Secțiunea a patra Cerere nr. 11750/21 FONDATION SZEKLER MONITOR împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 9 noiembrie 2021 într-un comitet compus din Gabriele Kucsko-Stadlmayer, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Pere Pastor Vilanova, judecători, și Ilse Freiwirth, graffière adjunct al secțiunii, cererea n 11750/21 împotriva României, printre care și o asociație a acestui stat, Fundația Szekler Monitor (inclusiv asociația reclamantă) cu sediul la Gheorgheni, reprezentată de domnul Z.I. Árus, avocat la Gheorgheni, a sesizat Curtea la 16 februarie 2021 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( După ce a făcut acest lucru, face următoarea decizie privind dreptul de proprietate intelectuală din România este o fundație care urmărește, printre altele, să apere drepturile și interesele comunității siculare (szekler), limba maghiară, în România. L. Asociere reclamantă și alte asociații au formulat un denunțător (denunț) ) la Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție (□ Curtea înaltă Curtea) împotriva Președintelui României, care solicită o sancțiune severă împotriva sa, pentru că a emis idei și opinii care incită la ură sau la discriminare împotriva comunității ungare, încălcând Codul penal românesc, într-un discurs politic televizat pronunțat la 29 aprilie 2020. În timpul discursului, președintele României a considerat că majoritatea politică a parlamentului era de importanță vitală, pesedistă (din partea Partidului Social Democrat, denumit în continuare PSD, PSD, PSD), că PSD a ajutat partidul UE Democrată a Magiarilor din România să treacă în parlament o lege care să dea o largă autonomie regiunii Siculare (Ținutul Secuiesc), pe care PSD-ul o lucra în secret în cadrul Coridoarele de la parlamentul din Ungaria pentru a returna Transilvania Ungariei și a întrebat care era contrapartida oferită de prim-ministrul maghiar în schimbul acestei strategii a PSD. Cererea a fost clasificată fără întârziere de Parchet la 9 iunie 2020, motiv pentru care faptele raportate nu erau incluse într-o încălcare a Codului Penal. Acțiunile formulate de asociația solicitantă în primul rând în fața procurorului superior și apoi în fața judecătorului camerei preliminare a Înaltei Curți au fost respinse la 9 iulie și, respectiv, la 6 octombrie 2020, pentru lipsa calității, în calitate de declarator, pentru a formula o acțiune. Autoritățile au subliniat faptul că numai partea vătămată, nu denunțatorul, poate depune o plângere penală și, ulterior, o posibilă acțiune. Prin invocarea articolelor 6 și 13 din Convenție, asociația reclamantă se plânge de acțiunile sale în fața Parchetului și a judecătorului camerei preliminare și declară că nu a beneficiat de o procedură echitabilă în fața acestor organe. Pe de o parte, asociația reclamantă nu a depus o plângere penală cu constituirea de părți civile. Pe de altă parte, Convenția nu garantează dreptul de a acuza sau condamna penal terțe părți și garanțiile prevăzute la art. 6 în materie penală protejează numai persoana în care sunt implicate acuzațiile ( Mustafa Tunç și Fecire Tunçc Turcia [GC], nu 24014/05, § 218, 14 aprilie 2015). Având în vedere cele de mai sus, asociația reclamantă nu are nici o mai mult decât o încălcare a dreptului substanțial garantat prin convenție, iar art. 13 nu consideră că este necesar să se aplice nici în speță (a se vedea, de exemplu, și printre multe altele, Walter c. Italia (dec.), nr. 18059/06, 11 iulie 2006). Rația materială cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și trebuie respinsă în temeiul articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 2 decembrie 2021. {semnătură_p_2} Ilse Freiwirth Gabriele Kucsko-Stadlmayer Director adjunct
Requête n
o
11750/21
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 9
novembre 2021 en un comité composé de
:
Gabriele Kucsko-Stadlmayer,
présidente,
Iulia Antoanella Motoc,
Pere Pastor Vilanova,
juges,
et de Ilse Freiwirth,
greffière adjointe
de section
,
Vu
:
la requête n
o
11750/21 contre la Roumanie et dont une association de cet État, la Fondation Szekler Monitor («
l’association requérante
») avec le siège à Gheorgheni, représentée par M.
