3ra-988/22 — contestarea actelor administrative si obligarea emiterii actului administrativ favorabil

3ra-988/22 — contestarea actelor administrative si obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-988/22

2-19145982-01-3ra-22092022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Dodon)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Serviciu Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Societate cu Răspundere Limitată „Sam Investment Company” împotriva Serviciului

Fiscal de Stat privind anularea actelor administrative,

împotriva deciziei din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 9 septembrie 2019, Societatea cu Răspundere Limitată „Sam Investment

Company” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat

privind anularea actelor administrative.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a invocat că Serviciul

Fiscal de Stat a aplicat și interpretat eronat normele juridice relevante pentru restituirea

TVA la investiții (cheltuieli) capitale efectuate în cadrul parteneriatului public-privat

de interes național.

Cu referire la art. 93 pct. 18 și art. 101/4 alin. (1) din Cod fiscal, indica că prin

hotărârea nr. 250 din 21 martie 2018 a Guvernului cu privire la completarea Anexei 2

la nr. 419 din 18 iunie 2012 a hotărârii Guvernului, în Lista lucrărilor și serviciilor de

interes public național propuse parteneriatului public - privat, inclusiv a obiectivelor

acestora și a partenerilor publici desemnați, au fost incluse lucrările de proiectare și

construcție a arenei polivalente de interes public național, în calitate de partener public

fiind desemnat Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.

Prin hotărârea nr. 407 din 25 aprilie 2018 a Guvernului cu privire la aprobarea

obiectivelor și condițiilor parteneriatului public-privat pentru proiectarea și construcția

arenei polivalente de interes național, precum și a cerințelor generale la selectarea

partenerului privat, s-a acceptat crearea Societății cu Răspundere Limitată „Arena

Națională”, Anexa 2 la hotărârea nr. 407 din 25 aprilie 2018 a Guvernului, secțiunea a

1

2-a stabilește condițiile parteneriatului public-privat, astfel, pct. 14 subpct. 2) dispune

principalele clauze ale contractului de parteneriat-public, inter alia, se indică că

rambursarea investițiilor efectuate de partenerul privat în cadrul parteneriatului se va

realiza de către partenerul public în termen de minimum 10 ani, în tranșe determinate

în cadrul negocierilor contractului de parteneriat public-privat, documentate

corespunzător (lucrări de proiectare și construcție a arenei polivalente), sub același

aspect se menționează că hotărârea Guvernului nr. 407 dispune expres că cheltuielile

suportate de partenerul privat în cadrul parteneriatului constituie investiție.

Complementar, a evidențiat că condițiile contractului de parteneriat public-privat

nr. 01/PPP/AH/18 din 24 august 2018 privind finanțarea, proiectarea, construcția,

dotarea tehnică și darea în exploatare a arenei polivalente de interes național de către

Partenerul Privat și Compania Privată de Implementare, încheiat între Ministerul

Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova, având calitatea de Partener

Public, Societatea cu Răspundere Limitată „Arena Națională”, în calitate de Companie

Publică de Implementare, Ministerul Finanțelor, Summa Turizm Yatirimciligi Anonim

Șirketi, în calitate de Partener Privat și Societatea cu Răspundere Limitată „Sam

Investment Company”, având calitatea de Companie Privată de Implementare, sunt

aprobate în conformitate cu prevederile hotărârii Guvernului nr. 407.

Pentru realizarea scopului contractului de parteneriat public-privat nr.

01/PPP/AH/18 din 24 august 2018, reclamanta, având calitatea de Companie Privată

de Implementare, a achiziționat de la Întreprinderea cu Capital Străin „Summa”

Societatea cu Răspundere Limitată lucrări de proiectare și construcție a Arenei

polivalente de interes național în valoare de 101364864,04 de lei, inclusiv T.V.A.

aferentă în sumă de 16941144,01 de lei, fapt confirmat prin factura fiscală seria AAG

nr. 3529087 din 30 aprilie 2019.

A evidențiat reclamanta că, în sensul contractului de parteneriat public-privat, a

prevederilor hotărârii nr. 407 din 25 aprilie 2018 a Guvernului și art. 93 punctul 18),

art. 101/4 alin. (1) din Codul fiscal, lucrările de proiectare și construcție a Arenei

polivalente de interes național constituie investiția (cheltuielile) Societății cu

Răspundere Limitată „Sam Investment Company” în mijloace fixe în cadrul realizării

parteneriatul public privat.

