3ra-1142/21 — anularea actului administrativ

3ra-1142/21 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-1142/21

2-19126060-01-3ra-26102021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

23 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere Limitată

„Cezar-Grup”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Cezar-Grup” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu

privire la anularea actelor administrative,

împotriva deciziei din 07 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Cezar-Grup” și s-a menținut

hotărârea din 29 mai 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 31 iulie 2019, SRL „Cezar-Grup” a depus cerere de chemare în judecată, în

procedura, contenciosului administrativ împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la

anularea actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în temeiul deciziei nr. 45180/05 din 05

aprilie 2019 privind inițierea controlului fiscal, în perioada 08 aprilie 2019 – 18 aprilie

2019, inspectorii fiscali ai Direcției control fiscal post operațional nr.5 din cadrul Direcției

generale administrare fiscală mun. Chișinău au efectuat controlul fiscal la fața locului prin

metoda verificării tematice la SRL „Cezar-Grup”, privind impozitul pe venit reținut din

plățile salariale, contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii virate de angajatori,

contribuțiile individuale de asigurări sociale de stat obligatorii virate de angajați, primele

de asigurări obligatorie de asistență medicală în formă de contribuție procentuală la

salariu și la alte recompense, achitate de angajatori și angajați pentru perioada 01 ianuarie

2018 – 28 februarie 2019.

A indicat că în urma controlului fiscal efectuat, Serviciul Fiscal de Stat a întocmit la

18 aprilie 2019 actul de control nr.5-692922 prelungit pe formularul nr.5-692923.

1

Nefiind de acord cu concluziile expuse în actul de control, la 03 mai 2019 a înaintat

Direcției Generale Administrare Fiscală mun. Chișinău dezacord, considerând că

constatările conținute în acesta nu corespund realității și sunt lipsite de suport juridic.

Prin decizia nr.120/928 din 17 mai 2019 a Serviciului Fiscal de Stat a dispus

încasarea din contul său a impozitului pe venit reținut din salariu, prime de asigurare

obligatorie de asistență medicală, contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii în

sumă totală de 92 982 de lei, a majorării de întârziere în mărime de 19 140 de lei și a

amenzii în sumă de 19 970 de lei.

Reclamanta a notat că la 14 iunie 2019 s-a adresat Serviciului Fiscal de Stat cu

contestație împotriva deciziei nr. 120/928 din 17 mai 2019, solicitând anularea deciziei de

aplicare a sancțiunilor fiscale din 17 mai 2019.

Însă prin decizia nr.210 din 27 iunie 2019 a Serviciului Fiscal de Stat, care i-a fost

notificată la 03 iulie 2019, contestația sa a fost respinsă.

Reclamanta consideră că actele administrative contestate sunt neîntemeiate și

pasibile de a fi anulate, deoarece în cadrul efectuării controlului fiscal a prezentat

inspectorilor fiscali contractele individuale de muncă, tabelele de pontaj, borderourile de

calcul a salariului, registrele contabile, dările de seamă fiscale.

În viziunea reclamantei nu există nicio îndoială că în cadrul societății cu răspundere

limitată „Cezar-Grup” ar exista o „lipsă de contabilitate” sau că aceasta este ținută

„neconform”, cu atât mai mult, că potrivit răspunsului Inspectoratului Muncii nr.833 din

26 iunie 2019, evidența timpului de muncă în conformitate cu prevederile art.106 din

Codul muncii este asigurată de către angajator în baza tabelului de pontaj.

A notat că nu cunoaște din care considerente tabelul de pontaj prezentat grupului de

control, nu a fost reținut la calcularea timpului efectiv lucrat de către angajați (inclusiv în

orele de noapte), acest fapt nu i s-a adus la cunoștință și nici nu și-a găsit reflectare în

niciunul din actele administrative contestate.

