3ra-889/22 — cu privire la anularea actelor administrative individuale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea actelor administrative individuale
- Temei legal
- Instanta de apel a cercetat superficial starea de fapt a cauzei in raport cu probele anexate la dosar si cadrul legal aplicabil spetei, nu a verificat faptele relevante in contextul respectarii dreptului discretionar la emiterea actelor administrative contestate si daca acest drept a fost exercitat conform scopului urmarit de lege, nu a dat raspuns la argumentele invocate in cererea de apel, in limitele pretentiilor formulate in apel si actiune
3ra-889/22 — cu privire la anularea actelor administrative individuale (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Loial-DT”
Societate cu Răspundere Limitată împotriva Serviciului Fiscal de Stat,
terți Societatea cu Răspundere Limitată „Rolplast Service”, Societatea
cu Răspundere Limitată „Led House”, Societatea cu Răspundere
Limitată „Fitness-Com”, Societatea cu Răspundere Limitată „Planta” și
Societatea cu Răspundere Limitată „Dom Design & Co” cu privire la
anularea actelor administrative individuale defavorabile,
împotriva deciziei din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin
care a fost respins apelul depus de Serviciul Fiscal de Stat și s-a
menținut hotărârea din 10 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani,
(Dosarul nr. 3ra-889/22
NR. PIGD 2-18163677-01-3ra-30082022)
Instanța de apel a cercetat superficial starea de fapt a cauzei în raport
cu probele anexate la dosar și cadrul legal aplicabil speței, nu a
verificat faptele relevante în contextul respectării dreptului
discreționar la emiterea actelor administrative contestate și dacă acest
drept a fost exercitat conform scopului urmărit de lege, nu a dat
răspuns la argumentele invocate în cererea de apel, în limitele
pretențiilor formulate în apel și acțiune.
Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani jud: V. Dodon
Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău jud: G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici
13 august 2025
Textul corespunde originalului
Examinând recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat,
Curtea Supremă de Justiție,
în completul de judecată compus din:
Stela Procopciuc, Președinte
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc,
Oxana Parfeni,
Ghenadie Eremciuc, Judecători
ÎN FAPT:
La 11 mai 2018, SC „Loial-DT” SRL a depus cerere de chemare
în judecată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva
Serviciului Fiscal de Stat, terți SRL „Rolplast Service”, SRL „Led
House”, SRL „Fitness-Com”, SRL „Planta” și SRL „Dom Design &
Co” cu privire la anularea actelor administrative individuale
defavorabile.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că este o societate
comercială înființată în anul 2004 ale cărei genuri de activitate
principale sunt comerțul cu ridicata și cu amănuntul al produselor
cosmetice și de parfumerie, articolelor de toaletă. Este lider pe piața
produselor cosmetice, utilajelor și accesoriilor pentru frizerii, având în
stoc peste 2000 de tipuri de produse, obținând statut de contribuabil
mare la sfârșitul anului 2016.
În perioada 30 octombrie 2017 - 26 decembrie 2017, a fost
efectuat un control fiscal de către inspectorii Direcției generale
administrare contribuabili mari a Serviciului Fiscal de Stat, în rezultatul
căruia a fost întocmit actul de control nr. 5-685336 din 26 decembrie
2017, prelungit pe formularele nr. 5-685337 și nr. 5-685338.
Nefiind de acord cu Actul de control, la 09 ianuarie 2018 a depus
la Serviciul Fiscal de Stat dezacord în conformitate cu prevederile art.
216 din Codul fiscal.
În urma examinării actului de control și a dezacordului înaintat,
Serviciul Fiscal de Stat a emis decizia nr. 21 din 24 ianuarie 2018, prin
care a constatat în privința sa încălcări ale legislației fiscale.
La 23 februarie 2018, în conformitate cu prevederile art. 216 din
Codul fiscal, a depus contestație la Serviciul Fiscal de Stat, Direcția
contestații împotriva deciziei nr. 21 din 24 ianuarie 2018 a Serviciului
Fiscal de Stat, solicitând anularea acesteia.
Prin decizia nr. 83 din 15 martie 2018 a Serviciului Fiscal de Stat
a fost prelungit termenul de examinare a contestației, cu până la 30 de
zile în conformitate cu art. 270 alin. (1) din Codul fiscal.
1
Prin scrisoarea din 13 aprilie 2018 a recepționat decizia
Serviciului Fiscal de Stat nr. 114 din 05 aprilie 2018, prin care a fost
respinsă cererea prealabilă.
Reclamanta nu este de acord cu concluziile inspectorilor fiscali
expuse în actul de control și a factorilor de decizie din cadrul Serviciului
Fiscal de Stat care au emis decizia nr. 21 din 24 ianuarie 2018 și decizia
nr. 114 din 05 aprilie 2018.
Referitor la pretinsa diminuare a impozitului pe venit din
activitatea de întreprinzător în sumă de 319 461 lei, SC „Loial-DT”
SRL a menționat că potrivit deciziei nr. 21 din 24 ianuarie 2018 a
Serviciului Fiscal de Stat suma nominalizată a fost calculată pentru
perioada fiscală A/2013 cu 102 215 lei (300 000 de lei + 486 170 de lei
+ 17 500 de lei + 48 125 de lei) x 12%); pentru perioada fiscala A/2014
cu 106 876 de lei (38 6393 de lei +206 667 de lei + 49 447 de lei + 48
125 de lei + 200 000 de lei) x 12%); pentru perioada fiscală A/2015 cu
107 070 de lei (290 212 lei + 168 457 de lei + 144 375 de lei + 289 207
de lei) x 12%); pentru perioada fiscală A/2016 cu 3 300 de lei (27 500
de lei x 12%).
Cu referire la perioada fiscală pentru anul 2013, reclamanta
consideră că Serviciul Fiscal de Stat neîntemeiat nu a recunoscut la
deduceri suma de 300 000 de lei achitată pentru locațiunea depozitului,
suma de 486 170 de lei achitată către SRL „Rolplast Service” pentru
reparații, suma de 17 500 de lei achitată către SRL „Rolplast Service”
pentru rolete și suma de 48 125 de lei achitată către SRL „Fitness-Com”
pentru serviciile de consulting, instruire în tehnologia vânzărilor
efective.
Cu referire la perioada fiscală pe anul 2014, reclamanta considera
că Serviciul Fiscal de Stat neîntemeiat nu a recunoscut la deduceri suma
de 386 393 de lei achitată de către SRL „Rolplast Service” pentru
reparații, suma de 206 667 de lei achitată SRL „Rolplast Service”
pentru articole din aluminiu, suma de 49 447 de lei achitată către SRL
„Led House” pentru servicii, suma de 48 125 de lei achitată SRL
„Fitness-Com” pentru serviciile de consulting, instruire în tehnologia
vânzărilor efective, suma de 200 000 de lei achitată SRL „Dom-Design
&Co&Co” pentru servicii merceologice și logistică.
Cu referire la perioada fiscală anul 2015, reclamanta considera că
Serviciul Fiscal de Stat neîntemeiat nu a recunoscut la deduceri suma
de 290 212 lei achitată pentru serviciile primite de la SRL „Led House”,
suma de 168 457 de lei achitată pentru serviciile primite de la SRL „Led
House”, suma de 144 375 de lei achitată SRL „Fitness-Com” pentru
serviciile de consulting, instruire în tehnologia vânzărilor efective și
suma de 289 207 lei achitată SRL „Planta” pentru lucrări de deservire
tehnică specială a rețelelor de canalizare.
2
Cu referire la perioada fiscală pe anul 2016, reclamanta consideră
că Serviciul Fiscal de Stat neîntemeiat nu a recunoscut la deduceri suma
de 27 500 de lei achitată SRL „Led House” pentru servicii de deservire
a transformatorului.
Prin decizia contestată, Serviciului Fiscal de Stat a menționat
precum că nu ar fi fost prezentate dovezi că procurările de servicii de
deservire a rețelelor de canalizare efectuate de SRL „Planta”, care ar fi
fost utilizate în cadrul desfășurării activității de întreprinzător, actele de
îndeplinire a lucrărilor aferente serviciilor menționate fiind descrise cu
un conținut general, fără a conține specificații concrete cu referire la
conținutul serviciilor, care nu pot fi definite cu indici calitativi și
cantitativi în corespundere cu legislația în vigoare.
Reclamanta consideră că decizia contestată este neîntemeiată în
partea specificată, deoarece actele de îndeplinire a lucrărilor se referă la
lucrări reale efectuate la rețelele de canalizare aferente imobilelor
gestionate de către ea, având în vedere că dispune de mai multe imobile,
în special situate la subsol, și pentru buna funcționare a rețelelor de
canalizare, este vitală pentru activitatea subdiviziunilor aflate în aceste
încăperi.
De asemenea, a notat că SRL „Planta” este o companie
specializată, deținătoare de licență în domeniu, iar lucrările au fost
comandate pentru o bună funcționare a sistemelor de canalizare în
locurile de amplasare a subdiviziunilor sale, strict necesare organizării
sănătoase a procesului muncii în cadrul companiei.
În viziunea reclamantei, nu este justificată concluzia organului
fiscal precum că neîntemeiat au fost deduse cheltuielile aferente
lucrărilor de deservire a rețelelor de canalizare în sumă de 289 207 lei,
procurate de la SRL „Planta”.
În decizia contestată Serviciul Fiscal de Stat a indicat că la
prestarea lucrărilor de reparație în baza contractului nr. 0012/11/2013
din 01 octombrie 2013 și deservirea canalizației în baza contractului nr.
0012/11/2013/3 din 01 octombrie 2013, actele de îndeplinire a
lucrărilor/reparației la subdiviziunile întreprinderii (secții comerciale,
magazine, buticuri, depozit), aferente lucrărilor menționate, sunt
întocmite cu un conținut general, fără a fi indicate costurile directe,
indirecte și alți indicatori calitativi, și cantitativi privind
reparația/lucrările care au fost efectuate, lucrările în cauză nu pot fi
definite cu indici calitativi și cantitativi. Totodată, actele de îndeplinire
a lucrărilor, în care sunt indicate aceleași tipuri de lucrări, se repetă de
mai multe ori la aceleași subdiviziuni, materialele casate fiind diferite.
Reclamanta considera că concluzia organului fiscal este
neîntemeiată, deoarece actele de recepție a lucrărilor efectuate de către
SRL „Rolplast Service” sunt emise în baza serviciilor reale efectuate de
3
către aceasta și corespunde în totalitate cu art. 19 din Legea
contabilității.
Mai mult, potrivit Instrucțiunii privind completarea formularului
tipizat de document primar cu regim special factură fiscală, aprobată
prin Ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova nr. 115 din
06 septembrie 2010, factura fiscală se perfectează de către furnizor
pentru fiecare cumpărător în parte, cu excepția cazurilor stabilite de
Codul fiscal, cu completarea obligatorie a tuturor rechizitelor necesare
pentru achitarea completă și corectă pe livrările efectuate și de
asemenea pentru scoaterea din gestiune și intrarea în gestiune a
mărfurilor livrate, precum și pentru confirmarea faptului livrării
serviciilor impozabile de către furnizor beneficiarilor. Documentarea
prestării, executării serviciilor, lucrărilor se efectuează conform actelor
normative, prin întocmirea facturilor fiscale, și nu în baza actelor de
recepție. Mai mult, standardele naționale de contabilitate nu prescriu
cerințe de respectat la perfectarea documentelor primare și nici un act
normativ nu stabilește norme exprese de perfectare a actelor de recepție
a lucrărilor executate.
Reclamanta a menționat că SRL „Rolplast Service” este un agent
economic care dispune de licențele corespunzătoare în domeniul
construcțiilor și lucrărilor de reparație, iar profesionalismul și
competențele antreprenorului nu au fost puse la îndoiala. La caz, este
neîntemeiată constatarea Serviciului Fiscal de Stat precum că potrivit
datelor registrelor de casă a MCC, înregistrate la subdiviziuni, în
perioada octombrie-decembrie 2013 și iunie, noiembrie - decembrie
2014, acestea activând în toate zilele, or, lucrările de deservire/reparații
au fost organizate în așa mod ca să nu fie perturbată activitatea
întreprinderii. Lucrările au fost efectuate de antreprenor pe porțiuni, în
afara programului de lucru a subdiviziunii, deoarece nu și-a putut
permite să închidă subdiviziunile pe perioada efectuării lucrărilor,
întrucât ar fi suferit pierderi nejustificate.
Nu este de acord nici cu constatarea Serviciului Fiscal de Stat cu
privire la examinarea organoleptică a unităților comerciale, actele de
îndeplinire a lucrărilor și materialele casate de către SRL „Rolplast
Service”, fiind identificată necorespundere în ce privește materialele
casate referitor de tipul lucrărilor efectuate sau a construcției obiectului,
respectiv s-a conchis că lucrările menționate de facto nu au fost
efectuate.
La fel, reclamanta își manifestă dezacordul și cu constatările
Serviciului Fiscal de Stat cu referire la faptul că în perioada fiscală
A/2013 costul roletelor PA77 în sumă totală de 17 500 de lei, primite
în baza facturii fiscale Seria JJ 0706678 din 26 noiembrie 2013, au fost
deduse sub formă de cheltuieli materiale efectuate la secția comercială
4
magazin situat pe adresa str. Cuza Vodă, nr. 24, mun. Chișinău, care
lipseau.
Reclamanta considera constatările date ca fiind neîntemeiate,
deoarece a respectat întocmai prevederile pct. 7.SNC 3 „Componența
consumurilor și cheltuielilor”, potrivit cărora, la întreprinderile de
comerț consumurile de materiale nu se includ în costul mărfurilor, ci se
trec la cheltuielile perioadei de gestiune.
Termenul de valabilitate a roletelor este unul limitat, iar ținând
cont că între perioada trecerii la cheltuieli și verificarea lor faptică de
către inspectori au trecut 4 ani, iar conform „Design&Со” planificat în
cabinetul directorului erau necesare materiale cu suprafața din bambus
pentru executarea serviciilor de reparație/amenajare, pentru care au fost
procurat aceste rolete de către SRL „Rolplast Service”, FF JJ0706678-
26.11.13,10*1750=17 500.00 MDL, inclusiv TVA.
Mai mult că, în același an au mai fost procurate și „рулонные
жалюзи” (casate în buticuri, depozit conform actelor), „жалюзи
вертикальные” (casate în oficiu conform actelor) conform FF
JJ0706680 din 27 noiembrie 2013 de la SRL „Rolplast Service”.
De asemenea, la 26 noiembrie 2013, au fost procurate de la SRL
„Rolplast Service” conform FF JJ0706678, 10 rolete PA77 pentru
magazinul din str. Cuza-Voda, în suma de 21 000 de lei, inclusiv TVA
3 500 de lei.
Reclamanta nu susține constatarea Serviciului Fiscal de Stat cu
referire la perioada fiscală A/2014, potrivit căreia articolele din
aluminiu în sumă totală de 206 667 de lei, primite în baza facturii fiscale
seria FB 5910957 din 30 decembrie 2014, deduse sub formă de
cheltuieli materiale efectuate în secții comerciale. Or, de facto articolele
din aluminiu ar fi constituit ferestrele aferente bunului imobil situat pe
adresa mun. Chișinău, str. Șoseaua Muncești, nr. 364, construcția căruia
se efectua în baza contractului nr. 0012/112013/2 din 01 octombrie
2013, în boxa nr. 5 a facturii fiscale nominalizate, locul descifrării fiind
strada Șoseaua Muncești, nr. 364.
Este neîntemeiată și afirmația organului fiscal, bazată exclusiv pe
informațiile din boxa nr. 5 a facturii fiscale, ce confirmă livrarea acestor
bunuri, locul livrării fiind indicat strada Șoseaua Muncești, nr. 364, care
potrivit prevederilor art. 117 din Codul fiscal, nu este prevăzut ca
element obligatoriu.
La fel, consideră neîntemeiată decizia contestată în partea
netemeiniciei deducerii cheltuielilor pentru actele de îndeplinire a
lucrărilor aferente serviciilor de merceologie și logistică prestate de
SRL „Dom Design & Co”, deoarece aceasta se bazează pe opinia
superficială a inspectorilor fiscali, fără a avea un suport legal, întrucât
conform normelor contabile fiscale în vigoare, nu este prescrisă
5
întocmirea vreunor acte suplimentare la prestarea serviciilor, altele
decât a formularelor cu regim special.
