3ra-187/22 — recunoasterea ilegalitatii si anularea raspunsului, obligarea emiterii actului administrativ

3ra-187/22 — recunoasterea ilegalitatii si anularea raspunsului, obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosar nr. 3ra-187/22

2-20027268-01-3ra-18022022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. G. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Clima, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Valerii Tretiacenco împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la

recunoașterea ilegalității și anularea răspunsului și obligarea emiterii actului

administrativ,

împotriva deciziei din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău prin care

s-a respins cererea de apel înaintată de Serviciul Fiscal de Stat și s-a menținut

hotărârea din 27 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 26 februarie 2020, Valerii Tretiacenco prin intermediul avocatului Vitalie

Tihon, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat

privind recunoașterea ca fiind ilegal și anularea răspunsului Serviciului Fiscal de

Stat din 22 noiembrie 2019 și obligarea Serviciului Fiscal de Stat să emită un act

administrativ motivat în privința contestației înaintate la 24 octombrie 2019.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin contestația înaintată la 24

octombrie 2019, a fost solicitată, printre altele, revocarea deciziei organului fiscal

din 27 septembrie 2019, emisă în privința contribuabilului Valerii Tretiatcenco. Prin

scrisoarea nr. 26-24-11/518/15822 din 22 noiembrie 2019, reclamantului i s-a

comunicat că contestația rămâne neexaminată, deoarece avocatul Vitalie Tihon nu a

prezentat procura ci doar mandatul avocațial, ceea ce nu corespunde rigorilor legale.

În răspuns nu a fost indicată modalitatea și calea de atac.

În dezacord cu soluția autorității publice, reclamantul s-a adresat cu cerere

conducerii Serviciului Fiscal de Stat prin care a solicitat revocarea deciziei. Prin

răspunsul Serviciului Fiscal de Stat din 23 ianuarie 2020, reclamantul a fost

informat că, în caz de dezacord cu răspunsul oferit, este în drept să înainteze o

acțiune în instanță, în termen de 30 de zile de la data notificării.

Reclamantul a invocat că organul fiscal a examinat în mod eronat contestația și

ilegal, neîntemeiat nu a soluționat-o în fond.

1

A menționat că, la pct. 24 din decizia Curții Constituționale nr. 34 din 19

aprilie 2018, Curtea a menționat că pentru elucidarea problemei interpretul legii

trebuie să recurgă la ansamblul regulilor de interpretare. El trebuie să aibă în vedere

în special regula In claris non fit interpretatio (Textele clare nu trebuie interpretate)

și regula Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (Unde legea nu

distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă). Cu alte cuvinte, caracterul general al

formulării unui text legal conduce la caracterul general al aplicării lui, fără să fie

necesare distincții pe care textul respectiv nu le conține și nu le urmărește. Curtea

Constituțională a stabilit un standard de referință, pentru interpretarea și aplicarea

normelor juridice.

Reclamantul a apreciat că norma juridică prevăzută la art. 244 alin. (6) din

Codul fiscal, este clară. Astfel, organul fiscal a eludat norma juridică direct

aplicabilă și expres citată în mai multe adresări, ceea ce constituie o încălcare a

drepturilor subiective ale contribuabilului.

A menționat că organul fiscal este un organ administrativ, activitatea acestuia

într-adevăr este supusă Codului administrativ, care este o lege generală. Cu toate

acestea, Codul administrativ nu a abrogat careva prevederi ale Codului fiscal.

A insistat asupra priorității reglementărilor legii speciale și anume, prevederile

Codului fiscal. Astfel în mandatul avocațial era explicat cu claritate în ce cauză este

împuternicit avocatul să acorde asistență juridică, și anume, reprezentarea

intereselor lui Valerii Tretiatcenco în organe administrative (inclusiv fiscale), în

proceduri administrative și/sau proceduri prealabile etc., precum și în instanța de

judecată, în prima instanță, apel și în recurs. Pe verso, printre împuterniciri sunt

menționate ca împuterniciri de a participa în proceduri notariale, administrative,

plângeri, contestații, proceduri amiabile sau litigioase, precum și orice altfel de

proceduri, urmată de mandatarul este împuternicit de a semna și înainta pretenții,

cereri prealabile, cu mențiunea finală că prezentul mandat este valabil în copie

certificată de avocat, pentru acțiunile și activitățile conexe examinării cauzei în

instanța de judecată (proceduri de executare, cereri prealabile, proceduri

administrative, negocieri, cereri de informații, etc.).

A evidențiat că, în scrisoarea emisă de către Serviciul Fiscal nu s-a explicat

care sunt temeiurile înlăturării de la aplicarea normei juridice speciale și nici de ce

nu este aplicabilă legea specială. Tratarea textului mandatului exclusiv ca

împuternicirea de reprezentare în cadrul unei cauze civile a apreciat-o ca

neconformă cu prevederile generale și speciale ale legilor aplicabile.