Consideră că Serviciul Fiscal de Stat contrar prevederilor art.189 alin.(2) din Codul

fiscal a optat în cadrul controlului pentru „surse indirecte” și anume explicațiile preluate

de la 79 de angajați, conținutul cărora nu a fost adus la cunoștința întreprinderii și care, la

rândul său, nu a fost reflectat nici în actul de control și nici în actele administrative

contestate. Or, pentru toate sumele achitate către salariați, aceștia semnează documentele

primare.

Mai mult, conform contractului individual de muncă, mărimea salariului a fost în

prealabil coordonată cu fiecare salariat în parte, iar numărul de ore lucrate de salariați sunt

reflectate în tabelul de pontaj (inclusiv orele suplimentare și de noapte).

Cu atât că, plângeri din partea salariaților privind necorespunderea orelor efectiv

lucrate cu numărul de ore reflectate în tabelele de pontaj nu au fost înregistrate, susținând

că salariaților li s-a achitat salariul potrivit numărului de ore efectiv lucrate, în mărimea

salariului de funcție ce li se cuvenea.

Reclamanta a reiterat că recalcularea fondului de salarizare făcută de grupul de

control de fapt depășește atribuțiile legale de care dispun serviciile fiscale, deoarece

stabilirea mărimii salariilor ține în exclusivitate de atribuțiile angajatului și patronului, cu

respectarea minimului stabilit de legislație.

2

În opinia reclamantei niciunul din salariile de funcție reflectate atât în schema de

încadrare, cât și în contractul individual de muncă nu se plasează sub limita minimă

stabilită de legislator.

Prin urmare, la audierea angajaților de către grupul de control, nu s-a luat în

considerare faptul că unii din aceștia, în special cei cu care au fost întrerupte raporturile

de muncă, ar putea dispune de emoții negative față de administrația întreprinderii, iar

declarațiile făcute de aceștia pot intenționat afecta imaginea angajatorului în cadrul

controlului efectuat.

A precizat că nu există confirmare a faptului că la audierea angajaților respectivi,

aceștia au fost preîntâmpinați despre răspunderea pentru prezentarea de date intenționat

false, în cadrul controlului efectuat, fiind omis să se ia în calcul specificul serviciilor

prestate de către întreprindere (alimentația publică), unde pe lângă câștigul pe care

angajații îl primesc de la angajator sub formă de salarii și premii, aceștia mai dispun de

câștiguri suplimentare sub formă de „bacșiș”, lăsate direct de către clienții mulțumiți de

deservire. Aceste „câștiguri” nu pot constitui obiect pentru reținerea de către contribuabil

a unor impozite și prime.

Unica probă adusă de organul fiscal în susținerea acuzațiilor aduse sunt explicațiile

angajaților, care nu au fost aduse la cunoștința sa, în aceste circumstanțe, o analiză a

„orelor de noapte” efectuate de Serviciul Fiscal de Stat pentru unii angajați reflectă cel

puțin următoarele discrepanțe: la orele de noapte calculate de entitate pe parcursul

perioadei de verificate în mărime de 10 772 de ore, Serviciul Fiscal de Stat a mai calculat

suplimentar 4 058 de ore.

De asemenea, la efectuarea „recalculării”, contrar prevederilor art.159 din Codul

muncii, adaosul calculat pentru orele de noapte a constituit nu 0,5 din salariul funcției

(conform contractelor individuale de muncă, încheiate cu angajații), ci tocmai 1,5. Au fost

adăugate ore de noapte minorilor, femeilor gravide, persoanei cu dizabilități de gradul II,

etc., deși în conformitate cu prevederile art.103 alin.(5), art.250 alin.(4) și art.255 alin (1)

din Codul muncii, atragerea acestora la munca de noapte este interzisă. Pentru unii

angajați „recalcularea” a fost făcută pentru întreaga perioadă supusă controlului, fără a se

lua în calcul că aceștia au fost angajați în perioade diferite controlului.

