3ra-1017/22 — contestarea actului administrativ

3ra-1017/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-1017/22

2-19139732-01-3ra-04102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: V. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, Ec. Palanciuc, V. Negru)

D E C I Z I E

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Aliona Miron

Nina Vascan

examinând recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Societatea cu Răspunde Limitată „VALGOR-COM” împotriva

Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actelor administrative individuale,

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, compensarea

cheltuielilor de judecată și a dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei din 06 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a

respins apelul depus de Serviciul Fiscal de Stat și s-a menținut hotărârea din 23 iulie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La data de 28 august 2019 Societatea cu Răspunde Limitată „VALGOR-COM”

(în continuare SRL „VALGOR-COM”) a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Fiscal de Stat solicitând anularea actului administrativ nr.

26-12/1/12/6508 din 23 mai 2019, prin care s-a respins cererea de reluare a

procedurii administrative, anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 252 din

25 iulie 2019, prin care s-a refuzat soluționarea cererii prealabile nr. 3699-C din

13 iunie 2019 și obligarea Serviciului Fiscal de Stat de a emite un act administrativ

favorabil, prin care să fie anulate deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul

Briceni nr.31 din 21 ianuarie 2015 și nr. 232 din 26 mai 2015, cu obligarea

Serviciului Fiscal de Stat de a emite un act administrativ favorabil, prin care în contul

SRL „VALGOR-COM” să fie restituită suma în mărime de 1662993 de lei, încasată

în temeiul deciziilor nominalizate, conform art. 224 alin. (2) din Codul administrativ

(f.d. 2-8 vol. I).

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a indicat că la data de

09 octombrie 2014, între SRL „VALGOR-COM”, în calitate de vânzător și SRL

„Hefmas Agro”, în calitate de cumpărător, a fost semnat contractul nr. 4506 privind

1

înstrăinarea terenului agricol nr. cadastral 1424304.126 cu suprafața de 28,4268 ha,

a construcțiilor amplasate pe același teren și a bunurilor mobile enumerate în anexa

contractului menționat, la prețul de 3500000 de euro, care urma a fi achitat de către

cumpărător până la 31 decembrie 2019.

Reclamanta SRL „VALGOR-COM” a specificat că la data de 10 octombrie

2014 dreptul de proprietate al SRL „Hefmas Agro” asupra bunurilor imobile vizate

în contractul de vânzare-cumpărare nominalizat a fost înregistrat în Registrul

bunurilor imobile. Însă, la data de 14 noiembrie 2014 reclamanta s-a adresat în

instanța de judecată cu o cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat

declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare. Totodată, ținând cont de

ilegalitățile admise la semnarea contractului menționat, SRL „VALGOR-COM” nu

a transmis bunurile către cumpărător, exercitând până în prezent posesiunea asupra

acestora, fapt stabilit prin hotărârea din 03 mai 2017 a Judecătoriei Edineț, sediul

Briceni.

Reclamanta a notat că la data de 29 decembrie 2014 i-a fost efectuat un control

fiscal, în urma căruia a fost întocmit actul de control nr.3-543933 din 29 decembrie

dezacordul cu actul de control nominalizat, înaintând în acest sens o contestație, prin

decizia nr.31 din 21 ianuarie 2015 emisă de către Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-

nul Briceni s-a decis calcularea și încasarea la buget a sumelor calculate suplimentar

în cadrul controlului și anume: suma de 10723657 de lei, cu titlu de taxă pentru

valoarea adăugată pentru perioada lunii octombrie 2014, suma de 150719 de lei, ce

constituie majorare de întârziere pentru neplata în termen a TVA potrivit art.228

alin.(1) și (3) din Codul fiscal, suma de 1000 de lei, cu titlu de amendă pentru

întocmirea declarației privind TVA, care conține informație neautentificată potrivit

art.260 alin. (3) din Codul fiscal și suma de 3217097 de lei, cu titlu de amendă pentru

diminuarea TVA potrivit art.261 alin.(4) din Codul fiscal, suma de 3600 de lei, cu

titlu de amendă pentru neprezentarea facturii fiscale în termenul stabilit de art.117,

260 alin.(4) din Codul fiscal și suma de 1000 de lei, cu titlu de amendă pentru

împiedicarea controlului fiscal, prin neprezentarea de explicații documentare,

potrivit art.253 alin. (l) din Codul fiscal.

Reclamanta SRL „VALGOR-COM” a indicat că prin decizia Inspectoratului

Fiscal de Stat pe r-nul Briceni nr.69 din 12 februarie 2015 a fost respinsă cererea

prealabilă privind anularea deciziei nr.31 din 21 ianuarie 2015.

Reclamanta a invocat că prin decizia nr.232 din 26 mai 2015 emisă de către

Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Briceni s-a decis calcularea și încasarea la buget

a sumelor calculate suplimentar în cadrul controlului și anume: suma de 6467140 de

lei pentru diminuarea impozitului pe venit, suma de 100462 de lei cu titlu de

majorare de întârziere pentru neachitarea în termen a impozitului pe venit diminuat,

suma de 1000 de lei pentru întocmirea declarației cu privire la impozitul pe venit a

persoanelor ce practică activitate de antreprenoriat pentru anul 2014, suma de

1940142 de lei, ce reprezintă 30 % din suma diminuată a impozitului pe venit și

suma de 5000 de lei pentru împiedicarea controlului fiscal, prin neprezentarea de

explicații și documente necesare organului fiscal potrivit art.253 alin. (l) din Codul

fiscal.

Reclamanta a comunicat că prin hotărârea din 03 mai 2017 a Judecătoriei

Edineț, menținută prin decizia din 15 mai 2018 a Curții de Apel Bălți și prin

încheierea din 21 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost declarată

2

nulitatea contractului de vânzare-cumpărare din 09 octombrie 2014, încheiat între

SRL „VALGOR-COM” și SRL „Hefmas Agro”, cu aducerea părților la poziția

inițială.

Reclamanta a remarcat că ținând cont de declararea nulității contractului de

vânzare-cumpărare, care a stat la baza emiterii deciziilor Inspectoratului Fiscal de

Stat pe r-nul Briceni s-a adresat în instanța de judecată, solicitând anularea acestora.

Însă, prin deciziile din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți, au fost respinse

acțiunile de anulare a deciziilor fiscale contestate, statuând că, în cazul examinării

litigiilor de contencios administrativ, instanța de judecată examinează legalitatea

actelor administrative la momentul adoptării lor, iar situațiile, care au apărut după

adoptarea acestor acte, nu poate influența, asupra legalității adoptării deciziilor și

situației, care a fost la momentul adoptării lor.

Prin urmare, reclamanta SRL „VALGOR-COM” la data de 26 aprilie 2019 a

depus în adresa Serviciului Fiscal de Stat cerere privind reluarea procedurii

administrative și anularea actelor administrative. Prin răspunsul Serviciului Fiscal

de Stat nr. 26-12/1-12/6308 din 23 mai 2019 a fost refuzată reluarea procedurii, în

temeiul art. 170 din Codul administrativ. Nefiind de acord cu răspunsul primit, SRL

„VALGOR-COM” la data de 13 iunie 2019 a depus cerere prealabilă în adresa

Serviciului Fiscal de Stat, prin care a solicitat repetat reluarea procedurii

administrative, însă prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 252 din 25 iulie 2019,

a fost respinsă contestația.