La 27 mai 2019, în baza cererii depuse, Societatea cu Răspundere Limitată „Sam

Investment Company” a solicitat restituirea T.V.A. pentru perioadele fiscale august

2018-aprilie 2019 în sumă de 16914260 de lei, aferentă investițiilor (cheltuieli)

capitale efectuate în cadrul parteneriatului public-privat de interes național, în

conformitate cu prevederile art. 101/4 alin. (1) din Codul fiscal.

În scopul confirmării dreptului la restituirea T.V.A. pe mărfurile și serviciile

procurate pentru efectuarea investițiilor (cheltuielilor) capitale efectuate în cadrul

realizării proiectelor de parteneriat public-privat de interes național, conform cerințelor

pct. 32 subpunct. 151) lit. a)-d) din Regulamentul cu privire la restituirea taxei pe

valoare adăugată, aprobat prin hotărârea nr. 93 din 1 februarie 2013 a Guvernului,

reclamanta a prezentat următoarele documente: 1. contractul de parteneriat public-

privat nr. 01/PPP/AH/18 din 24 august 2018, încheiat între Ministerul Educației,

Culturii și Cercetării, având calitatea de Partener Public, Societatea cu Răspundere

Limitată „Arena Națională” în calitate de Companie Publică de Implementare,

Ministerul Finanțelor, Summa Turizm Yatirimciligi Anonim Șirketi, în calitate de

Partener Privat și Societatea cu Răspundere Limitată „Sam Investment Company”,

2

având calitatea de Companie Privată de Implementare, privind finanțarea, proiectarea,

construcția, dotarea tehnică și darea în exploatare a arenei polivalente de interes

național de către Partenerul Privat și Compania Privată de Implementare; 2. contractul

de antrepriză a „Arenei polivalente de interes național” fără număr din 28 august 2018,

încheiat cu Întreprinderea cu Capital Străin „Summa” Societate cu Răspundere

Limitată, privind efectuarea lucrărilor de proiectare și construcție a Arenei polivalente

de interes național, factura fiscală seria AAG nr. 3529087 din 30 aprilie 2019, eliberată

de Întreprinderea cu Capital Străin „Summa” Societate cu Răspundere Limitată pentru

lucrările de construcție în sumă de 101364864,04 de lei, inclusiv T.V.A. aferentă -

16941144,01 lei; 3. ordinele de plată nr. 26 din 25 martie 2019 în sumă de 58 419 256

de lei, nr. 31 din 8 aprilie 2019 în sumă de 13646500 de lei, nr. 33 din 11 aprilie 2019

în sumă de 9925000 de lei, nr. 34 din 11 aprilie 2019 în sumă de 9770000 de lei, nr. 40

din 22 aprilie 2019 în sumă de 5964000 de lei, privind plățile efectuate în adresa

Întreprinderii cu Capital Străin „Summa” Societate cu Răspundere Limitată.

Reclamanta a specificat că, la 25 iunie 2019, Direcția generală administrare fiscală

municipiul Chișinău din cadrul Serviciul Fiscal de Stat a respins cererea societății

privind restituirea T.V.A. pentru perioadele fiscale august 2018 - aprilie 2019, în sumă

de 16 914 260 de lei, aferentă investițiilor (cheltuieli) capitale efectuate în cadrul

parteneriatului public-privat de interes național, în conformitate cu prevederile art.

101/4 alin. (1) din Codul fiscal.

Conform cererii din 27 mai 2019 depusă de reclamantă, inspectorii principiali din

cadrul Direcției control fiscal post operațional nr. 1 a Direcției generale administrare

fiscală municipiul Chișinău, în baza deciziei privind inițierea controlului fiscal nr.

52818/25 din 25 iunie 2019, au efectuat control fiscal tematic privind aprecierea

sumelor T.V.A. spre restituire din buget pentru perioadele fiscale august 2018 – aprilie

2019, aferentă investițiilor (cheltuieli) capitale efectuate în cadrul parteneriatului

public-privat de interes național, în conformitate cu prevederile art. 101/4 alin. (1) din

Codul fiscal.

Prin actul nr. 3-572247 din 25 iunie 2019, Direcția generală administrare fiscală

municipiul Chișinău din cadrul Serviciul Fiscal de Stat a respins cererea reclamantei

privind restituirea T.V.A. pentru perioadele fiscale august 2018-aprilie 2019 în sumă

de 16 914 260 de lei, aferentă investițiilor (cheltuieli) capitale efectuate în cadrul

parteneriatului public-privat de interes național. În motivarea refuzului, Direcția

generală administrare fiscală municipiul Chișinău a indicat că Societate cu Răspundere

Limitată „Sam Investment Company” nu efectuează investiții (cheltuieli) capitale

destinate parteneriatelor public-private, după cum este prevăzut la 101/4 alin. (1) din

Codul fiscal.