Distinct, reclamanta a reținut că serviciile de
merceologie/logistică sunt direct atribuite activității ordinare ale sale,
deoarece este o companie specializată în comerț, nefiind justificată
concluzia inspectorilor fiscali cu privire la cheltuielile serviciilor
merceologice/logistice în sumă de 200 000 de lei, procurate de la SRL
„Dom Design & Co”.
Cu referire la constatările Serviciului Fiscal de Stat privind
lucrările efectuate de SRL „Led House”, reclamanta a menționat că
actele analizate au fost emise de către un antreprenor specializat,
deținător de licență corespunzătoare.
Cu atât mai mult, legislația în vigoare obligă doar utilizarea
facturii fiscale ca document ce confirmă prestarea
serviciilor/executarea lucrărilor, iar beneficiarul avea obligația să atragă
atenția sporită doar la facturile fiscale întocmite, fără a fi obligat la
analiza minuțioasă a actelor de recepție a lucrărilor executate.
Consideră neîntemeiate și concluziile factorilor de decizie ale
Serviciului Fiscal de Stat în partea deducerii neîntemeiate a cheltuielilor
prin sumele achitate SRL „Fitness-Com”, deoarece conform normelor
contabile și fiscale în vigoare nu se prescrie întocmirea actelor
suplimentare la prestarea serviciilor decât formularul cu regim special.
Deși la examinarea contestației în ședința din 05 aprilie 2018 a
prezentat actele suplimentare, care confirmă executarea efectivă a
serviciilor respective, acestea au fost ignorate de către pârât.
Reclamanta evidenția că la capitolul venit din activitatea de
întreprinzător, este evidentă netemeinicia dispozițiilor Serviciului
Fiscal de Stat în partea ce ține de încasarea la buget a sumelor de 319
461 de lei, pe perioada fiscală A/2013-A/2016 potrivit punctului I din
decizia nr. 21.
Pe cale de consecință, reclamanta considera decizia nr. 21 din 24
ianuarie 2018 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SC
„Loial-DT” SRL ca fiind neîntemeiată și în partea ce ține de aplicarea
majorării de întârziere de 4 079 de lei pentru presupusa neachitare în
termen potrivit punctului II, precum și în partea ce ține de aplicarea
amenzii de 95 838 de lei pentru presupusa diminuare a impozitului
potrivit punctului III.
Prin decizia enunțată i-a fost imputată achitarea incompletă a
impozitului pe venit în rate pentru perioada fiscală A/2014-A/2016,
fiindu-i aplicată amendă în mărime de 22 043 de lei.
Din cele menționate, reclamanta consideră concluziile
Serviciului Fiscal de Stat ca fiind lipsite de temei juridic, nefiind
explicate sau justificate de către acesta.
6
Este lipsită de temei juridic și aplicarea în privința sa a amenzii
în mărime de 7 000 de lei pentru prezentarea cu informații neautentice
a declarațiilor cu privire la impozitul pe venit pentru A/2013-A/2016,
declarațiile privind TVA pentru perioadele fiscale 11/2013, 12/2013,
04/2014, 06/2014, 09/2014-12/2014, 03/2015-07/2017, conform
prevederilor art. 260 alin. (3) din Codul fiscal.
Referitor la pretinsa diminuare a TVA în sumă de 1 142 962 de
lei și dispunerea ajustării spre micșorare a TVA spre trecere în cont,
aferentă serviciilor primite de la SRL „Rolplast Service”, SRL „Led
House”, SRL „Fitness-Com” și SRL „Planta”, reclamanta consideră
concluziile cuprinse în decizia contestată ca fiind eronate și evident
neîntemeiate.
În decizia nr. 21 din 24 ianuarie 2018, în partea descriptivă,
Serviciul Fiscal de Stat a indicat despre inventarierea stocurilor de
mărfuri desfășurată în perioada 20 noiembrie 2017 - 27 noiembrie 2017,
la toate subdiviziunile sale și contrapuse cu datele evidenței contabile,
conturile contabile 217.1 și 217.21; la situația de 20 noiembrie 2017, s-
au stabilit lipsuri în cantitate de 355 556 de unități la valoarea de bilanț
de 4 454 863 de lei și plusuri în cantitate de 67 208 de unități, care
urmează a fi evaluate și reflectate în evidența contabilă la valoarea justă,
conform actelor normative în vigoare.
În partea dispozitivă a deciziei nr. 21 din 24 ianuarie 2018,
Serviciul Fiscal de Stat a dispus ca în declarația privind TVA pentru
perioada fiscală L/11/2017 de ajustat spre micșorare TVA spre trecere
în cont cu suma de 890 973 de lei, aferentă lipsurilor de mărfuri
constatate în rezultatul inventarierii.
De asemenea, dispunerea de către Serviciul Fiscal de Stat ca
plusurile în cantitate de 67 208 de unități, constatate în rezultatul
inventarierii, care urmau a fi evaluate și reflectate în evidența contabilă
la valoarea justă, conform actelor normative în vigoare.
Considera că decizia contestată este ilegală în partea constatărilor
relatate, din motiv că, pe de o parte, contravine legii și, pe de altă parte,
Serviciul Fiscal de Stat și-a depășit atribuțiile, dispunând întreprinderea
unor acțiuni concrete de către ea în condițiile în care legea acordă
dreptul contribuabilului de a decide în privința surplusurilor și
neajunsurilor constate în cadrul inventarierii. Or, în cazul inventarierii
petrecute sunt întâlnite multe cazuri pentru care Regulamentul cu
privire la inventariere permite compensarea reciprocă.
Cu toate acestea, în decizia nr. 114 din 05 aprilie 2018 a
Serviciului Fiscal de Stat, se cuprinde doar o enumerare a pretinselor
încălcări ale sale și sancțiunilor aplicate, însă nu reprezintă o examinare
minuțioasă a contestației.
7
În opinia reclamantei, în partea ce ține de amenzile în mărime
fixă aplicate, este identic cu cazul examinat de Curtea Constituțională
privind articolul 10 punctul 4 din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992
cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, care prevede o amendă fixă
în mărimea venitului brut.
În contextul enunțat, SC „Loial-DT” SRL a solicitat admiterea
acțiunii și anularea parțială a deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 21
din 24 ianuarie 2018 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de
SC „Loial-DT” SRL, după cum urmează: pct. I, în partea ce ține de
încasarea la buget a sumelor: 319 461 de lei – impozitul pe venit din
activitatea de întreprinzător diminuat în perioadele fiscale A/2013-
A/2016 și 1 142 962 de lei – TVA diminuată; pct. II, în partea ce ține
de aplicarea majorării de întârziere în sumă de 4 079 de lei pentru
neachitarea în termen a impozitului pe venit din activitatea de
întreprinzător și în sumă de 418 915 de lei pentru neachitarea în termen
a TVA diminuată; pct. III, în partea ce ține de aplicarea amenzilor: în
sumă de 95 838 de lei, în mărime de 30%, pentru diminuarea
impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător; în sumă de 342
887 de lei, în mărime de 30%, pentru diminuarea TVA; în sumă de 22
043 lei pentru plata incompletă a impozitului pe venit în rate; în sumă
de 7 000 lei pentru prezentarea cu informații neautentice a declarațiilor
cu privire la impozitul pe venit pentru A/2013-A/2016, declarațiile
privind TVA pentru perioadele fiscale 11/2013, 12/2013, 04/2014,
06/2014, 09/2014-12/2014, 03/2015-07/2017; pct. IV, în partea ce ține
de ajustarea în declarația privind TVA pentru perioada fiscală
L/11/2017 spre micșorare TVA spre trecere în cont cu suma de 890 973
lei, aferentă lipsurilor de mărfuri constatate în rezultatul inventarierii,
precum și anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 114 din 05
aprilie 2018 emisă în procedura prealabilă și încasarea cheltuielilor de
judecată în sumă de 8 750 de lei.
La 14 decembrie 2018, Serviciul Fiscal de Stat a depus cerere
privind scoaterea de pe rol a acțiunii depuse de SC „Loial-DT” SRL, în
partea ce ține de anularea sumei de 30 185 de lei defalcări în fondul
creării mijloacelor pentru finanțarea sistemului de documente
normative în construcții (pct. I liniuța a III-a din partea decisivă a
deciziei nr. 21 din 24 ianuarie 2018, pag. 5) și în a sumei de 11 231 de
lei, majorare de întârziere aplicată pentru neachitarea în termen a
defalcărilor în fondul creării mijloacelor pentru finanțarea sistemului de
documente normative în construcții (pct. II lit. a) liniuța a III- a din
partea decisivă a deciziei nr. 21 din 24 ianuarie 2018, pag. 5), din motiv
că reclamanta în această partea nu a respectat procedura de soluționare
prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară (f.d. 32-33, vol. 7).
8
La 18 noiembrie 2020, SC „Loial-DT” SRL a depus cerere de
concretizare a pretențiilor din acțiune, solicitând anularea deciziei nr.
21 din 24 ianuarie 2018 și a deciziei nr. 114 din 05 aprilie 2018 emise
de Serviciul Fiscal de Stat ca fiind ilegale, prin care a fost vătămată în
drepturi. De asemenea, reclamanta a solicitat constatarea că Serviciul
Fiscal de Stat și-a exercitat arbitrar și abuziv dreptul său discreționar de
a efectua controlul fiscal și întinderea acestuia, precum și că nu a luat
în considerare toate faptele relevante aferente activității sale, ignorând
toate probele ce demonstrează efectuarea cheltuielilor pe care organul
fiscal le-a calificat ca fiind nedeductibile (f.d. 127-129, vol. 7).
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:
Prin încheierea din 15 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Central a fost admisă cererea Serviciului Fiscal de Stat și s-a
dispus scoaterea de pe rol a acțiunii depuse de SC „Loial-DT” SRL, în
partea ce ține de anularea sumei de 30 185 de lei defalcări în fondul
creării mijloacelor pentru finanțarea sistemului de documente
normative în construcții (pct. I liniuța a III-a din partea decisivă a
deciziei nr. 21 din 24 ianuarie 2018) și a sumei de 11 231 de lei,
majorare de întârziere aplicată pentru neachitarea în termen a
defalcărilor în fondul creării mijloacelor pentru finanțarea sistemului de
documente normative în construcții (pct. II lit. a) liniuța a III-a din
partea decisivă a deciziei nr. 21 din 24 ianuarie 2018), din motiv că
reclamanta în această partea nu a respectat procedura de soluționare
prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară (f.d. 39-43, vol.7).
Prin hotărârea din 10 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani a fost anulată parțial decizia nr. 21 din 24 ianuarie 2018 asupra
cazului de încălcare a legislației comisă de SC „Loial-DT” SRL, după
cum urmează: pct. I, în partea ce ține de încasarea la buget a sumelor de
319 461 de lei ce constituie impozitul pe venit din activitatea de
întreprinzător diminuat în perioadele fiscale A/2013-A/2016 și 1 142
962 de lei TVA diminuat; pct. II, în partea ce ține de aplicarea majorării
de întârziere în sumă de 4 079 de lei pentru neachitarea în termen a
impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător și în sumă de 418
915 lei pentru neachitarea în termen a TVA diminuată; pct. III, în partea
ce ține de aplicarea amenzilor: în sumă de 95 838 de lei, în mărime de
30%, pentru diminuarea impozitului pe venit din activitatea de
întreprinzător, în sumă de 342 887 de lei, în mărime de 30% pentru
diminuarea TVA, în sumă de 22 043 de lei pentru plata incompletă a
impozitului pe venit în rate și în sumă de 7 000 de lei pentru prezentarea
cu informații neautentice a declarațiilor cu privire la impozitul pe venit
pentru A/2013-A/2016, declarațiile privind TVA pentru perioadele
9
fiscale 11/2013, 12/2013, 04/2014, 06/2014, 09/2014-12/2014,
03/2015-07/2017; pct. IV, în partea ce ține de ajustarea în declarația
privind TVA pentru perioada fiscală L/11/2017 spre micșorare TVA
spre trecere în cont cu suma de 890 973 de lei, aferentă lipsurilor de
mărfuri constatate în rezultatul inventarierii. S-a anulat decizia
Serviciului Fiscal de Stat nr. 114 din 05 aprilie 2018, emisă în procedura
prealabilă. S-a încasat din contul Serviciului Fiscal de Stat în beneficiul
SC „Loial-DT” SRL cheltuielile de judecată în sumă de 8 750 de lei
(f.d. 204, 208-219, vol.7).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:
La 16 iunie 2021, Serviciul Fiscal de Stat a depus apel împotriva
hotărârii primei instanțe, iar la 25 noiembrie – 26 noiembrie 2021 a
prezentat motivarea apelului (având în vedere că hotărârea integrală a
fost notificată apelantului la12 noiembrie 2021), solicitând admiterea
acestuia, casarea hotărârii din 10 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani, cu emiterea unei decizii noi de respingere integrală a
acțiunii depuse de SC „Loial-DT” SRL ca neîntemeiată (f.d. 207, 227-
233, 236-248, vol. 7).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:
Prin decizia din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
apelul depus de Serviciul Fiscal de Stat și s-a menținut hotărârea din 10
iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS:
La 17 mai 2022, prin intermediul oficiului poștal, Serviciul Fiscal
de Stat a depus recurs (nemotivat) împotriva deciziei instanței de apel,
iar la 05 septembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, a
prezentat motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea
deciziei din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 10
iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei
decizii noi de respingere a acțiunii depuse de SC „Loial-DT” SRL ca
fiind neîntemeiată.
SOLICITĂRILE RECURENTULUI:
În motivarea recursului Serviciul Fiscal de Stat a invocat
ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că
Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta speță,
10
apreciind arbitrar probele administrate, nu au fost dovedite
circumstanțele considerate de instanța de apel ca fiind stabilite, cu
interpretarea eronată a normelor de drept material. În special, a dat
apreciere greșită circumstanțelor cauzei bazată pe o interpretare
arbitrară a prevederilor Codului fiscal.
Instanța de apel nu a motivat ilegalitatea deciziei SFS sub
aspectul diminuării impozitelor constatate în urma controlului fiscal.
Decizia instanței de apel a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 239
și art. 241 alin. (5) din Codul de procedură civilă, conținând o motivare
parțială, numai în partea dreptului la trecerea în cont a TVA de către
contribuabil, în rest, la aspectele ce ține de diminuarea impozitului pe
venit din activitatea de întreprinzător în sumă de 319 461 de lei, TVA
în sumă de 1 142 962 de lei, instanța de apel nu s-a expus.
În rezultatul examinării materialelor controlului s-a stabilit că SC
„Loial-DT” SRL neîntemeiat a atribuit la deduceri cheltuieli în sumă de
300 000 de lei în perioada fiscală A/2013, aferente locațiunii
depozitului, amplasat pe adresa mun. Chișinău, șos. Muncești, nr. 364,
constatându-se că acesta nu a fost utilizat în activitatea de
întreprinzător. Din datele evidenței contabile la depozitul respectiv,
începând cu anul 2013, nu s-au păstrat niciun bun material, respectiv
cheltuielile aferente locațiunii depozitului menționat nu sunt
deductibile prin prisma art. 24 alin. (3) din Codul fiscal și art. 12 pct.
11) din Codul fiscal și pct. 36 din Regulamentul cu privire la
determinarea obligațiilor aferente impozitului pe venit, Anexa nr. 1 la
Hotărârea Guvernului nr. 77/2008. Or, toate bunurile, indiferent de
faptul neutilizării/casării, urmează a fi incluse în evidența contabilă și
reflectate la subdiviziunile unde se păstrează în realitate, ceea ce la
entitatea reclamantă nu erau reflectate, prin urmare, nu poate fi
confirmat faptul păstrării bunurilor, iar în rezultatul controlului aceste
deduceri au fost excluse. Aspect, asupra căruia nu s-au expus instanțele
de judecată.