Reclamanta a notat că toate cererile privind reluarea procedurii administrative

au fost respinse de către Serviciul Fiscal de Stat fără a exista un temei legal. Or,

termenul de 3 luni prevăzut la art.170 alin.(3) din Codul administrativ a început să

curgă pentru SRL „VALGOR-COM” la data intrării în vigoare a Codului

administrativ, 01 aprilie 2019, și nu la data devenirii irevocabile a hotărârii din 03

mai 2017 a Judecătoriei Edineț.

De asemenea, reclamanta a invocat că Serviciul Fiscal de Stat a fost parte în

litigiul privind anularea contractului de vânzare-cumpărare și cunoștea despre

existența litigiului nominalizat, iar hotărârea din 03 mai 2017 a Judecătoriei Edineț

a fost expediată imediat în adresa Serviciului Fiscal de Stat. Iar, la data de 08 iunie

2018, după ce hotărârea a rămas definitivă, SRL „VALGOR-COM” a expediat o

cerere în adresa Serviciul Fiscal de Stat, prin care l-a informat despre anularea

contractului de vânzare-cumpărare cu aducerea părților la poziția inițială.

Reclamanta SRL „VALGOR-COM” a menționat că efectele contractului de

vânzare-cumpărare din 09 octombrie 2014, încheiat între SRL „VALGOR-COM” și

SRL „Hefmas Agro”, anulat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă,

încetează din momentul încheierii, adică 09 octombrie 2014, respectiv, decad toate

obligațiunile fiscale ale reclamantei ce reies din acest contract, fapt ce duce la

necesitatea anulării deciziilor nr. 69 din 12 februarie 2015 și nr. 31 din 21 ianuarie

2015, emise de Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Briceni.

La data de 21 ianuarie 2021, reclamanta SRL „VALGOR-COM”, reprezentată

de lichidatorului Anton Jerebțov, și-a concretizat pretențiile prin depunerea cererii

de concretizare, prin care a solicitat anularea actului administrativ nr.

26-12/1/12/6508 din 23 mai 2019, prin care s-a respins cererea de reluare a

procedurii administrative, anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 252 din

25 iulie 2019, prin care s-a refuzat soluționarea cererii prealabile nr. 3699-C din

13 iunie 2019 și obligarea Serviciului Fiscal de Stat să emită un act administrativ

3

individual favorabil, prin care să fie anulate deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat

pe r-nul Briceni nr.31 din 21 ianuarie 2015 și nr.232 din 26 mai 2015 și un act

administrativ individual favorabil prin care să fie restituită în contul SRL

„VALGOR-COM” suma încasată în temeiul deciziilor menționate mai sus în

mărime de 1664351 de lei, în temeiul art. 224 alin. (2) din Codul administrativ.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta SRL „VALGOR-COM” și-a

concretizat pretențiile prin depunerea unei cererii, prin care a solicitat anularea

actului administrativ nr. 26-12/1/12/6508 din 23 mai 2019 prin care s-a respins

cererea de reluare a procedurii administrative, anularea deciziei Serviciului Fiscal

de Stat nr. 252 din 25 iulie 2019, prin care s-a refuzat soluționarea cererii prealabile

nr. 3699-C din 13 iunie 2019 și obligarea Serviciului Fiscal de Stat de a emite un act

administrativ favorabil, prin care să fie anulate deciziile Inspectoratului Fiscal de

Stat pe r-nul Briceni nr.31 din 21 ianuarie 2015 și nr.232 din 26 mai 2015, obligarea

Serviciului Fiscal de Stat de a emite un act administrativ favorabil prin care să fie

restituită în contul SRL „VALGOR-COM” suma de 602432,60 de lei, ce constituie

diferența dintre suma încasată în temeiul deciziei nr. 232 din 23 mai 2015 în mărime

totală de 1662993 de lei și suma restituită 835953,21 de lei, încasarea din contul

Serviciului Fiscal de Stat a cheltuielilor de judecată pentru efectuarea Raportului

asupra constatărilor faptice pentru perioada 01 iulie 2015-23 ianuarie 2021, în

mărime de 40000 de lei și a dobânzii de întârziere în mărime de 1238405,12 de lei.

În motivarea cererilor de concretizare, reclamanta SRL „VALGOR-COM”,

suplimentar celor invocate în cererea de chemare în judecată a menționat că la data

de 16 februarie 2021 Serviciul Fiscal de Stat a restituit în contul reclamantei suma

de 835953,21 de lei, respectiv restanța din supraplata în mărime totală de 1662993

de lei la data de 23 ianuarie 2020, data intentării procesului de insolvabilitate,

constituie suma de 602432,60 de lei.

Reclamanta a notat că pentru a elucida circumstanțele relevante cauzei și pentru

a demonstra încălcările admise de către Serviciul Fiscal de Stat, la data de 15 mai

2021, SRL „VALGOR-COM” a contractat o companie de audit, care a efectuat

Raportul asupra constatărilor faptice pentru perioada 01 iulie 2015 – 23 ianuarie

2020, din care reiese că datoria bugetului de stat față de reclamantă la data de

23 ianuarie 2020 constituia suma de 602432,60 de lei. Iar, datoriile ulterioare ale

reclamantei, apărute după intentarea procesului de insolvabilitate, urmează a fi

validate de către instanța de insolvabilitate în ordinea cronologică în care au apărut.

Reclamanta SRL „VALGOR-COM” a indicat că a suportat cheltuieli de

judecată legate de deplasările reprezentantului la ședințele de judecată și pentru

efectuarea Raportului nominalizat, în mărime totală de 40000 de lei.

Totodată, reclamanta a invocat că Serviciul Fiscal de Stat urmează să-i achite

și dobânda de întârziere, egală cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei,

calculată pentru perioada 01 septembrie 2015 – 17 iunie 2021, în mărime de

1238405,12 de lei.

Prin încheierea din 02 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

s-a respins ca neîntemeiată cererea depusă de SRL „VALGOR-COM” privind

suspendarea deciziilor Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Briceni nr. 31 din

21 ianuarie 2015 și nr. 232 din 26 mai 2015 (f.d. 217-219 vol. I).

Prin hotărârea din 23 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de SRL „VALGOR-COM”

către Serviciul Fiscal de Stat cu privire la anularea actelor administrative

4

individuale, obligarea de a emite act administrativ favorabil, încasarea cheltuielilor

de judecată și dobânzii de întârziere. Serviciul Fiscal de Stat a fost obligat în

condițiile legii să emită act administrativ individual favorabil prin care să fie

restituită în contul SRL „VALGOR-COM” supraplata achitată în plus de SRL

„VALGOR-COM”, diferența dintre suma încasată în temeiul deciziilor nr. 232 din

23 mai 2015 și nr. 31 din 21 ianuarie 2015 și sumele anulate în baza deciziilor nr.