La 25 iunie 2019, ignorându-se prevederile imperative ale Codului fiscal, și

anume, art. 242, art. 243 și art. 246 alin. (1) din Codul fiscal, Serviciul Fiscal de Stat a

examinat actul de control fără a garanta contribuabilului realizarea drepturilor de

apărare a intereselor și asigurarea posibilității de a prezenta nemijlocit argumentele în

favoarea sa. Decizia a fost adoptată fără respectarea termenului pentru prezentarea

dezacordului la actul de control și fără prezența contribuabilului pe parcursul

examinării actului de control, fără a examina argumentele acestuia și fără a se expune

în privința acestuia.

În același context, reclamanta a menționat că actul nr. 3-572247 din 25 iunie 2019

emis de Direcția generală administrare fiscală municipiul Chișinău contravine

3

prevederilor art. 120 din Codul administrativ. Or, Direcția generală administrare

fiscală municipiul Chișinău este obligată să motiveze decizia luată, inclusiv indicarea

actelor normative pentru a căror punere în aplicare se emite actul administrativ,

subsecvent, se încalcă dreptul reclamantei de a contesta eficient actul administrativ,

prin care se lezează dreptul la proprietate asupra investițiilor, garantate prin Protocolul

1 CEDO.

În corespundere cu prevederile art. 216 alin. (8), art. 268, art. 269 din Codul fiscal,

la 08 iulie 2019, Societatea cu Răspundere Limitată „Sam Investment Company” a

expediat în adresa Serviciului Fiscal de Stat dezacordul la actul nr. 3-572247 din 25

iunie 2019, prin care s-a solicitat anularea actului și adoptarea deciziei privind

restituirea T.V.A. în sumă de 16 914 260 de lei.

Prin scrisoarea nr. 26/2-11-14-168/4836 din 15 iulie 2019, Direcția generală

administrare fiscală municipiul Chișinău a reiterat refuzul cu privire la admiterea

dezacordului reclamantei cu privire la restituirea TVA în sumă de 16914260 de lei.

La 17 iulie 2019, reclamanta a înaintat Serviciului Fiscal de Stat cerere prealabilă

privind anularea deciziei nr. 19/116/T/517 din 25 iunie 2019, adoptată pe marginea

examinării actului de control nr. 3- 572247 din 25 iunie 2019 emis de Direcția generală

administrare fiscală municipiul Chișinău.

La 13 august 2019, Serviciul Fiscal de Stat a comunicat reclamantei decizia nr.

272 din 8 august 2019 cu privire la respingerea contestației și menținerea actelor

contestate.

În opinia reclamantei, decizia nr. 272 din 08 august 2019 prin care s-a respins

contestația împotriva deciziei nr. 19/116/T/517 din 25 iunie 2019 privind menținerea

în vigoare a Actului de control nr. 3-572247 din 25 iunie 2019 emis de Direcția

generală administrare fiscală municipiul Chișinău contravine prevederilor imperative

ale Codului fiscal și anume, art. 242, art. 243 și art. 246 alin. (1) din Codul fiscal.

În completarea considerentelor de fapt și de drept enunțate, a reiterat cerințele

privind constatarea nulității actelor administrative, având în vedere motivele cu privire

la actul de control nr. 3-572247 din 25 iunie 2019, din care consideră că nu rezultă

datele exacte ale legislației în vigoare și ale contractului de parteneriat public-privat

(CPPP) din 24 august 2018, în baza căror au fost întocmite concluziile controlorilor,

dat fiind faptul că contractul expres prevede că partenerul privat efectuează investiția

care se materializează în crearea obiectivului ”Arena Polivalentă”, utilizând sintagma

„finanțarea, proiectarea, construcția, dotarea tehnică și darea în exploatare a arenei

polivalente de interes național.” Toate acțiunile enumerate duc în final spre crearea

mijlocului fix Arena Polivalentă, însă, concluziile controlorilor sunt limitate doar la

acțiunea - finanțarea, fiind scoasă din contextul întregii noțiuni „investiția” utilizate în

contract. În cazul dat finanțarea duce spre crearea mijlocului fix, complementar

bazându-se pe prevederile contractului de parteneriat public-privat.