A evidențiat că contractul individual de muncă este semnat la 23 august 2018, iar în

Anexele 1 - 7 din Actul de control, XXXXX, figurează ca angajat și în perioada ianuarie -

iulie 2018; ore de noapte au fost adăugate și contabilei-șef, XXXXX, care în virtutea

funcției deținute nu a avut nici un motiv să presteze munca de noapte, cu atât mai mult că,

dispune de gradul II de dizabilitate; de către inspectorii fiscali nu au fost verificate

contractele individuale de muncă, cererile suplimentare depuse de către angajați în partea

ce ține de micșorarea numărului de ore (trecerea de la durata de 8 ore la 4 ore, cum ar fi în

cazul angajatei XXXXX), orele de noapte au fost stabilite arbitrar fără a se lua drept bază

tabelul de pontaj completat de către angajator.

Referitor la angajatul XXXXX (conducător auto), acesta la demisionare a primit

peste 7 000 de lei, însă, din actul de control rezultă că acesta a declarat 6 000 de lei, iar

calculele au fost efectuate reieșind din salariul de 9 000 de lei.

3

Cele indicate sunt doar o parte din calculele eronate prezentate de Serviciul Fiscal de

Stat, care în mod vădit nu corespund realității, fapt ce a fost adus la cunoștința organului

fiscal prin înaintarea contestației.

Pe lângă acestea, Serviciul Fiscal de Stat a recunoscut parțial „admiterea unor erori”,

însă contrar logicii potrivit căreia erorile urmau a fi excluse, a menținut actul

administrativ contestat fără careva modificări.

În contextul enunțat, SRL „Cezar-Grup” a solicitat admiterea acțiunii, și anularea

deciziilor emise de către Serviciului Fiscal de Stat nr.210 din 27 iunie 2019 „Pe marginea

contestației împotriva deciziei nr.120/928 din 17 mai 2019, emisă de către Direcția

generală administrare fiscală mun.Chișinău” și nr.120/928 din 17 mai 2019 „Asupra

cazului de încălcare a legislației comisă de SRL „Cezar-Grup”.

Prin hotărârea din 29 mai 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost respinsă

ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ depusă de SRL „Cezar-Grup”.

La 19 iunie 2020 SRL „Cezar-Grup” a depus apel nemotivat împotriva hotărârii

primei instanțe (f.d. 98).

La 04 septembrie 2020, prin intermediul poștei electronice, Curtea de Apel Chișinău

a notificat la adresa electronică a reprezentantului SRL „Cezar-Grup”, Avornicița Vadim:

XXXXX, copia hotărârii integrale din 29 mai 2020, indicată în cererea de apel nemotivată

(f.d. 98, 115).

La 06 octombrie 2020 SRL „Cezar-Grup” a prezentat motivarea apelului, solicitând

casarea integrală a hotărârii din 29 mai 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu

emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii (f.d. 118).

Prin decizia din 07 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul depus

de SRL „Cezar-Grup” și s-a menținut hotărârea din 29 mai 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani.

Fiind învestite cu judecarea cauzei, prima instanță și instanța de apel au motivat

soluțiile prin faptul că în rezultatul controlului fiscal efectuat la 18 aprilie 2019 la

contribuabilul SRL „Cezar-Grup”, inspectorii fiscali au întocmit Actul de control nr.5-

692922, prelungit pe formularul nr.5-692923, în conținutul căruia au indicat următoarele

concluzii și propuneri: în rezultatul verificării respectării legislației fiscale la SRL „Cezar-

Grup” s-a recalculat fondul de salarizare în mărime totală de 205 594 de lei, inclusiv

pentru perioada fiscală L/01/2018 – 12 075 de lei, L/02/2018 – 12 528 de lei, L/03/2018 –

12 957 de lei, L/04/2018 – 13 285 de lei, L/05/2018 – 14 397 de lei, L/06/2018 – 17 205

lei, L/07/2018 – 15 331 de lei, L/08/2018 – 17 338 de lei, L/09/2018 – 14 225 de lei,