Reclamantul a relatat că interpretarea subiectivă a stării de fapt și a legislației

de către organul fiscal, a dus la soluționarea inechitabilă a contestației și la o

hotărâre ilegală și neîntemeiată.

Conducându-se de dispozițiile art. 206 din Codul Administrativ, art. 56, 60,

166 CPC, avocatul Vitalie Tihon, în interesele reclamantului Valerii Tretiacenco, a

solicitat admiterea cereri de chemare în judecată, recunoașterea ca fiind ilegal și

anularea răspunsului din 22 noiembrie 2019 a Serviciului Fiscal de Stat și obligarea

Serviciului Fiscal de Stat să emită un act administrativ motivat în privința

contestației înaintate de avocatul Vitalie Tihon la 24 octombrie 2019.

Prin hotărârea din 27 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă acțiunea, depusă de Valerii Tretiacenco. S-a anulat răspunsul nr. 26-24-

2

11/518/15822 din 22 noiembrie 2019 a Serviciului Fiscal de Stat și s-a obligat

Serviciul Fiscal de Stat să emită actul administrativ motivat în privința contestației

înaintate de avocatul Tihon Vitalie la 24 octombrie 2019. S-a luat act de decizia nr.

413 din 12 decembrie 2019 a Serviciului Fiscal de Stat pe marginea contestației

împotriva deciziei nr. 133/1924 din 27 septembrie 2019 și s-a dispus neexecutarea

hotărârii în partea emiterii actului administrativ motivat în privința contestației

înaintate de avocatul Tihon Vitalie la 24 octombrie 2019.

La 02 iunie 2021, în interiorul termenului prevăzut de art. 232 alin. (1)-(2) Cod

administrativ, Serviciul Fiscal de Stat a declarat apel împotriva hotărârii din 27 mai

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către Serviciul Fiscal de Stat și s-a menținut hotărârea din 27 mai 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

În consolidarea soluției s-a reținut că, prin decizia nr. 133/1924 din 27

septembrie 2019 a Serviciului Fiscal de Stat asupra cazului de încălcare fiscală

comisă de către Valerii Tretiacenco, s-a încasat la buget impozitul pe venit

nedeclarat în sumă de 745539 lei, majorare de întârziere conform prevederilor art.

228 alin. (2) Codul fiscal în mărime de 563784 lei pentru neplata în termen a

impozitului pe venit, s-au aplicat amenzi pentru încălcările legislației: - în mărime

de 596431 lei pentru eschivarea de calcul și plata impozitului pe venit impozabil

estimat nedeclarat pentru perioada fiscală A/2013, conform prevederilor art. 261

alin. (5) Codul fiscal; - în mărime de 500 lei pentru neprezentarea declarației cu

privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală A/2013 conform prevederilor

art. 260 alin. (1) Codul fiscal; - în mărime de 2500 lei, conform prevederilor art. 253

alin. (9) din Codul fiscal, pentru neexecutarea de către persoana fizică a obligației de

prezentare a declarației cu privire la proprietate, conform art. 22615 alin. (2) din

Codul fiscal

Nefiind de acord cu decizia nr. 133/1924 din 27 septembrie 2019 a Serviciului

Fiscal de Stat asupra cazului de încălcare fiscală comisă de către Valerii

Tretiacenco, la 24 octombrie 2019, avocatul Vitalie Tihon în interesele lui Valerii

Tretiacenco a depus contestație împotriva deciziei respective, prin care a solicitat

reanalizarea împrejurărilor de fapt cu pronunțarea unei decizii care să nu contravină

constatărilor date de instanțele de judecată și organele de urmărire penală, revocarea

și anularea deciziei contestate.

Prin răspunsul (decizia) nr. 26-24-11/518/15822 din 22 noiembrie 2019 a

Serviciului Fiscal de Stat, avocatul Vitalie Tihon a fost informat că rămâne

neexaminată contestația, din motivul neînlăturării neajunsurilor stabilite în

scrisoarea din 13 noiembrie 2019.

La 04 decembrie 2019, avocatul Vitalie Tihon, în interesele lui Valerii

Tretiacenco, a înaintat Prim-ministrului Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor

și Serviciului Fiscal de Stat cerere prin care a solicitat reanalizarea împrejurărilor de

fapt și de drept, cu examinarea în fond a contestației, înaintate în numele lui Valerii

Tretiacenco.

Prin răspunsul nr. 26-12/1-12-1068 din 23 ianuarie 2020, avocatul Vitalie

Tihon a fost informat că, Serviciul Fiscal de Stat s-a expus deja aferent solicitărilor

cu privire la examinarea contestației din 24 octombrie 2019.

