3ra-878/23 — Cu privire la anularea actelor administrative și a dispune întoarcerea executării prin obligarea de a elibera lotul de teren

La 01 iunie 2020, SRL „Mediterana Club” a depus o acțiune în contencios administrativ, împotriva Consiliului mun. Chișinău, terț Asociația Obștească Comunitatea Armeană din Republica Moldova, prin care a solicitat anularea actelor administrative și dispunerea întoarcerii executării prin obligarea de a elibera lotul de teren.

În motivarea acțiunii, reprezentantul reclamantei a indicat că prin răspunsul Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului mun. Chișinău nr. 01/1-08-547 din 04 martie 2020, adresat executorului judecătoresc Igor Doroftei, s-a adus la cunoștință despre imposibilitatea executării hotărârii Judecătoriei Chișinău sect. Centru din 22 martie 2013, făcându-se trimitere la existența unor acte administrative adoptate ulterior hotărârii judecătorești irevocabile, și anume: decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 8/10 din 12 septembrie 2017 „Cu privire la amplasarea „Monumentului Hacikar”; decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 4/15 din 13 mai 2014 „Despre delimitarea terenurilor proprietate municipală din sectorul Centru”.

Reclamantul a făcut cunoștință cu răspunsul și actele administrative menționate, prin intermediul executorului judecătoresc la data de 06 martie 2020.

Consideră că decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 8/10 din 12 septembrie 2017 și decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 4/15 din 13 mai 2014, sunt vădit ilegale și conțin un viciu deosebit de grav, care în mod indiscutabil duce la nulitatea absolută a actelor administrative, din următoarele considerente.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău nr. 3ca-617/13 din 22 martie 2013 s-a dispus: a recunoaște ca fiind ilegal refuzul Consiliului mun. Chișinău nr. 21/1919-p din 27 decembrie 2012, de a transmite în arendă, posesie și folosință SRL „Mediterana Club” a lotului de teren; a obliga Consiliul mun. Chișinău să emită actul administrativ prin care urmează a se transmite în arendă, posesie și folosință SRL ,,Mediterana Club” a lotului de teren amplasat la intersecția str. Armenească și str. București, mun. Chișinău conform studiului de prefezabilitate elaborat de IMP „Chișinăuproiect” cu 1 semnarea contractului respectiv; a obliga Primăria mun. Chișinău să semneze cu SRL ,,Mediterana Club” contractul de arendă, posesie și folosință a lotului de teren, amplasat la intersecția str. Armenească și str. București, mun. Chișinău, conform studiului de prefezabilitate elaborat de IMP ,,Chișinăuproiect”.

Hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău, nr. 3ca-617/13 din 22 martie 2013, a devenit irevocabilă la 23 aprilie 2014.

Potrivit prevederilor art. 31 din Legea contenciosului administrativ, nr. 793 din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 01 aprilie 2019), hotărârile judecătorești irevocabile, adoptate în condițiile prezentei legi, constituie titluri executorii. Totodată, art. 32 alin. (2) din Legea nr. 793 din 10 februarie 2000, prevedea că hotărârea judecătorească se execută în termenul stabilit în dispozitivul ei, iar în cazul în care termenul nu este stipulat - în cel mult 30 de zile de la data la care hotărârea devine irevocabilă.

Respectiv, din prevederea legală citată, atât Consiliul mun. Chișinău, cât și Primăria mun. Chișinău, urmau, începând cu data de 23 aprilie 2013 și cel mult până la data de 23 mai 2013, să execute hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău nr. 3ca-617/13 din 22 martie 2013.

Însă, până în prezent, din motive independente de voința reprezentanților SRL „Mediterana Club” , nu este executată hotărârea judecătorească indicată, care are puterea lucrului judecat și caracter obligatoriu, inclusiv și pentru Administrația Publică Locală din mun. Chișinău. Or, potrivit art. 16 alin. (1) din Codul de procedură civilă, hotărârile judecătorești definitive sunt obligatorii pentru toate autoritățile publice, asociațiile obștești, persoanele oficiale, organizațiile și persoanele fizice și se execută cu strictețe pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

Potrivit prevederilor art. 20 din Constituție, accesul liber la justiție este conceput ca dreptul oricărei persoane la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime.

