- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 9 noiembrie 2021
- Stat pârât
- ALB
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Zaharia împotriva Albaniei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 45022/16 Fotaq ZAHARIA împotriva Albaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 9 noiembrie 2021 în calitate de comitet compus din: María Elósegui, președinte, Darian Pavli, Frédéric Krenc și Olga Chernishov, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 30 iulie 2016, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 12 mai 2021, care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Fotaq Zaharia, este un resortisan albanez născut în 1960 și îndeplinește condamnarea la închisoare.
El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Skendaj, avocat practicant în Tirana și care lucrează pentru Comitetul albanez de Helsinki. Guvernul albanez („Guvernul”) a fost reprezentat de agenții lor atunci, dna A. Hicka, dna E. Muçaj și, ulterior, de dna Lilo al Oficiului Avocatului de Stat. Reclamantul a fost arestat în 2009. În timpul arestării, a primit o rană de împușcare pe coapsa stângă, care a determinat o fractură osoasă și o incapacitate permanentă. El a suferit o intervenție chirurgicală pentru a fi fixat osul rupt cu o farfurie și șuruburi (mi plakë dhe vida ). Procedura penală instituită împotriva reclamantului a condus la condamnarea sa și impunerea unei condamnații lungi, care nu sunt subiectul acestei cereri.
În 2013 a fost transferat pentru a îndeplini condamnarea sa în închisoarea de înaltă securitate Kruja. În ciuda intervenției medicale inițiale, sănătatea reclamantului s-a deteriorat ca urmare, printre altele, a vindecării slabe a fracturii, împreună cu o infecție osoasă, nu mai puțin pentru că a căzut, a afectat plăcuța și șuruburile și a provocat cheaguri de sânge cronice, afecțiune la nervii sciatici și femorali, reducerea articulației coxofemorale și a schimbărilor tropice în aspectul piciorului său. Un raport al experților medicali din 2011 a recomandat ca reclamantul să facă o operație suplimentară pentru repararea plăcii, ale căror performanță a fost necesară asigurarea a șase bucăți specifice de echipamente medicale.
Până în 2014, autoritățile au asigurat numai două dintre cele șase bucăți, restul nu fiind disponibil nici în spitale publice, nici în spitale private, nici în cazul distribuitorilor farmaceutici din țară. La 10 martie 2015, Curtea de district Kruja, având în vedere deteriorarea sănătății reclamantului și a obținut avizul doi experți medicali, a constatat că reclamantul a fost supus unui tratament inuman și degradant în încălcarea articolului 3 din Convenție. Condițiile de detenție au afectat și agravat sănătatea sa. Curtea a cerut autorităților să pună capăt acestui tratament și să ia măsurile necesare pentru a asigura o intervenție medicală la Centrul Spitalului Universitar Trauma din Tirana.
La 25 august 2016, Curtea a hotărât să informeze guvernul, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul de procedură, că reclamantul ar trebui să fie oferit imediat intervenția medicală necesară în conformitate cu hotărârea Curții de District Kruja. La 30 decembrie 2016, Curtea Constituțională a susținut că a existat o încălcare a dreptului reclamantului de acces la instanță din cauza neexecutării hotărârii Curții de District din Kruja. Cu toate acestea, Curtea Constituțională a remarcat că în 2015 și 2016 medicii specialiști au informat reclamantul că, datorită caracterului complicat al intervenției chirurgicale și necesitatea de a avea o gamă largă de echipamente medicale pentru a-l realiza, unele dintre problemele sale de sănătate ar putea persista încă după intervenție și, prin urmare, i-au prezentat diferite alternative.
Reclamantul a refuzat să facă o intervenție medicală cu excepția cazului în care medicii specialiști i-au dat garanții absolute de succes și de asigurare pentru el toate echipamentele medicale descrise în raportul de experți din 2011. Guvernul a primit notificarea cererii în temeiul articolelor 3, 6, 13 și 14 din Convenție. Reclamantul a susținut în temeiul articolului 3, printre altele, că autoritățile nu i-au oferit un tratament medical adecvat și s-a plâns, de asemenea, pentru o încălcare a articolului 6 din Convenție din cauza nerespectării hotărârii Curții de District Kruja.