Z.I. Árus, avocat à Gheorgheni, a saisi la Cour le 16 février 2021
en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la
Convention
»),
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
OBJET DE l’AFFAIRE
1.
L’association requérante est une fondation ayant pour objectif, entre autres, de défendre les droits et les intérêts de la communauté sicule (
szekler
), de langue hongroise, en Roumanie. L’association requérante et d’autres associations formulèrent une dénonciation (
denunț
) auprès du parquet de la Haute Cour de Cassation et de Justice («
la Haute Cour
») à l’encontre du Président de la Roumanie, demandant une sanction sévère à son encontre, pour avoir émis des idées et opinions incitant à la haine ou à la discrimination envers la communauté hongroise, en violation du code pénal roumain, dans un discours politique télévisé prononcé le 29 avril 2020. Lors de ce discours, le Président de la Roumanie avait estimé que la majorité politique au parlement était «
toxique, pésédiste
» (du Parti Social Démocrat, ci-après «
PSD
»), que le PSD avait aidé le parti l’Union Démocratique des Magyars de Roumanie à faire passer au parlement une loi octroyant une large autonomie à la Région Sicule (
Ținutul Secuiesc
), que le PSD œuvrait secrètement dans les «
couloirs du parlement
» pour rendre la Transylvanie à la Hongrie et avait demandé à savoir quelle était la contrepartie offerte par le Premier ministre hongrois en échange de cette stratégie du PSD.
2.
La demande fut classée sans suite par le parquet le 9 juin 2020, au motif que les faits signalés n’étaient pas constitutifs d’une infraction au code pénal. Les recours formulés par l’association requérante d’abord devant le procureur hiérarchiquement supérieur et ensuite devant le juge de la chambre préliminaire de la Haute Cour furent rejetés le 9 juillet et respectivement le 6 octobre 2020, pour absence de qualité processuelle, en tant que dénonciateur, à formuler un recours. Les autorités soulignèrent que seule la partie lésée, et non le dénonciateur, pouvait introduire une plainte pénale et par la suite un éventuel recours.
3.
L’association requérante se plaint, en invoquant les articles 6 et 13 de la Convention, de l’issue de ses recours devant le parquet et le juge de la chambre préliminaire et allègue ne pas avoir bénéficié d’une procédure équitable devant ces organes.
4.
La Cour constate que l’article 6 n’est applicable en l’espèce ni sous son volet civil ni sur son volet pénal. D’une part, l’association requérante n’a pas déposée une plainte pénale avec constitution de partie civile. D’autre part, la Convention ne garantit pas le droit de faire poursuivre ou condamner pénalement des tiers et les garanties de l’article 6 en matière pénale protègent uniquement la personne sur laquelle pèsent les accusations (
Mustafa Tunç et Fecire Tunç c. Turquie
[GC], n
o
24014/05, § 218, 14
avril 2015).
5.
Compte tenu de ce qui précède, l’association requérante n’a pas de «
grief défendable
» de violation d’un droit substantiel garanti par la Convention, et l’article
13 ne trouve donc pas à s’appliquer non plus en l’espèce (voir, par exemple et parmi beaucoup d’autres,
Walter c.
Italie
(déc.), no
18059/06, 11 juillet 2006).
La requête est par conséquent incompatible
ratione materiae
avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35 § 3 a) et doit être rejetée en application de l’article
35
§
4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 2 décembre 2021.
{signature_p_2}
Ilse Freiwirth
Gabriele Kucsko-Stadlmayer
Greffière adjointe
Présidente