În accepțiunea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, accesul liber la justiție constituie o componentă a dreptului persoanei la un proces echitabil, ceea ce reprezintă expresia principiului preeminenței dreptului.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene, accesul la justiție semnifică nu doar posibilitatea juridică efectivă de a te adresa unui organ de plină jurisdicție pentru soluționarea unei contestații și obținerea unei satisfacții, ci și dreptul de a cere executarea hotărârii obținute.

Conform art. 120 din Constituție, respectarea hotărârilor definitive ale instanțelor judecătorești este obligatorie. Caracterul obligatoriu al hotărârilor judecătorești se exprimă prin obligativitatea executării acestora. La rândul său, în art. 14 din Codul de procedură civilă, se indică că hotărârea judecătorească reprezintă actul de dispoziție al instanței judecătorești prin 2 care se soluționează fondul cauzei. Anume prin obținerea puterii de lucru judecat, hotărârile judecătorești definitive capătă semnificația de apărare a drepturilor, libertăților și intereselor ocrotite de lege.

Potrivit art. 16 din Codul de procedură civilă, hotărârile judecătorești sunt obligatorii pentru toate autoritățile publice, asociațiile obștești, persoanele oficiale, organizațiile și persoanele fizice și se execută cu strictețe pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Neexecutarea nemotivată a actelor judecătorești atrage răspunderea prevăzută de legislație.

Sub aspectul obligativității hotărârii judecătorești s-a pronunțat și Curtea Europeană, care a statuat în jurisprudența sa că, „dreptul la un tribunal garantat de art. 6 alin. (1) din Convenție ar fi iluzoriu, dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți. Executarea unei sentințe, a oricărei instanțe, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din „proces” în sensul art. 6 (SC Ruxandra Trading contra României, Hornsby contra Greciei).

În cauza Prodan contra Moldovei, Curtea Europeană a reținut că: „ pct. 52. [...] Ar fi de neconceput ca articolul 6 § 1 să descrie în detaliu garanțiile procedurale oferite părților aflate în litigiu - proceduri care sunt echitabile, publice și prompte - fără a proteja executarea hotărârilor judecătorești; a interpreta articolul 6 ca referindu-se în exclusivitate la accesul la o instanță și îndeplinirea procedurilor ar putea duce la situații incompatibile cu principiul preeminenței dreptului, pe care Statele Contractante și-au asumat angajamentul să-l respecte atunci când au ratificat Convenția. Executarea unei hotărâri pronunțate de orice instanță trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 (a se vedea Hornsby v. Greece, hotărâre din 19 martie 1997, Reports 1997-11, p.510, § 40).”

De asemenea, Curtea Europeană a constatat că o autoritate de stat nu ar trebui să invoce ca pretext lipsa resurselor pentru a nu se conforma unei hotărâri (Pasteli contra Moldovei, Sârbu și alții contra Moldovei).

Executarea unei hotărâri judecătorești reprezintă ultima etapă a procesului judiciar și constituie un drept consfințit cumulativ de articolele 20 și 120 din Constituția RM, iar un act executoriu neexecutat sau, altfel zis, o justiție formală nu poate să asigure atingerea scopului de bază - protejarea drepturilor și libertăților omului, proclamate de actele normative naționale și internaționale.

Totodată, a menționat că pe tot parcursul executării hotărârii judecătorești, de către funcționarii publici din cadrul Primăriei și Consiliului mun. Chișinău, nu au fost întreprinse nici o acțiune îndreptată spre asigurarea executării hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău nr. 3ca-617/13 din 22 martie 2013, dimpotrivă, după ce executorul judecătoresc, Igor Doroftei, în mod sistematic și insistent pe parcurs a 6 ani de zile întreprindea acțiuni îndreptate spre asigurarea executării hotărârii judecătorești irevocabile, de 3 către reprezentanții Consiliului și Primăriei mun. Chișinău au fost întreprinse acțiuni pur formale și neîntemeiate în vederea evitării executării benevole a hotărârii judecătorești indicate. La 25 iulie 2016 Consiliul mun. Chișinău și Primăria mun. Chișinău, prin intermediul reprezentantului în baza procurii, Valeriu Bogdan, a contestat cu cerere de apel hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău nr. 3ca-617/13 din 22 martie 2013, în pofida faptului că deja erau expirate 1221 zile de la data pronunțării hotărârii primei instanțe, iar prin răspunsul Primăriei mun. Chișinău nr. 08-7001 din 19 octombrie 2016 a fost informat executorul judecătoresc că odată ce a fost depusă cerere de apel, acesta în temeiul art. 363 din Codul de procedură civilă, suspendă executarea hotărârii. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, a fost restituită cererea de apel ca fiind depusă în afara termenului de declarare a apelului, fără a mai fi contestată cu cerere de recurs în termen de 15 zile de la momentul pronunțării la Curtea Supremă de Justiție.