Referitor la cheltuielile în sumă de 2 362 178 de lei, dintre care
în perioadele fiscale: A/2013 - în sumă de 551 795 de lei; A/2014 – în
sumă de 890 632 de lei; A/2015 – 892 251 de lei și A/2016 – 27 500 de
lei, reflectate și în Actul de control nr. 3-567001 din 27 noiembrie 2017
(întocmit în rezultatul controlului fiscal prin contrapunere efectuat la
SRL „Rolplast Service”) și anume: aferente lucrărilor/serviciilor de
reparație și deservire a rețelelor de canalizare în sumă de 872 563 de lei
(A/2013 – 486 170 de lei; A/2014 – 386 393 de lei) și în sumă de 535
616 lei (A/2015 – 458 669 de lei, A/2014 - 49 447 lei, A/2016 – 27 500
de lei), documentate de SRL „Rolplast Service” către SC „Loial-DT”
SRL, s-a stabilit circumstanțe ce atestă faptul neexecutării acestor
lucrări și servicii.
11
În baza contractelor nr. 0012/П/2013 din 01 octombrie 2013, cu
Anexa nr. 1 (privind îndeplinirea lucrărilor de reparație) și nr.
0012/П/2013/3 din 01 octombrie 2013 (privind îndeplinirea lucrărilor
privind deservirea instalațiilor de canalizare), încheiate între SC „Loial-
DT” SRL și SRL „Rolplast Service” urma să presteze servicii de
reparație și deservire a rețelelor de canalizare, documentate prin
facturile fiscale și acte de îndeplinire a lucrărilor (JJ 0706674 din
15.11.2013, JJ 0706675 din 18.11.2013, JJ 0706676 din 20.11.2013, JJ
0706678 din 26.11.2013, JJ 0706679 din 27.11.2013, FB 4614847 din
30.12.2013, FB 4614848 din 31.12.2013, și FB 4614849 din
31.12.2013).
Iar în baza contractului nr. 0012/П/2013/2 din 01.10.2013, cu
Anexa nr. 1 (privind îndeplinirea lucrărilor de construcție), încheiat
între SC „Loial-DT” SRL și SRL „Rolplast Service”, ultima urma să
efectueze servicii de construcție/reconstrucție a bunului imobil situat în
mn. Chișinău, șos. Muncești, nr. 364, documentate prin facturile fiscale
(FB 5910885 din 28.04.2014, FB 5910886 din 30.04.2014, FB 5910901
din 19.05.2014, FB 5910902 din 22.05.2014, FB 5910903 din
26.05.2014, FB 5910893 din 25.06.2014, FB 5910932 din 28.11.2014,
FB 5910931 din 28.11.2014, FB 5910934 din 29.11.2014, FB 5910935
din 29.11.2014, FB 5910933 din 29.11.2014, FB 5910936 din
29.11.2014, FB 5910957 din 30.12.2014).
În cadrul controlului s-a constat că în documentele primare de
evidență contabilă (facturi fiscale, actele de îndeplinire a lucrărilor),
aferente lucrărilor de reparație/deservirea instalațiilor de canalizare/de
construcție, au un conținut general, fiind întocmite fără a fi indicate
costurile directe, indirecte și alți indicatori calitativi și cantitativi
privind reapariția/lucrările care au fost efectuate, ceea ce contravine pct.
39 lit. a) din Regulamentul cu privire la determinarea obligațiilor fiscale
aferente impozitului pe venit, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 77
din 30.01.2008 și pct. 18-29 din Standardele Naționale de Contabilitate
11 „Contractele de construcție” (aprobat prin ordinul nr. 16 din
29.01.1999 al Ministerului Finanțelor), Anexei nr. 1 la SNC „Contracte
de construcții” (aprobat prin ordinul nr. 118 din 06.08.2013 a
Ministerului Finețelor). Această obligației rezultă și din Legea
contabilității nr. 113 din 27.04.2007, în special din art. 3 alin. (1), art.
7, art. 19 alin. (1), alin. (6) lit. e), f).
Lucrările de reparație/deservirea instalațiilor de canalizare/de
construcție nu pot fi definite ca indici calitativi și cantitativi în
corespundere cu pct. 39 din Regulamentul cu privire la determinarea
obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit care stipulează că în
componența deducerilor se includ cheltuielile ordinare și necesare,
caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activități de
12
întreprinzător, care sunt definite atât cu indici calitativi cât și cantitativi.
Or, în actele de îndeplinire a lucrărilor sunt indicate aceleași tipuri de
lucrări, se repetă de mai multe ori la aceleași subdiviziuni, materialele
casate fiind cu totul diferite (în Actul nr. 1 din 15.11.2013, Actul nr. 2
din 18.11.2013, Actul nr. 1 di 29.11.2014), nefiind argumentată
documentar necesitatea și efectuarea de facto a acestei reparații.
Mai mult ca atât, conform datelor registrelor mașinii de casă și
control (MCC), înregistrate al subdiviziunile SC „Loial-DT” SRL, la
care s-a documentat efectuarea lucrărilor de reparație (secții comerciale,
buticuri), în perioada octombrie – decembrie 2013 și iunie, noiembrie
și decembrie 2014 (perioadele în care s-au documentat lucrările),
acestea au activat în toate zilele, iar la vizualizarea de către inspectorii
fiscali a secțiilor comerciale, examinării a actelor de îndeplinire a
lucrărilor și materialelor casate de către SRL „Rolplast Service”, a fost
constatată incompatibilitatea lucrărilor efectuate cu materialele casate
la lucrările de reparație și cu structura constructivă majoritatea acestor
unități comerciale. De asemenea, potrivit pozelor realizate în timpul
controlului se confirmă faptul neefectuării lucrărilor de reparație în
realitate.
Circumstanțele de fapt constatate de inspectorii fiscali în cadrul
controlului cu privire la corectitudinea deducerii cheltuielilor în sumă 2
362 178 lei aferent lucrărilor/serviciilor de reparație și deservire a
rețelelor de canalizare, atestă că lucrările menționate, în realitate, nu au
fost efectuate și nu pot fi atribuite la cheltuieli ordinare și necesare
deductibile exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.
Cheltuieli materiale în sumă totală de 17 500 de lei aferente
costului roletelor, în perioada fiscală A/2013, procurate la 26.11.2013,
în baza facturii fiscale seria JJ nr. 0706678 din 26.11.2013 și atribuite
la deduceri în aceeași perioadă fiscală - A/2013 sub formă de cheltuieli
materiale, efectuate la subdiviziunea entității. În cadrul controlului, a
fost constatat faptul că, în baza facturii fiscale seria JJ nr. 0706678 din
26.11.2013, costul roletelor în sumă de 17 500 lei au fost reflectate de
către SC „Loial-DT” SRL în evidența contabilă la intrări prin formula
contabilă: „Dt 211” - ,,Materiale” „Ct 521” - ,,Datorii comerciale
curente”. Tot la 26.11.2013, SC „Loial-DT” SRL casează roletele
procurate în aceeași zi, prin reflectarea în evidența contabilă a
operațiunii prin formula contabilă: „Dt 713” - ,,Cheltuieli
administrative” „Ct 211” - ,,Materiale”. În cadrul controlului fiscal la
fața locului, la secția comercială – magazin, situat în mun. Chișinău, str.
Cuza Vodă, nr. 24, s-a constatat că, în realitate, roletele nu au fost
instalate la subdiviziunea entității.
În viziunea recurentului roletele menționate conform legislației
în vigoare sunt din categoria de mijloace fixe, valoarea lor este mai
13
mare de 6 000 de lei (plafonul în cazul în care bunurile utilizate în
activitatea de întreprinzător sunt calificate ca „mijloace fixe”), respectiv
nu puteau fi trecute la deduceri. Conform facturii fiscale JJ nr. 0706678
din 26.11.2013, prezentată de furnizor SRL „Rolplast Service” în boxa
10.2 (unitatea de măsură) este indicată o unitate, iar în factura fiscală
prezentată de SC „Loial-DT” SRL în aceiași boxă sunt indicate 10
unități, fapt ce creează suspiciuni privitor la posibila
corectare/falsificare în factura fiscală în scopul de a le casa la cheltuieli
și a le deduce în scopuri fiscale.
Recurentul consideră că cheltuielile respective nu pot fi
considerate ordinare și necesare suportate exclusiv în cadrul activității
de întreprinzător, bunul respectiv fiind mijloc fix, inclusiv și din motiv
că în evidența contabilă a subdiviziunii SC ,,Loial-DT” SRL la
categoria mijloace fixe roletele indicate lipsesc.
De asemenea, cheltuielile în sumă de 206 667 de lei aferente
articolelor din aluminiu, atribuite la deduceri în perioada fiscală A/2014
sub formă de cheltuieli materiale efectuate la șapte secții comerciale.
În perioada fiscală A/2014 construcțiile din aluminiu au fost
primite în baza facturii fiscale seria FB 5910957 din 30.12.2014, fiind
reflectate în evidența contabilă la intrări prin formula contabilă „Dt
211”, „Ct 521” și, tot în aceeași zi, la 30.12.2014, casate „Dt 713”, „Ct
211” în sume a câte 29 523,81 de lei, la șapte secții comerciale (buticuri,
magazine). În cadrul controlului fiscal, s-a constatat că în realitate
construcțiile din aluminiu sunt de fapt ferestrele aferente bunului imobil
situat pe adresa: mun. Chișinău, șos. Muncești, nr. 364, construcția
căruia se efectua în baza contractului nr. 0012/П/2013/2 din
01.10.2013. În boxa nr. 5 a facturii fiscale FB 5910957 din 30.12.2014,
locul descărcării este indicat: șos. Muncești, nr. 364, în timp ce casarea
acestor materiale a fost efectuată la buticuri și magazine luate în
locațiune.
De fapt, articolele din aluminiu reprezintă ferestre instalate la
depozitul amplasat în mun. Chișinău, șos. Muncești, nr. 364, respectiv,
acestea urmau a fi reflectate la majorarea bazei valorice a obiectului.
Recurentul consideră că cheltuielile menționate nu pot fi
considerate ordinare și necesare suportate exclusiv în cadrul activității
de întreprinzător.
În partea ce ține de cheltuielile în sumă de 290 212 lei, în cadrul
controlului fiscal prin contrapunere efectuat la SRL „Led House” cu
privire la relațiile economico-financiare cu SC „Loial-DT” SRL (actul
de control nr. 5-685324 din 06.12.2017, prelungit pe formularul nr.
5685325), s-au constatat circumstanțe ce atestă faptul neexecutării de
facto a acestor lucrări și servicii (de ex. constatarea lipsei în evidența
contabilă a materialelor indicate în actele de îndeplinire a lucrărilor
14
respective și a actelor de trecere la consumuri/cheltuieli a costurilor
acestor materiale, întocmirea actelor de îndeplinire a lucrărilor practic
identice, din care materiale de facto în evidența contabilă existau doar
pentru un act de îndeplinire a lucrărilor).
Referitor la cheltuielile în sumă de 49 447 de lei în perioada
fiscală A/2014 și în sumă de 168 457 de lei pentru perioada fiscală
A/2015, la fel, în cadrul controlului fiscal prin contrapunere menționat,
sau stabilit circumstanțe ce atestă faptul neexecutării în realitate a
lucrărilor/serviciilor (la lucrările documentate la o valoare majoră-de
zeci de mii de lei, au fost utilizate materiale de câteva sute de lei, lipsa
cadrelor angajate și specializate în domeniul lucrărilor respective).
Cu privire la cheltuielile în sumă de 27 500 de lei aferent
lucrărilor de exploatare și deservire a transformatorului, documentate
de SRL „Led House” (care nu are angajați în acest domeniu), la fel, s-a
constatat că actele de îndeplinire a lucrărilor respective sunt întocmite
cu un conținut general, fără a fi indicate costurile directe și alți
indicatori calitativi și cantitativi privind lucrările efectuate.
Iar, în privința cheltuielilor aferente: serviciilor de consulting
,,tehnologia vânzărilor efective”, în perioada fiscală A/2013 în sumă de
48 125 lei, în perioada fiscală A/2014 în sumă de 48 125 lei și în
perioada fiscală A/2015 în sumă de 144 375 lei, documentate de către
SRL ,,Fitness-Com” (în baza facturilor fiscale FA 1993528 din
28.05.2013, FA2097510 din 28.06.2013, FA 2351051 din 31.03.2014,
FA 4046472 din 30.11.2015, FA 4046494 din 31.12.2015 și actelor de
confirmare a executării serviciilor din 28.05.2013 din 28.06.2013, din
31.03.2014, din 30.11.2015); lucrărilor de deservire tehnică specială a
rețelelor de canalizare, în perioada fiscală A/2015 în sumă de 289 207
lei, documentate de către SRL ,,Planta” (în baza facturii fiscale CN
0518687 din 27.03.2015 și actului de îndeplinire a lucrărilor
CN0518687 din 27.03.2015); serviciilor merceologie, logistică, în
perioada fiscală A/2014 în sumă de 200 000 lei, documentate de către
SRL ,,Dom Design & Co” (unicul fondator și conducător, fiind
Deordița Margarita) - în baza facturilor WI 3570376 din 30.11.2014 și
actului de primire a serviciilor nr. WI 3570376 din 30.11.2014, facturii
WI 3570377 din 22.12.2014 și actului de primire a serviciilor nr. WI
3570377 din 22.12.2014.
În cadrul controlului fiscal s-a constatat că actele de îndeplinire a
lucrărilor și primire a serviciilor menționate, au un conținut general și
nu conțin date concrete cu privire la conținutul serviciului, iar SC
,,Loial-DT” SRL nu a prezentat probe justificative care ar dovedi că
aceste procurări/servicii au fost efectuate în cadrul desfășurării
activității de întreprinzător.
15
Recurentul consideră că cheltuielile menționate nu pot fi
calificate ca cheltuieli ordinare și necesare, caracteristice pentru
gestionarea activității de întreprinzător a intimatei, fără de care este
imposibil de a face business și, respectiv, acestea au fost excluse de la
deduceri în rezultatul controlului.
Mai mult, informația privind cantitatea bunurilor indicată în
documentele primare ale furnizorilor și în evidența contabilă a
întreprinderii nu coincide, fiind indicate în documentele primare și în
evidența contabilă a SC ,,Loial-DT” SRL mai multe unități, decât în
facturile fiscale ale furnizorilor. Faptul dat deduce că contribuabilul a
inclus intenționat date eronate în documentele primare primite de la
furnizori cu scopul trecerii costului bunurilor la cheltuieli și drept
consecință, a avut loc diminuarea venitului impozabil, și respectiv, a
impozitului pe venit.
În viziunea recurentului, încălcările enumerate mai sus au
determinat diminuarea impozitului pe venit: pentru perioada fiscală
A/2013, cu 1 022 015 lei (300 000 lei+486 170 lei+17 500 lei+48 125
lei)x12%); pentru perioada fiscală A/2014, cu 106 876 lei (386 393
lei+206 667 lei+49 447 lei+48 125 lei+200 000)x12%); pentru perioada
fiscală A/2015, cu 107 070 lei (290 212 lei+168 457 lei+144 375 lei+28
9207 lei)x12%); pentru perioada fiscală A/2016, cu 3 300 lei (27
500x12%).
Din cele menționate, recurentul rezumă că a fost diminuată TVA
în sumă de 1 142 962 de lei și impozitul pe venit în sumă de 319 461 de
lei, or, potrivit art. 102 alin. (1) din Codul fiscal nu se permite și trecerea
în cont/deducerea TVA aferentă acestor cheltuieli.
Referitor la argumentul intimatei și a instanțelor de judecată
privind diminuarea TVA și micșorarea TVA spre trecere în cont, cu
trimitere la prevederile art. 102 alin. (1) din Codul fiscal, recurentul a
menționat că în cazul achitării T.V.A. la buget, subiecților impozabili,
înregistrați în calitate de plătitori ai TVA, li se permite trecerea în cont
a sumei TVA achitate sau care urmează a fi achitată furnizorilor
plătitori ai TVA pe valorile materiale, serviciile procurate pentru
efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfășurării activității de
întreprinzător.
