- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 7 octombrie 2025
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Inadmisibil
Fundația Szekler Monitor împotriva României
Traducere în română Auto
Secțiunea a patra Cerere nr. 3520/20 FUNDAȚIA SZEKLER MONITOR împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 7 octombrie 2025 într-un comitet compus din Ana Maria Guerra Martins, președinta Anne Louise Bormann, Sebastian Rădulețu, judecători și Simeon Petrovski, grefier adjunct al secțiunii, cererea nr. 3520/20 îndreptat împotriva României și inclusiv o asociație de drept românească, 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Cererea se referă la o procedură în fața instanțelor administrative cu privire la o afirmație din partea asociației solicitante, o persoană juridică care pretinde că are ca obiect de activitate, printre altele, apărarea drepturilor și intereselor comunității siculare, a limbii ungare, a României, de nu respectarea dispozițiilor legale privind utilizarea, în relațiile cu administrația, a limbii unei minorități naționale.
În 2018, asociația reclamantă a introdus o acțiune judiciară împotriva prefectului departamentului Covasna, cu o majoritate puternică magyarofon, susținând că prefectul nu veghea la respectarea dispozițiilor legale relevante care prevedea că, atunci când numărul cetățenilor aparținând unei minorități naționale reprezenta mai mult de 20% din populația unei entități locale, autoritățile administrației publice locale trebuiau să asigure, în relațiile acestei populații, utilizarea limbii materne a acestei populații. Pe baza ordonanței statului (în acest caz, după data de la care a fost adoptată decizia) nr. 2 respectarea generală a dispozițiilor legale privind ocuparea forței de muncă în Ungaria de către autoritățile locale, indicându-i măsurile care trebuie luate pentru a le remedia, și (b) obligarea prefectului Covasna să dea curs cererei sale din 2 august 2018 în termenii menționați în aceasta.
2019 al tribunalului departamental din Harghita. Acesta din urmă a constatat mai întâi că prefectul din Covasna a răspuns la adresa la data de 30 În august 2018, Tribunalul a informat că s-au efectuat verificări și analize și că rezultă din aceasta că dispozițiile legale invocate, care îi impuneau obligații în acest sens, fuseseră respectate în mod corespunzător. 2019, Tribunalul din Târgu Mureș a respins recursul formulat de instanța de departament din Harghita și a confirmat hotărârea instanței de departament din Harghita. A considerat că asociația reclamantă primise un răspuns la petiția sa și că răspunsul primit era rezultatul unei activități de verificare și de analiză. Invocând art. 1 din Convenție, asociația reclamantă consideră că nu a beneficiat de o procedură echitabilă în fața instanțelor interne, având în vedere refuzul acestora din urmă de a-și primi acțiunea și de a obliga prefectul să ia măsurile necesare, în opinia sa.
De asemenea, asociația reclamantă face apel la discriminarea cetățenilor români magyarofoni pe motive de limbă, din cauza refuzului autorităților din prefectura Covasna d'a asigura utilizarea maghiarului de către autorități, așa cum prevede legislația națională și diferitele standarde europene în materie. Aceasta consideră că această discriminare este contrară Protocolului nr. 12 la Convenție. EVALUARE A CURȚII Curtea reamintește că, în termenii art. 34 din Convenție, aceasta poate fi sesizată de orice persoană fizică, orice organizație care nu Guvern sau orice grup de persoane care pretind că sunt victime ale unei încălcări de către una dintre părțile înalte contractante a drepturilor recunoscute de convenție sau de protocoalele sale.
Pentru ca un reclamant să poată pretinde că este victima unei încălcări a convenției, trebuie să existe o legătură suficient de directă între acesta și încălcarea respectivă.
