SECȚIUNEA 3 DOROFEYEV c. RUSSIE (solicitarea nr. 18684/18) HOTĂRÂREA STRASBURG 2 noiembrie 2021 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă.
În cauza Dorofeyev c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-un comitet compus din Peeter Roosma, președinte, Dmitry Dedov, Andreas Zünd, judecători, și Olga Chernishova, grefier adjunct de secțiune Având în vedere cererea (n 18684/18) adresată împotriva Federației Ruse și inclusiv un resortisant al acestui stat, domnul Vadim Aleksandrovich Dorofeyev a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( În ceea ce privește dreptul de a avea acces la o instanță în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție și de a declara inadmisibilă cererea pentru surplus, având în vedere observațiile guvernului, După ce a deliberat într-o cameră a Consiliului la 5 octombrie 2021, Tribunalul a adoptat această dată INTRODUCERE, prezenta cerere se referă la dreptul reclamantului de a avea acces la o instanță.
Reclamantul s-a născut în 1976 și își are reședința în Chikhany, regiunea Saratov. Guvernul a fost reprezentat inițial de dl Galperine, fost reprezentant al Federației Ruse pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, apoi de dl Vinogradov, succesorul său în această funcție. La 1 iunie 2017, judecătorul pentru pace din circumscripția judiciară nr. 1 din Chikhany a respins cererea. La 8 august 2017, Tribunalul Districtului Volsk a confirmat hotărârea în apel. La 22 ianuarie 2018, reclamantul s-a ocupat de casare. La 29 ianuarie 2018, instanța unică a Curții Regionale din Saratov l-a declarat pe reclamantul forclos.
Într-adevăr, aceasta a considerat că, spre deosebire de articolul +46 § 2 din Codul de procedură civilă, recursul fusese introdus la 23 ianuarie 2018, și anume, după expirarea termenului de șase luni, care începuse să curgă la 8 august 2017. CADRUL JURIDIC INTERNE PERTINENT Pentru un rezumat al dispozițiilor relevante referitoare la introducerea și examinarea recursurilor în casare, este necesar să se facă referire la Decizia Abramyan și Yakubovskiye c. Rusia (dec.), nr. 38951/13 și 59611/13, § 93, 12 mai 2015). ÎN DREPTUL VIOLAȚIEI ALOCATE DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamantul se plânge de că dreptul său de acces la instanța de Casație a fost ignorat.
El a fost încălcat la art. 6 alineatul (1) din Convenție, care este astfel formulat Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) asupra admisibilității Guvernul recunoaște că o eroare este strecurată în calculul termenului acordat de instanța regională și recunoaște că recursul a fost introdus cu 15 zile înainte de expirarea termenului stabilit pentru a fi utilizat în casare. Cu toate acestea, guvernul deplânge faptul că, în ciuda acestei erori evidente, reclamantul a preferat să-și prezinte cererea în fața Curții în loc să-și introducă recursul în fața președintelui Curții Regionale.
Potrivit guvernului, reclamantul a fost informat printr-o scrisoare din 19 decembrie 2018 (a cărei copie nu a fost depusă la dosarul constituit în fața Curții). Abramyan și Yakubovskiye, menționați anterior, care pledează pentru epuizarea căilor de atac constând într-un recurs în fața instanței judecătorești a entității federale și a camerei civile a Curții Supreme a Rusiei, guvernul consideră că prezenta cerere trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alin. (1) din Convenție. Reclamantul nu a prezentat observații.
10. Curtea consideră că excepția preliminară ridicată de guvern este atât de strâns legată de substanța Curtea reamintește apoi că dreptul de acces la o instanță, recunoscut prin art. 6 alin. În plus, acestea nu conciliază cu art. 6 alineatul (1) decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (Al-Dulimi și Montana Management Inc. c. Elveția [GC], nr. 5809/08, § 129, CEDH 2016). 12. Curtea arată mai întâi că reclamantul este prevăzut în casare la 22 [1] ianuarie 2018, adică cu 15 zile înainte de expirarea termenului de șase luni prevăzut în acest scop (punctul 5 de mai sus) (Abramyan și Yakubovskiye, citată anterior), 32. Guvernul confirmă acest lucru în observațiile sale (punctul 8 de mai sus).