10. Dupa incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, la 12 mai 2021 Curtea a primit o declarație unilaterală de la Guvern care a citit după cum urmează: „Guvernul, prin această declarație unilaterală, își exprimă regretul că reclamantul a fost supus unui tratament inuman și degradant, în încălcarea articolului 3 din Convenție, în conformitate cu hotărârea Curții de District Kruja (...) și susținută în continuare de decizia Curții Constituționale … În acest sens, hotărârea Curții de District Kruja a îndreptat autorităților să ofere reclamantului asistență medicală adecvată și să pună capăt acestui tratament inuman și degradant care rezultă din lipsa acestui tratament.
Guvernul, care a examinat cu atenție circumstanțele cazului reclamantului, se angajează să pună în aplicare hotărârea Curții de District Kruja ... prin luarea acțiunilor descrise mai jos: Autoritățile, datorită trecerii mult timp de la o recomandare într-un [report] de experți medicali dat [i]n ... 2011 pentru a efectua intervenții chirurgicale complexe (intervenții), să se angajeze să-l examineze pe solicitant de către o echipă de medici specialiști, în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în acest caz, în vederea evaluării situației sale actuale de sănătate, și (2) să recomande, la cele mai bune cunoștințe, intervențiile chirurgicale care pot îmbunătăți condițiile sale de sănătate.
În conformitate cu legislația și procedurile interne, reclamantul va fi oferită posibilitatea de a numi un doctor din propria sa alegere să devină membru al echipei [specialiste] de medici. Autoritățile se angajează să informeze, fără întârziere, reclamantul cu privire la recomandările și concluziile care vor fi formulate de echipa de medici specialiști și să răspundă la oricare dintre întrebările sale cu privire la cursul de acțiune propus pentru a-i permite să ia o decizie bine informată cu privire la intervenția (intervențiile) cea mai adecvată.
Sub rezerva asigurării achiziției oricăror medicamente și/sau echipamente medicale, precum și a consimțământului scris al reclamantului la orice intervenție chirurgicală, autoritățile se angajează să pună în aplicare, în termen de trei luni de la apariția tuturor evenimentelor de mai sus, recomandările care vor fi formulate de echipa de medici specialiști, inclusiv, dar nu limitate la realizarea oricărei intervenții chirurgicale la Spitalul Tirana [Universitatea] [Trauma Centre] sau un alt spital civil echivalent administrat de stat în aceleași condiții ca astfel de intervenții medicale sunt puse la dispoziția publicului în general și sunt acoperite de sistemul de asistență medicală publică albanez.
În acest sens, Guvernul constată că 36 de intervenții chirurgicale au fost efectuate la spitalul [Universitatea] [Centrul Trauma] între 2015 și 2020, cu același diagnostic ca al reclamantului. Autoritățile se angajează să furnizeze reclamantului orice terapie postoperatorie în conformitate cu orice indicație care poate fi efectuată de medicii specialiști în aceleași condiții ca cele de terapie postoperatorie sunt puse la dispoziția publicului în general și sunt acoperite de sistemul albanez de asistență medicală publică. Autoritățile se angajează să asigure accesul reclamantului și reprezentantului său juridic la dosarul medical în conformitate cu legislația și procedurile interne.
Guvernul declară că sunt pregătiți să plătească 13.000 de euro (treisprezece mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și nepecuniare, precum și 2.000 de euro (2 mii de euro) pentru a acoperi toate costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului. Sumele menționate mai sus vor fi convertite în moneda locală la rata aplicabilă la data plății și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acestea vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte pentru a elimina cazul din lista sa.
În cazul în care aceste sume nu au fost plătite în termen de trei luni, guvernul se angajează să le plătească dobânzi simple, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.” 11. Prin scrisoarea din 14 iunie 2021, reclamantul a susținut că raportul experților medicali din 2011 a recomandat performanța unei intervenții medicale la asigurarea șase bucăți de echipamente medicale. Autoritățile care nu au asigurat întregul set de echipamente medicale, fără a furniza informații în acest sens, s-au constatat că încălcarea drepturilor sale de către Curtea de District Kruja și mai mult susținută de Curtea Constituțională.