În plus, conform unei jurisprudențe constante, statutul de victimă este interpretat în mod autonom și independent de normele de drept intern, cum ar fi interesul de a acționa sau calitatea de a acționa (a se vedea, printre altele, Federația națională a asociațiilor și sindicatelor de sportivi (FNASS) și de altă natură, Franța, nr. 48151/11 și 77769/13, § 93, 18 ianuarie 2018). O asociație sau un sindicat poate fi acordat numai în cazul în care sunt direct afectate de măsura în cauză (Winterstein și alții c. Franța, nr 27013/07, § 108, 17 octombrie 2013, Syndicat CFDT a serviciilor de sănătate și sociale din Côtes d.Or și alții (dec.), n 11052/06, 21 octombrie 2008 10. Curtea a refuzat calitatea pentru a acționa în favoarea asociațiilor ale căror interese proprii nu erau în joc, chiar și atunci când aceste asociații au fost create cu unicul scop de a susține drepturile presupuselor victime (a se vedea, printre multe altele, Noack și alții c. Germania (dec.), nr 46346/99, CEDO 2000 VI, împreună cu referințele menționate anterior, în privința recurentei nr. 14 și Smits, Kleyn, Mettler Toledo B.V.
et al., Raymakers, Vereniging Landelijk Overleg Betuwerouge și Van Heldeen c. Țările de Jos (dec.), nr 39032/97, 39343/98, 39651/98, 43147/98, 46664/99 și 61707/00, 3 mai 2001, în ceea ce privește reclamantul Vereniging Landelijk Overleg Betuwerouge), și chiar și în cazul în care este vorba de organizații neguvernamentale al căror scop este acela de a apăra drepturile omului (a se vedea Van Mélle și alții c. Țările de Jos (dec.), nr. 19221/08, CEDH 29 septembrie 2009, în ceea ce privește reclamantul Liga voor de Rechten van de Mens. 11. În acest caz, în speță, în ceea ce privește 12 la Convenție, Curtea constată că, în cazul în care se recunoaște interesul de a acționa de către instanțele interne, această circumstanță nu poate fi considerată ca victimă în sensul art. 34 din Convenție.
12 invocat. Singurul fapt că aceasta are ca obiect statutar apărarea intereselor minorității siculare, de limbă maghiară, nu este suficient pentru a-i conferi o astfel de calitate. 12. Prin urmare, acest aspect este incompatibil rațional personae cu dispozițiile Convenției și trebuie respins în conformitate cu art. (a) și 4 din Convenție. 13. În măsura în care societatea reclamantă invocă o încălcare a dreptului său la un proces echitabil, astfel cum este garantat prin art. 6 din Convenție, Curtea constată că acțiunea introdusă de instanțele interne în fața instanțelor interne privea necunoașterea invocată de prefectul departamentului Covasna de obligațiile sale de a asigura respectarea dispozițiilor legale privind utilizarea limbii ungare în administrația publică.
14. În primul rând, Curtea reamintește că Convenția nu garantează drepturi specifice minorităților, drepturile și libertățile enunțate în Convenție fiind, în temeiul articolului 1 din Convenție, garantate oricărei persoane aflate sub jurisdicția unei părți înalte Contractante (a se vedea și E. c. Norvegia, nr. 9278/81 și 9415/81, Decizia Comisiei din 3 noiembrie 2006). octombrie 1983, Decizii și rapoarte (DR) 35, p. 30). În al doilea rând, Comisia observă că acțiunea formulată de asociația solicitantă nu se referea în mod evident nici la o contestație privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil, întrucât dreptul invocat, și anume dreptul de a obliga prefectul să ia anumite măsuri în materie de ocupare a forței de muncă de către administrația limbii ungare, nu are caracter patrimonial și nu ține de un drept privat, nici bunul în temeiul unei acuzații în materie penală, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea, mutatis mutandis Austria, nr. 8142/78, Decizia Comisiei din 10 octombrie 1979, Peltonen c. Finlanda, nr. 19583/92, Decizia Comisiei din 20 februarie 1995, Sergey Smirnov c. Rusia, nr. 14085/04, 22 decembrie 2009 și Bilgen c. Turcia, nr. 1571/07, ê 65, 9 martie 2021). 1 din Convenție nu se aplică în mod corespunzător faptelor prezentei specii.