Inspectorii fiscali indică că, reieșind din prevederile contractului din 24 august

2018, Societatea cu Răspundere Limitată „Sam Investment Company” nu efectuează

investiții (cheltuieli) capitale destinate implementării parteneriatelor public-private

(lucrările prestate nu întrunesc noțiunea de investiții), după cum este prevăzut la art.

101/4 alin. (1) din Codul fiscal, respectiv, nu poate beneficia de restituirea T.V.A. în

baza articolului menționat.

4

Luând act de motivele expuse, reclamanta a evidențiat că inspectorii fiscali au

apreciat incomplet și eronat cadrul legal relevant speței și actele prezentate de societate

în cadrul desfășurării controlului tematic.

În consecință, actul de control și deciziile subsecvente ale Direcției generale

administrare fiscală municipiul Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat se bazează pe

concluzii și interpretarea proprie și discreționară a acestora, iar deciziile contestate sunt

lipsite de suport juridic.

Având în vedere că prevederile contractului din 24 august 2018 sunt stabilite în

corespundere cu hotărârea Guvernului nr. 407 din 25 aprilie 2018, Serviciul Fiscal de

Stat nu este competent de a interpreta prevederile legislației fiscale sau alte acte

normative, fapt prevăzut expres de prevederile art. 3 alin. (5) din Cod fiscal și art. 72

alin. (3) din Legea nr. 100 cu privire la actele normative.

A menționat reclamanta că, în pct. 2 al Anexei din hotărârea Guvernului nr. 407

din 25 aprilie 2018, este expres prevăzut că scopul parteneriatului public-privat este

dezvoltarea infrastructurii sportive și culturale din Republica Moldova prin crearea

unui obiectiv multifuncțional”, iar partenerii contribuie aporturile sale în scopul creării

mijlocului fix. Mai mult, a susținut că, tot în hotărârea Guvernului citată este stipulat

că modalitatea de realizare a parteneriatului public-privat este finanțare - proiectare-

construcție-transfer. Crearea bunului imobil care prezintă un mijloc fix, dar nu altceva

și pentru a exclude vreo concluzie eronată despre faptul că drepturile partenerului

privat sunt limitate numai la finanțare, care nu duce spre crearea bunului imobil (în

opinia controlorilor), dar acest lucru este făcut numai de partenerul public, apelează

reclamanta la Hotărârea Guvernului, care prevede că transferarea către partenerul

public, cu titlu gratuit, a obiectului parteneriatului public-privat, în stare bună,

funcțional și liber de orice sarcină sau obligație, la expirarea contractului.

A explicat că Guvernul a stabilit în mod clar și exhaustiv că, transferarea dreptului

de proprietate asupra obiectivului construit către partenerul public va avea loc la

expirarea contractului. Expirarea contractului este preconizată pentru a 13-cea

aniversare din data încheierii contractului din 24 august 2018.

Respectiv, atât partenerul privat, cât și public au dreptul asupra obiectivului,

destinate utilizării în procesul de producție (prestare servicii/executare lucrări), care a

apărut în urma creării acestuia de către partenerul privat.

Reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 19/116/T/517 din 25 iunie 2019 a

Direcției generale administrare fiscală municipiul Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat

„Cu privire la respingerea cererii privind restituirea sumelor T.V.A. din buget

Societatea cu Răspundere Limitată „Sam Investment Company” și a deciziei nr. 272

din 8 august 2019 a Serviciului Fiscal de Stat pe marginea contestației împotriva

deciziei nr. 19/116/T/517 din 25 iunie 2019 emise de Direcția generală administrare

fiscală municipiul Chișinău și obligarea adoptării deciziei privind restituirea TVA în

sumă de 16 914 260 de lei în beneficiul Societatea cu Răspundere Limitată „Sam

Investment Company””.

Prin hotărârea din 11 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cererea de

chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Cu respectarea dispozițiilor art. 232 din Codul administrativ, la 8 iulie 2021,

Societatea cu Răspundere Limitată „Sam Investment Company” a depus apel

împotriva hotărârii din 11 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

5

solicitând casarea integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii prin

care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea de apel

depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Sam Investment Company”. S-a casat

integral hotărârea din 11 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis

o nouă decizie, prin care: S-a admis acțiunea depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Sam Investment Company”. S-a anulat decizia nr. 19/116/T/517 din 25 iunie

2019 a Direcției generale administrare fiscală mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de

Stat „Cu privire la respingerea cererii privind restituirea sumelor T.V.A. din buget”

Societății cu Răspundere Limitată „Sam Investment Company”. S-a anulat decizia nr.