Angajamentele făcute în declarația unilaterală au susținut îngrijorări puternice din partea sa că el ar fi plasat în condiții mai puțin favorabile sau defavorabile în ceea ce privește starea sa de sănătate, deoarece medicii au recomandat anterior să facă operație. Autoritățile nu și-au îndeplinit obligația de a furniza reclamantului intervenția medicală, inclusiv orice tratament terapeutic, în ultimii zece ani. În sfârșit, el și-a exprimat dorința de a fi operat în cazul în care autoritățile asigură toate echipamentele medicale indicate în raportul experților medicali din 2011 și a avut o consultare prealabilă cu aceiași medici care l-au examinat în 2011. 12. Curtea reiterează că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o aplicare din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol.
(c) permite Curtea, în special, să scoată din listă un caz dacă „din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 13. Curtea reiterează, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Sp. z o.o.
c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 14. În ceea ce privește prezentul caz, Curtea constată că subiectul cererii se referă la obligația statului contestat de a oferi reclamantului un tratament medical adecvat și de a respecta o decizie internă finală care a recunoscut absența unui astfel de tratament medical și a ordonat executarea unei intervenții medicale.
În acest sens, Curtea a examinat cazurile anterioare privind tratarea medicală inadecvată acordată deținuților sau persoanelor deținute și condițiile de detenție slabe (a se vedea, de exemplu, Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 94, CEDH 2000 XI; Dybeku c. Albania , nr. 41153/06, § 38, 18 decembrie 2007; Grori c. Albania , nr. 25336/04, § 127, 7 iulie 2009; Cara Damiani c. Italia , nr. 2447/05, § 66, 7 februarie 2012 și Blokhin Russia [GC], nr. 47152/06, § 136, 23 martie 2016). 15. Curtea consideră că declarația unilaterală conține o recunoaștere expresă a Guvernului că reclamantul a fost supus unui tratament inuman și degradant în încălcarea articolului 3, nu mai ales pentru că instanțele interne au făcut o astfel de constatare explicită și au ordonat intervenția medicală pentru solicitant la Centrul de Trauma Spitalului Universitar Tirana.
16. Curtea constată, de asemenea, natura și amploarea întreprinderilor realizate de guvern și salută stabilirea termenelor pentru realizarea acestor întreprinderi. În circumstanțele particulare ale prezentului caz, Curtea consideră justificată faptul că reclamantul beneficiază de o proaspătă examinare medicală înainte de a fi efectuată o intervenție chirurgicală - care, în funcție de opinia medicilor specialiști, astfel cum afirmă în decizia Curții Constituționale, ar fi complicat - pentru a evalua starea actuală de sănătate, nu mai puțin pentru că au trecut zece ani de la examinarea medicală efectuată în 2011. 17. Curtea nu trebuie să speculeze asupra calității și rezultatului unei viitoare examinări medicale.
Prin urmare, Curtea constată frica și îndoielile reclamantului cu privire la rezultatul examinării medicale nefondate. Curtea consideră că, având în vedere declarația unilaterală, obiectivul acestui angajament este de a asigura respectarea hotărârii Curții de District Kruja, în ceea ce privește care Curtea Constituțională a constatat că dreptul de acces al reclamantului la instanță, așa cum a fost garantat și prin art. 6 din convenție, a fost încălcat. În acest sens, Curtea consideră, în plus, că, datorită caracterului complicat al intervenției chirurgicale și a gamei de variabile implicate, nu este irazonabil că autoritățile nu sunt în măsură să asigure absolută că intervenția medicală va avea un succes total.