217/745 din 07 septembrie 2020 asupra cazului de încălcare fiscală și nr. 217/748

din 07 septembrie 2020 asupra cazului de încălcare fiscală, reieșind din sumele

calculate și achitate până la expirarea termenului de prezentare a ultimelor dări de

seamă fiscale, procedura reglementată de art. art. 175, 176 Cod fiscal. S-a încasat de

la Serviciul Fiscal de Stat în beneficiul SRL „VALGOR-COM” suma de 6000 de lei

cu titlu de cheltuieli de judecată legate de întocmirea raportului privind rezultatele

de fapt analiza impozitelor acumulate și plătite de către SRL „VALGOR-COM”

pentru perioada 01 iulie 2015 până la 23 ianuarie 2020, iar în rest, pretenția cu privire

la încasarea cheltuielilor de judecată, s-a respins ca fiind neîntemeiată. În rest,

pretențiile reclamantei SRL „VALGOR-COM” s-au respins ca neîntemeiate (f.d. 57-

58 vol. III).

La data de 12 august 2021 Serviciul Fiscal de Stat a depus cerere de apel

împotriva hotărârii din 23 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 63-

64 vol. III).

Hotărârea motivată din 23 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a

fost notificată Serviciului Fiscal de Stat la data de 16 noiembrie 2021, fapt ce se

confirmă prin avizul de recepție DS8005789460AS (f.d. 90 vol. III).

La data de 14 decembrie 2021 Serviciul Fiscal de Stat a prezentat instanței de

apel motivarea cererii de apel împotriva hotărârii din 23 iulie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 93-98 vol. III).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind în termen apelul depus

de Serviciul Fiscal de Stat.

La data de 28 februarie 2022, prin intermediul poștei electronice, SRL

„VALGOR-COM”, reprezentată de lichidatorului Veaceslav Stejar, a depus cerere

de apel incident la apelul declarat de Serviciul Fiscal de Stat (f.d. 145-148 vol. III).

Prin încheierea din 06 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău apelul incident

înaintat de lichidatorul SRL „VALGOR-COM”, Veaceslav Stejar împotriva

hotărârii din 23 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost declarat

inadmisibil (f.d.163-164 vol. III).

Prin decizia din 06 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de

apel înaintată de Serviciul Fiscal de Stat și s-a menținut hotărârea din 23 iulie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 197-216 vol. III).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că la data de

08 iunie 2018, după ce hotărârea din 03 mai 2017 a Judecătoriei Edineț, sediul

Briceni a rămas definitivă, SRL „VALGOR-COM” a expediat o cerere în adresa

Serviciului Fiscal de Stat, prin care a informat despre anularea contractului de

vânzare-cumpărare cu aducerea părților la poziția inițială. Astfel, autoritatea publică

fiscală deși era informată despre declararea nulității contractului de vânzare-

cumpărare, și-a continuat acțiunile sale, intentând procedura de executare silită a

sumei de 30436257 de lei pentru o tranzacție, care a fost declarată nulă. Iar, prin

deciziile Serviciului Fiscal de Stat nr. 745 din 07 septembrie 2020 și nr. 748 din

07 septembrie 2020 asupra cazului de încălcare a legislației fiscale de SRL

5

„VALGOR-COM”, s-a decis micșorarea sumelor impozitelor și taxelor calculate

anterior în temeiul deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 31 din 21 ianuarie 2015 și

deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 232 din 26 mai 2015, și anume, 6467140 de

lei, cu titlu de impozit pe venit din activitatea de întreprinzător, 10723657 de lei, cu

titlu de taxă pe valoarea adăugată, micșorarea penalității calculate anterior, 100462

de lei aferent impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător, 150719 de lei

aferent taxei pe valoare adăugată, micșorarea amenzii pentru încălcările legislației,

1941142 de lei amendă calculată conform deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 232

din 26 mai 2015 și 3221697 de lei amendă calculată conform deciziei Serviciului

Fiscal de Stat nr. 31 din 21 ianuarie 2015.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia că,

Serviciul Fiscal de Stat urmează, în condițiile legii, să emită act administrativ

individual favorabil prin care în contul SRL „VALGOR-COM”, să fie restituită

supraplata achitată în plus, conform Raportului de audit, adică diferența dintre suma

încasată în temeiul deciziilor nr. 232 din 23 mai 2015 și nr. 31 din 21 ianuarie 2015

și sumele anulate în baza deciziilor nr. 217/745 din 07 septembrie 2020 asupra

cazului de încălcare fiscală și nr. 217/748 din 07 septembrie 2020 asupra cazului de

încălcare fiscală, reieșind din sumele calculate și achitate până la expirarea

termenului de prezentare a ultimelor dări de seamă fiscale, procedură reglementată

de art. 175 și 176 din Codul fiscal.

La data de 13 iulie 2022, prin intermediul oficiului poștal Serviciul Fiscal de

Stat a depus recurs împotriva deciziei din 06 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

iar la data de 27 octombrie 2022, prin intermediul poștei electronice și la Curtea

Supremă de Justiție a prezentat motivarea recursului, prin care a solicitat admiterea

cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu

adoptarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii depuse de SRL

„VALGOR-COM” (f.d. 218-221 vol. III, f.d. 3-7 vol. IV).

În susținerea recursului, Serviciul Fiscal de Stat a menționat că impozitele și

taxele, majorările de întârziere, amenzile aplicate și calculate prin decizia Serviciului

Fiscal de Stat nr. 31 din 21 ianuarie 2015 și decizia Serviciul Fiscal de Stat nr. 232

din 26 mai 2015, au fost micșorate prin decizia Serviciul Fiscal de Stat nr. 217/748

din 07 septembrie 2020 și decizia Serviciul Fiscal de Stat nr. 217/895 din

09 octombrie 2020.

Recurentul Serviciul Fiscal de Stat a relatat că instanța de judecată a examinat

superficial cauza, fiind indusă în eroare de reprezentantul SRL „VALGOR-COM”,

interpretând în mod eronat normele de drept material.

Cu privire la aplicarea prevederilor art. 175 și art. 176 din Codul fiscal,

recurentul a subliniat că restituirea sumei achitate în plus, este reglementată de

prevederile Regulamentului privind stingerea obligației fiscale prin compensare

și/sau restituirea mijloacelor bănești, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 235 din

19 aprilie 2017, potrivit căruia restituirea se face cu condiția că respectivul

contribuabil nu are restanțe față de bugetul public național, iar în cazul în care

contribuabilul are obligații față de buget, se asigură în mod prioritar stingerea

acestora.

Recurentul a notat că prin cererea depusă la data de 30 decembrie 2020 SRL

„VALGOR-COM” a solicitat restituirea sumei achitate în plus la clasificația

economică 111210 -impozitul pe venitul obținut din activitatea de întreprinzător la

contul bancar în sumă de 1000000 de lei. În urma verificării originii formării

6

supraplății, s-a constatat, că aceasta a fost achitată prin ordinele de incaso nr.

3215058410 din 22 iulie 2015, nr. 3215058422 din 23 iulie 2015, nr. 3215058586

din 04 august 2015, nr. 3215058600 din 06 august 2015 și nr. 3215059114 din

04 septembrie 2015 în sumă totală de 1662991,72 de lei.