În rezultatul examinării materialelor controlului s-a stabilit că SC
„Loial-DT” SRL neîntemeiat a trecut în cont TVA în sumă totală de
841 473 de lei aferentă serviciilor/lucrărilor de reparație, construcție,
lucrări inginerești, constatându-se, că acestea nu au fost efectuate de
facto și în sumă totală de 98 653 de lei, inclusiv: 9 625 de lei - servicii
de consulting „tehnologia vânzărilor efective” și 57 841 de lei - servicii
de deservire tehnică specială a rețelelor de canalizare, nefiind
16
prezentate dovezi că aceste procurări au fost utilizate în cadrul
desfășurării activității de întreprinzător.
La caz, intimata nu era în drept de a trece în cont sumele TVA
menționate, iar prin Decizia nr. 21 din 24.01.2018 a fost exclusă din
trecerea în cont TVA în sumă de 940 126 lei.
De asemenea, în rezultatul examinării materialelor controlului, s-
a stabilit că SC „Loial-DT” SRL a transmis clienților fără plată în
scopuri de publicitate/promovare a vânzărilor buclete, agende, broșuri,
sacoșe, cartele de vizită, pixuri, plicuri ș.a. în valoare ce depășește 0,2%
din venitul din vânzări obținut pe parcursul anului precedent anului în
care s-au efectuat aceste livrări, nefiind calculată TVA pe livrările în
cauză.
Astfel, prin decizia nr. 21 din 24.01.2018, s-a calculat TVA în
sumă de 202 837 de lei de la livrările de bunuri materiale în scopuri de
publicitate/promovare, valoarea cărora a depășit 0,2% din venitul din
vânzări obținut pe parcursul anului precedent anului în care acestea s-
au efectuat.
Totodată, în rezultatul examinării materialelor controlului, s-a
stabilit că, în cadrul inventarierii stocurilor de mărfuri la situația din
20.11.2017, s-au constatat plusuri în cantitate de 67 208 unități și lipsuri
în cantitate de 355 556 unități la valoarea de bilanț de 4 454 863 lei.
La generalizarea rezultatelor inventarierii bunurilor la
subdiviziunile entității, s-a permis compensarea reciprocă a plusurilor
cu lipsuri pentru aceeași perioadă de gestiune, același gestionar, aceeași
subdiviziune și la aceeași denumire, în conformitate cu prevederile pct.
82 din Regulamentul privind inventarierea, aprobat prin ordinul nr. 60
din 29.05.2012 al Ministerului Finanțelor.
Recurentul consideră că intimata urma să evalueze la valoarea
justă și să reflecte în contabilitate plusurile constatate în rezultatul
inventarierii și să ajusteze (micșoreze) în declarația privind TVA pentru
perioada fiscală L/11/2017, suma TVA pe valorile materiale procurate,
aferentă lipsurilor de mărfuri. Astfel, pentru încălcările prevederilor
Codului fiscal, constatate în rezultatul efectuării controlului fiscal, SRL
„Loial-DT” i-au fost aplicate sancțiunile prevăzute de Codul fiscal, în
vigoare în timpul și la momentul săvârșirii încălcării.
Atât în rezultatul examinării materialelor controlului, cât și a
contestației depuse de contribuabil s-a stabilit că încălcările constatate
în cadrul controlului fiscal efectuat la SC „Loial-DT” SRL sunt descrise
clar în actul de control, indicându-se actele normative încălcate în
corespundere cu art. 216 din Codul fiscal.
Recurentul apreciază ca fiind eronate concluziile instanțelor de
judecată precum că normele speciale ale Codului fiscal acordă dreptul
subiectului impozabil la trecerea în cont a TVA achitate sau care
17
urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate dacă
dispune de factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate pe
care a fost achitată sau urmează a fi achitată TVA, or, potrivit art. 102
alin. (1) din Codul fiscal, în cazul achitării T.V.A. la buget, subiecților
impozabili, înregistrați în calitate de plătitori ai T.V.A., li se permite
deducerea sumei T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată
furnizorilor plătitori ai T.V.A., pe valorile materiale, serviciile
procurate (inclusiv transmise în cadrul realizării contractului de
comision) pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul
desfășurării activității de întreprinzător.
Recurentul consideră că de către legiuitor a fost prevăzută
condiția deducerii sumei TVA, achitată sau care urmează a fi achitată
furnizorilor plătitori ai T.V.A , și anume că, deducerea TVA se permite
pentru livrările impozabile efectuate în procesul desfășurării activității
de întreprinzător, și nu numai în cazul dispunerii de factură fiscală la
valorile materiale, serviciile procurate.
În opinia recurentului argumentele instanței de apel precum că
intimatul a avut dreptul la trecerea în cont a TVA, care a fost achitată la
buget, în baza facturilor fiscale de care dispune, care sunt acte valabile
și au stat la baza trecerii în cont a cheltuielilor efectuate, iar Serviciul
Fiscal de Stat nu a dovedit netemeinicia trecerii în cont a TVA sunt
absolut neîntemeiate și lipsite de suport juridic. Or, în cadrul
dezbaterilor judiciare de către Serviciul Fiscal de Stat au fost prezentate
toate probele aferent netemeiniciei deducerii/trecerii în cont a TVA
pentru livrările, care în realitate nu au avut loc și/sau au fost efectuate
nu în cadrul desfășurării activității de întreprinzător (actele de control
prin contrapunere, efectuate la furnizori, actele de îndeplinire a
lucrărilor /serviciilor, datele registrelor de casă a mașinilor de casă și
control, actele din evidența contabilă a furnizorilor, lipsa materialelor,
indicate în actele de îndeplinire a lucrărilor, incompatibilitatea
lucrărilor documentate, lipsa cadrelor angajate și specializate în
domeniul lucrărilor respective, etc.).
Instanța de apel nu a luat în considerare faptul că aceste cheltuieli
au fost atribuite neîntemeiat la deduceri cu încălcarea prevederilor art.
24 din Codul fiscal, fapt consemnat în actul de control, efectuat la SC
„Loial-DT” SRL, precum și în actele de control întocmite în rezultatul
controalelor fiscale prin contrapunere efectuate la furnizori, SRL
„Rolplast Service” (actul de control nr. 3-567001 din 27.11.2017) și
SRL „Led House” (actul de control nr. 5685324 din 06.12.2017,
prelungit pe formularul 5-685325).
În rezultatul controalelor fiscale prin contrapunere efectuate la
furnizori, SRL „Rolplast Service” (actul de control nr. 3-567001 din
27.11.2017) și SRL „Led House” (act de control nr. 5-685324 din
18
06.12.2017, prelungit pe formularul 5-685325) s-a stabilit că serviciile
prestate de furnizori (lucrările de reparație, de montare de rețele, de
deservire a canalizației, de instalare a roletelor, construcțiilor din
aluminiu) nu au fost executate de facto, actele de îndeplinire a acestor
lucrări, aferente serviciilor prestate fiind descrise cu un conținut general
fără a conține specificații concrete cu referire la conținutul serviciilor,
contrar prevederilor legale stipulate la pct. 39 din Regulamentul cu
privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 77 din 30.01.2008, nefiind
prezentate probe justificative că aceste procurări au fost efectuate în
cadrul desfășurării activității de întreprinzător.
Recurentul consideră neîntemeiate și contravin circumstanțelor
de fapt ale cauzei invocările instanței de apel potrivit cărora prin actele
de control prin contrapunere a fost stabilit faptul efectuării
lucrărilor/livrărilor de bunuri și servicii, or, o tranzacție de livrare-
cumpărare a valorilor materiale sau de procurare a serviciilor cu
utilizarea facturilor T.V.A. (fiscale), ce ar permite deducerea sumei
T.V.A. și restituirea ulterioară a T.V.A. din buget, se consideră legală
în cazul când: blancheta T.V.A. (fiscală) este eliberată de organul
autorizat legal; tranzacția de livrare-cumpărare a valorilor materiale sau
de procurare a serviciilor este reală cu achitarea furnizorului de către
cumpărător a costului valorilor materiale sau serviciilor, inclusiv și a
sumei T.V.A.; furnizorul este plătitor al T.V.A., a declarat și a achitat
T.V.A. la buget sau/și a micșorat sumele T.V.A., atribuite în cont de la
alte procurări de mărfuri sau servicii; nu se constată ilegalitatea
documentelor privind cantitatea, costul mărfii sau serviciilor livrate-
procurate și respectiv a sumelor T.V.A. calculate; factura fiscală este
înregistrată în Registrul general electronic al facturilor fiscale.
Recurentul remarcă că nu se admite deducerea și/sau restituirea
sumelor T.V.A. în cazurile când tranzacția de livrare/procurare a
valorilor materiale sau serviciilor n-a avut loc în realitate, n-a avut un
scop rațional de afaceri și este bazată fie pe blanchete T.V.A. (fiscale),
fie pe alte documente false, sau chiar sunt utilizate blanchete T.V.A.
fiscale, eliberate de organele autorizate, însă prin alte probe se confirmă
că tranzacția între părți n-a fost executată.
De asemenea, recurentul a subliniat că instanțele de judecată
inferioare au anulat decizia nr. 114 din 05.04.2018 emisă în rezultatul
examinării contestației depuse, deși în esență aceasta nu reprezintă act
administrativ în sensul Codului administrativ, întrucât nu produce
efecte juridice nemijlocit prin sine însăși prin nașterea, modificarea sau
stingerea raporturilor juridice de drept public, nu lezează niciun drept
al intimatului în sensul legislației administrative sau o libertate
recunoscută de lege, respectiv, nu constituie obiectul contenciosului
19
administrativ, fiind rezultatul reexaminării acțiunilor funcționarilor
fiscali și reprezintă de fapt finalitatea procedurii de soluționare
prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară. Or, actele pregătitoare sau
operațiunile administrative și tehnico-materiale care au stat la baza
emiterii actului administrativ contestat nu pot constitui de sine stătător
obiect al acțiunii în contencios administrativ, deoarece nu produc efecte
juridice prin ele însele.
Referitor la încasarea cheltuielilor de asistență juridică,
Serviciul Fiscal de Stat a notat că în cadrul examinării cauzei în fond și
în apel, intimatul nu a prezentat probe concludente care ar confirma lista
detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și a timpului aferent
acestora. Prin urmare, nefiind prezentate înscrisurile necesare care
justifică încasarea cheltuielilor suportate pentru acordarea asistenței
juridice, decade posibilitatea de a solicita încasarea lor.
La 22 noiembrie 2022, SC „Loial-DT” SRL, reprezentată de
avocatul Gheorghe Iudin, a depus referință, solicitând declararea ca
fiind inadmisibil recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat, or, criticile
invocate de recurent se referă la dezacordul acestuia cu decizia instanței
de apel și a hotărârii primei instanțe, pe care intimata le consideră legale
și întemeiate. Argumentele recurentului au fost invocate anterior în
prima instanță și instanța de apel, care au fost apreciate de instanțele de
judecată corespunzător, reieșind din circumstanțele cauzei, suportul
probator anexat la dosar în raport cu normele de drept aplicabile speței.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că
prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie
2023), a fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție, inclusiv Cartea a III a „Procedura contenciosului
administrativ”, Capitolul V „Procedura de recurs” din Codul
administrativ, în special ce vizează prevederile cu privire la depunerea
cererii de recurs, termenul depunerii, temeiurile recursului și procedura
examinării acestuia.
Totuși, art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în
vigoare din 01 septembrie 2023), prevede că recursurile depuse la
Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei
legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.
În contextul enunțat, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție la examinarea recursului va aplica prevederile Codului
administrativ în redacția în vigoare la data declarării recursului.
20
Articolul 244 alin. (1) din Codul administrativ (în redacția legii
până la modificările operate prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, în
vigoare din 01 septembrie 2023) prevede că:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Articolul 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în
redacția legii până la modificările operate prin Legea nr. 246 din 31
iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023) statuează că:
„(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la
notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.
Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună
cu dosarul judiciar.
(2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30
de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu
cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Articolul 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare
până la 01 septembrie 2023) prevede că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea
termenului prevăzut la art. 245 alin. (2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233
alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul
stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”
Articolul 247 din Codul administrativ stipulează că:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art. 2451
alin. (1) lit. b) și d). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților
în ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Articolul 248 alin. (1) lit. d) și (3) din Codul administrativ
prevede că:
„(1) În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre
următoarele decizii: d) admite recursul, casează integral decizia instanței de apel
și trimite cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea
judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
(3) Decizia instanței de recurs este irevocabilă din momentul emiterii. Decizia
se consideră emisă din momentul publicării pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție.”
Articolul 193 alin. (3) și (31) din Codul administrativ
reglementează că:
„(3) Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios
administrativ și cererile de recurs în complete din 3 judecători. (31) În scopul
uniformizării practicii judecătorești, completul din 3 judecători poate decide, prin
21
vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet din 5
judecători, iar completul din 5 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul
considerat admisibil să fie examinat de un complet din 9 judecători.”
Articolul 13 alin. (51) din Legea nr. 64 din 30 martie 2023 cu
privire la Curtea Supremă de Justiție învederează că:
„(51) Până la începerea activității Curții Supreme de Justiție în noua componență,
președintele Curții formează completele de judecată. Curtea Supremă de Justiție va
examina în complete de 3 judecători cererile de recurs, cererile de recurs în anulare
și cererile de revizuire, care au fost inițial repartizate spre examinare completelor
din 5 judecători. Acestea vor fi examinate de completul de judecători din care face
parte judecătorul raportor.”
Articolul 194 alin. (2) din Codul administrativ prevede că:
„În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate
se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării
corecte a dreptului material.”
Aplicabile litigiului sunt și prevederile art. 244 alin. (2)
coroborat cu art. 231 alin.(2) din Codul administrativ care
reglementează că:
„Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din
cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru
procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă
din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Articolul 219 alin. (1) din Codul administrativ indică că:
„Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza
tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de
cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.”
Prevederi similare se conțin în art. 22 alin. (1) care statuează că:
„Autoritățile publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de
fapt din oficiu. Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici
de expunerile participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.”
Articolul 17 din Codul administrativ stipulează că:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia
i se aduce atingere prin activitate administrativă.”
Articolul 5 din Codul administrativ menționează că:
„Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative
individuale și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a
operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere
publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”
Articolul 20 din Codul administrativ prevede că:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o
libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în
contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente
pentru examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului
cod.”
Articolul 21 din Codul administrativ stipulează că:
„(1) Autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze
în conformitate cu legea și alte acte normative. (2) Exercitarea atribuțiilor legale nu
poate fi contrară scopului pentru care acestea au fost reglementate. (3) Autoritățile
22
publice și instanțele de judecată competente nu pot dispune limitarea exercitării
drepturilor și a libertăților persoanelor decât în cazurile și în condițiile expres
stabilite de lege.”
Articolul 29 din Codul administrativ remarcă că:
„(1) Orice măsură întreprinsă de autoritățile publice prin care se afectează
drepturile sau libertățile prevăzute de lege trebuie să corespundă principiului
proporționalității. (2) O măsură întreprinsă de autoritățile publice este proporțională
dacă: a) este potrivită pentru atingerea scopului urmărit în temeiul împuternicirii
atribuite prin lege; b) este necesară pentru atingerea scopului; c) este rezonabilă. (3)
Măsura întreprinsă de autoritățile publice este una rezonabilă dacă ingerința
produsă prin ea nu este disproporțională în raport cu scopul urmărit.”
Articolul 31 din Codul administrativ statuează că:
„Actele administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie
să fie motivate.”
Articolul 118 alin. (1)-(3) din Codul administrativ învederează
că:
„(1) Motivarea este operațiunea administrativă prin care se expun
considerentele care justifică emiterea unui act administrativ individual. În motivare
se indică temeiurile esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în considerare
autoritatea publică pentru decizia sa. Din motivarea deciziilor discreționare trebuie
să poată fi recunoscute și punctele de vedere din care autoritatea publică a reieșit la
exercitarea dreptului discreționar. Motivarea trebuie să se refere și la argumentele
expuse în cadrul audierii. (2) Motivarea completă a unui act administrativ
individual cuprinde: a) motivarea în drept – temeiul legal pentru emiterea actului
administrativ, inclusiv formele procedurale obligatorii pe care se bazează actul; b)
motivarea în fapt – oportunitatea emiterii actului administrativ, inclusiv modul de
exercitare a dreptului discreționar, dacă este cazul; c) în cazul actelor administrative
defavorabile – o descriere succintă a procedurii administrative care a stat la baza
emiterii actului: investigații, probe, audieri, opinii ale participanților contrare
conținutului final al actului etc. (3) Motivarea completă este obligatorie, este parte
integrantă a actului administrativ individual și condiționează legalitatea acestuia.”