În orice caz, Curtea este convinsă că autoritățile au propus o cantitate de compensare care este în concordanță cu sumele acordate în cazuri similare (a se vedea, de exemplu, Grori, citat mai sus; Strazimiri Albania , nr. 34602/16, 21 ianuarie 2020) pentru toate daunele cauzate reclamantului. Guvernul s-a angajat să plătească această sumă în termen de trei luni de la hotărârea Curții, cu dobânzi nejustificate datorate în caz de întârziere a plății. 18. Curtea este de asemenea convinsă că, în ciuda condamnării la închisoare, toate tratamentele și intervențiile, inclusiv orice post terapie operativă, va fi furnizată pe un nivel egal celor puse la dispoziția publicului în general și acoperite de sistemul public de asistență medicală.
19. Curtea consideră importantă să sublinieze că procedura de declarație unilaterală este excepțională. În ceea ce privește încălcarea drepturilor cele mai fundamentale conținute în Convenție, nu este menit să eludeze opoziția reclamantului față de o soluție prietenoasă sau să permită guvernului să scape de responsabilitatea pentru astfel de încălcări (a se vedea Tașdemir și alții c. Turcia) (dec.), nr. 52538/09, § 21, 18 septembrie 2019). În prezenta cerere, Curtea a examinat circumstanțele cauzei și conținutul declarației unilaterale în lumina jurisprudenței sale.
Prin urmare, consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c) 20. În plus, având în vedere toate considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența anterioară similară privind această chestiune, Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amendă 21). Curtea constată în continuare că reclamantul s-a plângut în temeiul articolelor 13 și 14 din Convenție, care nu au fost abordate explicit de Guvern în declarația lor unilaterală. Cu toate acestea, Curtea consideră că aceste plângeri nu merită un examen separat, deoarece sunt absorbite implicit de întreprinderile incluse în declarația unilaterală a Guvernului.
22. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 23. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în conformitate cu articolele 3 și 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 9 decembrie 2021. {signature_p_2} Olga Chernishovava María Elósegui Președintele adjunct al grefierului
THIRD SECTION
DECISION Application no. 45022/16 Fotaq ZAHARIA against Albania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 9 November 2021 as a Committee composed of: María Elósegui, President, Darian Pavli, Frédéric Krenc , and Olga Chernishova, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 30 July 2016, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 12 May 2021 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Mr Fotaq Zaharia, is an Albanian national who was born in 1960 and is serving a prison sentence. He was represented before the Court by Ms E. Skendaj, a lawyer practising in Tirana and working for the Albanian Helsinki Committee.
The Albanian Government (“the Government”) were represented by their then Agents, Ms A. Hicka, Ms E. Muçaj and, subsequently, by Ms B. Lilo of the State Advocate’s Office.
The applicant was arrested in 2009. During the arrest, he received a gunshot wound to the left thigh resulting in a bone fracture and causing a permanent disability. He underwent surgery to have the broken bone fixed with a plate and screws ( me pllakë dhe vida ). The criminal proceedings instituted against the applicant led to his conviction and the imposition of a long prison sentence, which are not the subject matter of this application. In 2013 he was transferred to serve his sentence in Kruja high security prison.
In spite of the initial medical intervention, the applicant’s health deteriorated as a result of, amongst other things, poor healing of the fracture coupled with a bone infection, not least because he had fallen, damaging the plate and screws and causing chronic blood clots, damage to the sciatic and femoral nerves, reduction of the coxofemoral articulation and trophic changes in the appearance of his foot. A 2011 medical experts’ report recommended that the applicant undergo further surgery to have the plate repaired, the performance of which necessitated securing six specific pieces of medical equipment. By 2014, the authorities had secured only two of the six pieces, the remainder not being available either at publicly or privately ‑ run hospitals or from pharmaceutical distributors in the country.
On 10 March 2015 the Kruja District Court, having regard to the deterioration of the applicant’s health and having obtained the opinion of two medical experts, found that the applicant had been subjected to inhuman and degrading treatment in breach of Article 3 of the Convention. The conditions of detention had adversely affected and aggravated his health. The court urged the authorities to put an end to that treatment and take the necessary measures to ensure a medical intervention at the University Hospital Trauma Centre in Tirana.
On 25 August 2016 the Court decided to indicate to the Government, under Rule 39 of the Rules of Court, that the applicant should immediately be offered the necessary medical intervention in accordance with the Kruja District Court’s decision.