Recurentul a menționat că potrivit deciziei privind compensarea obligațiilor

fiscale nr. 53 din 23 septembrie 2020 au fost stinse obligațiile fiscale curente în sumă

totală de 309423,06 de lei. Iar, la 05 februarie 2021 contribuabilul înregistra în fișa

contului curent atât supraplată în sumă totală de 1353568 de lei la clasificația

economică 111210, precum și restanță reflectată la evidența specială în sumă totală

de 543728,76 de lei, inclusiv luate la evidența specială erau sumele contribuțiilor de

asigurări sociale de stat, în mărime de 74765,47 de lei. Totodată, obligația fiscală în

sumă totală de 543728,76 de lei, inclusiv obligațiile fiscale în sumă totală de 289639

de lei, reflectate la evidența specială, au fost executate în baza deciziei Serviciului

Fiscal de Stat nr. 87 din 05 februarie 2021 privind compensarea obligației fiscale.

Recurentul SRL „VALGOR-COM” a specificat că în urma verificării

corectitudinii calculării impozitului pentru bunurile imobiliare au fost stabilite

obligații fiscale curente suplimentare în sumă totală de 20079 de lei, sumă pe care

contribuabilul era obligat să o plătească la buget ca impozit, dar care nu a plătit-o în

termen de până la 25 septembrie 2020, inclusiv a perioadei fiscale respective, prin

nerespectarea modului de întocmire și de prezentare a calculului impozitului pe

bunurile imobiliare (forma BIJ17).

Recurentul a menționat că instanța de judecată l-a obligat să restituie diferența

supraplății achitate, însă nu a luat în considerare faptul că această supraplată a fost

deja achitată, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 3200000159 din 16 februarie

2021, prin care a fost restituită suma de 835953,21 de lei. Totodată, instanța de

judecată nu a indicat suma care urmează a fi restituită.

Cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 6000 de lei pentru

întocmirea raportului de audit, recurentul a invocat că în Actul de control fiscal

întocmit de către Serviciul Fiscal de Stat nr. 3- 542132 din 05 februarie 2021 și

decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 232/283 din 16 februarie 2021 asupra cazului

de încălcare a legislației comisă de SRL „VALGOR-COM”, prin care s-a constatat

suprasolvirea sumei de 845625, 21 de lei. Iar, prin cererea din 11 februarie 2021,

lichidatorul SRL „VALGOR-COM”, Anton Jerebțov a informat că este de acord cu

Actul de control nominalizat și a solicitat emiterea deciziei înainte de termenul

prevăzut de legislație. Iar, decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 232/283 din

16 februarie 2021 nu a fost contestată.

La fel, recurentul a specificat că instanța de judecată la examinarea cauzei a

luat în considerare raportul de audit prezentat de SRL „VALGOR-COM”, însă nu a

indicat ce sumă urma de a fi restituită de Serviciul Fiscal de Stat, fapt ce denotă, că

raportul de audit nr. 1/16-06 din 16 iunie 2021, prezentat de intimată este eronat, iar

instanța de judecată a examinat cauza subiectiv.

Totodată, recurentul a relatat că SRL „VALGOR-COM” s-a adresat în

instanțele de judecată naționale, prin care a solicitat anularea deciziei Serviciului

Fiscal de Stat nr. 87 din 05 februarie 2021, menționată în decizia Serviciului Fiscal

de Stat nr. 232/283 din 16 februarie 2021, fapt confirmat prin cererea de chemare în

judecată depusă de SRL „VALGOR-COM” la data de 12 mai 2021 și încheierea din

24 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

7

La data de 27 octombrie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat copia

recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat în adresa SRL „VALGOR-COM” cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d.26 vol. IV).

Respectiv, la data de 04 noiembrie 2022, SRL „VALGOR-COM”, reprezentată

de lichidatorul Veaceslav Stejar a depus referință la recursul Serviciului Fiscal de

Stat, prin care a solicitat declararea acestuia ca fiind inadmisibil sau respingerea

recursului (f.d. 32-37 vol. IV).

Iar, la 23 noiembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, SRL „VALGOR-

COM” a depus referință la recursul Serviciului Fiscal de Stat, prin care a solicitat

declararea acestuia ca fiind inadmisibil sau respingerea recursului (f.d. 45-52 vol.

IV).

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Iar, conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 06 iulie 2022, însă

dispozitivul deciziei a fost notificat, prin intermediul poștei electronice, recurentului

Serviciul Fiscal de Stat la data de 12 iulie 2022, fapt ce se confirmă prin extrasul din

poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d.217 vol. III).

La data de 13 iulie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Serviciul Fiscal de

Stat a depus recurs împotriva deciziei din 06 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău

(f.d. 218-221 vol. III).

Decizia motivată din 06 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

recurentului Serviciului Fiscal de Stat, prin intermediul poștei electronice, la data de

29 septembrie 2022, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la

materialele cauzei (f.d. 222 vol. III).

La data de 27 octombrie 2022, prin intermediul poștei electronice și la Curtea

Supremă de Justiție, Serviciul Fiscal de Stat a prezentat motivarea recursului

împotriva deciziei din 06 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.3-7, 21-24 vol.

IV).

Astfel, recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat este în termen.

Prin încheierea din 07 decembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție recursul

depus de Serviciul Fiscal de Stat împotriva deciziei din 06 iulie 2022 a Curții de

Apel Chișinău a fost numit pentru examinare în complet de 5 judecători (f.d. 61 vol.

IV).

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurentului, au fost expuse cu suficientă claritate, iar intimata SRL „VALGOR-

8

COM” și-a expus opinia prin referințele depuse.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza

limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală

în acest caz.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul depus de

Serviciul Fiscal de Stat urmează a fi admis, iar decizia din 06 iulie 2022 a Curții de

Apel Chișinău casată, cu restituirea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în alt

complet de judecată, din următoarele motivele.

În corespundere cu art. 21 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice

și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și

alte acte normative.

Reieșind din prevederile art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile

publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu.

Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

La fel, aplicabile sunt și prevederile art. 244 alin. (2) coroborate cu art. 231 alin.

(2) din Codul administrativ, conform cărora pentru procedura de recurs se aplică

corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului

capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică corespunzător

prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu

rezultă altceva.

În sensul art. 219 alin. (1) – (2) din Codul administrativ, instanța de judecată

este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a

probelor înaintate de participanți. Instanța de judecată depune eforturi pentru

înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a

cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor

necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra

aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost discutate de participanții la

proces.

Cercetând starea de fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

constată că, prin decizia nr.31 din 21 ianuarie 2015 emisă de către Inspectoratul

Fiscal de Stat pe r-nul Briceni s-a decis calcularea și încasarea la buget a sumelor

calculate suplimentar în cadrul controlului și anume: suma de 10723657 de lei,

pentru diminuarea TVA pentru perioada fiscală L/10/2014, suma de 150719 de lei,

ce constituie majorare de întârziere pentru neplata în termen a TVA diminuată, suma

de 10000 de lei, cu titlu de amendă pentru împiedicarea controlului fiscal, suma de

1000 de lei, cu titlu de amendă pentru întocmirea declarației privind TVA pentru

perioada fiscală L/10/2014, care conține informație neautentificată potrivit art.260

alin. (3) din Codul fiscal, suma de 3217097 de lei, cu titlu de amendă pentru

diminuarea TVA și suma de 3600 de lei, cu titlu de amendă pentru neprezentarea

facturii fiscale (f.d. 12-13 vol. I).