Prin urmare, acest aspect este incompatibil cu dispozițiile Convenției și trebuie respins, în conformitate cu art. (a) și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În franceză și apoi comunicat în scris la 6 noiembrie 2025. Simeon Petrovski Ana Maria Guerra Martins Grefier Adjunct Președinte
QUATRIÈME SECTION
DÉCISION Requête n o 3520/20
FUNDAȚIA SZEKLER MONITOR
contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 7 octobre 2025 en un comité composé de : Ana Maria Guerra Martins , présidente , Anne Louise Bormann, Sebastian Rădulețu , juges , et de Simeon Petrovski, greffier adjoint de section , Vu : la requête n o 3520/20 dirigée contre la Roumanie et dont une association de droit roumain, « Fundația Szekler Monitor » (« l’association requérante ») créée en 2000 ayant le siège à Gheorgheni (département de Harghita), représentée par son président, M. Zolt-Istvan Árus, avocat à Gheorgheni, a saisi la Cour le 25 novembre 2019 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »), Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : OBJET DE l’AFFAIRE
La requête concerne une procédure devant les juridictions administratives sur une allégation par l’association requérante, une personne morale qui affirme avoir pour objet d’activité, entre autres, la défense des droits et des intérêts de la communauté sicule, de langue hongroise, de Roumanie, de non ‑ respect de dispositions légales concernant l’usage, dans les relations avec l’administration, de la langue d’une minorité nationale. L’association requérante invoque l’article 6 de la Convention, ainsi que l’article 1 du Protocole n o 12 à la Convention. 2 . En 2018, l’association requérante introduisit une action judiciaire à l’encontre du préfet du département de Covasna, à forte majorité magyarophone, alléguant que le préfet n’avait pas veillé au respect des dispositions légales pertinentes qui disposaient que, lorsque le nombre de citoyens appartenant à une minorité nationale représentait plus de 20 % de la population d’une entité locale, les autorités de l’administration publique locale se devaient d’assurer l’usage, dans les relations de cette population avec elles, de la langue maternelle de cette population. 3 . S’appuyant sur l’ordonnance du Gouvernement (ci ‑ après « l’OG ») n o 27/2002 concernant la solution par les autorités publiques des pétitions des citoyens, l’association requérante demanda à la juridiction compétente : a) de constater le refus du préfet de Covasna de solutionner une pétition de l’association requérante en date du 2 août 2018, par laquelle cette dernière lui signalait le non ‑ respect général des dispositions légales sur l’emploi du hongrois par les autorités locales, et lui indiquait les mesures à prendre pour y remédier, et b) d’obliger le préfet de Covasna à donner suite à sa pétition du 2 août 2018 dans les termes indiqués dans celle ‑ ci.
L’action de l’association requérante fut rejetée comme infondée par un jugement du 28 mars 2019 du tribunal départemental de Harghita. Ce dernier constata d’abord que le préfet de Covasna avait répondu à l’intéressée le 30 août 2018, l’informant que des vérifications et analyses avaient été effectuées et qu’il en ressortait que les dispositions légales invoquées, lui imposant des obligations en la matière, avaient été respectées en l’occurrence. Le tribunal jugea ensuite que la réponse donnée par le préfet à l’intéressée était conforme aux dispositions de l’OG n o 27/2002.
Par une décision définitive du 17 septembre 2019, la cour d’appel de Târgu Mureș rejeta le recours formé par l’intéressée et confirma le jugement du tribunal départemental de Harghita. Elle jugea que l’association requérante avait reçu une réponse à sa pétition et que la réponse reçue était le résultat d’une activité de vérification et d’analyse.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, l’association requérante estime ne pas avoir bénéficié d’une procédure équitable devant les juridictions internes, compte tenu du refus de ces dernières d’accueillir son action et d’obliger le préfet à prendre les mesures qui s’imposaient, selon elle.
L’association requérante allègue aussi une discrimination des citoyens roumains magyarophones fondée sur la langue, du fait du refus des autorités de la préfecture de Covasna d’assurer l’utilisation du hongrois par les autorités, comme prescrit par le droit interne et les différentes normes européennes la matière. Elle considère cette discrimination comme étant contraire au Protocole n o 12 à la Convention.
APPRÉCIATION DE LA COUR
8. La Cour rappelle qu’aux termes de l’article 34 de la Convention, elle peut être saisie par toute personne physique, toute organisation non gouvernementale ou tout groupe de particuliers qui se prétend victime d’une violation par l’une des Hautes Parties contractantes des droits reconnus par la Convention ou ses protocoles. Pour qu’un requérant puisse se prétendre victime d’une violation de la Convention, il doit exister un lien suffisamment direct entre celui ‑ ci et la violation alléguée. La notion de « victime » est interprétée de façon autonome et indépendante des règles de droit interne telles que l’intérêt à agir ou la qualité pour agir (voir, notamment, Fédération nationale des associations et syndicats de sportifs (FNASS) et autres c. France , n os 48151/11 et 77769/13, § 93, 18 janvier 2018 et les références y citées).