On 30 December 2016 the Constitutional Court held that there had been a breach of the applicant’s right of access to court on account of the non-enforcement of the Kruja District Court’s decision. The Constitutional Court noted, however, that in 2015 and 2016 specialist doctors had informed the applicant that, owing to the complicated nature of the surgery and the necessity to have a wide range of medical equipment in order to perform it, some of his health problems might still persist after the intervention, and had consequently presented him with various alternatives. The applicant had declined to undergo a medical intervention unless the specialist doctors gave him absolute assurances that it would be successful and secured for him all of the medical equipment described in the 2011 expert report.
The Government were given notice of the application under Articles 3, 6, 13 and 14 of the Convention. THE LAW
The applicant alleged under Article 3, amongst other Articles, that the authorities had failed to provide him with adequate medical treatment. He also complained about a breach of Article 6 of the Convention on account of the authorities’ failure to enforce the Kruja District Court’s decision.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, on 12 May 2021 the Court received a unilateral declaration from the Government which read as follows: “The Government, through this unilateral declaration, express their regret that the applicant has been subjected to inhuman and degrading treatment, in breach of Article 3 of the Convention, as held by the Kruja District Court’s decision (...) and further upheld by the Constitutional Court’s decision … In this connection, the Kruja District Court decision directed the authorities to provide the applicant with appropriate medical assistance and to put an end to this inhuman and degrading treatment arising from the lack thereof. The Government, having carefully examined the circumstances of the applicant’s case, undertake to implement the Kruja District Court’s decision ... by taking the actions described below: The authorities, owing to the long passage of time since a recommendation was made in a medical experts’ [report] given [i]n ... 2011 to perform complex surgical intervention(s), undertake to have the applicant examined by a team of specialist doctors, within three months from the date of notification of the Court’s decision in this case, in order to (1) assess his current state of health, and (2) recommend, to the best of their knowledge, the surgical interventions which may improve his health conditions. In accordance with domestic law and procedures, the applicant will be offered the possibility to appoint a doctor of his own choosing to become a member of the [specialist] doctors’ team. The authorities undertake to inform, without delay, the applicant of any recommendations and conclusions which will be made by the team of specialist doctors and to respond to any of his questions about the proposed course of action in order to enable him to make a well-informed decision about the most appropriate intervention(s). Subject to securing the procurement of any medication and/or medical equipment as well as the applicant’s written consent to any surgical intervention, the authorities undertake to implement, within three months from the occurrence of all of the above events, the recommendations which will be made by the team of specialist doctors, including, but not limited to, the performance of any surgical intervention(s) at the Tirana [University] Hospital [Trauma Centre] or another equivalent State-run civilian hospital on the same terms as such medical interventions are made available to the general public and are covered by the Albanian public healthcare system. In this connection, the Government notes that 36 surgical interventions were performed at the [University] Hospital [Trauma Centre]between 2015 and 2020, with the same diagnosis as the applicant’s. The authorities undertake to provide the applicant with any post-operative therapies in accordance with any indications which may be made by the specialist doctors on the same terms as such post-operative therapies are made available to the general public and are covered by the Albanian public healthcare system. The authorities undertake to ensure the applicant’s and his legal representative’s access to the medical file in accordance with domestic law and procedures. The Government declare that they are prepared to pay 13,000 euros (thirteen thousand euros) to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage, as well as 2,000 euros (two thousand euros) to cover all costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant. The above-mentioned sums will be converted into the local currency at the rate applicable on the date of payment and will be free of any taxes that may be applicable. They will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases. In the event of failure to pay these sums within the said three month period, the Government undertake to pay simple interest on them, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.”
By a letter of 14 June 2021 the applicant maintained that the 2011 medical experts’ report had recommended the performance of a medical intervention upon securing six pieces of medical equipment. The authorities’ failure to secure the entire set of medical equipment, without providing any information in that regard, was found to be in breach of his rights by the Kruja District Court, and further upheld by the Constitutional Court. The undertakings made in the unilateral declaration gave rise to strong concerns on his part that he would be placed in less favourable or unfavourable conditions as regards his state of health, since doctors had previously recommended that he undergo surgery. The authorities had failed to discharge their obligation to provide the applicant with the medical intervention, including any therapeutic treatment, for the last ten years. Lastly, he expressed his wish to undergo surgery if the authorities secured all of the medical equipment indicated in the 2011 medical experts’ report and he had a prior consultation with the same doctors who had examined him in 2011.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
The Court also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. v. Poland (dec.), no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03, 18 September 2007).