Ulterior, prin răspunsul Primăriei mun. Chișinău nr. 02-116/9090/2016 din 06 februarie 2018, expediat în adresa executorului judecătoresc Igor Doroftei, drept temei de imposibilitate al executării hotărârii judecătorești, s- a invocat deja că pe rol la Judecătoria Centru mun. Chișinău, se află spre examinare cererea de revizuire depusă de Serghei Blagodorenco împotriva SRL „Mediterana Club” privind anularea hotărârii judecătorești din 23 martie 2013, care prin încheierea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 18 decembrie 2018, a fost respinsă ca inadmisibilă. Tot prin răspunsul indicat, s- au dat asigurări că Primăria mun. Chișinău va transmite Direcției generale arhitectură, urbanism și relații funciare a Consiliului mun. Chișinău somația executorului judecătoresc nr. R064-404/17 din 27 decembrie 2017 pentru examinarea posibilității perfectării proiectului de decizie cu privire la executarea hotărârii judecătorești și prezentarea acestuia Consiliului mun. Chișinău, deși lotului de pământ de la intersecția străzilor Armenească colț cu București, mun. Chișinău, înregistrat cu nr. cadastral XXXX, în baza actelor administrative contestate, i-a fost deja atribuit statut de teren public; atribuită destinația de spațiu verde și transmis pentru amplasarea „Monumentului Hacikar”.

Reclamanta a menționat că au mai urmat răspunsuri la somațiile executorului judecătoresc Igor Doroftei, spre exemplu, răspunsul secretarului interimar al Consiliului mun. Chișinău nr. 07-116/1939 din 26 aprilie 2019, dar față de care atitudinea și abordarea era pur formală și intenționat eronată a funcționarilor publici, ținând cont că deja lotul de pământ, înregistrat cu nr. cadastral XXXX, care în mod obligatoriu urma a fi transmis în arendă SRL „Mediterana Club”, era deja transmis în baza actelor administrative contestate pentru amplasarea „Monumentului Hacikar”, iar executorului judecătoresc nu i s-a comunicat acest fapt. Or, despre adoptarea actelor administrative contestate, executorul judecătoresc și respectiv SRL „Mediterana Club”, au fost informați la 06 martie 2020 prin expedierea răspunsului Direcției 4 Generale Arhitectura, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului mun. Chișinău nr. 01/1-08-547 din 04 martie 2020.

În vederea valorificării lotului de pământ, pe care SRL „Mediterana Club” urma să-l primească în arendă în baza hotărârii judecătorești irevocabile din 22 martie 2013, au fost obținute următoarele avize: 1. Eliberat Planul hotarului lotului examinat, care a fost avizat de DGAURF la 05 iulie 2012; 2. Copia Avizului sanitar nr. 04/4.1-2015 din 27 noiembrie 2012; 3. Avizul Direcției salvatori și pompieri nr. 5/438 din 04 octombrie 2012; 4. Avizul Agenției Ecologice Chișinău nr. 01-06/1537 din 03 octombrie 2012.

La emiterea deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 8/10 din 12 septembrie 2017 „Cu privire la amplasarea „Monumentului Hacikar”, cât și a pct. 2369 din anexa deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 4/15 din 13 mai 2014 „Despre delimitarea terenurilor proprietate municipală din sectorul Centru”, în mod incontestabil a fost admis un viciu deosebit de grav și acest lucru este evident ca rezultat al aprecierii circumstanțelor expuse și care în consecință, în baza art. 141 din Codul administrativ, duce la nulitatea actelor administrative contestate.

Luând în considerare încălcările de lege admise, la 06 aprilie 2020, prin cerere prealabilă au fost contestate decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 8/10 din 12 septembrie 2017 „Cu privire la amplasarea „Monumentului Hacikar” și a pct. 2369 din anexa deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 4/15 din 13 mai 2014 „Despre delimitarea terenurilor proprietate municipală din sectorul Centru”, ca fiind ilegale.