Articolul 225 alin. (1) și (2) din Codul administrativ remarcă că:
„(1) Instanța de judecată nu este competentă să se pronunțe asupra
oportunității unui act administrativ. (2) Verificarea exercitării de către autoritatea
publică a dreptului discreționar se limitează la faptul dacă autoritatea publică: a) și-
a exercitat dreptul discreționar; b) a luat în considerare toate faptele relevante; c) a
respectat limitele legale ale dreptului discreționar; d) și-a exercitat dreptul
discreționar conform scopului acordat prin lege.”
Articolul 93 alin. (1) din Codul administrativ statuează că:
„(1) Fiecare participant probează faptele pe care își întemeiază pretenția.”
Articolul 195 din Codul administrativ indică că:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform
prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile
Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169–171.”
Articolul 239 din Codul de procedură civilă statuează că:
„Hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își
întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și
pe probele cercetate în ședință de judecată.”
23
Articolul 240 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă
indică că:
„(1) La deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele,
determină circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au
fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă
soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii.
(3) Instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de
reclamant.”
Articolul 373 alin. (1), (2), (5) din Codul de procedură civilă
prevede că:
(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și
obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește
constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.
(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile
juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite,
dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și
cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.
(5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate
în apel.”
MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS:
Cu referire la termenul de declarare a recursului, Curtea de Apel
Chișinău a pronunțat decizia contestată la 10 mai 2022, în ședință
publică.
Actele cauzei atestă faptul că dispozitivul deciziei instanței de
apel a fost notificat Serviciului Fiscal de Stat la 13 mai 2022, prin
intermediul poștei electronice (f.d. 44, vol. 8).
Totodată, din materialele cauzei rezultă că la 11august 2022
Serviciului Fiscal de Stat i-a fost notificată, prin intermediul poștei
electronice, decizia integrală din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,
fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la actele cauzei (f.d. 46, vol.
8).
În condițiile enunțate, recursul inițial din 17 mai 2022 și cel
motivat din 05 septembrie 2022, au fost depuse cu respectarea
prevederilor art. 245 din Codul administrativ (în redacția legii în
vigoare până la modificările din 01 septembrie 2023).
Prin încheierea din 23 noiembrie 2022 a Curții Supreme de
Justiție recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat împotriva deciziei din
10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost considerat admisibil și
numit pentru examinare în complet din 5 judecători.
În corespundere cu prevederile art. 247 din Codul administrativ,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, pentru elucidarea
unor aspecte invocate în cererea de recurs, a considerat oportun
invitarea participanților la proces în ședința de judecată publică.
24
În cadrul ședinței de judecată, reprezentanții recurentului
Serviciul Fiscal de Stat - Natalia Ciobanu și Lidia Haralampov au
susținut recursul în sensul formulat și au solicitat casarea deciziei din
10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 10 iunie 2021
a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei decizii noi de
respingere integrală a acțiunii depuse de SC „Loial-DT” SRL ca fiind
neîntemeiată.
Reprezentantul intimatei SC „Loial-DT” SRL, avocatul
Gheorghe Iudin, a solicitat respingerea recursului depus de Serviciul
Fiscal de Stat, cu menținerea deciziei din 10 mai 2022 a Curții de Apel
Chișinău și a hotărârii din 10 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, pe care le consideră legale și întemeiate.
Examinând materialele cauzei în raport cu argumentele invocate
în recurs și referința depusă, audiind declarațiile reprezentanților
recurentului și a reprezentantului intimatei, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi admis,
casată integral decizia instanței de apel și de a trimite cauza spre
rejudecare în instanța de apel, din următoarele motive.
Recapitulând esența litigiului, Completul de judecată constată
următoarele aspecte:
În baza deciziei nr. 341 din 30 octombrie 2017 privind inițierea
controlului fiscal, inspectorii principali ai Direcției control fiscal nr. 1
din cadrul Direcției generale administrare continuabili mari a
Serviciului Fiscal de Stat, au efectuat la SC „Loial-DT” SRL un control
fiscal prin metoda verificării totale privind corectitudinea calculării,
achitării impozitelor și taxelor pentru perioada 01.01.2013 –
30.09.2017, și anume: 01.01.2013 – 31.12.2016 – impozitul pe venit
din activitatea de întreprinzător; 01.10.2013 – 30.09.2017 – taxa pe
valoare adăugată, impozitul pe venit reținut la sursa de plată, impozitele
și taxele locale, contribuțiile asigurărilor sociale, primele de asigurări
medicale, alte impozite și taxe. Controlul a fost efectuat de la
30.10.2017 până la 26.12.2017, cu înștiințarea conducătorului
întreprinderii Margarita Deordița și cu participarea contabilului-șef
Svetlana Popic.
Prin Actul de control nr. 5-685336 din 26.12.2017, prelungit pe
formularele nr. 5-685337 și nr. 5-685338, inspectorii principali ai
Direcției control fiscal nr.1 din cadrul Direcției generale administrare
continuabili mari a Serviciului Fiscal de Stat, au constatat: 1)
diminuarea impozitului pe venit pentru perioada supusă controlului cu
suma totală de 319 461 de lei, inclusiv perioada fiscală A/2013 cu 102
215 lei, pentru perioada fiscală A/2014 cu 106 876 de lei, pentru fiscală
A/2015 cu 107 070 de lei și pentru perioada fiscală A/2016 cu 3 300 de
lei; 2) diminuarea TVA aferentă bugetului în sumă totală de 1 142 962
25
de lei; 3) necalcularea și neachitarea defalcărilor în fondul creării
mijloacelor pentru finanțarea sistemului de documente normative în
construcții în mărime de 30 185 de lei; 4) constatarea supraplății
nereale, în fișa contului generalizată a contribuabilului la cap.114611
„Taxa pentru apă” în sumă de 14,75 de lei, cap. 111210 „Impozit pe
venit din activitatea întreprinderii” în sumă de 1788,32 de lei,
cap.111220 „Impozit pe venit la sursa de plată” în sumă de 38,20 de lei;
5) prezentarea a 39 de dări de seamă care conțin informație neautentică
(declarația cu privire la impozitul pe venit pentru perioadele fiscale A/-
2013 – A/2016, declarațiile privind TVA pentru perioadele fiscale:
11/2013, 12/2013, 04/2014, 06/2014, 09/2014 – 12/2014, 03/2015-
07/2017); 6) în declarația privind TVA pentru perioada fiscală 11/2017
de ajustat spre micșorare TVA spre trecere în cont cu suma de 890 973
de lei aferentă lipsurilor de mărfuri constatate în rezultatul inventarierii;
7) plusurile în cantitate de 67 208 unități, constatate în rezultatul
inventarierii, urmează a fi evaluate și reflectate în evidența contabilă la
valoarea justă, conform actelor normative în vigoare; 8) de reflectat în
evidența contabilă încălcările depistate în rezultatul controlului, cu
revizuirea aspectelor reflectate la contul contabil „121”, în contextul
încălcărilor specificate la capitolul V al prezentului act, în scopul
evitării admiterii în perioadele ulterioare a evaziunilor fiscale; 9) plata
incompletă a impozitului pe venit în rate pentru anii 2013 – 2016; 10)
neachitarea primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în
volum deplin odată cu plata salariilor și a altor recompense; 11)
prezentarea tardivă (la 01.04.2014) a declarației cu privire la impozitul
pe venit pentru perioada fiscală A/2013, suma obligației fiscale
constituind 625 746 de lei (f.d. 22-35, vol. I).
La 05 ianuarie 2018, înregistrat la 09.01.2018, SC „Loial-DT”
SRL a înaintat Serviciului Fiscal de Stat dezacord, prin care și-a
manifestat dezacordul parțial cu constatările și concluziile pe marginea
controlului fiscal desfășurat la întreprindere în perioada 30.10.2017 –
26.12.2017, expuse în Actul de control nr. 5-685336 din 26.12.2017,
prelungit pe formularele nr. 5-685337 și nr. 5-685338 (f.d. 36-39, vol.
I), în special SC „Loial-DT” SRL și-a exprimat parțial dezacordul cu
încălcările stabilite și anume: calcularea impozitului pe venit în mărime
de 319 461 de lei, generată de încălcarea prevăzut la art. 24 alin. (1) și
(3) din Codul fiscal și calcularea sumelor TVA în sumă de 1 142 962
de lei, generată de prevederile art. 99 alin. (4) și art. 102 alin. (1) din
Codul fiscal. La 24 ianuarie 2018, SC „Loial-DT” SRL a depus
supliment la dezacordul din 05.01.2018 (f.d. 42, vol. I).
Examinând materialele controlului fiscal efectuat la fața locului
prin metoda verificării totale întocmit de inspectorii principali ai
Direcției generale administrare contribuabili mari a SFS, Ivan Balica și
26
Lidia Haralampov și dezacordul nr. 02 din 05 ianuarie 2018 și
suplimentul la dezacord din 24 ianuarie 2018 depuse de SC „Loial-DT”
SRL, Serviciul Fiscal de Stat a emis decizia nr. 21 din 24 ianuarie 2018,
prin care s-a decis: I) De a calcula și încasa la buget: 319 461 de lei –
impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător diminuat în
perioadele fiscale A/2013 – A/2016; 1 142 962 de lei - TVA diminuată;
301 85 de lei – defalcări în fondul creării mijloacelor pentru finanțarea
sistemului de documente normative în construcții; II) De a aplica
majorare de întârziere: a) pentru încălcările legislației fiscale conform
prevederilor art. 228 alin. (2) din Codul fiscal: 4079 de lei – pentru
neachitarea în termen a impozitului pe venit din activitate de
întreprinzător; 418 915 lei – pentru neachitarea în termen a TVA
diminuată; 11 231 de lei – pentru neachitarea în termen a defalcărilor
în fondul creării mijloacelor pentru finanțarea sistemului de documente
normative în construcții; 469 de lei – conform prevederilor art. 30 din
Legea nr. 1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul și
termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență
medicală, pentru neachitarea în termen a primelor de asigurare medicală
în volumul deplin odată cu plata salariilor și altor recompense; III) s-a
decis aplicarea amenzii pentru încălcările fiscale: 95 838 de lei (319461
de lei × 30%) în mărime de 30% - pentru diminuarea impozitului pe
venit din activitate de întreprinzător conform prevederilor art. 261 alin.
(4) din Codul fiscal; 342 887 de lei (1 142 962 de lei × 30%) în mărime
de 30% - pentru diminuarea TVA conform prevederilor art. 261 alin.
(4) din Codul fiscal; 22 043 de lei – pentru plata incompletă a
impozitului pe venit în rate conform prevederilor art. 261 alin. (6) din
Codul fiscal; 7000 de lei (în mărime de 1000 de lei pentru fiecare dare
de seamă, dar nu mai mult de 7000 de lei) - pentru prezentarea cu
informații neautentice a declarațiilor cu privire la impozitul pe venit
pentru A/2013 – A/2016, declarațiile privind TVA pentru perioadele
fiscale 11/2013, 12/2013, 06/2014, 09/2014 – 12/2014, 03/2015 –
07/2017 conform prevederilor art. 260 alin. (3) din Codul fiscal; 200 de
lei – pentru prezentarea tardivă a declarației cu privire la impozitul pe
venit pentru perioada A/2013 conform prevederilor art. 261 alin. (2) din
Codul fiscal; IV) în declarația privind TVA pentru perioada fiscală
L/11/2017 de ajustat spre micșorare TVA spre trecere în cont cu suma
de 890 973 de lei aferentă lipsurilor de mărfuri constatate în rezultatul
inventarierii. Plusurile în cantitate de 67 208 unități, constatate în
rezultatul inventarierii, urmează a fi evaluate și reflectate în evidența
contabilă la valoare justă conform actelor normative în vigoare; V) s-a
decis calcularea în fișa personală supraplățile ireale, cu termen expirat,
la următoarele clasificări economice: 114611 – taxa pentru apă în suma
de 14,75 de lei; 111210 – impozit pe venit din activitatea întreprinderii
27
în sumă de 1788,32 de lei; 111220 – impozit pe venit la sursa de plată
în sumă de 6318,98 de lei; 122100 – primele de asigurare obligatorii de
asistență medicală în sumă de 38,20 de lei (f.d. 43-45, 46-48, vol. I).
La 23 februarie 2018, SC „Loial-DT” SRL a depus contestație
la Serviciul Fiscal de Stat, Direcția contestații, solicitând anularea
parțială a deciziei nr. 21 din 24 ianuarie 2018 a Serviciului Fiscal de
Stat, în partea calculării și încasării la buget a sumelor impozitelor și
taxelor estimate în rezultatul controlului: 319 461 de lei – impozitul pe
venit din activitatea de întreprinzător diminuat în perioadele fiscale
A/2013 – A/2016; 1 142 962 de lei - TVA diminuată; privind încasarea
la buget a majorărilor de întârziere, calculate în rezultatul controlului
conform art. 228 alin. (2) din Codul fiscal: 4079 de lei – pentru
neachitarea în termen a impozitului pe venit din activitate de
întreprinzător; 418 915 lei – pentru neachitarea în termen a TVA
diminuată; privind aplicarea amenzilor pentru încălcarea legislației
fiscale: 95 838 de lei pentru diminuarea impozitului pe venit din
activitate de întreprinzător; 342 887 de lei pentru diminuarea TVA; 22
043 de lei – pentru plata incompletă a impozitului pe venit în rate pentru
anul 2013; 7000 de lei pentru prezentarea cu informații neautentice a
declarațiilor conform prevederilor art. 260 alin. (3) din Codul fiscal;
privind ajustarea spre micșorare a TVA spre trecere în cont pentru
perioada fiscală L/11/2017 cu suma de 890 973 de lei aferentă lipsurilor
de mărfuri constatate în rezultatul inventarierii. Plusurile în cantitate de
67208 unități, constatate în rezultatul inventarierii, urmează a fi
evaluate și reflectate în evidența contabilă la valoare justă conform
actelor normative în vigoare (f.d. 49-63, vol. I).
Prin decizia nr. 83 din 15 martie 2018 a Serviciului Fiscal de
Stat a fost prelungit termenul de examinare a contestației (f.d. 64-67,
vol. I).
Prin decizia nr. 114 din 05 aprilie 2018 „Pe marginea
contestației împotriva deciziei nr. 21 din 24.01.2018 emisă de Serviciul
Fiscal de Stat, Direcția examinare a cazurilor de încălcare fiscală”,
Serviciul Fiscal de Stat, Direcția contestații a considerat neîntemeiată
contestația depusă de SC „Loial-DT” SRL, din lipsa temeiului legal de
anulare sau de modificare a deciziei contestate și a decis respingerea
contestației, cu menținerea deciziei nr. 21 din 24.01.2018 a Serviciului
Fiscal de Stat, Direcția examinare a cazurilor de încălcare fiscală (f.d.
68-70 verso, vol. I).
Nefiind de acord cu actele administrative emise de Serviciul
Fiscal de Stat, la 11 mai 2018, SC „Loial-DT” SRL s-a adresat în
judecată, în procedura contenciosului administrativ, solicitând anularea
parțială a deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 21 din 24 ianuarie 2018
asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SC „Loial-DT” SRL,
28
după cum urmează: pct. I, în partea ce ține de încasarea la buget a
sumelor: 319 461 de lei – impozitul pe venit din activitatea de
întreprinzător diminuat în perioadele fiscale A/2013-A/2016 și 1 142
962 de lei – TVA diminuată; pct. II, în partea ce ține de aplicarea
majorării de întârziere în sumă de 4 079 de lei pentru neachitarea în
termen a impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător și în sumă
de 418 915 de lei pentru neachitarea în termen a TVA diminuată; pct.