L/10/2018 – 17 592 de lei, L/11/2018 – 13 525 de lei, L/12/2018 – 15 068 de lei,

L/01/2019 – 16 203 lei și L/02/2019 – 13 865 de lei, reieșind din explicațiile angajaților și

foștilor angajați acumulate în cadrul controlului, regimul de muncă (inclusiv a orelor

lucrate pe timp de noapte) a subdiviziunilor pentru ultima perioadă fiscală L/04/2019,

prezentate, benzile mașinilor de casă și control și salariul minim stabilit prin Hotărârea

Guvernului nr. 165 din 9 martie 2010, și ca rezultat s-a constatat:

- diminuarea impozitului pe venit reținut din plățile salariale în sumă totală de 18 668

de lei, inclusiv pentru perioada fiscală L/01/2018 – 923 de lei, L/02/2018 – 877 de lei,

L/03/2018 – 985 de lei, L/04/2018 – 930 de lei, L/05/2018 – 1 086 de lei, L/07/2018 –

1151 de lei, L/08/2018 – 1 281 de lei, L/09/2018 – 1 003 lei, L/10/2018 – 2 111 lei,

4

L/11/2018 – 1 623 de lei, L/12/2018 – 1 808 lei, L/01/2019 – 1 944 de lei și L/02/2019 –

1664 de lei;

- diminuarea contribuțiilor de asigurare socială de stat obligatorii datorate de

angajator în sumă totală de 29 478 de lei – 23 %, 13 726 de lei – 18%, inclusiv pentru

perioadele fiscale: (23%), inclusiv pentru perioadele fiscale L/01/2018 – 2 777 de lei,

L/02/2018 – 2881 de lei, L/03/2018 – 2 980 de lei, L/04/2018 – 3 056 de lei, L/05/2018 –

3 311 lei, L/06/2018 – 3 957 de lei, L/07/2018 – 3 526 de lei, L/08/2018 – 3 988 de lei,

L/09/2018 – 3 272 de lei; (18%), inclusiv pentru perioadele fiscale L/10/2018 – 3 311 lei,

L/11/2018 – 2 435 de lei, L/12/2018 – 2 712 lei, L/01/2019 – 2 917 lei și L/02/2019 – 2

496 de lei;

- diminuarea contribuțiilor individuale de asigurare socială de stat obligatorii

datorate de angajați în sumă totală de 12 336 de lei (6%), inclusiv pentru perioadele

fiscale L/01/2018 – 725 de lei, L/02/2018 – 752 de lei, L/03/2018 – 777 de lei, L/04/2018

– 797 de lei, L/05/2018 – 864 de lei, L/06/2018 – 1 032 de lei, L/07/2018 – 920 de lei,

L/08/2018 – 1 040 de lei, L/09/2018 – 854 de lei, L/10/2018 – 1 056 de lei, L/11/2018 –

812 lei, L/12/2018 – 904 lei, L/01/2019 – 972 de lei și L/02/219 – 832 de lei;

- diminuarea primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală datorate de

angajator și angajați în sumă totală de 18 504 lei, inclusiv pentru perioadele fiscale

L/01/2018 – 1 087 de lei, L/02/2018 – 1 128 de lei, L/03/2018 – 1 166 de lei, L/04/2018 –

1 196 de lei, L/05/2018 – 1 296 de lei, L/06/2018 – 1 548 de lei, L/07/2018 – 1 380 de lei,

L/08/2018 – 1 560 de lei, L/09/2018 – 1 280 de lei, L/10/2018 – 1 583 de lei, L/11/2018 –

1 217 lei, L/12/2018 – 1 356 de lei, L/01/2019 – 1 456 de lei și L/02/2019 – 1 248 de lei.