Prin răspunsul Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului mun. Chișinău nr. 01/1-08-855 din 15 mai 2020, fără a fi expuse careva motive, s-a respins cererea prealabilă ca fiind neîntemeiată. Răspunsul în cauză, îl consideră neîntemeiat și contrar circumstanțelor pricinii.

Reclamanta SRL „Mediterana Club” a solicitat anularea în tot a deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 8/10 din 12 septembrie 2017 „ Cu privire la amplasarea ,,Monumentului Hacikar” și a pct. 2369 din anexa deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 4/15 din 13 mai 2014 „Despre delimitarea terenurilor proprietate municipală din sectorul Centru”, ca fiind ilegale; anularea întru totul a răspunsului Direcției Generale Arhitectură Urbanism și Relații Funciare a Consiliului mun. Chișinău nr. 01/1-08-855 din 15 mai 2020, ca fiind ilegal; dispunerea întoarcerii executării în baza actelor administrative contestate, prin obligarea eliberării lotului de teren, înregistrat cu nr. cadastral XXXX în vederea asigurării executării ulterioare a hotărârii judecătorești irevocabile nr. 3ca-617/13 din 22 martie 2013. 5

Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând materialele dosarului în raport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluția primei instanțe privind respingerea acțiunii, este justă și legală, aceasta având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită.

Cu referire la pretenția SRL „Mediterana Club” privind anularea deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 8/10 din 12 septembrie 2017 „Cu privire la amplasarea „Monumentului Hacikar” și a pct. 2369 din anexa deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 4/15 din 13 mai 2014 „Despre delimitarea terenurilor proprietate municipală din sectorul Centru”, instanța de apel a reținut că din sensul art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, 6 legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Respectiv, procedura de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta speță, în partea procedurală urmează a fi judecată prin prisma dispozițiilor Codului administrativ, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, iar în partea materială urmează a fi aplicate prevederile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ contestat, și anume a Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (abrogată la 01 aprilie 2019). Or, actele administrative contestate au fost emise la data de 13 mai 2014 și 12 septembrie 2017, adică până la 01 aprilie 2019, aspect care determină că la caz se vor aplica dispozițiile legale vechi, care reglementau aceste instituții.

Instanța de apel a reiterat că, la 13 mai 2014 Consiliul municipal Chișinău, în scopul asigurării înregistrării și gestionării eficiente a terenurilor proprietate municipală, având în vedere decizia CMC nr. 11/2 din 23 septembrie 2010 „Cu privire la aprobarea Concepției gestiunii resurselor funciare din orașul Chișinău”, decizia CMC nr. 1/16 din 10 februarie 2011 „Cu privire la aprobarea planului de activități prioritare potrivit Concepției gestiunii resurselor funciare din orașul Chișinău”, actele privind delimitarea terenurilor municipale, inclusiv planurile geometrice, elaborate de către Institutul de geodezie, prospecțiuni tehnice și cadastru ÎS „Ingeocad”, a adoptat decizia nr. 4/15 „Despre delimitarea terenurilor proprietate municipală din sectorul Centru”, lotului de teren cu nr. cadastral XXXX (de la intersecția străzilor Armenească și București) fiindu-i atribuit statutul de teren public, cu destinația de spațiu verde.

Ulterior, la 12 septembrie 2017, având în vedere demersul și materialele prezentate de către Ambasada Republicii Armenia în Republica Moldova și al Asociației Obștești Comunitatea Armeană din Moldova, în conformitate cu art. 5 (2) lit. c) și art. 14 alin. (2) lit. a) din Legea monumentelor de for public nr. 192 din 30 septembrie 2011, Consiliul municipal Chișinău a adoptat decizia nr. 8/10, cu privire la amplasarea „Monumentului Hacikar” în scuarul aflat la intersecția străzilor Armenească și București, cu nr. cadastral XXXX.

La 04 martie 2020, Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare din cadrul Primăriei mun. Chișinău, a emis răspuns la somația executorului judecătoresc, în care făcând trimitere la actele administrative menționate supra și invocând prevederile art. 10 din Legea nr. 121 din 04 mai 2007 privind administrarea și deetatizarea proprietății publice, și a explicat că bunurile domeniului public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile și nu pot fi transmise în comodat persoanelor fizice sau persoanelor juridice cu capital privat.