III, în partea ce ține de aplicarea amenzilor: în sumă de 95 838 de lei,
în mărime de 30%, pentru diminuarea impozitului pe venit din
activitatea de întreprinzător; în sumă de 342 887 de lei, în mărime de
30%, pentru diminuarea TVA; în sumă de 22 043 lei pentru plata
incompletă a impozitului pe venit în rate; în sumă de 7 000 lei pentru
prezentarea cu informații neautentice a declarațiilor cu privire la
impozitul pe venit pentru A/2013-A/2016, declarațiile privind TVA
pentru perioadele fiscale 11/2013, 12/2013, 04/2014, 06/2014,
09/2014-12/2014, 03/2015-07/2017; pct. IV, în partea ce ține de
ajustarea în declarația privind TVA pentru perioada fiscală L/11/2017
spre micșorare TVA spre trecere în cont cu suma de 890 973 lei,
aferentă lipsurilor de mărfuri constatate în rezultatul inventarierii,
precum și anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 114 din 05
aprilie 2018 emisă în procedura prealabilă și încasarea cheltuielilor de
judecată în sumă de 8 750 de lei. Suplimentar, la 18 noiembrie 2020,
SC „Loial-DT” SRL a depus cerere de concretizare a pretențiilor din
acțiune, solicitând și constatarea că Serviciul Fiscal de Stat și-a exercitat
arbitrar și abuziv dreptul său discreționar de a efectua controlul fiscal și
întinderea acestuia, precum și că nu a luat în considerare toate faptele
relevante aferente activității sale, ignorând toate probele ce
demonstrează efectuarea cheltuielilor pe care organul fiscal le-a
calificat ca fiind nedeductibile.
Fiind investită cu soluționarea cauzei în fond, Judecătoria
Chișinău, sediul Râșcani prin încheierea din 15 decembrie 2018 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Central a dispus scoaterea de pe rol a
acțiunii depuse de SC „Loial-DT” SRL, în partea ce ține de anularea
sumei de 30 185 de lei defalcări în fondul creării mijloacelor pentru
finanțarea sistemului de documente normative în construcții (pct. I
liniuța a III-a din partea decisivă a deciziei nr. 21 din 24 ianuarie 2018)
și a sumei de 11 231 de lei, majorare de întârziere aplicată pentru
neachitarea în termen a defalcărilor în fondul creării mijloacelor pentru
finanțarea sistemului de documente normative în construcții (pct. II lit.
a) liniuța a III-a din partea decisivă a deciziei nr. 21 din 24 ianuarie
2018), din motiv că reclamanta în această partea nu a respectat
procedura de soluționare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară.
29
Prin hotărârea din 10 iunie 2021, Judecătoria Chișinău, sediul
Râșcani a anulat parțial decizia nr. 21 din 24 ianuarie 2018 asupra
cazului de încălcare a legislației comisă de SC „Loial-DT” SRL, după
cum urmează: pct. I, în partea ce ține de încasarea la buget a sumelor de
319 461 de lei ce constituie impozitul pe venit din activitatea de
întreprinzător diminuat în perioadele fiscale A/2013-A/2016 și 1 142
962 de lei TVA diminuat; pct. II, în partea ce ține de aplicarea majorării
de întârziere în sumă de 4 079 de lei pentru neachitarea în termen a
impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător și în sumă de 418
915 lei pentru neachitarea în termen a TVA diminuată; pct. III, în partea
ce ține de aplicarea amenzilor: în sumă de 95 838 de lei, în mărime de
30%, pentru diminuarea impozitului pe venit din activitatea de
întreprinzător, în sumă de 342 887 de lei, în mărime de 30% pentru
diminuarea TVA, în sumă de 22 043 de lei pentru plata incompletă a
impozitului pe venit în rate și în sumă de 7 000 de lei pentru prezentarea
cu informații neautentice a declarațiilor cu privire la impozitul pe venit
pentru A/2013-A/2016, declarațiile privind TVA pentru perioadele
fiscale 11/2013, 12/2013, 04/2014, 06/2014, 09/2014-12/2014,
03/2015-07/2017; pct. IV, în partea ce ține de ajustarea în declarația
privind TVA pentru perioada fiscală L/11/2017 spre micșorare TVA
spre trecere în cont cu suma de 890 973 de lei, aferentă lipsurilor de
mărfuri constatate în rezultatul inventarierii. De asemenea, prima
instanță a anulat decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 114 din 05 aprilie
2018, emisă în procedura prealabilă. Suplimentar, s-a încasat din contul
Serviciului Fiscal de Stat în beneficiul SC „Loial-DT” SRL cheltuielile
de judecată în sumă de 8 750 de lei (f.d. 204, 208-219, vo. 7).
Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 16 iunie
2021, Serviciul Fiscal de Stat a depus apel.
Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău prin
decizia din 10 mai 2022 a respins apelul depus de Serviciul Fiscal de
Stat și a menținut hotărârea din 10 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani.
Instanța de apel a apreciat ca fiind legală și întemeiată hotărârea
primei instanțe de admitere a acțiunii depuse de SC „Loial-DT” SRL,
concluzionând că normele speciale prevăzute de Codul fiscal, acordă
dreptul subiectului impozabil la trecerea în cont a T.V.A. achitate sau
care urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate dacă
dispune de factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate pe
care a fost achitată ori urmează a fi achitată T.V.A.
Instanța de apel a stabilit că reclamanta/intimată SC „Loial-DT”
SRL a trecut în cont T.V.A. în baza facturilor de cumpărare a mărfurilor
și serviciilor eliberate de vânzători/furnizori și prestatori servicii.
Facturile care au stat la baza trecerii în cont a cheltuielilor efectuate sunt
30
acte valabile, iar în baza facturilor fiscale ultima a efectuat achitări în
buget a T.V.A. pentru bunurile și servicii procurate. Mai mult, Serviciul
Fiscal de Stat a efectuat controlul fiscal la SRL „Led House”, fapt
constatat din actul de control nr. 5-685324, prelungit pe formularul nr.
5-685325 din 08 decembrie 2017, constatând lucrările efectuate la
depozitul SC „Loial-DT” SRL, situat în mun. Chișinău, șoseaua
Muncești, nr. 364 și livrările efectuate reclamantei în baza facturilor
fiscale. Copiile facturilor, actelor de executare a lucrărilor, contractelor
și anexelor sunt anexate la dosarul administrativ prezentat de Serviciul
Fiscal de Stat (mapa 1). La fel, Serviciul Fiscal de Stat a efectuat control
fiscal și la SRL „Rolplast Service”, fapt constatat din actul de control
nr. 3-567001 din 27 noiembrie 2017.
Instanța de apel a remarcat că nici în cadrul examinării cauzei
în instanța de fond și nici la examinarea cauzei în ordine de apel,
Serviciul Fiscal de Stat nu a demonstrat prin probe concludente și
pertinente, netemeinicia trecerii în cont a T.V.A. de către contribuabilul
SC „Loial-DT” SRL.
Nici inspectorii fiscali în actul de control nu au reflectat în
temeiul căror probe și procedee au stabilit netemeinicia trecerii în cont
a T.V.A. de către contribuabilul SC „Loial-DT” SRL în baza facturilor
fiscale și documentelor prezentate, or, la examinarea cauzei s-a
constatat cu certitudine că reclamanta a efectuat achitarea la buget a
T.V.A. în baza facturilor fiscale valabile.
Instanța de apel a dedus că concluzia expusă în decizia
contestată este neîntemeiată și contravine legii, deoarece acuzația de
necalculare a TVA în legătură cu livrarea de marfă decurge din
calificarea eronată a materialelor publicitare ca fiind marfă. Or, prin
noțiunea de marfă potrivit art. 93 din Codul fiscal se are în vedere:
„Rezultat al muncii sub formă de articole, mărfuri de larg consum și
produse cu destinație tehnico-economică, clădiri, construcții și alte
bunuri imobiliare”. Prin urmare, la catalogarea unor consumuri de
active ale contribuabilului, plătitor de TVA, ca fiind livrări de marfa cu
titlu gratuit, inițial urma a fi apreciat/determinat, dacă activul dat
corespunde noțiunii de marfă, expusa în art. 93 din Codul fiscal și apoi
să fie clarificat dacă transmiterea mărfii cu titlu gratuit către terțe
persoane poate fi calificată ca livrarea de marfă, și respectiv dacă este
necesar de a fi sau nu calculată TVA.
Instanța de apel a apreciat justificative argumentele reclamantei
precum că astfel de active cum ar fi: buclatele, broșurile, cartelele de
vizita, plicurile, și alte asemenea active, nu corespund noțiunii de
„marfă”, întrucât în activitatea SC „Loial-DT” SRL acestea nu sunt
articole (obiecte care se vând în comerț), mărfuri de larg consum
(produse ale industriei ușoare sau alimentare care răspund necesităților
31
individuale ale oamenilor și prin folosirea cărora nu rezultă produse
noi), produse cu destinație tehnico-economica, clădiri, construcții și alte
bunuri imobiliare. Toate aceste active nu prezintă interes material
pentru persoanele care le-a primit, și poartă exclusiv caracter
informațional. Situația în care aceste active, care poartă exclusiv
caracter informațional și sunt distribuite potențialilor clienți, poate fi
echivalata cu serviciile de publicitate, pe care le prestează SC „Loial-
DT” SRL sie însăși, or, inspectorii fiscali nu cataloghează și serviciile
de publicitate procurate ca fiind distribuite gratis potențialilor clienți.
Mai mult ca atât, în conformitate cu SNC „Cheltuieli”, costul
materialelor utilizate în procesul de comercializare a mărfurilor
(ambalare, etichetare, păstrare, deservire, etc.) sunt incluse în
componenta cheltuielilor de distribuție. Afară de aceasta, din
Nomenclatorul cheltuielilor de distribuire conform aceluiași SNC
rezultă că se stabilește de către entitate, în funcție de particularitățile
activității acesteia, iar pentru SC „Loial-DT” SRL sacoșele reprezintă o
cheltuială materiala a procesului de deservire a clienților.
Instanța de apel a apreciat ca fiind eronate concluziile organului
fiscal în decizia de sancționare fiscală precum că de la consumul acestor
active ar trebui să se calculeze TVA ca și în cazul unei livrări de marfa.
Drept urmare, instanța de apel a considerat ca fiind juste
argumentele reclamantei că la capitolul TVA este evidentă netemeinicia
dispozițiilor Serviciului Fiscal de Stat în partea ce ține de încasarea la
buget a sumelor de 1 142 962 de lei (841 473 lei + 202 837 lei ) ca TVA
diminuată (pct. I din Decizia nr. 21 din 24.01.2018).
Din cele constatate, instanța de apel a concluzionat asupra
netemeiniciei deciziei nr. 21 din 24.01.2018 și în partea ce ține de
aplicare a majorării de întârziere în sumă de 418 915 lei pentru pretinsa
neachitare în termen a TVA diminuată (pct. II), precum și în partea ce
ține de aplicarea amenzilor de 342 887 de lei pentru diminuarea TVA
(pct. III).
Referitor la dispoziția de ajustare în declarația privind TVA
pentru perioada fiscală L/11/2017 spre micșorare a TVA spre trecere în
cont cu suma de 890 973 de lei, aferentă lipsurilor de mărfuri constatate
în rezultatul inventarierii, instanța de apel a reținut că decizia contestată
în această parte, la fel, este neîntemeiată, deoarece contravine
prevederilor Codului fiscal.
Instanța de apel a apreciat neîntemeiată concluzia SFS precum
că conform art. 102 alin. (4) din Codul fiscal nu se permite trecerea în
cont a TVA în sumă de 890 973 de lei aferenta lipsurilor stabilite, or,
Codul fiscal stipulează expres pentru care lipsuri nu se permite trecerea
în cont, și anume: care au fost sustrase sau care au constituit pierderi
supranormativ conform legislației.
32
La fel, instanța de apel a considerat eronată decizia organului
fiscal de a priva SC „Loial-DT” SRL de dreptul de a trece TVA în cont
în condițiile în care ultima corespunde întocmai prevederilor art. 102
alin. (7) din Cod fiscal, care stipulează că, livrarea, în privința căreia se
permite trecerea în cont a T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitate
pe valorile materiale, serviciile procurate, trebuie să fie efectuată
subiectului impozabil de către furnizorul care a eliberat factura fiscală
(eliberată în modul stabilit de Ministerul Finanțelor sau imprimată cu
aplicarea seriei și numărului atribuit de Serviciul Fiscal de Stat
subiectului care își exercită dreptul la imprimarea de sine stătător a
facturilor fiscale) sau să fie importată de către subiectul impozabil. Cu
atât că, potrivit Regulamentului cu privire la inventariere nr. 60 din
29.05.2012, se permite compensarea reciprocă a plusurilor cu lipsuri
pentru aceeași perioadă de gestiune, același gestionar, aceeași
subdiviziune și la aceeași denumire, și în cazul când se transmit bunuri
de la un gestionar la altul fără întocmirea documentelor primare.
În contextul reținut, instanța de apel a rezumat că, dispunând
micșorarea TVA spre trecere în cont cu suma de 890 973 de lei, aferentă
lipsurilor de mărfuri constatate în rezultatul inventarierii, SFS nu
recunoaște contribuabilului SC „Loial-DT” SRL dreptul de a efectua
compensarea. Or, în rezultatul compensării, suma TVA spre trecere în
cont, aferentă lipsurilor de mărfuri constatate va fi cu totul alta, iar suma
de 890 973 de lei este eronată și neîntemeiat indicată de SFS în decizia
contestată.
Instanța de apel nu a reținut argumentele Serviciului Fiscal de
Stat precum că decizia nr. 114 din 05.04.2018 nu reprezintă un act
administrativ individual, ci rezultatul reexaminării acțiunilor
funcționarilor fiscali, deoarece decizia respectivă a fost emisă în
rezultatul examinării cererii prealabile depusă de SC „Loial-DT” SRL,
prin urmare, anularea acesteia de către instanța de judecată nu
contravine legii.
Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu
prevederile aplicabile la caz și criticile aduse de recurent, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că soluția și concluziile
instanței de apel sunt pripite, nefiind elucidate cu suficientă claritate
toate circumstanțele importante ale cauzei, decizia conținând o
motivare superficială, limitându-se la constatări generalizate contrar
prevederilor art. 219 alin. (1) – (3) din Codul administrativ, și art. 239,
241 din Codul de procedură civilă, care impun în mod obligatoriu ca
hotărârea să fie motivată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că
instanța de apel în decizia contestată s-a expus parțial asupra temeiniciei
și legalității actelor administrative contestate, în special, numai în partea
33
dreptului la trecerea în cont a TVA de către contribuabilul SC „Loial-
DT” SRL, în rest, la aspectele ce țin de diminuarea impozitului pe venit
din activitatea de întreprinzător în suma de 319 461 de lei, TVA - în
sumă de 1 142 962 de lei, instanța de apel nu s-a expus și nu a motivat
prin ce probe și-a întemeiat concluziile privitor la circumstanțele, care
au fost stabilite prin actul de control fiscal efectuat la fața locului și care
au dus la diminuarea impozitelor la bugetul de stat, precum și nu sunt
invocate argumentele de respingere a probelor prezentate de SFS.
De fapt, instanța de apel în mod superficial și formal a examinat
cauza, fără a pătrunde în esența speței și argumentelor invocate în apelul
declarat de Serviciul Fiscal de Stat, oferind o motivarea selectivă în
susținerea deciziei adoptate, prin ignorarea circumstanțelor, care sunt în
defavoarea contribuabilului, iar argumentele prezentate de organul
fiscal nu a fost examinate și apreciate de către instanță.
La acest aspect, Completul de judecată reține că după cum
rezultă din lucrările dosarului, în urma examinării materialelor
controlului, s-a stabilit faptul că, SC „Loial-DT” SRL neîntemeiat a
atribuit la deduceri: cheltuielile în sumă de 300 000 lei, în perioada
fiscală A/2013, aferente locațiunii depozitului amplasat pe adresa mun.
Chișinău, șos. Muncești, nr. 364, constatându-se că acesta nu a fost
utilizat în activitatea de întreprinzător.