Or, reclamantul a fost declarat forclos. Astfel, aplicarea de către Curtea Regională a articolelor relevante din Codul de procedură civilă pare în mod evident arbitrară, în sensul că nu face legătura între faptele stabilite, dispoziția aplicabilă și încheierea procedurilor (Bochan c. Ucraina (n [GC], n 22251/08, §§ 61-65, CEDO 2015, An mailković c. Serbia, n 1401/08, § 24-28, 9 aprilie 2013 și Khamidov c. Rusia, n 72118/01, § 170 și 174, 15 noiembrie 2007). în cazul în care standardele Codului de procedură civilă care prevăd termenul de șase luni pentru a se aplica casiunii urmăresc un scop legitim, în măsura în care aplicarea lor, în mod vădit arbitrar, a deviat sensul acestor dispoziții. Din același motiv, Curtea nu consideră necesar să examineze proporționalitatea măsurii contestate.
14. În ceea ce privește excepția invocată de guvern (punctul 8 de mai sus), Curtea amintește că art. 35 din Convenția n Curtea revine la teza guvernului care pledează pentru a exercita acțiunile în casație în fața prezidiului Curții Regionale de la Saratov și, ulterior, în fața Curții Supreme. Ea constată că reclamantul nu poate sesiza direct prezidiul, ci trebuie să treacă printr-un judecător unic al acestei instanțe, care examinează admisibilitatea recursului (Abramyan și Yakubovskiye, menționat anterior, §§ 34 și 39). Astfel, prin introducerea recursului său la Curtea Regională, reclamantul a încercat în mod expres să dea curs acestei acțiuni care a fost declarată forclos. În ceea ce privește scrisoarea menționată de guvern care a fost adresată reclamantului, Curtea nu își poate constitui punctul de vedere în această privință, dat fiind că această scrisoare nu era depusă la dosarul constituit în fața sa.
În ceea ce privește recursul la Curtea Supremă, acesta respectă aceleași norme de admisibilitate ca și cel din fața Curții Regionale și, în plus, pentru a exercita această acțiune, reclamantul trebuie să epuizeze toate căile de atac disponibile și efective (Abramyan și Yakubovskiye, citată anterior, § 33.3 Cu alte cuvinte, în cazul în care acțiunea în casație în fața instanței regionale nu a fost făcută, în acest caz, declarată forclos, introducerea acțiunii în fața instanței supreme ar fi condamnată la eșec. În cele din urmă, Curtea constată că nu există căi de atac pentru a corecta eroarea judecătorului unic al Curții Regionale. Prin urmare, Curtea respinge această excepție. 16. Curtea apreciază că hotărârea de justiție criticată avea un caracter arbitrar și aduce atingere dreptului reclamantului de a avea acces la o instanță.
17. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția privind dreptul de proprietate asupra articolului 41 din CONVENȚIA 18. Reclamantul nu a prezentat o cerere de satisfacție echitabilă. Astfel, Curtea nu acordă nicio sumă în acest sens. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITATE Declară cererea admisibilă respinsă la adresa guvernului de neobosire a căilor de atac interne și declară că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 2 noiembrie 2021, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul Olga Chernishova Peeter Roosma adjunct președinte [1] La 23 ianuarie 2018, potrivit judecătorului unic al Curții Regionale (a se vedea punctul 5)
AFFAIRE DOROFEYEV c. RUSSIE (Requête n o 18684/18) ARRÊT STRASBOURG 2 novembre 2021 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Dorofeyev c. Russie, La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant en un comité composé de : Peeter Roosma, président, Dmitry Dedov, Andreas Zünd, juges, et de Olga Chernishova, greffière adjointe de section , Vu la requête (n o 18684/18) dirigée contre la Fédération de Russie et dont un ressortissant de cet État, M. Vadim Aleksandrovich Dorofeyev a saisi la Cour en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention ») le 6 avril 2018, Vu la décision de porter à la connaissance du gouvernement russe (« le Gouvernement ») le grief concernant l’accès à un tribunal fondé sur l’article 6 § 1 de la Convention et de déclarer irrecevable la requête pour le surplus, Vu les observations du Gouvernement, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 5 octobre 2021, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : INTRODUCTION
1.La présente requête porte sur le droit du requérant d’avoir accès à un tribunal. EN FAIT
2.Le requérant est né en 1976 et réside à Chikhany, région de Saratov.