Neplata în termenele stabilite de legislația la buget a impozitului pe venit din salariu,

a contribuțiilor de asigurări sociale de stat datorate de către angajator și angajați și a

primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală datorate de angajator și angajați;

prezentarea cu date neveridice a dărilor de seamă privind reținerea impozitului pe venit, a

primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală și a contribuțiilor de asigurări

sociale de stat obligatorii calculate pentru perioadele fiscale L/01/2018- L/02/2019, fapte

ce au generat obligații suplimentare față de buget (f.d.13-17).

Nefiind de acord cu concluziile expuse de Serviciul Fiscal de Stat în Actul de control

fiscal, la 03 mai 2019, SRL „Cezar-Grup” a depus un dezacord împotriva acestuia.

Prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 120/928 din 17 mai 2019 asupra cazului de

încălcare a legislației comisă de SRL „Cezar-Grup”, s-a încasat la buget sumele

impozitelor și taxelor, calculate în rezultatul controlului:

- 18 668 de lei impozit pe venit reținut din salariu pentru perioadele fiscale

L/01/2018 - L/02/2019;

- 43 474 de lei contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii pentru perioadele

fiscale L/01/2018 - L/02/2019;

- 12 336 de lei contribuții individuale de asigurări sociale pentru perioadele fiscale

L/01/2018 - L/02/2019;

- 18 504 lei prime de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru perioadele

fiscale L/01/2018 - L/02/2019. S-a încasat la buget majorare de întârziere calculată în

rezultatul controlului, conform prevederilor art.228 alin.(2) din Codul fiscal, în mărime de

1 151 de lei, pentru neachitarea impozitului pe venit reținut din salariu pentru perioadele

5

fiscale L/01/2018- L/02/2019. S-a încasat la buget majorare de întârziere calculară în

rezultatul controlului fiscal conform prevederilor art.30 din Legea cu privire la mărimea și

termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorii de asistență medicală în mărime

de 4 335 lei, pentru neachitarea în termen a primelor de asigurare obligatorie de asistență

medicală pentru perioadele fiscale L/01/2018- L/02/2019. S-a încasat la buget majorarea

de întârziere calculată în rezultatul controlului fiscal conform prevederilor art.9 alin.(3)

din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2018, art.7 alin.(1) din Legea

bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2019 în mărime de: 10 763 de lei pentru

neachitarea în termen a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii pentru

perioadele fiscale L/01/2018-L/02/2019 și în mărime de 2 891 de lei pentru neachitarea în

termen a contribuțiilor individuale de asigurări sociale de stat obligatorii pentru perioadele

fiscale L/01/2018- L/02/2019. S-a aplicat pentru încălcările legislației:

- 3 734 de lei, amendă conform prevederilor art.261 alin.(4) din Codul fiscal pentru

diminuarea impozitului pe venit reținut din salariu, prin prezentarea către Serviciul Fiscal

de Stat a dărilor de seamă cu informații sau date neveridice pentru perioadele fiscale

L/01/2018- L/02/2019;

- 3 701 lei, amendă pentru diminuarea primelor de asigurare obligatorie de asistență

medicală, pentru perioadele fiscale L/01/2018-L/02/2019, conform prevederilor art.261

alin.(4) din Codul fiscal;

- 1 487 de lei, amendă pentru diminuarea contribuțiilor de asigurări sociale de stat

obligatorii pentru perioadele fiscale L/01/2018-L/02/2019, conform prevederilor art. 9

alin. (7) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2018;

- 388 de lei, amendă pentru diminuarea contribuțiilor individuale de asigurări sociale

pentru perioadele fiscale L/01/2018- L/02/2019, conform prevederilor art.9 alin.(7) din

Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2018;

- 2 745 de lei, amendă pentru diminuarea contribuțiilor de asigurări sociale de stat

obligatorii pentru perioadele fiscale L/01/2018-L/02/2019, conform prevederilor art.261

alin.(4) din Codul fiscal;

- 915 lei, amendă pentru diminuarea contribuțiilor individuale de asigurări sociale de

pentru perioadele fiscale L/10/2018-L/02/2019, conform prevederilor art.261 alin.(4) din

Codul fiscal;

- 7 000 de lei, conform prevederilor art.260 alin.(1) din Codul fiscal pentru

nerespectarea modului de întocmire și prezentare a dărilor de seamă privind reținerea

impozitului pe venit, a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală și a

contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii calculate pentru perioadele

L/01/2018-L/02/2019, prin prezentarea către Serviciul Fiscal de Stat a dărilor de seamă cu

informații sau date neveridice.

