
- d’une décision de la cour d’appel de Basse-Terre adoptée le cas échéant en réponse à la demande des requérants de renvoyer l’audience d’appel à une date ultérieure,
- de l’avis du ministère public en appel,
- des notes de l’audience du 3 septembre 2020 devant la cour d’appel de Basse-Terre.