3

Prin decizia nr. 413 din 12 decembrie 2019 a Serviciului Fiscal de Stat emisă

pe marginea contestației împotriva deciziei nr. 133/1924 din 27 septembrie 2019, s-a

satisfăcut parțial contestația și s-a modificat decizia nr. 133/1924 din 27 septembrie

2019, emisă de către Direcția generală administrare fiscală mun. Chișinău, după

cum urmează: în partea decisivă: - la pct. 3, liniuța 2-a, sintagma „500” se substituie

cu sintagma „200 lei”. În rest, decizia nr. 133/1924 din 27 septembrie 2019 emisă de

către Serviciul Fiscal de Stat, a rămas nemodificată și obligatorie pentru executare.

Instanța de apel a accentuat că Serviciul Fiscal de Stat, la emiterea răspunsului

din 22 noiembrie 2019, a invocat dispozițiile art. 46 alin. (2) al Codului

administrativ, menționând că avocatul Vitalie Tihon nu a prezentat acte care să

confirme împuternicirile de reprezentare a intereselor lui Valerii Tretiacenco.

Potrivit aprecierilor Curții de apel, dispoziția legală invocată de Serviciul

Fiscal de Stat nu este aplicabilă față de avocați, în privința avocatului fiind

aplicabile prevederile Legii cu privire la avocatură, care este o lege specială în

raport cu Codul administrativ.

Sub acest aspect, Completul a enunțat că, autoritatea publică apelantă a fost

investită cu soluționarea unei contestații depuse împotriva deciziei de aplicare a

sancțiunilor fiscale, autoritatea era obligată să aplice cu prioritate dispozițiile

Codului fiscal, lege care reglementează modul de depunere și soluționare a

contestațiilor împotriva deciziilor de aplicare a sancțiunilor fiscale, dar și

prevederile Legii cu privire la avocatură. Or, formularul mandatului este un

document de strictă evidență, conținutul, forma și modul de utilizare a căruia se

aprobă de către Guvern. În acest sens, avocatul are dreptul să reprezinte interesele

legitime ale clientului în instanțele de judecată, în organele de drept, în autoritățile

publice, în alte organizații.

Completul specializat a explicat că, la concurența a două norme juridice din

ramuri diferite ale legislației trebuie să se aplice norma specială prevăzută pentru

reglementarea unor sau altor raporturi sociale, și anume, conducându-se de

principiul priorității ramurale și nu de regula „lex posteriori derogat lex specialis

priori ”. Or, norma specială derogă de la norma generală, pe când, norma generală

nu derogă de la norma specială.

În speță, s-a reținut că raporturile juridice născute între contribuabilul Valerii

Tretiacenco și Serviciul Fiscal de Stat sunt primordial raporturi juridice fiscale, iar

la examinarea scrisorilor/contestațiilor depuse, autoritatea urmează să aplice în mod

prioritar reglementările conținute în Codul fiscal, și ulterior, prevederilor Codului

administrativ. Înscrisurile probatorii administrate la dosarul cauzei, denotă că, la

momentul înaintării contestației, avocatul Vitalie Tihon a prezentat Serviciului

Fiscal de Stat, mandatul avocațial prin care se atestă împuternicirile în calitate de

reprezentant a lui Valerii Tretiacenco, în care este indicat că, Vitalie Tihon a fost

împuternicit să acorde asistență juridică întru reprezentarea intereselor lui Valerii

Tretiacenco în organele administrative (inclusiv fiscale), în proceduri administrative

și/sau proceduri prealabile etc., precum și în instanțele de judecată, în prima

instanță, apel și recurs (inclusiv Curtea Supremă de Justiție)”, pe partea verso fiind

indicate împuternicirile reprezentantului de acordare a asistenței juridice și aplicată

semnătura clientului la rubrica respectivă.

4

Instanța de apel a desconsiderat argumentele apelantului care a susținut că,

mandatul acordă avocatului împuterniciri de reprezentare doar în cadrul instanței de

judecată, or, din prevederile pct. 2 al Hotărârii Guvernului nr. 158 din 28 februarie

2013 cu privire la aprobarea formularului de utilizare a mandatului avocatului și al

avocatului stagiar, reiese indubitabil că formularul mandatului avocatului și al

avocatului stagiar sunt documente de strictă evidență, care confirmă împuternicirile

acestora, atestând astfel lipsa temeinicii legale a argumentului reprezentantului

pârâtului invocat în referință și denotând prezența încălcării flagrante a prevederilor

art. 1 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ori prin acțiunile sale

nejustificate, organul fiscal a atentat direct la dreptul părții reclamante de a avea

acces la un proces echitabil și de a fi reprezentat de către un avocat ales, în baza

mandatului prezentat, întocmit în strictă conformitate cu prevederile legale.