După cum s-a stabilit în rezultatul controlului depozitul
menționat a fost luat în locațiune de la persoana fizică Margarita
Deordița (care este și fondator al persoanei juridice SRL ,,Loial-DT”),
în baza contractului nr. 01/06-2012 din 01.06.2013.
În cadrul controlului, inspectorii fiscali au constatat că în
perioada fiscală A/2013 în depozitul de pe șos. Muncești, nr. 364, nu s-
a depozitat nimic. Din datele evidenței contabile la depozitul respectiv,
începând cu anul 2013, nu s-a păstrat niciun bun material.
Neavând venit de la utilizarea depozitului, cheltuielile aferente
serviciilor de locațiune, primite de la Margarita Deordița (fondator și
conducător al persoanei juridice SC ,,Loial-DT” SRL), drept consecință
inspectorii fiscali au concluzionat că cheltuielile aferente locațiunii
depozitului menționat nu sunt deductibile în baza art. 24 alin. (3) din
Codul fiscal.
La acest aspect, instanța de recurs reține că potrivit art. 24 alin.
(3) din Codul fiscal (aplicabile litigiului), nu se permite deducerea
pierderilor în urmă vânzării sau schimbului proprietății, îndeplinirii
lucrărilor și prestării serviciilor, efectuate, în mod direct sau mijlocit,
între persoanele interdependente.
Reieșind din prevederile art. 12 pct. 11) din Codul fiscal, pct. 36
din Regulamentul cu privire la determinarea obligațiilor aferente
impozitului pe venit, Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 77/2008,
34
deducere constituie suma care, la calcularea venitului impozabil, se
scade din venitul brut al contribuabilului conform prevederilor
legislației fiscale.
Potrivit art. 24 alin. (1) și alin. (8) din Codul fiscal, pct. 39 lit.
a) din Regulament, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și
necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei
fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.
Cheltuielile ordinare și necesare reprezintă cheltuielile,
caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activități de
întreprinzător, fără de care este imposibil de a face business, care sunt
definite atât cu indici calitativi, cât și cu indici cantitativi.
Prin urmare, deducerea cheltuielilor se efectuează doar în
condițiile nominalizate supra.
În contextul enunțat, instanța de apel nu a verificat în raport cu
constatările inspectorilor fiscali și cadrului legal în vigoare, dacă
intimata SC „Loial-DT” SRL corect a atribuit la deduceri cheltuielile în
sumă de 300 000 de lei, care în viziunea organului fiscal nu pot fi
calificate ca ordinare și necesare aferente activității de întreprinzător,
precum și dacă aceste deduceri au fost excluse corect în rezultatul
controlului.
De asemenea, instanța de apel nu s-a expus în privința
cheltuielilor în sumă de 2 362 178 de lei, dintre care în perioadele
fiscale: A/2013 în sumă de 551 795 lei; A/2014 în sumă de 890 632 lei;
A/2015 în sumă de 892 251 lei și A/2016 în sumă de 27 500 lei,
reflectate și în Actul de control nr. 3-567001 din 27.11.2017 (întocmit
în rezultatul controlului fiscal prin contrapunere efectuat la SRL
,,Rolplast Service”) (f.d. 224-224a, vol. 6), și anume: aferente
lucrărilor/serviciilor de reparație și deservire a rețelelor de canalizare,
în sumă de 872 563 lei (A/2013 – 486 170 lei, A/2014 – 386 393 lei) și
în sumă de 535 616 lei (A/2015 - 458 669 lei, A/2014 – 49 447 lei,
A/2016 – 27 500 lei), documentate de către SRL ,,Rolplast Service”
către SC ,,Loial-DT” SRL și reflectate în actul de control nr. 3-567001
din 27.11.2017, care în rezultatul controlului fiscal s-a stabilit că aceste
lucrări și servicii de fapt nu au fost executate.
Astfel, în baza contractelor nr. 0012/П/2013 din 01.10.2013 cu
anexa nr. 1 (privind îndeplinirea lucrărilor de reparație) și nr.
0012/П/2013/3 din 01.10.2013 (privind îndeplinirea lucrărilor privind
deservirea instalațiilor de canalizare), încheiate de SC ,,Loial-DT” SRL,
SRL ,,Rolplast Service” urma să presteze servicii de reparație și
deservire a rețelelor de canalizare, documentate prin următoarele facturi
fiscale și acte de îndeplinire a lucrărilor (JJ 0706674 din 15.11.2013, JJ
0706675 din 18.11.2013, JJ 0706676 din 20.11.2013, JJ 0706678 din
26.11.2013, JJ 0706679 din 27.11.2013, FB 4614847 din 30.12.2013,
35
FB 4614848 din 31.12.2013, FB 4614849 din 31.12.2013) (f.d.56-57,
61-63, 94, 96, 98, 100, 102, 104, 106, 108, vol. 2).
Totodată, în baza contractului nr. 0012/П/2013/2 din
01.10.2013 cu anexa nr. 1 (privind îndeplinirea lucrărilor de
construcție), încheiat cu SC ,,Loial-DT” SRL, SRL ,,Rolplast Service”
urma să efectueze servicii de construcție/reconstrucție a bunului imobil,
situat pe adresa mun. Chișinău, șos. Muncești, nr. 364, documentate
prin facturile fiscale (FB 5910885 din 28.04.2014, FB 5910886 din
30.04.2014, FB 5910901 din 19.05.2014, FB 5910902 din 22.05.2014,
FB 5910903 din 26.05.2016, FB 5910893 din 25.06.2014, FB 5910932
din 28.11.2014, FB 5910931 din 28.11.2014, FB 5910934 din
29.11.2014, FB 5910935 din 29.11.2014, FB 5910933 din 29.11.2014,
FB 5910936 din 29.11.2014, FB 5910957 din 30.12.2014) (f.d.58-60,
110, 112, 116, 118, 120, 122, 124, 126, 128, 130, 132, 134, 136, vol.
2).
Aici, Completul de judecată reține că potrivit art. 12 pct. 11) din
Codul fiscal, pct. 36 din Regulamentul cu privire la determinarea
obligațiilor aferente impozitului pe venit, Anexa nr. 1 la Hotărârea
Guvernului nr. 77/2008, deducere constituie suma care, la calcularea
venitului impozabil, se scade din venitul brut al contribuabilului
conform prevederilor legislației fiscale.
Totodată, art. 24 alin. (1) și alin. (8) din Codul fiscal, pct. 39 lit.
a) din Regulament, stipulează că se permite deducerea cheltuielilor
ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul
perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.
Prin urmare, cheltuielile ordinare și necesare - reprezintă
cheltuielile, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de
activități de întreprinzător, fără de care este imposibil de a face
business, care sunt definite atât cu indici calitativi, cât și cu indici
cantitativi.
Inspectorii fiscali în cadrul controlului au constatat că actele de
îndeplinire a lucrărilor/reparației la subdiviziunile SC ,,Loial-DT” SRL
(secții comerciale, magazine, buticuri, depozit), aferente lucrărilor de
reparație/deservirea instalațiilor de canalizare/de construcție, au un
conținut general, fiind întocmite, fără a fi indicate costurile,
directe/indirecte și alți indicatori calitativi și cantitativi privind
reparația/lucrările care au fost efectuate, contrar prevederilor pct. 18-29
din Standardele Naționale de Contabilitate 11 ,,Contractele de
construcție” (aprobat prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 16 din
29.01.1999), Anexei nr. 1 la SNC ,,Contracte de construcții” (aprobat
prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013).
Se reține că Standardele Naționale de Contabilitate 11
,,Contractele de construcție”, prevăd costurile directe și indirecte
36
aferent lucrărilor de reparație, care în viziunea organului fiscal urmau a
fi respectate de intimată. Or, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea
contabilității nr. 113/2007, Standarde Naționale de Contabilitate
constituie standarde și interpretări, bazate pe directivele Uniunii
Europene și pe I.F.R.S. (în continuare – SNC), elaborate și aprobate de
Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, care stabilesc reguli
generale obligatorii privind ținerea contabilității și raportarea
financiară. De asemenea, art. 7 din Legea contabilității nr. 113/2007,
statuează că, standardele de contabilitate constituie baza ținerii
contabilității și raportării financiare de către entități și sunt parte
componentă a cadrului juridic al Republicii Moldova. Pentru entitate,
standardele de contabilitate sunt obligatorii și acestea se selectează
potrivit art. 4.
Distinct, art. 19 alin. (1), alin. (6) lit. e) și f) din Legea
contabilității nr. 113/2007 statuează că, faptele economice se
contabilizează în baza documentelor primare și centralizatoare.
Documentele primare întocmite vor conține elemente obligatorii
precum: e) conținutul faptelor economice; f) etaloanele cantitative și
valorice în care sunt exprimate faptele economice. Factura este
documentul primar care trebuie să certifice producerea unui fapt
economic.
Prin urmare, în situația în care intimatei i s-a imputat că lucrările
de reparație /deservirea instalațiilor de canalizare/de construcție nu pot
fi definite cu indici calitativi și cantitativi, în corespundere cu pct. 39
din Regulamentul cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente
impozitului pe venit, care stipulează că în componența deducerilor se
includ cheltuielile ordinare și necesare, caracteristice pentru gestionarea
anumitor tipuri de activități de întreprinzător, fără de care este imposibil
de a face business, care sunt definite atât cu indici calitativi, cât și cu
indici cantitativi. Or, în actele de îndeplinire a lucrărilor sunt indicate
aceleași tipuri de lucrări, se repetă de mai multe ori la aceleași
subdiviziuni, materialele casate fiind cu totul diferite (de ex. actul nr. 1
din 15.11.2013, actul nr. 2 din 18.11.2013, actul nr. 1 din 29.11.2014),
nefiind argumentată documentar necesitatea și efectuarea de facto a
acestei reparații. Circumstanțe asupra cărora instanța de apel nu s-a
expus.
Afară de acesta, din constatările inspectorilor fiscali potrivit
datelor registrelor mașinii de casă și control (MCC), înregistrate la
subdiviziunile SC ,,Loial-DT” SRL, la care s-a documentat efectuarea
lucrărilor de reparație (secții comerciale, buticuri), în perioada
octombrie-decembrie 2013 și iunie, noiembrie și decembrie 2014
(perioadele în care s-au documentat lucrările), acestea au activat în toate
zilele, fapt ce a permis organului fiscal de a conchide neefectuare
37
lucrărilor de reparație în realitate (ex.: teracota din afara buticului și în
interiorul acestuia, care se află în cadrul centrului comercial „Elat”,
„Sun City”, „Soiuz”, care au suprafața podelei comune pe tot etajul, este
una și aceeași, fapt ce confirmă neefectuarea lucrărilor de reparație,
indicate în actul de îndeplinire a lucrărilor), constatările respective au
fost întărite prin pozele realizate în timpul controlului (f.d. 148152, vol.
4).
În contextul enunțat, Completul de judecată atestă că instanța de
apel a omis să se expună și în privința circumstanțelor constatate de
către inspectorii fiscali în cadrul controlului cu privire la corectitudinea
deducerii cheltuielilor în sumă 2 362 178 de lei aferent
lucrărilor/serviciilor de reparație și deservire a rețelelor de canalizare,
fapt ce a rămas neelucidat dacă lucrările menționate, în realitate, au fost
sau nu efectuate, respectiv nu s-a constatat dacă deducerile
nominalizate corect au fost atribuite la cheltuieli ordinare în cadrul
activității de întreprinzător.
Referitor la cheltuielile materiale în sumă totală de 17 500 de lei
aferente costului roletelor, în perioada fiscală A/2013, procurate la
26.11.2013, în baza facturii fiscale seria JJ nr.0706678 din 26.11.2013
și atribuite la deduceri în aceeași perioadă fiscală - A/2013 sub formă
de cheltuieli materiale, efectuate la subdiviziunea entității (f.d. 100, vol.
2).
În cadrul controlului, inspectorii fiscali au stabilit că în baza
facturii fiscale seria JJ nr. 0706678 din 26.11.2013, costul roletelor în
sumă de 17 500 de lei au fost reflectate de către SC ,,Loial-DT” SRL în
evidența contabilă la intrări prin formula contabilă: „Dt 211 ,,Materiale”
„Ct 521 ,,Datorii comerciale curente”. La aceiași dată - 26.11.2013,
intimata casează roletele în cauză, procurate în aceeași zi, prin
reflectarea în evidența contabilă a operațiunii prin formula contabilă:
„Dt 713 ,,Cheltuieli administrative” „Ct 211 ,,Materiale”.
Totodată, în cadrul controlului fiscal la fața locului, la secția
comercială – magazin, situat în mun. Chișinău, str. Cuza Vodă, nr. 24,
s-a constatat că în realitate roletele nu au fost instalate la subdiviziunea
entității. Mai mult, roletele menționate conform legislației în vigoare
sunt din categoria de mijloace fixe, valoarea lor este mai mare de 6000
de lei (plafonul în cazul în care bunurile utilizate în activitatea de
întreprinzător sunt calificate ca mijloace fixe), drept consecință organul
fiscal a dedus că roletele nu puteau fi trecute la deduceri.
Suplimentar, conform facturii fiscale JJ nr. 0706678 din
26.11.2013 (f.d. 100-101, vol. 2), prezentată de furnizor SRL „Rolplast
Service”, în boxa 10.2 (unitatea de măsură) este indicată o unitate, iar
în factura fiscală prezentată de intimată în aceiași boxă sunt indicate 10
unități, fapt ce creează suspiciuni privitor la pasibila
38
corectare/falsificare în factura fiscală în scopul de a le casa la cheltuieli
și a le deduce în scopuri fiscale.
În contextul enunțat, instanța de apel nu a stabilit dacă
cheltuielile respective pot fi considerate ordinare și necesare suportate
exclusiv în cadrul activității de întreprinzător și dacă bunul respectiv
constituie „mijloc fix”, în situația în care în evidența contabilă a
subdiviziunii SC ,,Loial-DT” SRL, la categoria mijloace fixe, roletele
indicate lipsesc.
Referitor la cheltuielile în sumă de 206 667 de lei aferente
articolelor din aluminiu, atribuite la deduceri în perioada fiscală A/2014
sub formă de cheltuieli materiale efectuate la șapte secții comerciale.
De asemenea, în timpul controlului fiscal s-a stabilit că în
perioada fiscală A/2014, construcțiile din aluminiu au fost primite în
baza facturii fiscale seria FB 5910957 din 30.12.2014, fiind reflectate
în evidența contabilă la intrări prin formula contabilă „Dt 211 Ct 521”
și, tot în aceeași zi, la 30.12.2014, casate „Dt 713 Ct 211” în sume a
câte 29 523,81 lei, la șapte secții comerciale (buticuri, magazine) (f.d.
128, vol. 2). Inspectorii fiscali au considerat că în realitate, construcțiile
din aluminiu de fapt constituie ferestrele aferente bunului imobil situat
pe adresa: mun. Chișinău, șos. Muncești, nr. 364, construcția căruia se
efectua în baza contractului nr. 0012/П/2013/2 din 01.10.2013 (f.d. 58-
60, vol. 2). Totodată, în boxa nr. 5 a facturii fiscale FB 5910957 din
30.12.2014, locul descărcării este indicat: șos. Muncești, nr. 364, în
timp ce casarea acestor materiale a fost efectuată la buticuri și magazine
luate în locațiune. Din cele stabilite, organul fiscal a considerat că
articolele din aluminiu reprezintă ferestre instalate la depozitul
amplasat în mun. Chișinău, șos. Muncești, nr. 364 și, respectiv, acestea
urmau a fi reflectate la majorarea bazei valorice a obiectului.
Din cele reținute, Completul de judecată atestă că instanța de
apel nu a elucidat dacă cheltuielile menționate pot sau nu fi considerate
ordinare și necesare suportate exclusiv în cadrul activității de
întreprinzător.
Referitor la cheltuielile aferente lucrărilor/serviciilor de
reparație, de montare de rețele și deservire la subdiviziunile
întreprinderii, documentate de către SRL ,,Led House” către SC
,,Loial-DT” SRL în sumă de: 290 212 lei și în sumă de 168 457 de lei
pentru perioada fiscală A/2015, în sumă de 49 447 lei în perioada fiscală
A/2014, în sumă de 27 500 de lei în perioada fiscală A/2016.