La 14 iunie 2019, SRL „Cezar-Grup” a depus la Serviciul Fiscal de Stat contestație,

solicitând anularea deciziei nr.120/928 din 17 mai 2019 (f.d.22).

Prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.120 din 27 iunie 2019 pe marginea

contestației împotriva deciziei nr.120/928 din 17 mai 2019, emise de către Direcția

generală administrare fiscală mun. Chișinău, s-a respins contestația și s-a menținut decizia

contestată (f.d.24-26).

6

Nefiind de acord cu actele emise, la 31 iulie 2019, societatea cu răspundere limitată

„Cezar-Grup” s-a adresat cu prezenta acțiune solicitând anularea deciziei Serviciului

Fiscal de Stat nr.120/928 din 17 mai 2019 și anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat

nr.210 din 27 iunie 2019, care a fost respinsă.

Cu trimitere la prevederile art.8 alin.(2) lit.c), d) și e), art.18 lit.c), art.88 alin.(1),

art.92 alin.(1) din Codul fiscal și art.9 alin.(9) din Legea nr.281 din 15 decembrie 2017

bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2018, instanțele de judecată ierarhic

inferioare au conchis că decizia organului fiscal de aplicare a sancțiunilor fiscale, este

întemeiată și legală, iar acțiunea depusă de SRL „Cezar - Grup” este neîntemeiate din care

considerente urmează a fi respinsă.

Sub acest aspect, instanțele de judecată au constatat că în cadrul controlului fiscal

efectuat la SRL „Cezar-Grup”, inspectorii fiscali după contrapunerea datelor din

documentele prezentate de contribuabil pentru perioada supusă controlului, cu

informațiile și datele din explicațiile angajaților și foștilor angajați, datele benzilor de

control a mașinilor de casă și control, precum și reieșind din regimul de lucru al

subdiviziunilor, au stabilit următoarele: divergențe între numărul orelor lucrate de către

angajați și numărul orelor înscrise în tabelul de pontaj; necorespunderea salariului calculat

reflectat în borderourile de calcul a salariului cu cel declarat de către angajați în

explicațiile preluate.

Prin divergențe constatate s-a stabilit că SRL „Cezar-Grup” a admis încălcări la

stabilirea fondului de salarizare, la calcularea impozitelor ce urmau a fi reținute din

salariu și la întocmirea și prezentarea dărilor de seamă la organul fiscal.

Instanțele de judecată nu au reținut argumentele SRL „Cezar-Grup” precum că a

prezentat organului fiscale toate actele necesare, deoarece din înscrisurile cauzei derivă

că, în cadrul controlului fiscal entitatea nu a prezentat evidența orelor lucrate de facto pe

timp de noapte, conform graficelor de lucru stabilite, ținându-se cont de programul de

lucru al subdiviziunilor.

Sub acest aspect instanțele au remarcat că neprezentarea acestor documente a impus

necesitatea de recalculare a numărului de ore efectiv lucrate în program de noapte,

inspectorii fiscali recalculând fondul de salarizare aferent acestora, cu aplicarea unui

adaos în mărime de 0,5 din salariul de bază pe unitate de timp stabilit salariatului, în

conformitate cu prevederile art.159 din Codul muncii.

Instanțele au subliniat că în cadrul controlului fiscal s-a constatat că SRL „Cezar-

Grup” pentru perioada fiscală 01 ianuarie 2018 – 28 februarie 2019 nu a reflectat integral

fondul de retribuire a muncii achitat angajaților, respectiv, în rezultatul controlului acesta

a fost recalculat în sumă de 205 594 de lei, cu calcularea concomitentă a impozitului pe

venit din salariu în sumă de 18 668 de lei.