Turning to the present case, the Court notes that the subject matter of the application concerns the respondent State’s obligation to provide appropriate medical treatment to the applicant and to comply with a final domestic decision which had recognised the absence of such medical treatment and ordered the performance of a medical intervention. In this connection, the Court has examined prior cases concerning inadequate medical treatment provided to prisoners or detained persons and poor conditions of detention (see for example Kudła v. Poland [GC], no. 30210/96, § 94, ECHR 2000 ‑ XI; Dybeku v. Albania , no. 41153/06, § 38, 18 December 2007; Grori v. Albania , no. 25336/04, § 127, 7 July 2009; Cara ‑ Damiani v. Italy , no. 2447/05, § 66, 7 February 2012; and Blokhin v. Russia [GC], no. 47152/06, § 136, 23 March 2016).
The Court considers that the unilateral declaration contains an express acknowledgment by the Government that the applicant was subjected to inhuman and degrading treatment in breach of Article 3, not least because the domestic courts had made such an explicit finding and ordered a medical intervention for the applicant at the Tirana University Hospital Trauma Centre.
The Court also notes the nature and extent of undertakings made by the Government and welcomes the setting of time frames for attaining those undertakings. In the particular circumstances of the present case, the Court finds it justified that the applicant benefits from a fresh medical examination before undergoing surgery - which, according to the specialist doctors’ view as stated in the Constitutional Court’s decision, would be complicated - in order to assess his current state of health, not least because ten years have elapsed since the medical examination carried out in 2011.
It is not for the Court to speculate on the quality and outcome of a future medical examination. Therefore, the Court finds the applicant’s fears and doubts about the outcome of the medical examination unfounded. The Court considers that, having regard to the unilateral declaration, the aim of this undertaking is to ensure compliance with the Kruja District Court’s decision, in respect of which the Constitutional Court found that the applicant’s right of access to court, as also guaranteed by Article 6 of the Convention, had been breached. In this connection, the Court further considers that, owing to the complicated nature of the surgery and the range of variables involved, it is not unreasonable that the authorities are not in a position to provide absolute certainty that the medical intervention will be fully successful. In any event, the Court is satisfied that the authorities have proposed an amount of compensation which is consistent with the amounts awarded in similar cases (see for example Grori, cited above; Strazimiri v. Albania , no. 34602/16, 21 January 2020) for all damage caused to the applicant. The Government have committed themselves to paying that sum within three months from the Court’s decision, with default interest due in case of late payment.
The Court is also satisfied that, in spite of the applicant’s serving a prison sentence, all treatment and interventions, including any post ‑ operative therapy, will be provided on an equal footing to those made available to the general public and covered by the public healthcare system.
The Court deems it important to stress that the unilateral declaration procedure is an exceptional one. As such, when it comes to breaches of the most fundamental rights contained in the Convention, it is not intended to circumvent the applicant’s opposition to a friendly settlement or to allow the Government to escape their responsibility for such breaches (see Tașdemir and Others v. Turkey (dec.), no. 52538/09, § 21, 18 September 2019). In the present application, the Court has examined the circumstances of the case and the content of the unilateral declaration in the light of its case-law. It therefore considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)).
Moreover, in the light of all of the above considerations, and in particular given prior similar case-law on the subject matter, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ).
The Court further notes that the applicant complained under Articles 13 and 14 of the Convention, which were not explicitly addressed by the Government in their unilateral declaration. However, the Court considers that those complaints do not merit a separate examination as they are implicitly absorbed by the undertakings contained in the Government’s unilateral declaration.
Lastly, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Articles 3 and 6 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Done in English and notified in writing on 9 December 2021. {signature_p_2} Olga Chernishova María Elósegui Deputy Registrar President