Par ailleurs, selon une jurisprudence constante, le statut de « victime » ne peut être accordé à une association ou un syndicat que s’ils sont directement touchés par la mesure litigieuse ( Winterstein et autres c. France , n o 27013/07, § 108, 17 octobre 2013, Syndicat CFDT des services de santé et des services sociaux de Côtes d’Or et autres c. France (déc.), n o 11052/06, 21 octobre 2008).
La Cour a refusé la qualité pour agir à des associations dont les intérêts propres n’étaient pas en jeu, même lorsque ces associations ont été créées dans le seul but de faire valoir les droits des victimes présumées (voir, parmi beaucoup d’autres, Noack et autres c. Allemagne (déc.), n o 46346/99, CEDH 2000 ‑ VI, avec les références y citées, à l’égard de la requérante n o 14, et Smits, Kleyn, Mettler Toledo B.V. et al., Raymakers, Vereniging Landelijk Overleg Betuweroute et Van Helden c. Pays ‑ Bas (déc.), n os 39032/97, 39343/98, 39651/98, 43147/98, 46664/99 et 61707/00, 3 mai 2001, concernant le requérant Vereniging Landelijk Overleg Betuweroute), et même s’il s’agit d’organisations non gouvernementales dont le but même est de défendre les droits de l’homme (voir Van Melle et autres c. Pays ‑ Bas (déc.), n o 19221/08, CEDH 29 septembre 2009, à l’égard du requérant Liga voor de Rechten van de Mens).
En l’espèce, s’agissant du grief de l’association requérante tiré de l’article 1 du Protocole n o 12 à la Convention, la Cour observe que, si l’intéressée s’est vu reconnaître un intérêt à agir par les juridictions internes, cette circonstance ne peut suffire à la considérer comme victime au sens de l’article 34 de la Convention. L’intéressée n’allègue pas être elle ‑ même directement et personnellement victime d’une violation de l’article 1 du Protocole n o 12 invoqué. Le seul fait qu’elle ait pour objet statutaire la défense des intérêts de la minorité sicule, de langue hongroise, ne suffit pas à lui conférer une telle qualité.
Partant, ce grief est incompatible ratione personae avec les dispositions de la Convention et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.
Pour autant que la société requérante allègue une violation de son droit à un procès équitable tel que garanti par l’article 6 de la Convention, la Cour constate que l’action introduite par l’intéressée devant les juridictions internes concernait la méconnaissance alléguée par le préfet du département de Covasna de ses obligations à veiller au respect des dispositions légales relatives à l’usage, dans l’administration publique, de la langue hongroise.
En premier lieu, la Cour rappelle que la Convention ne garantit pas de droits spécifiques aux minorités, les droits et libertés énoncés dans la Convention étant, aux termes de l’article 1 de la Convention, garantis à toute personne relevant de la juridiction d’une Haute Partie Contractante (voir G. et E. c. Norvège , n os 9278/81 et 9415/81, décision de la Commission du 3 octobre 1983, Décisions et rapports (DR) 35, p. 30). Ensuite, elle note que l’action introduite par l’association requérante ne concernait de toute évidence ni une contestation sur ses droits et obligations de caractère civil – puisque le droit invoqué, à savoir celui de d’obliger le préfet à prendre certaines mesures en matière d’emploi par l’administration de la langue hongroise, ne revêt pas un caractère patrimonial et ne relève pas d’un droit privé –, ni le bien ‑ fondé d’une accusation en matière pénale, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention (voir, mutatis mutandis , X. c. Autriche , n o 8142/78, décision de la Commission du 10 octobre 1979, Peltonen c. Finlande , n o 19583/92, décision de la Commission du 20 février 1995, Sergey Smirnov c. Russie , n o 14085/04, 22 décembre 2009 et Bilgen c. Turquie , n o 1571/07, § 65, 9 mars 2021).
Partant, l’article 6 § 1 de la Convention ne trouve pas à s’appliquer aux faits de la présente espèce. Dès lors, ce grief est incompatible ratione materiae avec les dispositions de la Convention et il doit être rejeté, en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Fait en français puis communiqué par écrit le 6 novembre 2025. Simeon Petrovski Ana Maria Guerra Martins Greffier adjoint Présidente