9

Prin decizia nr. 232 din 26 mai 2015 emisă de către Inspectoratul Fiscal de Stat

pe r-nul Briceni s-a decis calcularea și încasarea la buget a sumei de 6467140 de lei,

pentru diminuarea impozitului pe venit obținut din activitatea de întreprinzător

pentru perioada fiscală a anului 2014, suma de 100462 de lei, cu titlu de majorare de

întârziere pentru neachitarea în termen a impozitului pe venit diminuat, aplicată

amendă în mărime de 5000 de lei, pentru împiedicarea controlului fiscal, amendă în

mărime de 1000 de lei pentru întocmirea declarației cu privire la impozitul pe venit

a persoanelor ce practică activitatea de antreprenoriat pentru anul 2014, care conține

informație neautentică și 1940142 de lei, ce reprezintă 30 % din suma diminuată a

impozitului pe venit (f.d. 14-16 vol. I).

Instanța de recurs relevă că deciziile nr.31 din 21 ianuarie 2015 și nr. 232 din

26 mai 2015 au fost emise de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Briceni ca

urmare a neîndeplinirii obligaților fiscale ce decurg din încheierea contractului nr.

4506 din 09 octombrie 2014, între SRL „VALGOR-COM”, în calitate de vânzător

și SRL „Hefmas Agro”, în calitate de cumpărător, privind înstrăinarea terenului

agricol nr. cadastral 1424304.126, cu suprafața de 28,4268 ha, a construcțiilor

amplasate pe același teren și a bunurilor mobile enumerate în anexa contractului

menționat, la prețul de 3500000 de euro, care urma a fi achitat de către cumpărător

până la 31 decembrie 2019.

În acest context, instanța de recurs consideră relevat faptul că, prin hotărârea

din 03 mai 2017 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni a fost declarat nul contractul

nr. 4506 din 09 octombrie 2014, între SRL „VALGOR-COM”, în calitate de

vânzător și SRL „Hefmas Agro” (f.d. 17-73 vol. I). Prin decizia din 15 mai 2018 a

Curții de Apel Bălți s-a menținut în această parte hotărârea din 03 mai 2017 a

Judecătoriei Edineț, sediul Briceni (f.d. 74-111 vol. I), iar prin încheierea din

21 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a considerat inadmisibil recursul

declarat de SRL „Hefmas Agro” (f.d. 112-124 vol. I).

Respectiv, la data de 26 aprilie 2019 SRL „VALGOR-COM” a depus o cerere

în adresa Inspectoratului Fiscal de Stat prin care a solicitat reluarea procedurii

administrative în cadrul căreia au fost emise decizia nr.31 din 21 ianuarie 2015 și

decizia nr. 232 din 26 mai 2015 de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Briceni

(f.d. 137-140 vol. I). Iar, prin răspunsul din 23 mai 2019 Inspectoratul Fiscal de Stat

a respins cererea respectivă (f.d. 141-142 vol. II).

Instanța de recurs menționează că la 13 iunie 2019 SRL „VALGOR-COM” a

depus în adresa Inspectoratului Fiscal de Stat, o cerere prealabilă, pe care a

completat-o ulterior la 25 iulie 2019, prin care a înaintat aceleași solicitări (f.d. 143-

149 vol. I).

Prin decizia nr. 252 din 25 iulie 2019 a Serviciului Fiscal de Stat s-a respins

contestația SRL „VALGOR-COM” împotriva acțiunii funcționarului fiscal privind

refuzul în reluarea procedurii administrative în cadrul căreia au fost emise decizia

nr.31 din 21 ianuarie 2015 și decizia nr. 232 din 26 mai 2015 de către Inspectoratul

Fiscal de Stat pe r-nul Briceni (f.d. 151-152 vol. II).

În consecință, la data de 28 august 2019 SRL „VALGOR-COM” a depus

prezenta cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat anularea actului

administrativ nr. 26-12/1/12/6508 din 23 mai 2019 și a deciziei Serviciului Fiscal de

Stat nr. 252 din 25 iulie 2019, cu obligarea Serviciului Fiscal de Stat de a emite un

act administrativ favorabil prin care să fie anulate deciziile Inspectoratului Fiscal de

Stat pe r-nul Briceni nr.31 din 21 ianuarie 2015 și nr.232 din 26 mai 2015 și restituită

10

în contul SRL „VALGOR-COM” suma de 602432,60 de lei, ce constituie diferența

dintre suma încasată în temeiul deciziei nr. 232 din 23 mai 2015 în mărime totală de

1662993 de lei și suma restituită 835953,21 de lei, încasarea din contul Serviciului

Fiscal de Stat a cheltuielilor de judecată în mărime de 40000 de lei și a dobânzii de

întârziere în mărime de 1238405,12 de lei.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, Judecătoria Chișinău, sediul

Râșcani, prin hotărârea din 23 iulie 2021 a admis parțial cererea de chemare în

judecată depusă de SRL „VALGOR-COM”, respectiv Serviciul Fiscal de Stat a fost

obligat în condițiile legii să emită un act administrativ individual favorabil, prin care

să fie restituită în contul SRL „VALGOR-COM” supraplata achitată în plus de SRL

„VALGOR-COM”, diferența dintre suma încasată în temeiul deciziilor nr. 232 din

23 mai 2015 și nr. 31 din 21 ianuarie 2015 și sumele anulate în baza deciziilor nr.

217/745 din 07 septembrie 2020 asupra cazului de încălcare fiscală și nr. 217/748

din 07 septembrie 2020 asupra cazului de încălcare fiscală, reieșind din sumele

calculate și achitate până la expirarea termenului de prezentare a ultimelor dări de

seamă fiscale, procedură reglementată de art. art. 175, 176 Cod fiscal. (f.d. 57-58

vol. III).

Examinând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din

06 iulie 2022, a respins cererea de apel a Serviciului Fiscal de Stat și a menținut

hotărârea primei instanțe (f.d. 197-216 vol. III).

Judecând cauza în ordine de recurs, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că instanța de apel nu a

elucidat toate circumstanțele de fapt și de drept pentru examinarea cauzei în fond.

În susținerea concluziei enunțate instanța de recurs indică următoarele.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia că,

Serviciul Fiscal de Stat urmează, în condițiile legii, să emită un act administrativ

individual favorabil, prin care să fie restituită în contul SRL „VALGOR-COM”,

supraplata achitată în plus, conform Raportului de audit, adică diferența dintre suma

încasată în temeiul deciziilor nr. 232 din 23 mai 2015 și nr. 31 din 21 ianuarie 2015

și sumele anulate în baza deciziilor nr. 217/745 din 07 septembrie 2020 asupra

cazului de încălcare fiscală și nr. 217/748 din 07 septembrie 2020 asupra cazului de

încălcare fiscală, reieșind din sumele calculate și achitate până la expirarea

termenului de prezentare a ultimelor dări de seamă fiscale, procedura reglementată

de art. 175 și 176 din Codul fiscal.