Din cele menționate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au constatat legalitatea

și temeinicia actelor administrative contestate de SRL „Cezar-Grup”, or, pe parcursul

examinării cauzei reclamanta nu a prezentat probe incontestabile care să combată

concluziile și constatările organului fiscal.

Instanța de apel nu a reținut argumentele SRL „Cezar-Grup” precum că organul de

control fiscal nu avea atribuții de a recalcula fondul de retribuire a muncii, greșit a aplicat

adaosul de 1,5 din salariul funcției și că numărul de ore lucrate de către angajații

7

întreprinderii era corect reflectat în tabelul de pontaj, fiind considerate neîntemeiate și

declarative.

Cu trimitere la dispozițiile art.17 alin.(1) lit.b) din Legea nr. 1593 din 26 decembrie

2002 cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare

obligatorie de asistență medicală (în redacția legii la momentul controlului), art.9 alin.(9)

din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2018 nr.281 din 15 decembrie

2017, art.133 alin.(1) pct.14 și alin.(2) pct.141 din Codul fiscal, instanțele de judecată au

remarcat că din sensul acestor norme legale rezultă că în virtutea competențelor sale

funcționale, Serviciul Fiscal de Stat este în drept de a verifica corectitudinea calculării și

achitării impozitul pe venit reținut din plățile salariale, a contribuțiilor de asigurări sociale

de stat obligatorii virate de angajatori, contribuțiilor individuale de asigurări sociale de

stat obligatorii virate de angajați, a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală

în formă de contribuție procentuală la salariu și la alte recompense, achitate de angajatori

și angajați.

Având în vedere faptul că Serviciul Fiscal de Stat are competențe de a veridica

corectitudinea calculării și achitării impozitului pe venit reținut din plățile salariale,

instanța de apel a concluzionat că la emiterea actelor administrative contestate de SRL

„Cezar-Grup” au fost respectate dispozițiile legale cu privire la competența autorității

publice.

Au fost considerate irelevante argumentele SRL „Cezar-Grup” precum că organul

fiscal ar fi admis mai multe erori la efectuarea calculărilor, or, în actul de control fiscal au

fost indicate toate erorile admise de către angajator la calcularea și stabilirea salariului,

constatările inspectorilor fiscale nefiind combătute de apelantă prin probe pertinente,

concludente și admisibile.

Totodată, instanța de apel a menționat că încălcările constatate de inspectorii fiscali

sunt confirmate cu certitudine inclusiv prin explicațiile a 79 de angajați și foști angajați ai

societății reclamante, dar și prin regimul de muncă (inclusiv a orelor lucrate pe timp de

noapte) a subdiviziunilor pentru ultima perioadă fiscală L/04/2019, prezentate, benzile

mașinilor de casă și control și salariul minim stabilit prin Hotărârea Guvernului nr.165 din

09 martie 2010.

Instanța de apel a accentuat că SRL „Cezar-Grup” nu a prezentat probe de natură să

combată constatările inspectorilor fiscale, motive pentru care, simplul dezacord al ultimei

cu concluziile inspectorilor fiscali nu pot fi reținute drept temei de anulare a deciziilor

contestate.

Mai mult, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin cererea de apel, SRL

„Cezar-Grup” și-a manifestat dezacordul cu modul de recalculare efectuat de Serviciul

Fiscal de Stat, în special, ultima și-a manifestat dezacordul cu situația angajatului

XXXXX.

Cu referire la acest aspect, instanța de apel a evidențiat că în actul de control, organul

fiscal a efectuat recalculul fondului de retribuire a muncii a angajatului respectiv pentru

perioada efectiv lucrată de către acesta, și anume L/08/2018-L/02/2019, dar nu pentru

întreaga perioadă supusă controlului, după cum a invocat SRL „Cezar-Grup”.