3.Le Gouvernement a été représenté initialement par M. M. Galperine, ancien représentant de la Fédération de Russie auprès de la Cour européenne des droits de l’homme, puis par M. M. Vinogradov, son successeur dans cette fonction.
4.Le requérant introduisit une demande visant à la réduction du montant d’une pension alimentaire payée par l’intéressé. Le 1 er juin 2017, le juge de paix de la circonscription judiciaire n o 1 de Chikhany rejeta la demande. Le 8 août 2017, le tribunal du district de Volsk confirma la décision en appel. 5 . Le 22 janvier 2018, le requérant se pourvut en cassation. Le 29 janvier 2018, la juge unique de la cour régionale de Saratov déclara le requérant forclos. En effet, elle estima que, contrairement à l’article 376 § 2 du code de procédure civile, le pourvoi avait été introduit le 23 janvier 2018, c’est ‑ à ‑ dire, après l’expiration du délai de six mois, qui avait commencé à courir le 8 août 2017.
6. Pour un résumé des dispositions pertinentes relatives à l’introduction et l’examen des pourvois en cassation, il convient de se rapporter à la décision Abramyan et Yakubovskiye c. Russie , (déc.), n os 38951/13 et 59611/13, § 93, 12 mai 2015). EN DROIT
7. Le requérant se plaint que son droit d’accès à l’instance de cassation ait été méconnu. Il invoque l’article 6 § 1 de la Convention, qui est ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » Sur la recevabilité 8 . Le Gouvernement reconnaît qu’une erreur s’est glissée dans le calcul du délai opéré par la juridiction régionale. Il reconnaît que le pourvoi a été introduit quinze jours avant l’expiration du délai imparti pour se pourvoir en cassation. Toutefois, le Gouvernement déplore que, malgré cette erreur évidente, le requérant a préféré introduire sa requête devant la Cour au lieu d’introduire son pourvoi devant le présidium de la cour régionale.
Selon le Gouvernement, le requérant était avisé par une lettre du 19 décembre 2018 (dont la copie n’a pas été versée au dossier constitué devant la Cour). Se référant à la décision Abramyan et Yakubovskiye , précité, qui préconise l’épuisement des voies de recours consistant en un pourvoi devant le présidium de la cour de l’entité fédérée et de la chambre civile de la Cour suprême de Russie, le Gouvernement estime que la présente requête doit être rejetée pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35 § 1 de la Convention.
9.Le requérant n’a pas présenté d’observations.
10.La Cour estime que l’exception préliminaire soulevée par le Gouvernement est si étroitement liée à la substance du grief qu’il y a lieu de la joindre au fond de la requête. Constatant que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention et qu’il ne se heurte par ailleurs à aucun autre motif d’irrecevabilité, la Cour le déclare recevable. Sur le fond
11.La Cour rappelle ensuite que le droit d’accès à un tribunal, reconnu par l’article 6 § 1 de la Convention, n’est pas absolu ; il peut donner lieu à des limitations implicitement admises. Ces limitations ne sauraient restreindre l’accès ouvert à l’individu d’une manière ou à un point tels que le droit s’en trouve atteint dans sa substance même. En outre, elles ne se concilient avec l’article 6 § 1 que si elles poursuivent un but légitime et s’il existe un rapport raisonnable de proportionnalité entre les moyens employés et le but visé ( Al-Dulimi et Montana Management Inc. c. Suisse [GC], n o 5809/08, § 129, CEDH 2016).