272 din 08 august 2019 a Serviciului Fiscal de Stat, adoptată în procedura prealabilă,

pe marginea contestației împotriva deciziei nr. 19/116/T/517 din 25 iunie 2019. S-a

obligat Serviciul Fiscal de Stat să adopte decizia (actul administrativ individual

favorabil) privind restituirea contribuabilului Societatea cu Răspundere Limitată „Sam

Investment Company” a sumei TVA din buget, aferentă investițiilor capitale efectuate

în cadrul parteneriatului public-privat de interes național, în conformitate cu

prevederile art. 101/4 alin. 1 din Codul fiscal (în vigoare la momentul depunerii

cererii), pentru perioada 1 august 2018 – 30 aprilie 2019, conform cererii

contribuabilului din 27 mai 2019 de restituire a sumei TVA.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că Serviciul Fiscal a ignorat

prevederile art. 216 alin. (8) din Codul fiscal, limitând dreptul contribuabilului de a

prezenta în termen de 15 zile calendaristice dezacordul scris asupra Actului de control

nr. 3-572247 din 25.06.2019 și în aceiași zi – 25 iunie 2019, a emis Decizia asupra

cererii Societății cu Răspundere Limitată „Sam Investment Company” privind

restituirea TVA în temeiul art. 101/4 din Codul fiscal, dispunând respingerea acesteia.

Instanța de apel a constatat că acțiunile organului fiscal denotă încălcarea gravă a

dreptului contribuabilului reglementat de art. 216 alin. (8) din Codul fiscal, privind

apărarea intereselor și asigurarea posibilității de a prezenta nemijlocit argumentele în

favoarea sa. Or, în afară de faptul că Serviciul Fiscal de Stat a emis decizia nr.

15/116/T/517 din 25 iunie 2019, fără a fi respectat termenul reglementat de art. 216

alin. (8) din Codul fiscal, care acordă contribuabilului posibilitate de a contesta Actul

de control, materialele dosarului denotă că Actul de control a fost notificat Societății

cu Răspundere Limitată „Sam Investment Company” la data de 26 iunie 2019, nefiind

comunicat contribuabilului despre existența deciziei nr. 15/116/T/517 din 25 iunie

2019, prin care cererea privind restituirea TVA a fost respinsă.

Curtea de Apel Chișinău a apreciat ca eronată concluzia organului fiscal, susținută

în cadrul examinării cauzei în instanța de judecată, precum că Partenerul Privat nu

creează mijlocul fix și că acesta doar participă cu finanțare. Or, o astfel de concluzie

contravine prevederilor lit. C și clauzei 3.1.1 din Contractul de parteneriat public -

privat nr. 01/PPP/AH/18 din 24 august 2018. Finanțarea este doar o parte din acțiunele

complexe destinate creării mijlocului fix. Totodată, se evidențiază că finanțarea în sine

reprezintă o acțiune distinată nemijlocit la crearea mijlocului fix.

La 28 iunie 2022, Serviciul Fiscal de Stat a depus recurs, care ulterior, la 10

octombrie 2022, a fost completat cu motivare împotriva deciziei din 21 iunie 2022 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea actului judecătoresc emis de instanța de

apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri privind menținerea hotărârii din 11 iunie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

6

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanța de apel s-a referit în

mod declarativ la normele dreptului material pe care le-a considerat aplicabile speței,

fără să se expună asupra circumstanțelor concrete ale cauzei și probelor administrate

în cadrul judecării cauzei pe care se întemeiază concluziile privitoare la aceste

circumstanțe și fără a indica motivele pentru care anumite argumente invocate de către

recurent, inclusiv în cadrul examinării cauzei în procedură de apel, nu au fost reținute,

nefiind nici supuse aprecierii.

În aceste circumstanțe, recurentul a menționat că în rezultatul controlului fiscal

tematic din 25 iunie 2019 efectuat la societatea intimată pentru perioada fiscală

L/08/2018-L/04/2019, s-a constatat că investițiile pretinse a fi efectuate de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Sam Investment Company” nu reprezintă investiții

(cheltuielile) capitale destinate implementării parteneriatului public-privat, astfel

precum este prevăzut la art. 104 /4 din Codul fiscal.