Probatoriul cauzei denotă că, Consiliul municipal Chișinău a adoptat decizia nr. 4/15 din 13 mai 2014 „Despre delimitarea terenurilor proprietate municipal din sect. Centru”, în scopul asigurării înregistrării și gestionării 7 eficiente a terenurilor proprietate municipal, având în vedere decizia CMC nr. 11/2 din 23 septembrie 2010 „Cu privire la aprobarea Concepției gestiunii resurselor funciare din orașul Chișinău”, decizia CMC nr. 1/16 din 10 februarie 2011 „Cu privire la aprobarea planului de activități prioritare potrivit Concepției gestiunii resurselor funciare din orașul Chișinău”, actele privind delimitarea terenurilor municipal, inclusive planurile geometrice, elaborate de către Institutul de geodezie, prospecțiuni tehnice și cadastru ÎS „Ingeocad”, în temeiul art. 9 și art. 69 din Codul funciar, art. 3; art. 5 și art. 9 din Legea nr. 91 din 05 aprilie 2007 „Privind terenurile proprietate publică și delimitarea lor”, art. 74 alin. (2)-(4); art. 14 alin. (2) lit. b); alin. (3); art. 19, alin. (4), art. 77 alin. (4) din Legea nr. 436/2006 Privind administrația publică locală.

Potrivit pct. 2369 din anexa deciziei contestate, s-a decis atribuirea lotului de teren înregistrat cu nr. cadastral XXXX, de la intersecția străzilor Armenească și București, statut de teren public, cu destinația de spațiu verde.

Totodată, având în vedere demersul și materialele prezentate de către Ambasada Republicii Armenia în Republica Moldova și Asociația Obștească Comunitatea Armeană din Moldova, în conformitate cu art. 5 alin. (2) lit. c) și art. 14 alin. (2), lit. a) din Legea monumentelor de for public nr. 192 din 30 septembrie 2011 și în temeiul art. 14 alin. (3); art. 19 alin. (3) din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, Consiliul municipal Chișinău la 12 septembrie 2017 a adoptat decizia nr. 8/10 „Cu privire la amplasarea Monumentului Hacikar”.

Analizând actele administrative contestate, instanța de apel nu a stabilit existența vreunui temei prevăzut de art. 26 din Legea contenciosului administrativ, pentru a dispune anularea acestora, or, actele contestate au fost emise de un organ competent, cu respectarea competenței și aplicarea corectă a normelor materiale.

Instanța de apel a apreciat ca nefondat argumentul apelantei SRL „Mediterana Club”, precum că actele administrative contestate urmează a fi anulate, deoarece au fost emise fără a ține cont de hotărârea irevocabilă a Judecătoriei Centru mun. Chișinău nr. 3ca-617/13 din 22 martie 2013, prin care administrația publică locală a municipiului Chișinău a fost obligată să transmită în arenda, posesie și folosință SRL „Mediterana Club” lotul de teren amplasat la intersecția str. Armenească și str. București, mun. Chișinău, conform studiului de prefezabilitate elaborat de IMP „Chișinăuproiect”. Or, în actul judecătoresc nominalizat nu este indicat numărul cadastral al lotului de teren. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 27 al Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543/1998 (în redacția la data emiterii hotărârii din 22 martie 2013, la care reclamanta a făcut trimitere în susținerea acțiunii), (1) Înscrierile în registrul bunurilor imobile sunt de trei feluri: intabularea, înscrierea provizorie, notarea. 8 (2) Intabularea este înscrierea drepturilor de proprietate și a celorlalte drepturi reale. (3) Înscrierea provizorie este înscrierea dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale sub condiția justificării lor ulterioare. (4) Notarea se referă la înscrierea drepturilor de creanță, a faptelor sau a raporturilor juridice aferente imobilelor consemnate în registrul bunurilor imobile. (5) Înscrierea provizorie se transformă în intabulare numai după justificare, dacă la oficiul cadastral teritorial se prezintă documentele ce confirmă eliminarea cauzei care a determinat înscrierea provizorie. (6) Toate înscrierile cu privire la bunurile imobile se identifică în registrul bunurilor imobile prin numărul cadastral al bunurilor imobile. (7) Fiecărei înscrieri în registrul bunurilor imobile i se conferă un număr.”