În partea ce ține de cheltuielile în sumă de 290 212 lei, în cadrul
controlului fiscal prin contrapunere efectuat la SRL ,,Led House” cu
privire la relațiile economico-financiare cu intimata (actul de control
nr. 5-685324 din 08.12.2017, prelungit pe formularul nr. 5685325) (f.d.
221-223a, vol. 6), inspectorii fiscali au constatat circumstanțe care în
39
viziunea acestora atestă faptul neexecutării de facto a acestor lucrări și
servicii (de ex. constatarea lipsei în evidența contabilă a materialelor
indicate în actele de îndeplinire a lucrărilor respective și a actelor de
trecere la consumuri/cheltuieli a costurilor acestor materiale, întocmirea
actelor de îndeplinire a lucrărilor practic identice, din care materiale de
facto în evidența contabilă existau doar pentru un act de îndeplinire a
lucrărilor) (vol. VI).
Referitor la cheltuielile în sumă de 49 447 de lei în perioada
fiscală A/2014 și în sumă de 168 457 de lei pentru perioada fiscală
A/2015, la fel, în cadrul controlului fiscal prin contrapunere menționat,
sau stabilit circumstanțe ce atestă faptul neexecutării în realitate a
lucrărilor/serviciilor (de ex.: la lucrările documentate la o valoare
majoră-de zeci de mii de lei, au fost utilizate materiale de câteva sute
de lei, lipsa cadrelor angajate și specializate în domeniul lucrărilor
respective).
Referitor la cheltuielile în sumă de 27 500 de lei, aferente
lucrărilor de exploatare și deservire a transformatorului, documentate
de SRL ,,Led House” (care nu are angajați în acest domeniu), la fel, s-
a dedus că actele de îndeplinire a lucrărilor respective sunt întocmite cu
un conținut general, fără a fi indicate costurile directe și alți indicatori
calitativi și cantitativi privind lucrările efectuate.
Referitor la cheltuielile aferente: serviciilor de consulting
,,tehnologia vânzărilor efective”, în perioada fiscală A/2013 în sumă de
48 125 lei, în perioada fiscală A/2014 în sumă de 48 125 lei și în
perioada fiscală A/2015 în sumă e 144 375 lei, documentate de către
SRL ,,Fitness-Com” (în baza facturilor fiscale FA 1993528 din
28.05.2013, FA2097510 din 28.06.2013, FA 2351051 din 31.03.2014,
FA 4046472 din 30.11.2015, FA 4046494 din 31.12.2015 și actelor de
confirmare a executării serviciilor din 28.05.2013 din 28.06.2013, din
31.03.2014, din 30.11.2015) (f.d. 64, 66, 70-83, vol. 2; f.d. 201, 203,
205, 209, 211, vol.6); lucrărilor de deservire tehnică specială a rețelelor
de canalizare, în perioada fiscală A/2015 în sumă de 289 207 lei,
documentate de către SRL ,,Planta” (în baza facturii fiscale CN
0518687 din 27.03.2015 și actului de îndeplinire a lucrărilor
CN0518687 din 27.03.2015) (f.d. 84-85, vol. 2); serviciilor
merceologie, logistică, în perioada fiscală A/2014 în sumă de 200 000
lei, documentate de către SRL ,,Dom Design & Co” (unicul fondator și
conducător, fiind Margarita Deordița, care este inclusiv și fondatorul
și conducătorul SC ,,Loial-DT” SRL) în baza facturilor WI 3570376 din
30.11.2014 și actului de primire a serviciilor nr. WI 3570376 din
30.11.2014, facturii WI 3570377 din 22.12.2014 și actului de primire a
serviciilor nr. WI 3570377 din 22.12.2014 (f.d. 86-93, vol. 2; f.d. 214-
215, 218 vol. 6).
40
În cadrul controlului fiscal, s-a constatat că actele de îndeplinire
a lucrărilor, primire a serviciilor menționate, au un conținut general și
anume, nu conțin date concrete cu privire la conținutul serviciului, iar
intimata SC ,,Loial-DT” SRL nu a prezentat probe justificative, care ar
dovedi că aceste procurări/servicii au fost efectuate în cadrul
desfășurării activității de întreprinzător.
În rezultatul controlului, inspectorii fiscali au conchis că
cheltuielile menționate nu pot fi calificate ca cheltuieli ordinare și
necesare, caracteristice pentru gestionarea activități de întreprinzător a
SC „Loial-DT” SRL, fără de care este imposibil de a face business și,
respectiv, acestea au fost excluse de la deduceri în rezultatul
controlului.
Afară de aceasta, documentele primare ale furnizorilor și în
evidența contabilă a întreprinderii nu coincide, fiind indicate în
documentele primare și în evidența contabilă a SC ,,Loial-DT” SRL mai
multe unități, decât în facturile fiscale ale furnizorilor.
Toate aceste circumstanțe nu au fost elucidate de instanța de
apel și nu a dat apreciere înscrisurilor probatorii menționate supra.
Dat fiind cele reținute, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție constată că instanța de apel nu a elucidat și nu a clarificat
dacă a avut loc diminuarea impozitului pe venit: pentru perioada fiscală
A/2013, cu 1 022 015 lei (300 000 lei+486 170 lei+17 500 lei+48 125
lei)x12%); pentru perioada fiscală A/2014, cu 106 876 lei (386 393
lei+206 667 lei+49 447 lei+48 125 lei+200 000)x12%); pentru perioada
fiscală A/2015, cu 107 070 lei (290 212 lei+168 457 lei+144 375
lei+289 207 lei)x12%); și pentru perioada fiscală A/2016, cu 3 300 lei
(27 500x12%). În situația în care, organul fiscal invocă că
contribuabilul a inclus intenționat date eronate în documentele primare
primite de la furnizori cu scopul trecerii costului bunurilor la cheltuieli
și drept consecință, a avut loc diminuarea TVA în sumă de 1 142 962
lei și respectiv, a impozitului pe venit în sumă de 319 461 lei.
Potrivit art. 102 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul achitării
T.V.A. la buget, subiecților impozabili, înregistrați în calitate de
plătitori ai T.V.A., li se permite trecerea în cont a sumei T.V.A. achitate
sau care urmează a fi achitate furnizorilor plătitori ai T.V.A. pe valorile
materiale, serviciile procurate pentru efectuarea livrărilor impozabile în
procesul desfășurării activității de întreprinzător.
Cu referire la argumentul instanței de apel privind diminuarea
T.V.A. și micșorarea T.V.A. spre trecere în cont, Completul de judecată
reține că în rezultatul controlului inspectorii fiscali au stabilit că SC
„Loial-DT” SRL neîntemeiat a trecut în cont T.V.A. în sumă totală de
841 473 lei, aferentă serviciilor/lucrărilor de reparație, construcție,
lucrări inginerești, constatându-se, că acestea nu au fost efectuate de
41
facto și în sumă totală de 98 653 lei, inclusiv: 9 625 lei - servicii de
consulting „tehnologia vânzărilor efective” și 57 841 lei - servicii de
deservire tehnică specială a rețelelor de canalizare, nefiind prezentate
dovezi că aceste procurări au fost utilizate în cadrul desfășurării
activității de întreprinzător.
La acest aspect, instanța de apel a ignorat să verifice dacă SC
„Loial-DT” SRL a avut dreptul de a trece în cont sumele T.V.A.
menționate, respectiv, în situația în care prin decizia nr. 21 din
24.01.2018, a fost exclusă din trecerea în cont T.V.A. în sumă de 940
126 de lei.
Totodată, dispozițiile art. 95 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal
statuează că, nu constituie obiect impozabil livrarea de mărfuri și
servicii efectuată cu titlu gratuit în scopuri de publicitate și/sau de
promovare a vânzărilor în mărime anuală de 0,2% din venitul din
vânzări obținut pe parcursul anului precedent anului în care se
efectuează această livrare. Iar, dispozițiile art. 93 pct. 3) din Codul fiscal
învederează că, livrare de mărfuri constituie transmitere a dreptului de
proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea lor, schimb,
transmitere gratuită, transmitere cu plată parțială, împrumutul bunurilor
fungibile, cu excepția mijloacelor bănești, achitarea salariului în
expresie naturală, prin alte plăți în expresie naturală, prin
comercializarea mărfurilor gajate în numele debitorului gajist, prin
transmiterea mărfurilor în baza contractului de leasing financiar;
transmitere a mărfurilor de către comitent comisionarului, de către
comisionar cumpărătorului, de către furnizor comisionarului și de către
comisionar comitentului în cadrul realizării contractului de comision.
Afară de aceasta, în rezultatul examinării materialelor
controlului s-a stabilit că SC „Loial-DT” SRL a transmis clienților fără
plată în scopuri de publicitate/promovare a vânzărilor buclete, agende,
broșuri, sacoșe, cartele de vizită, pixuri, plicuri ș.a. în valoare ce
depășește 0,2% din venitul din vânzări obținut pe parcursul anului
precedent anului în care s-au efectuat aceste livrări, nefiind calculată
T.V.A. pe livrările în cauză. Totodată, în rezultatul examinării
materialelor controlului, s-a stabilit că, în cadrul inventarierii stocurilor
de mărfuri la situația din 20.11.2017, s-au constatat plusuri în cantitate
de 67 208 unități și lipsuri în cantitate de 355 556 unități la valoarea de
bilanț de 4 454 863 lei.
La generalizarea rezultatelor inventarierii bunurilor la
subdiviziunile entității, s-a permis compensarea reciprocă a plusurilor
cu lipsuri pentru aceeași perioadă de gestiune, același gestionar, aceeași
subdiviziune și la aceeași denumire, în conformitate cu prevederile pct.
82 din Regulamentul privind inventarierea, aprobat prin ordinul
Ministerului Finanțelor nr. 60 din 29.05.2012. În viziunea organului,
42
fiscal intimata urma să evalueze la valoarea justă și să reflecte în
contabilitate plusurile constatate în rezultatul inventarierii și să ajusteze
(micșoreze) în declarația privind T.V.A. pentru perioada fiscală
L/11/2017, suma T.V.A. pe valorile materiale procurate, aferentă
lipsurilor de mărfuri.
Prin urmare, argumentele Curții de Apel Chișinău precum că
intimata SC „Loial-DT” SRL a avut dreptul la trecerea în cont a T.V.A.,
care a fost achitată la buget, în baza facturilor fiscale de care dispune,
care sunt acte valabile și au stat la baza trecerii în cont a cheltuielilor
efectuate, iar Serviciul Fiscal de Stat nu a dovedit netemeinicia trecerii
în cont a TVA, sunt absolut neîntemeiate, pripite și lipsite de suport
juridic, în situația în care contrar prevederilor art. 22 și art. 219 din
Codul administrativ în coroborare cu prevederile art. 373 din Codul de
procedură civilă, instanța de apel nu a verificat circumstanțele și
raporturile juridice, care au importanță pentru soluționarea justă a
cauzei, care nu au fost stabilite de prima instanță, dar care au importanță
pentru soluționarea cauzei, și fără a da apreciere probelor din dosar.
Cele nominalizate supra, denotă faptul că Curtea de Apel
Chișinău în esență nu s-a expus asupra temeiniciei și legalității actelor
administrative contestate, motivând decizia de admitere a acțiunii în
baza unor constatări generalizate, în lipsa unui control judiciar complet.
În contextul enunțat, instanța de apel nu a elucidat dacă decizia
autorităților fiscale de a impune societății reclamante o ajustare fiscală
și sancțiuni financiare, echivalează cu o ingerință în dreptul ei de a se
bucura pașnic de bunurile sale (a se vedea Buffalo S.R.L. în lichidare v.
Italia, nr. 38746/97, § 32, 3 iulie 2003, „Bulves” AD v. Bulgaria, nr.
3991/03, § 60, 22 ianuarie 2009, și Bežanić și Baškarad v. Croația, nr.
16140/15 și 13322/16, § 60, 19 mai 2022).
Prin urmare, Curții de Apel Chișinău, revenindu-i rolul de
control judiciar, nu a stabilit dacă ingerință organului fiscal a fost
prevăzută de lege și dacă a existat un echilibru just între diferitele
interese în litigiu (a se vedea, de exemplu, Khodorkovskiy și Lebedev v.
Rusia, nr. 11082/06 și 13772/05, §§ 869-870, 25 iulie 2013), ținând
seama în același timp de marja de apreciere largă de care se bucură
Statele în materie fiscală („Bulves” AD, pre-citată, § 63).
În cauza „Bulves” AD (pre-citată), Înalta Curte a concluzionat,
că dreptul companiei reclamante la respectarea bunurilor sale fusese
încălcat. În acea cauză, Curtea a hotărât, printre altele, ținând cont de
faptul că societatea reclamantă își respectase integral obligațiile de
raportare a T.V.A., că ea nu a putut obține respectarea de către furnizor
a obligațiilor sale fiscale și că nu a știut și nici nu ar fi putut ști despre
existența unei fraude fiscale, astfel încât ea nu ar fi trebuit să sufere din
cauza tuturor consecințelor provocate de abaterile comise de către
43
furnizor. Prin urmare, Curtea a considerat că societatea reclamantă în
acea cauză avusese o sarcină specială și exorbitantă, și că nu fusese
produs un echilibru just (a se vedea „Bulves” AD, pre-citată, §71).
Această jurisprudență a fost ulterior confirmată în cauza Euromak
Metal Doo (pre-citată, §§ 45 49) și aplicată și într-o cauză împotriva
Republicii Moldova (Edata-Trans S.R.L. v. Republica Moldova
[comitet], nr. 55887/07, §§ 22-27, 17 martie 2020).
În conjunctură enunțată, permite Completului de judecată al
Curții Supreme de Justiție de a rezuma că instanța de apel nu a efectuat
o apreciere multiaspectuală, completă și nemijlocită probelor
administrate la materialele dosarului întru elucidarea circumstanțelor
cauzei ce pot duce la emiterea unei hotărâri judecătorești întemeiate și
legale, cu respectarea principiului proporționalității reglementat la art.
29 din Codul administrativ.
La caz, instanța de apel trebuia să indice cu suficientă claritate
motivele pe care-și întemeiază decizia, iar având în vedere caracterul
determinant al concluziilor sale, să precizeze noțiunile ce implică o
apreciere a faptelor supuse aprecierii. Or, în situația în care instanța de
judecată se abține de a da un răspuns special și explicit la cele mai
importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat acțiunea
posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau
respins, acest fapt se va considera o încălcare a dreptului la un proces
echitabil (speța Hiro Balani c. Spaniei, hotărârea din 09 decembrie
1994).
Actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de
drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în
mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți,
ceea ce, la cazul dedus judecății, lipsește.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că
corectarea erorii instanței de apel la judecarea cauzei în ordine de recurs
nu este posibilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
concluzionează de a admite recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat,
de a casa integral decizia din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău și
de a trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Centru, în alt
complet de judecată.
Ținând cont de rolul specific al instanței de recurs și de
preeminența dreptului, este imperios, ca la reexaminarea cauzei în
ordine de apel, să fie remediate neajunsurile procedurii inițiale (a se
vedea cauzele Baka vs Ungaria (Marea Cameră), 23 iunie 2016, parag.
117; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag. 123 –
125).
44
Astfel, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină
cont de cele menționate și reexaminând cauza, să emită o decizie legală
și întemeiată.
Conform art. 247, art. 248, alin .(1) lit. d) și alin. (2) din Codul
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI:
Admite recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat.
Casează integral decizia din 10 mai 2022 a Curții de Apel
Chișinău, emisă în cauza de contencios administrativ, intentată la
cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Loial-
DT” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Serviciului Fiscal de
Stat, terți Societatea cu Răspundere Limitată „Rolplast Service”,
Societatea cu Răspundere Limitată „Led House”, Societatea cu
Răspundere Limitată „Fitness-Com”, Societatea cu Răspundere
Limitată „Planta” și Societatea cu Răspundere Limitată „Dom Design
& Co” cu privire la anularea actelor administrative individuale
defavorabile, și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Centru,
în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
Oxana Parfeni
Ghenadie Eremciuc
45