Astfel, instanțele consideră că, la soluționarea contestației depuse de avocatul

Vitalie Tihon în interesele lui Valerii Tretiacenco, Serviciul Fiscal de Stat a ignorat

prevederile art. 31 al Codului administrativ, or, în răspunsul său nu a invocat clar

temeiul pe care s-a bazat, în momentul adoptării soluției de a lăsa de fără examinare

contestația reclamantului.

De altfel, s-a reținut că, la 25 octombrie 2019, Valerii Tretiacenco a depus

contestația împotriva deciziei nr. 133/1924 din 27 septembrie 2019, care, la 12

decembrie 2019 a fost examinată de către Serviciul Fiscal de Stat cu participarea

avocatului Aronov Roman, în bază de procură, astfel fiind parțial admisă

contestația.

Instanțele au ajuns la concluzia că prezentarea procurii în speța dată nu

reprezintă o condiție imperativă de declanșare a procesului de examinare a

contestației contribuabilului, având în vedere că a fost prezentat originalul

mandatului avocațial, situație ce denotă o examinare formală de către Serviciul

Fiscal de Stat a contestației și emiterea unui răspuns neîntemeiat și nemotivat care

afectează negativ interesele acestuia.

Reieșind din cele expuse mai sus, dat fiind că instanța de apel a constatat

temeinicia acțiunii în contencios administrativ înaintate de Valerii Tretiacenco și,

astfel, legalitatea hotărârii primei instanțe, argumentele contrare ale apelantului fiind

nefondate și combătute integral prin constatările expuse supra, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Curții de

Apel Chișinău a ajuns la concluzia privind respingerea apelului declarat.

La 10 decembrie 2021, Serviciul Fiscal de Stat a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.143).

La 14 februarie 2022, Serviciul Fiscal de Stat a depus recurs motivat (f.d.146-

149) prin care a solicitat casarea deciziei recurate emise la 01 decembrie 2021, cu

pronunțarea unei noi decizii de respingere a acțiunii.

În susținerea cererii de recurs, Serviciul Fiscal a reiterat argumentele expuse la

examinarea cauzei în fond și în cererea de apel.

Referitor la decizia atacată, a menționat că soluția instanței de apel este

eronată. Or, nu pot fi reținute invocările instanței de apel vizavi de faptul că

dispoziția legală, invocată de Serviciul Fiscal de Stat nu este aplicabilă față de

avocați, în privința avocatului fiind aplicabile prevederile Legii nr. 1260/2002 cu

privire la avocatură, care este o lege specială în raport cu Codul administrativ. Or

5

având în vedere dreptul discreționar al autorităților publice reglementat de art. 16

din Codul administrativ, ce îi conferă autorității publice posibilitatea acesteia de a

opta între mai multe soluții posibile corespunzătoare scopului legii atunci când

aplică o dispoziție legală, în coraport cu principiul legalității care instituie obligația

de a acționa în conformitate cu legea, și deoarece art. 46 din Codul administrativ

prevede drept condiție obligatorie de reprezentare a persoanei în scopul îndeplinirii

unei acțiuni la etapa procedurii administrative, consemnarea împuternicirilor în

procură, consideră acțiunea dedusă judecății ca fiind nefondată.

Dincolo de orice dubiu rezonabil, aserțiunile instanței de apel precum că

prezentarea procurii în speța dată nu reprezintă o condiție imperativă de declanșare a

procesului de examinare a contestației contribuabilului, având în vedere că a fost

prezentat originalul mandatului avocațional, le consideră declarative. În situația în

care raporturile administrative sunt reglementate de Codul administrativ,

participanții la procedura administrativă urmează să asigure prezentarea conformă a

împuternicirilor, în corespundere cu art. 46 din Codul administrativ.

Subsumând cele expuse, a conchis că acțiunile Serviciului Fiscal de Stat au fost

întreprinse în conformitate cu legislația, decizia instanței de apel este nefondată,

concluziile fiind neconforme circumstanțelor pricinii, normele de drept material și

procedural fiind aplicate/interpretate eronat, raționamente ce pot fi consolidate din

circumstanțele de fapt și de drept deduse judecății.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 01 decembrie 2021.

La 10 decembrie 2021, Serviciul Fiscal de Stat a depus recurs nemotivat.

Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău a fost recepționată de recurent la 07

februarie 2022 (f.d.141), iar la 14 februarie 2021 a fost depus recurs motivat

(f.d.146-149).

Astfel, recursul depus la 10 decembrie 2021 și motivarea recursului prezentată

la 14 februarie 2021, sunt în termen.

La 21 februarie 2022, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului

motivat, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței. Până la momentul

examinării cauzei, referință nu a fost prezentată.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat, în

raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2)

6

din art.246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor

de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe

cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile

Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex

officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

7

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de către Serviciul Fiscal de Stat.

În conformitate cu art.230 și art.246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

8