Conform art. 175 din Codul fiscal, în vigoare la data depunerii prezentei

acțiunii, stingerea obligației fiscale prin compensare se efectuează prin trecerea în

contul restanței a sumei plătite în plus sau a sumei care, conform legislației fiscale,

urmează a fi restituită. Compensarea se efectuează la inițiativa organului fiscal sau

la cererea contribuabilului dacă legislația fiscală nu prevede altfel. În termen de pînă

la 30 de zile de la apariția circumstanțelor respective sau de la primirea cererii

contribuabilului, organul fiscal întocmește documentul de plată și îl transmite

Trezoreriei de Stat spre executare, în modul stabilit de Ministerul Finanțelor. În

termen de 7 zile de la data primirii documentului de plată, Trezoreria de Stat trece,

după caz, dintr-un cont al bugetului în alt cont al aceluiași buget sau în contul unui

alt buget sumele consemnate în documentul de plată. După executarea documentului

de plată, Trezoreria de Stat remite, după caz, organului fiscal sau Serviciului Vamal

extrasul din conturile trezoreriale de venituri. După ce a primit extrasul din conturile

11

trezoreriale de venituri, organul fiscal face înscrierile de rigoare în contul personal

al contribuabilului, iar Serviciul Vamal remite extrasul cel tîrziu a doua zi unităților

sale. Excedentul sumei compensate, la cerere, poate fi restituit contribuabilului sau

lăsat în contul stingerii unei viitoare obligații fiscale de alt tip. În caz de nedepunere

a cererii, excedentul se lasă în contul stingerii obligației fiscale de același tip.

Excedentul sumei compensate se restituie contribuabilului sau se utilizează, conform

prevederilor art.101 alin.(8), art.1011 alin.(4) sau art.125 alin.(5), în cazul stingerii

restanțelor față de bugetul public național. În acest scop, suma neachitată a

obligațiilor fiscale în cuantum de pînă la 100 lei inclusiv nu se consideră restanță

față de bugetul public național. În scopul atestării lipsei restanțelor față de buget, în

scopul beneficierii de reducere cu 50% a amenzii pentru încălcarea fiscală, în scopul

anulării dispoziției de suspendare a operațiunilor la contul bancar al contribuabilului

emise pentru asigurarea încasării restanțelor, precum și în cazurile admiterii de erori

la perfectarea documentelor de plată, se vor considera stinse sumele de impozite,

taxe, alte plăți, majorări de întîrziere (penalități) și/sau amenzi pentru care, la data

examinării contului personal generalizat al contribuabilului, documentele

trezoreriale de plată privind stingerea obligațiilor fiscale prin compensare au fost

perfectate și remise organului corespunzător spre executare. Stingerea obligației

fiscale prin compensare se efectuează în modul stabilit de Guvern.

Iar, potrivit art. 176 din Codul fiscal, în vigoare la data depunerii prezentei

acțiunii, cu excepția cazurilor cînd legislația fiscală prevede altfel, restituirea sumei

plătite în plus și a sumei care, conform legislației fiscale, urmează a fi restituită

contribuabilului se face în modul și în termenele stabilite la art.175 numai dacă

acesta nu are restanțe. Termenul specificat la art.175 se suspendă în cazul în care

contribuabilul care solicită restituirea sumei plătite în plus și a sumei care, conform

legislației, urmează a fi restituită este învinuit de săvîrșirea unei infracțiuni prin

intermediul tranzacțiilor economice care a condus la apariția dreptului la restituirea

sumelor impozitelor și/sau taxelor și față de el a fost pornită urmărirea penală pînă

la încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, pronunțarea unei

sentințe de achitare definitive sau a unei sentințe definitive de încetare a procesului

penal față de contribuabilul respectiv. Dacă prin prezentarea unei declarații cu

privire la impozitul pe venit corectate după termenul stabilit de legislație se stabilește

o sumă a impozitului pe venit plătită în plus, suma pasibilă restituirii conform

alin.(1) se micșorează cu suma desemnată procentual pentru perioada fiscală

corespunzătoare. Cu excepția cazurilor în care legislația fiscală prevede altfel,

restituirea sumei plătite în plus și a sumei care, conform legislației fiscale, urmează

a fi restituită contribuabilului persoană juridică se efectuează de Trezoreria de Stat

la conturile lui bancare, iar contribuabilului persoană fizică – la conturile lui bancare

sau în numerar. Persoanele fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător vor

depune cererea privind restituirea impozitului pe venit plătit în plus începînd cu 1

iunie – pentru cele prezentate în mod electronic și 1 iulie – pentru cele prezentate pe

suport de hîrtie, cu excepția cazului în care persoana fizică intenționează să își

schimbe domiciliul permanent din Republica Moldova. Dacă suma plătită în plus și

suma care, conform legislației fiscale, urmează a fi restituită nu au fost restituite în

termen de 45 de zile de la data primirii cererii de către organul fiscal sau în alt termen

prevăzut de legislația fiscală, contribuabilului i se plătește o dobîndă, calculată în

funcție de rata de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg), stabilită de Banca

Națională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune,

12

aplicată la operațiunile de politică monetară pe termen scurt, pentru perioada

cuprinsă între data primirii cererii și data compensării de către Trezoreria de Stat. Pe

perioadă suspendării termenului în conformitate cu alin.(1), dobîndă nu se

calculează. Calculul dobînzii, efectuat și prezentat de către contribuabil organului cu

atribuții de administrare fiscală respectiv, se verifică și se aprobă de conducerea

acestui organ și se anexează la ordinul de plată care prevede plata dobînzii. În cazul

impozitelor și taxelor locale administrate de serviciul de colectare a impozitelor și

taxelor locale, ordinul de plată va fi întocmit de organul fiscal în baza documentelor

prezentate de acest serviciu. Plata dobînzii se va efectua din bugetul în care au fost

vărsate impozitele și taxele respective.

Instanța de recurs conchide că Curtea de Apel Chișinău a menținut hotărârea

instanței ierarhic inferioare, prin care Serviciul Fiscal de Stat a fost obligat să emită

un act administrativ individual favorabil privind restituirea în contul SRL

„VALGOR-COM” supraplata achitată în plus de SRL „VALGOR-COM”, diferența

dintre suma încasată în temeiul deciziilor nr. 232 din 23 mai 2015 și nr. 31 din

21 ianuarie 2015 și sumele anulate în baza deciziilor nr. 217/745 din 07 septembrie

2020 asupra cazului de încălcare fiscală și nr. 217/748 din 07 septembrie 2020 asupra

cazului de încălcare fiscală, fără a fi indicată în mod cert suma care urmează a fi

restituită ca supraplată din bugetul de stat în contul SRL „VALGOR-COM”.

Respectiv, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție decelează că instanța de apel a menținut hotărârea

instanței ierarhic inferioare, care este neexecutorie pe motiv că nu este indicat în

mod cert suma care urmează a fi indicată în decizia de rambursare din bugetul de

stat în contul SRL „VALGOR-COM”, contrar principiului clarității hotărârii

judecătorești.

Instanța de recurs menționează că, instanțele de judecată trebuie să emită o

hotărâre clară, având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale, în temeiul

principiului clarității hotărârii judecătorești.