Respectiv, în condițiile în care SRL „Mediterana Club” a considerat că în baza hotărârii irevocabilă a Judecătoriei Centru mun. Chișinău nr. 3ca- 617/13 din 22 martie 2013, a obținut careva drepturi asupra terenului amplasat la intersecția str. Armenească și str. București, aceasta urma să acționeze cu respectarea prevederilor art. 27 al Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543/1998, efectuând notarea în registrul bunurilor imobile, însă nici o acțiune în acest sens nu a fost întreprinsă de reclamantă. Iar, acest fapt nu poate fi imputat nici instanței de judecată, și nici participanților din prezentul proces de judecată.

Un motiv în plus de a respinge pretenția reclamantei despre anularea pct. 2369 din anexa deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 4/15 din 13 mai 2014 „Despre delimitarea terenurilor proprietate municipală din sectorul Centru”, constituie faptul că la efectuarea controlului judecătoresc asupra actului nominalizat, instanța de judecată este pusă în situația să se expună în privința oportunității deciziei luate de administrația publică locală, iar art. 26 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, stabilește expres că: (2) Instanța de contencios administrativ nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității actului administrativ și a operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia.

Toate aceste circumstanțe analizate în cumul, demonstrează netemeinicia pretențiilor reclamantei privind anularea ca ilegală a deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 8/10 din 12 septembrie 2017 „Cu privire la amplasarea Monumentului Hacikar” și a pct. 2369 din anexa deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 4/15 din 13 mai 2014 despre delimitarea terenurilor proprietate municipală din sectorul Centru.

În circumstanțele în care în urma controlului judecătoresc s-a constatat netemeinicia pretențiilor reclamantei privind anularea actelor administrative, subsecvent s-a respins și pretenția privind anularea răspunsului Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului mun. 9 Chișinău nr. 01/1-08-855 din 04 martie 2020, la cererea prealabilă, prin care s-a solicitat anularea acestor acte administrative.

Cu referire la cererea reclamantei privind dispunerea întoarcerii executării în baza actelor administrative contestate, prin obligarea eliberării lotului de teren înregistrat cu numărul cadastral XXXX, în vederea asigurării executării ulterioare a hotărârii judecătorești irevocabile cu nr. 3ca-617/13 din 22 martie 2013, instanța de apel a reținut că nu se întrunesc temeiurile stipulate în art. 224 alin. (2) din Codul administrativ, întrucât a fost respinsă pretenția reclamantei de anulare a actului administrativ.

În susținerea recursului reprezentantul recurentei a indicat că instanţa de apel la examinarea cauzei a emis o decizie ilegală și neîntemeiată, iar concluziile care au stat la baza respingerii cererii de apel sunt formale, arbitrare şi nemotivate, fiind în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi probele cercetate în şedinţa de judecată, iar normele de drept material şi procedural au fost interpretate şi aplicate eronat.

De asemenea, recurenta a indicat motivele de fapt și de drept invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță cât și în instanța de apel.

A mai indicat că abuzurile şi ilegalităţile autorităţii publice locale au continuat prin adoptarea deciziei Consiliului mun. Chişinău nr. 8/10 din 12 septembrie 2017 „Cu privire la amplasarea Monumentului Hacikar” prin care s-a acceptat amplasarea „Monumentului Hacikar” în scuarul aflat la intersecţia străzilor Armenească şi Bucureşti, nr. cadastral XXXX. Astfel, Argumentul instanţelor de judecată ierarhic inferioare precum că în hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău nr. 3ca-617/13 din 22 martie 2013 nu este indicat numărul cadastral al lotului de pământ ce urma a fi transmis în posesie şi folosinţă SRL „Mediterena Club” este neîntemeiat odată ce în hotărârea judecătorească s-a indicat locaţia care permite identificarea lotului de pământ, iar ulterior prin decizia Consiliului mun. Chişinău nr. 8/10 din 12 septembrie 2017 fiind suplinit cu numărul cadastral distinct. Suplimentar a menționat că la materialele cauzei civile au fost anexate probe materiale ce confirmă identificarea lotului de pământ: Hotarului lotului examinat, avizat de Direcţia Generală Arhitectură Urbanism şi Relaţii Funciare a Consiliului municipal Chişinău la data de 05 iulie 2012: Copia Avizului sanitar nr. 04/4.1-2015 din 27 noiembrie 2012; Avizul Direcţiei salvatori şi pompieri nr. 5/438 din 04 octombrie 2012; Avizul Agenţiei Ecologice Chişinău nr. 01-06/1537 din 03 octombrie 2012. 10