Prin prisma normei prevăzute la art. 93, pct. 18) din Codul fiscal, noțiunea de

investiții ( cheltuieli) capitale reprezintă costuri și cheltuieli suportate de către agentul

economic în legătură cu crearea și /sau procurarea mijloacelor fixe și a imobilizărilor

necorporale destinate utilizării în procesul de producție ( prestare servicii/ executare

lucrări), iar lucrările de proiectare și construcție ale Arenei polivalente de interes

național, nu reprezintă investiții (cheltuieli) capitale, destinate implementării

parteneriatului public- privat conform prevederilor art. 101/4 alin. (1) din Codul fiscal.

Or, potrivit contractului de parteneriat public-privat pentru proiectarea și

construcția arenei polivalente de interes național din 24 august 2018, încheiat între

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării (Partenerul Public), Societatea cu

Răspundere Limitată„ Arena Națională” ( compania publică de implementare),

Ministerul Finanțelor, Summa Turizm Yatirimciligi Anonim Șirketi (Partenerul

privat) și Societatea cu Răspundere Limitată Sam Investment Company”, partenerul

privat va executa proiectarea, construirea, dotarea tehnică și darea în exploatare a

arenei polivalente de interes național, inclusiv lucrări de construcție dotarea cu

mobilier, instalarea de accesorii și echipamente, proiectare peisagistică, drumuri,

conectare la utilități și alte activități de infrastructură, în conformitate cu prevederile

proiectului de executare, cu detalii de executare, precum și cu norme, standarde și

prevederi tehnice în vigoare în Republica Moldova, care nu reprezintă investiții

(cheltuieli) capitale, destinate implementării parteneriatului public – privat conform

prevederilor art. 101/4 alin. (1) din Codul fiscal.

În opinia recurentului, sunt neîntemeiate și lipsite de suport alegațiile intimatului

susținute de instanța de apel că anume acțiunile în complex, precum „proiectarea,

construirea, dotarea tehnică și darea în exploatare a arenei polivalente de interes

național” duc la crearea mijlocului fix și că aceste acțiuni în cadrul CPPP sunt asumate

de Partenerul Privat și că anume partenerul privat este în drept să solicite restituirea

TVA din buget potrivit prevederilor art. 101/4 din Codul Fiscal.

A mai notat că factura fiscală seria AAG nr. 3529087 din 30 aprilie 2019 în sumă

totală de 101364864, 04 lei de lei, inclusiv TVA în mărime de 16 894 144, 01 de lei,

este eliberată de Întreprinderea cu capital Străin „Summa” Societatea cu Răspundere

Limitată cu privire la lucrările de construcție prestate conform actului de îndeplinire a

lucrărilor nr. 1/A din 30 aprilie 2019, însă aceasta nu confirmă faptul că investițiile

(cheltuielile) pretins suportate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sam

Investment Company” din lista lucrărilor și serviciilor de interes public – național

7

destinate implementării parteneriatului public-privat au fost efectuate în legătură cu

crearea și/ sau procurarea mijlocului fix Arena polivalentă de interes național.

Recurentul a indicat că instanța de fond a concluzionat corect și întemeiat că, la

cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Sam Investment Company” la

27 mai 2019, nu au fost anexate acte care să dovedească argumentele expuse în cererea

de chemare în judecată cu privire la faptul că finanțarea, proiectarea, construcția,

dotarea tehnică și darea în exploatare a arenei polivalente, duc în final spre crearea

mijlocului fix, accentuând că și finanțarea duce spre crearea mijlocului fix, reprezintă o

interpretare proprie și eronată a legii, or, circumstanțele cauzei și normelor legale

aplicabile speței relevă cu certitudine că Societatea cu Răspundere Limitată „Sam

Investment Company” în cadrul proiectului de parteneriat public-privat de interes

național, pe valorile materiale și serviciile procurate nu a efectuat investiții

(cheltuielile) capitale, nu confirmă dreptul la restituirea TVA din buget în temeiul art.

101/4 alin. (1) din Codul fiscal.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În corespundere cu dispozițiile art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ,

recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului

se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 21 iunie 2022, fiind

notificată recurentului, prin intermediul poștei electronice, la 24 iunie 2022. Totodată,

decizia motivată din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

recurentului, prin intermediul poștei electronice, la 12 septembrie 2022 (vol. II, f.d.

214, 219 verso).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 11 octombrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, în adresa intimatei a fost

expediată copia recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței.

Prin referința din 4 noiembrie 2022, Societatea cu Răspundere Limitată „ Sam

Investment Company” a solicitat declararea recursului Serviciului Fiscal de Stat, ca

inadmisibil.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

8

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

9

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Serviciul Fiscal de Stat.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

10