12.La Cour relève d’abord que le requérant s’est pourvu en cassation le 22 [1] janvier 2018, c’est-à-dire, 15 jours avant l’expiration du délai de six mois prévu à cet effet (paragraphe 5 ci ‑ dessus) ( Abramyan et Yakubovskiye , précité, § 32). Le Gouvernement le confirme dans ses observations (paragraphe 8 ci-dessus). Or, le requérant était déclaré forclos. Ainsi, l’application par la cour régionale des articles pertinents du code de procédure civile paraît manifestement arbitraire, puisqu’elle ne fait pas de lien entre les faits établis, la disposition applicable et l’issue des procès ( Bochan c. Ukraine (n o 2) [GC], n o 22251/08, §§ 61-65, CEDH 2015, Anđelković c. Serbie , n o 1401/08, §§ 24-28, 9 avril 2013, et Khamidov c. Russie , n o 72118/01, §§ 170 et 174, 15 novembre 2007).
13.La Cour considère dès lors qu’il serait inutile pour elle de rechercher in abstracto si les normes du code de procédure civile prévoyant le délai de six mois pour se pourvoir en cassation poursuivait un but légitime, dans la mesure où leur application, manifestement arbitraire, a détourné le sens de ces dispositions. Pour la même raison, la Cour ne trouve pas nécessaire d’examiner la proportionnalité de la mesure contestée.
14.Quant à l’exception soulevée par le Gouvernement (paragraphe 8 ci ‑ dessus), la Cour rappelle que l’article 35 de la Convention n’exige l’épuisement que des recours à la fois relatifs aux violations incriminées, disponibles et adéquats ( Vučković et autres c. Serbie (exception préliminaire) [GC], n os 17153/11 et 29 autres, § 71, 25 mars 2014).
15.La Cour revient à la thèse du Gouvernement qui préconise d’exercer les recours en cassation devant le présidium de la cour régionale de Saratov et, ensuite, devant la Cour suprême. Elle note que le plaignant ne peut saisir directement le présidium, mais doit passer par un juge unique de cette juridiction, qui examine la recevabilité du pourvoi ( Abramyan et Yakubovskiye , précité, §§ 34 et 39). Ainsi, en introduisant son pourvoi devant la cour régionale, le requérant a tenté précisément d’exercer ce recours qui a été déclaré forclos. Quant à la lettre citée par le Gouvernement avoir été adressée au requérant, la Cour ne peut pas forger son opinion à cet égard, étant donné que cette lettre n’était pas versée au dossier constitué devant elle. Quant au pourvoi devant la Cour suprême, il obéit aux mêmes règles de recevabilité que celui devant la cour régionale. En outre, pour exercer ce recours, le plaignant doit épuiser toutes les voies de recours disponibles et effectives ( Abramyan et Yakubovskiye , précité, § 33). Autrement dit, si le recours en cassation devant la juridiction régionale n’a pas été exercé, en l’occurrence, déclaré forclos, l’introduction du recours devant la juridiction suprême serait vouée à l’échec. Elle constate enfin qu’il n’y a pas de voies de recours pour corriger l’erreur de la juge unique de la cour régionale. Partant, la Cour rejette cette exception.
16.La Cour juge que la décision de justice critiquée revêtait un caractère arbitraire et porte atteinte au droit du requérant d’avoir accès à un tribunal.
17.Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention .
18. Le requérant n’a pas présenté de demande de satisfaction équitable. La Cour n’accorde donc aucune somme à ce titre. PAR CES MOTIFS, LA COUR,
, Déclare la requête recevable ; Rejette l’objection du Gouvernement de non-épuisement des voies recours internes et dit qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention. Fait en français, puis communiqué par écrit le 2 novembre 2021, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Olga Chernishova Peeter Roosma Greffière adjointe Président [1] Le 23 janvier 2018, selon la juge unique de la cour régionale (voir, § 5)