- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 12 iulie 2022
- Stat pârât
- FRA
- Concluzia
- Affaire communiquée
Nativelle împotriva Franței
Traducere în română Auto
Publicat la 29 august 2022 CINCEA SECȚIUNE Cerere nr. 19585/19 Emmanuelle NATIVLE împotriva Franței introdusă la 8 aprilie 2019, comunicată la 12 iulie 2022, CU PRIVIRE LA LEFFAR, Tribunalul se referă la un litigiu referitor la stabilirea reședinței unui copil la domiciliul unuia dintre ambii părinți și la imparțialitatea formării judiciare care a soluționat cauza în apel. La 27 august 2014 s-a născut D. din relațiile recurentei și fostului său tovarăș. Prin ordonanța din 27 mai 2015, judecătorul pentru afaceri familiale a dispus, înainte de a spune drept, o expertiză psihiatrică a mamei, precum și o anchetă socială. El a fixat temporar reședința copilului la domiciliul tatălui și i-a acordat mamei un drept de vizită într-un loc neutru.
În urma unor revelații referitoare la tată, judecătorul pentru afaceri familiale a redeschis dezbaterile. Prin hotărârea din 19 mai 2017, el a decis să mențină reședința obișnuită a copilului în casa tatălui și a acordat un drept de vizită și cazare extins mamei. La 14 decembrie 2017, Curtea de Casație a confirmat decizia de primă instanță. Judecătorul pentru cauzele familiale era membru al formării de apel compus din trei judecători. La 13 februarie 2019, Curtea de Casație a respins recursul formulat de reclamant printr-o decizie nemotivată. Invocând art. 6 alineatul (1), recurenta se plânge de o părtinire obiectivă întemeiat pe faptul că magistratul care a pronunțat hotărârea de primă instanță făcea parte din formarea care a deliberat asupra cauzei în apel.
Recurenta se plânge, de asemenea, de o părtinire subiectivă a instanței de apel din cauza termenilor utilizați în hotărâre. Pe marginea unghiului articolului 8, recurenta se plânge că instanțele interne au refuzat să stabilească reședința obișnuită a copilului acasă. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Hotărârea privind drepturile și obligațiile cu caracter civil ale recurentei a fost ascultată în mod echitabil, așa cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție? În special, formarea instanței de apel a lui Caen, care a avut o cauză, a fost imparțială, așa cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, ținând cont de funcțiile exercitate în primă instanță în calitate de judecător în afaceri familiale de către unul dintre membrii săi?
A existat vreo încălcare a dreptului recurentei de a-și respecta viața privată și de familie, în sensul art. 8 din Convenție, din cauza stabilirii reședinței copilului în casa părintelui Guvernul este invitat să prezinte raportul de anchetă socială din 29 octombrie 2015, raportul serviciilor penitenciare de inserție și de eliberare condiționată din 9 martie 2016, raportul expertului psihiatric al doctorului Morteau și certificatul de monitorizare din 23 martie 2017.
Publié le 29 août 2022
CINQUIÈME SECTION
Requête n o 19585/19 Emmanuelle NATIVELLE contre la France introduite le 8 avril 2019 communiquée le 12 juillet 2022
OBJET DE L’AFFAIRE
La requête concerne un litige relatif à la fixation de la résidence d’un enfant au domicile de l’un des deux parents et l’impartialité de la formation judiciaire qui a statué sur l’affaire en appel. Le 27 août 2014 naquit D. des relations de la requérante et de son ex ‑ compagnon. Par une ordonnance du 27 mai 2015, le juge aux affaires familiales ordonna, avant dire droit, une expertise psychiatrique de la mère ainsi qu’une enquête sociale. Il fixa temporairement la résidence de l’enfant au domicile du père et accorda à la mère un droit de visite en lieu neutre. À la suite de révélations concernant le père, le juge aux affaires familiales rouvrit les débats. Par un jugement du 19 mai 2017, il décida de maintenir la résidence habituelle de l’enfant chez le père et accorda un droit de visite et d’hébergement élargi à la mère.
Le 14 décembre 2017, la cour d’appel confirma la décision de première instance. Le juge aux affaires familiales était membre de la formation d’appel composée de trois juges. Le 13 février 2019, la Cour de cassation rejeta le pourvoi formé par la requérante par une décision non spécialement motivée. Invoquant l’article 6 § 1, la requérante se plaint d’une partialité objective tirée du fait que le magistrat ayant rendu la décision de première instance faisait partie de la formation ayant délibéré sur l’affaire en appel. La requérante se plaint également d’une partialité subjective de la cour d’appel en raison des termes employés dans la décision. Sous l’angle de l’article 8, la requérante se plaint du fait que les juridictions internes ont refusé de fixer la résidence habituelle de l’enfant chez elle.
QUESTIONS AUX PARTIES
1. La contestation sur les droits et obligations de caractère civil de la requérante a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, la formation de la cour d’appel de Caen qui a connu de la cause était-elle impartiale, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention, compte tenu des fonctions exercées en première instance en qualité de juge aux affaires familiales par l’un de ses membres ? 2. Y a-t-il eu violation du droit de la requérante au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 de la Convention, en raison de la fixation de la résidence de l’enfant chez le père ? Le Gouvernement est invité à produire le rapport d’enquête sociale du 29 octobre 2015, le rapport des services pénitentiaires d’insertion et de probation du 9 mars 2016, le rapport de l’expert psychiatre du docteur Morteau et l’attestation de suivi du 23 mars 2017.