În asemenea circumstanţe, nu este de acord cu concluzia instanţelor ierarhic inferioare precum că Consiliul mun. Chişinău a acţionat conform competenţei şi în limitele legii. Or, potrivt art. 137 alin. (1) din Codul administrativ, în exercitarea dreptului discreţionar atribuit, autorităţile publice trebuie să acţioneze cu bună-credinţă în limitele legal stabilite şi cu respectarea scopului pentru care le-a fost atribuit dreptul.

Odată ce prin hotărârea irevocabilă a Judecătoriei Centru, mun. Chişinău nr. 3ca- 617/13 din 22 martie 2013 a fost obligată autoritatea publică locală din mun. Chişinău (intimaţii) să adopte în favoarea SRL „Mediterana Club” actul administrativ şi să semneze contractul de transmitere în posesie şi folosinţă a lotului de pământ, situat la intersecţia străzilor Armenească şi Bucureşti, identificat ulterior cu nr. cadastral XXXX în mod inevitabil şi fără careva interpretări urma a fi executat. În caz contrar absolut toate acţiunile şi actele ulterioare ce sunt contrare dispozitivului hotărârii judecătoreşti irevocabile menţionate sunt ilegale şi abuzive.

La 18 august 2023, Curtea Supremă de Justiție, în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de recurs, a expediat pentru notificare în adresa intimatului Consiliul mun. Chișinău și terțului Asociația Obștească Comunitatea Armeană din Moldova, copia cereri de recurs depusă de avocatul Andrei Mațco, în interesele SRL „Mediterana Club”, fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la materialele dosarului. (f.d. 10, vol. II) La 24 august 2023, Asociația Obștească Comunitatea Armeană din Moldova a depus referință.

Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevedea următoarele: „Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.”

Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) relevă că: „Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevede că: „(1) Curtea Supremă de Justiţie examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanţei de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde cerinţelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) şi (2) şi art. 234 alin. (2) şi recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiţie.”

Totodată, din actele dosarului se atestă că, dispozitivul deciziei din 04 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost notificat avocatului Andrei Mațco, care reprezintă interesele SRL „Mediterana Club”, prin intermediul poștei electronice la data de 06 iulie 2023, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică. (f.d. 248-verso, vl. I)

Decizia motivată din 04 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost notificată avocatului Andrei Mațco, care reprezintă interesele SRL „Mediterana Club”, la fel, prin intermediul poștei electronice, la data de 17 iulie 2023, ora 11:37, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei. (f.d.250, vol. I)

Prin urmare, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menționează că avocatului Andrei Mațco, care reprezintă interesele SRL „Mediterana Club”, s-a conformat prevederilor legale şi a depus motivarea 12 recursului în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023).

În continuare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că în conformitate cu art. 246 alin. (l) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului), Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente şi serioase.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate şi în acelaşi timp oferă un drept exclusiv al instanţei de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă şi care pe cale de consecinţă nu pot însuşi un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie retine că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curţii de apel ca primă instanţă într-o eventuală examinare în fond şi invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă şi din particularităţile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ şi anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ (în redacţia în vigoare la data declarării recursului). În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la formalităţile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită şi în contextul rolului şi funcţiei legale a instanţei judecătoreşti supreme care constă, în special în asigurarea şi interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. 13

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să ţină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes, de aceste însuşiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudenţa sa constantă statuează că dreptul de acces la instanţe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condiţiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăşi natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franţei, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ţinut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept naţional şi de rolul instanţelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea cauza Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenţei CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, §31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanţele menţionate, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Mediterana Club” reprezentată de avocatul Andrei Mațco, or, redarea circumstanțelor de fapt și de drept în recurs nu poate constituit temei de admisibilitate.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Mediterana Club” reprezentată de avocatul Andrei Mațco împotriva deciziei din 04 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Elena Croitor 14