Instanța de recurs relevă că, deși Curtea de Apel Chișinău a stabilit că obiectul

prezentei acțiuni de contencios administrativ îl constituie și obligarea Serviciului

Fiscal de Stat de a emite un act administrativ favorabil, prin care să fie restituită în

contul SRL „VALGOR-COM” diferența dintre suma achitată de aceasta în bugetul

de stat în temeiul deciziei nr. 232 din 23 mai 2015 și suma restituită de către Serviciul

Fiscal de Stat, prin ordinul de plată nr. 3200000159 din 16 februarie 2021, din contul

bugetului de stat în contul SRL „VALGOR-COM”, instanța ierarhic inferioară nu a

stabilit cu certitudine, dacă există o asemenea diferență între sumele nominalizate.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție decelează că primordial instanța ierarhic inferioară urma să stabilească cu

certitudine care sumă a fost achitată de SRL „VALGOR-COM” în bugetul de stat în

temeiul deciziei nr. 232 din 23 mai 2015.

Or, prin decizia nr. 232 din 26 mai 2015 emisă de către Inspectoratul Fiscal de

Stat pe raionul Briceni s-a decis calcularea și încasarea la buget în total a sumei de

8513744 de lei (f.d. 14-16 vol. I).

Iar, conform extrasului din contul curent detaliat al contribuabilului SRL

„VALGOR-COM”, în perioada 01 iulie 2015-30 septembrie 2015 contribuabilul

nominalizat a efectuat mai multe achitări, după cum urmează: prin ordinul incaso nr.

13

3215058410 din 22 iulie 2015 - 1646391,08 lei, ordinul incaso nr. 3215058422 din

23 iulie 2015 – 4680 de lei, ordinul incaso nr. 3215058586 din 04 august 2015 –

2600,64 lei, ordinul incaso nr. 3215058600 din 06 august 2015 - 4680 de lei și

ordinul incaso nr. 3215059114 din 04 septembrie 2015 – 4680 de lei, iar în total

suma de 1662991,72 lei (f.d. 169 vol. II).

Însă, din extrasul din contul curent detaliat al contribuabilului SRL „VALGOR-

COM” nu este posibil de a fi stabilit în mod expres faptul că plățile respective au

fost efectuate de către SRL „VALGOR-COM” anume întru executarea deciziei nr.

232 din 26 mai 2015 emisă de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Briceni.

Or, la materialele cauzei este anexat doar ordinul incaso nr. 3215058410 din 22 iulie

2015 prin care SRL „VALGOR-COM” a achitat în bugetul de stat suma de

1646391,08 de lei (f.d. 138 vol. II). Respectiv, în lipsa ordinelor incaso nr.

3215058422 din 23 iulie 2015, nr. 3215058586 din 04 august 2015, nr. 3215058600

din 06 august 2015 și nr. 3215059114 din 04 septembrie 2015, nu este posibil de a

fi stabilită destinația efectuării plăților nominalizate.

Mai mult, instanța de recurs reține că, prin decizia nr. 217/745 din

07 septembrie 2020 a Serviciului Fiscal de Stat, decizia nr. 217/748 din

07 septembrie 2020 a Serviciului Fiscal de Stat și decizia nr. 217/895 din

09 octombrie 2020 a Serviciului Fiscal de Stat s-a decis micșorarea sumelor

impozitelor și taxelor calculate anterior în temeiul în temeiul deciziilor nr. 232 din

23 mai 2015 și nr. 31 din 21 ianuarie 2015 (f.d. 125-126, 131-132 vol. II).

Însă, instanța de apel nu a dat apreciere cuvenită acestor decizii, deși pentru a

stabili diferența dintre suma achitată de SRL „VALGOR-COM” în bugetul de stat

în temeiul deciziei nr. 232 din 23 mai 2015 și suma restituită de către Serviciul Fiscal

de Stat din contul bugetului de stat în contul SRL „VALGOR-COM”, aceste decizii

urmau a fi analizate. Or, prin aceste decizii au fost modificate sumele calculate de

Serviciul Fiscal de Stat spre achitare de către SRL „VALGOR-COM” prin decizia

nr. 232 din 23 mai 2015.

Subsecvent, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție decelează că instanța de apel nu s-a expus cu referire la

temeinicia argumentului Serviciului Fiscal de Stat, precum că restituirea sumei

achitate în plus, este reglementată de prevederile Regulamentului privind stingerea

obligației fiscale prin compensare și/sau restituirea mijloacelor bănești, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 235 din 19 aprilie 2017, potrivit căruia restituirea se face

cu condiția că respectivul contribuabil nu are restanțe față de bugetul public național,

iar în cazul în care contribuabilul are obligații față de buget, se asigură în mod

prioritar stingerea acestora.

În acest context, instanța de recurs relevă că, prin decizia privind compensarea

obligațiilor fiscale nr. 53 din 23 septembrie 2020 au fost stinse prin compensare

obligațiile fiscale curente în sumă totală de 309423,06 de lei (f.d. 170 vol. II), care

a fost luată în considerare de Serviciul Fiscal de Stat la calcularea supraplății

efectuate de SRL „VALGOR-COM” în bugetul de stat în temeiul deciziei nr. 232

din 23 mai 2015 și care în prezent este obiect al unei acțiuni separate în contencios

administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SRL

„VALGOR-COM” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actului

administrativ.

14

În afară de aceasta, din materialele dosarului instanța de recurs reține că prin

decizia privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 54 din 23 septembrie 2020 au

fost stinse prin compensare obligațiile fiscale curente în sumă totală de 345503,97

de lei (f.d. 171 vol. II).

Ulterior, prin decizia nr. 232/283 din 16 februarie 2021 Serviciul Fiscal de Stat

a dispus încasarea următoarelor sume: 19877 de lei, cu titlu de impozit pentru

bunurile imobiliare evaluate de organele cadastrale, 202 de lei, impozitul funciar

pentru terenul din intravilan cu construcții pentru perioada anului 2020,4 de lei,

impozit pentru bunurile imobiliare evaluate de organele cadastrale, 877 de lei,

impozit pentru bunurile imobiliare evaluate de organele cadastrale, 9 de lei, impozit

funciar pentru terenul din intravilan cu construcții, 16064 de lei amendă pentru

eschivarea de la calculul și plata impozitelor și taxelor, 1500 de lei amendă pentru

nerespectarea modului de întocmire și prezentare a dării de seamă fiscale, fiind

constatată și o supraplată în mărime de 845625,21 de lei (f.d.177-181 vol. II).

Astfel, instanța de recurs relevă că, prin decizia Serviciul Fiscal de Stat nr.

232/283 din 16 februarie 2021, au fost calculate noi obligații fiscale ale SRL

„VALGOR-COM”, care au fost luate în considerare de Serviciul Fiscal de Stat la

calcularea supraplății în mărime de 845625,21 de lei.

Însă, instanța de apel nu a indicat care sunt temeiurile de drept și circumstanțele

de fapt în baza cărora a conchis că, Serviciul Fiscal de Stat urmează să emită un act

administrativ individual favorabil prin care să fie restituită în contul SRL

„VALGOR-COM”, supraplata achitată în plus în temeiul deciziei nr. 232 din 23 mai

2015 și suma restituită de către Serviciul Fiscal de Stat prin ordinul de plată nr.

3200000159 din 16 februarie 2021, din contul bugetului de stat în contul SRL

„VALGOR-COM”, în condițiile în care decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.

