GOMES c. FRANCE

Postat pe 26 august 2024 SECȚIUNEA CINCICEA RĂSPUNSURI nr. 38806/23 Jose Luis GOMES și altele împotriva Franței introduse la 18 octombrie 2023, comunicată la 11 iulie 2024 DE LA L În 1998, reclamanții au obținut un permis de construcție pentru trei clădiri de uz casnic pe un teren pe care l-au achiziționat de la Saint Estéve. Acest permis de construcție prevedea cesiunea gratuită, în beneficiul municipalității, a unei părți a terenului lor limitată la 10 % din suprafața sa [1] în vederea construcției ulterioare a unei străzi de-a lungul parcelei lor. Nu s-a făcut nicio cesiune oficială. S-au realizat lucrări și s-a creat o parte a drumului public pe teritoriul reclamanților. În 2016, aceștia au declarat că proprietatea lor era ilegală.

Prin hotărârea din 3 decembrie 2018, Tribunalul Administrativ din Montpellier a respins cererile reclamanților, considerând că nu putea fi reținută nicio legătură neregulamentară. Prin hotărârea din 5 iulie 2022, tribunalul administrativ din Marsilia a recunoscut că locul în litigiu a avut loc pe teritoriul reclamanților, dar a respins cererile lor de despăgubire, judecând că nu au suferit un prejudiciu moral, pe care le-au adus niciun element care să demonstreze că au suferit dezavantaje și că drumul public a fost realizat în interesul general, asigurând în același timp deservirea proprietății lor. Printr-o decizie din 20 iunie 2023, Consiliul de Stat a declarat recursul în casarea reclamanților neacceptați.

Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de o expropriere de facto a unei părți a terenului lor fără despăgubiri. Întrebări cu privire la părți S-a încălcat dreptul reclamanților de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. În special, reclamanții au fost privați de bunurile lor din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege?

În cazul în care această privare le-a impus reclamanților o sarcină excesivă în lipsa unei despăgubiri (a se vedea, mutatis mutandis, Guiso-Gallisay c. Itali, nr 58858/00, § 82-97, 8 decembrie 2005 și Yavuz Özden c. Turcia, 21371/10, §§ 75-88, 14 septembrie 2021) Anexă Lista reclamanților Cerere nr. 38806/23 Prenume Numele Numele Numele Anul Nașterii Locul de reședință Jose Luis GOMES 1951 Franța Saint-Esté Patrick GOMES 1980 Franța Leudelange Sylvie GOMES 1984 Franceză Colombes [1] La articolul L. 332-6-1 2 litera (e) din Codul urbanismului prevedea, în această perioadă, că: (l) cesiuni gratuite de terenuri destinate a fi alocate anumitor utilizări publice care, în limita a 10 p. 100 din suprafața terenului la care se aplică cererea, pot fi impuse beneficiarilor de autorizații pentru crearea de noi clădiri sau de noi suprafețe construite (...) . Această dispoziție a fost abrogată printr-o decizie 2010 33 QPC al Consiliului Constituțional din 22 septembrie 2010.

Publié le 26 août 2024

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 38806/23 Jose Luis GOMES et autres contre la France introduite le 18 octobre 2023 communiquée le 11 juillet 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’implantation de la voie publique sur une parcelle de terrain appartenant aux requérants. En 1998, les requérants obtinrent un permis de construire pour trois bâtiments à usage d’habitation sur un terrain qu’ils avaient acquis à Saint ‑ Estève. Ce permis de construire prévoyait la cession gratuite, au profit de la commune, d’une partie de leur terrain limitée à 10 % de sa surface [1] en vue de la construction ultérieure d’une rue longeant leur parcelle. Aucune cession formelle n’eut lieu. Des travaux furent réalisés et la voie publique fut créée en partie sur le terrain des requérants. En 2016, ces derniers dénoncèrent une emprise irrégulière sur leur propriété. Par un jugement du 3 décembre 2018, le tribunal administratif de Montpellier rejeta les demandes des requérants, considérant qu’aucune emprise irrégulière ne pouvait être retenue.

Par un arrêt du 5 juillet 2022, la cour administrative d’appel de Marseille reconnut l’irrégularité de l’implantation litigieuse sur le terrain des requérants mais rejeta leurs demandes d’indemnisation, jugeant qu’ils ne démontraient pas avoir subi de préjudice moral, qu’ils n’apportaient aucun élément permettant d’établir qu’ils subissaient des inconvénients et que la voie publique avait été réalisée dans l’intérêt général tout en assurant la desserte de leur propriété. Par une décision du 20 juin 2023, le Conseil d’État déclara le pourvoi en cassation des requérants non admis. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, les requérants se plaignent d’une expropriation de fait d’une partie de leur terrain sans indemnisation.

QUESTIONS AUX PARTIES

« Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leurs biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? En particulier, les requérants ont-ils été privés de leurs biens pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi ? Dans l’affirmative, cette privation a-t-elle imposé aux requérants une charge excessive en l’absence d’indemnisation (voir, mutatis mutandis, Guiso-Gallisay c. Itali e , n o 58858/00, §§ 82 à 97, 8 décembre 2005 et Yavuz Özden c. Turquie , n o 21371/10, §§ 75 à 88, 14 septembre 2021) ? » ANNEXE Liste des requérants Requête n o 38806/23 N o Prénom NOM Année de naissance Nationalité Lieu de résidence 1. Jose Luis GOMES 1951 français Saint-Estève 2. Patrick GOMES 1980 français Leudelange 3. Sylvie GOMES 1984 française Colombes [1] L’article L. 332-6-1 2 o e) du code de l’urbanisme prévoyait à cette époque que « (l)es cessions gratuites de terrains destinés à être affectés à certains usages publics qui, dans la limite de 10 p. 100 de la superficie du terrain auquel s’applique la demande, peuvent être exigées des bénéficiaires d’autorisations portant sur la création de nouveaux bâtiments ou de nouvelles surfaces construites (…) ». Cette disposition fut abrogée par une décision n° 2010 ‑ 33 QPC du Conseil constitutionnel du 22 septembre 2010.