232/283 din 16 februarie 2021 este obiect al unei alte acțiuni în contencios

administrativ, fapt ce se confirmă prin copia cererii de chemare în judecată depuse

la data de 22 aprilie 2022 de către SRL „VALGOR-COM”, în procedura

falimentului, reprezentată de lichidatorul Veaceslav Stejar, anexată la materialele

cauzei (f.d.178 verso-181 vol. III).

De asemenea, instanța de recurs indică că din materialele cauzei rezultă că întru

executarea deciziei Serviciul Fiscal de Stat nr. 232/283 din 16 februarie 2021 prin

ordinul de plată nr. 3200000159 din 16 februarie 2021, din contul bugetului de stat

în contul SRL „VALGOR-COM”, a fost achitată suma de 835953,21 de lei (f.d.183

vol. II).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de apel a omis să stabilească din ce

considerente prin decizia nr. 232/283 din 16 februarie 2021 Serviciul Fiscal de Stat

a constatat o supraplată în mărime de 845625,21 de lei, însă prin ordinul de plată nr.

3200000159 din 16 februarie 2021 a fost achitată suma de 835953,21 de lei din

contul bugetului de stat în contul SRL „VALGOR-COM”.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție menționează că în baza probelor prezentate de părțile în

proces, instanța de apel urma să stabilească cu certitudine temeiul și circumstanțele

care au stat la baza formării diferenței de calcul a sumei ce urmează a fi restituită din

15

contul bugetului de stat SRL „VALGOR-COM”, invocată în cuantum diferit de

părțile în proces.

Or, concretizându-și pretențiile pe parcursul examinării cauzei, SRL

„VALGOR-COM” a solicitat încasarea sumei de 602432,60 de lei, cu titlu de

diferență dintre suma achitată de SRL „VALGOR-COM” în temeiul deciziei nr. 232

din 23 mai 2015 și suma restituită ulterior de Serviciul Fiscal de Stat. Iar, Serviciul

Fiscal de Stat a indicat că a achitat deja supraplata prin ordinul de plată nr.

3200000159 din 16 februarie 2021 în mărime de 835953,21 de lei, iar restul sumei

achitate în plus de SRL „VALGOR-COM” în temeiul deciziei nr. 232 din 23 mai

2015 a fost compensată prin stingerea noilor obligații fiscale calculate prin deciziile

menționate mai sus.

Dat fiind faptul că instanța de apel a omis să respecte standardele procedurale

relevante referitoare la conținutul actului judecătoresc, dar și ținând cont că

lichidarea acestor omisiuni în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este

posibilă, instanța de recurs ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa

integral decizia din 06 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău și de a restitui cauza la

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Or, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și concluziile,

să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul

procesului și necesită un răspuns special în hotărâre.

Din considerentul că, examinarea per ansamblu a cauzei în ordine de apel a

avut loc în mod incomplet și fără o apreciere și elucidare corespunzătoare a

circumstanțelor cauzei, decizia instanței de apel urmează a fi casată, iar cauza

restituită instanței de apel pentru o nouă reexaminare. Or, o concluzie a instanței de

judecată prin care se soluționează un litigiu, nu poate fi bazată pe niște îndoieli

rezonabile, invocate fără nicio acoperire legală sau pe probe incontestabile.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție menționează că art. 20 din Constituția Republicii Moldova prevede că,

orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești

competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale

legitime.

Motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că, cererile lor au fost

analizate cu atenție și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe

care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept, care i-au format

convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară, simplă, precisă,

concisă și fermă, să aibă putere de convingere. Nemotivarea hotărârii sau o motivare

necorespunzătoare atrage casarea ei.

Distinct justificărilor expuse supra, instanța de recurs învederează

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează că, întinderea

motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în

instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de

practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în

diferite state (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29;

Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994, paragraful 61) iar, pentru a

răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că

judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale, ce i-au fost prezentate

16

(Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva

Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO

în repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a

fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de

asemenea, o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa

motivele, pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a

menționat că, este motivată în mod corespunzător o decizie, care permite părților să

facă uz efectiv de dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlandei).

Astfel, instanța de recurs conchide că decizia instanței de apel nu conține nici

o apreciere, ce ar determina definitiv și incontestabil certitudinea adoptării soluției

la care s-a ajuns. Respectiv, instanța de recurs este în imposibilitate de a exercita

controlul judiciar asupra unei asemenea hotărâri.

Per ansamblu, ținând cont de natura litigiului și de marja de apreciere a instanței

de judecată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție opinează că a examinat principalele întrebări juridice

stabilite, care poartă un caracter secundar și nu au forță juridică de a influența decisiv

considerentele de mai sus (a se vedea, printre alte autorități, Kamil Uzun vs Turcia,

10 mai 2007, parag. 64 din 10 mai 2007; Centrul pentru Resurse Juridice în numele

lui Valentin Câmpeanu vs România (Marea Cameră), 17 iulie 2014, parag. 156).

Așadar, instanța de recurs notează că cele menționate mai sus nu pot fi corectate

în ordine de recurs, din cauza specificului acestora. De altfel, participanții la proces,

trebuie să aibă posibilitatea reală să-și prezinte apărarea și să fie audiați de o instanță

de apel, care va fi competentă de a examina toate chestiunile de fapt și de drept

relevante litigiului (a se vedea A. Menarini Diagnostics S.R.L. vs Italia,

27 septembrie 2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili, 2 septembrie 2014, parag. 34,

Samardžić, ibidem, parag. 31, Gohe și alții vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 41 - 43).

Astfel, ținând cont de rolul specific al instanței de recurs și de preeminența

dreptului, este imperios, ca la reexaminarea cauzei în ordine de apel, să fie remediate

neajunsurile procedurii inițiale (a se vedea cauzele Baka vs Ungaria (Marea

Cameră), 23 iunie 2016, parag. 117; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie

2018, parag. 123 – 125).

Pe această cale, cauza de contencios administrativ urmează a fi judecată în

întregime în cadrul unei proceduri noi, în cadrul căreia instanța de apel va avea

sarcina de a stabili o legătură clară între faptele speței, dispozițiile legale aplicabile

și concluziile la care a ajuns. În funcție de rezultatul aprecierii juridice, instanța de

apel va trebui să constate temeinicia sau lipsa temeiurilor legale a cererii de apel

formulate de către Serviciul Fiscal de Stat (a se vedea, spre exemplu, importanța

rejudecării cauzei de către instanțele ierarhic inferioare în baza considerentelor unei

instanțe de recurs, Victor Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008; Dimitar

Yordanov vs Bulgaria, 06 septembrie 2018, parag. 52 – 53).

Altfel spus, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că corectarea erorii

instanței de apel la judecarea cauzei în ordine de recurs nu este posibilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

17

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a admite recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat, de a casa

decizia din 06 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău și de a restitui cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Conform art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus Serviciul Fiscal de Stat.

Se casează integral decizia din 06 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, emisă

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Societatea cu Răspunde Limitată „VALGOR-COM” împotriva

Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actelor administrative individuale,

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, compensarea

cheltuielilor de judecată și a dobânzii de întârziere, și se restituie cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Aliona Miron

Nina Vascan

18