A fost considerat neîntemeiat și argumentul SRL „Cezar-Grup” precum că prin

prezenta acțiune nu a contestat competența Serviciului Fiscal de Stat de a emite decizii și

8

procedura de emitere a deciziilor, dar a contestat în exclusivitate temeiul și calculele ce au

stat la baza emiterii actelor administrative, or, cererea de chemare în judecată SRL

„Cezar-Grup” a invocat atât faptul că organul fiscal nu era competent de a o sancționa

(susținând că această atribuție revine Inspectoratului de Stat al Muncii), cât și a invocat

încălcarea procedurii de examinare a contestației, susținând că nu a fost citată pentru data

de 27 iunie 2019, dată la care a fost examinată contestația asupra deciziei de aplicare a

sancțiunilor fiscale.

La 06 august 2021 SRL Cezar – Grup a depus recurs nemotivat împotriva deciziei

instanței de apel, iar la 02 noiembrie 2021 a fost prezentată motivarea recursului,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei din 07 iulie 2021 și a hotărârii

din 29 mai 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei decizii noi de

admitere a acțiunii.

În motivarea recursului SRL „Cezar-Grup” a invocat ilegalitatea și netemeinicia

deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial

prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, nu au fost dovedite circumstanțele

considerate de instanța de apel ca fiind stabilite, cu interpretarea eronată a normelor de

drept material.

Recurenta a indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au luat în

considerare argumentele sale, dar a preluat poziția Serviciului Fiscal de Stat expuse în

referințe.

Niciuna din argumentele sale nu și-a găsit o analiză amplă, instanțele limitându-se

doar la declararea că nu sunt aduse probe concludente și pertinente întru susținerea

acțiunii.

A notat că în conformitate cu prevederile art.225 alin.(2) din Cod administrativ,

prima instanță și instanța de apel pe lângă faptul verificării dacă autoritatea publică și-a

exercitat dreptul discreționar, urma să ia în considerație și toate faptele relevante pentru o

astfel de exercitare. La caz, instanțele de judecată s-au limitat doar la faptul că au

recunoscut dreptul Serviciului Fiscal de Stat de a emite actele administrative contestate.

Consideră că instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au expus doar asupra formei

deciziilor, fără a intra în esența acestora, indicând că acestea „sunt legale, emise cu

respectarea procedurii și competenței stabilite de lege”.

A precizat că în prezenta acțiune nu a contestat dreptul Serviciului Fiscal de Stat de a

emite decizii, nu a contestat procedura de emitere a acestor decizii, dar a contestat temeiul

și calculele care au stat la baza emiterii acestor decizii, viciindu-le drept urmare ca

conținut.

Mai mult, în apelul său a menționat instanței de apel asupra necesității aprecierii

tuturor actelor contestate prin prisma conținutului, prin prisma documentelor și probelor

aduse de Serviciul Fiscal de Stat ca temei pentru emiterea deciziilor contestate, care însă

au fost ignorate de instanța de apel, limitându-se la aceeași formulă de constatare a

competenței.

De asemenea, a invocat recurenta că la emiterea deciziilor contestate, sarcina

probațiunii încălcărilor admise de către SRL „Cezar-Grup” era pusă pe seama Serviciului

Fiscal de Stat.

9

Cu atât că, în contestațiile depuse, cât și ulterior a pus la îndoială probele aduse de

Serviciul Fiscal de Stat.

În argumentarea poziției sale, s-a axat exact pe aceleași înscrisuri prezentate de către

Serviciul Fiscal de Stat (declarațiile angajaților, tabelele de pontaj, calculele făcute de

SFS), solicitînd instanțelor judecătorești aprecierea lor prin prisma legalității și

temeiniciei.

Consideră greșită concluzia instanței de apel precum că încălcările constatate de

inspectorii fiscali sunt confirmate cu certitudine prin explicațiile a 79 de angajați ai săi,

dar și prin regimul de muncă (inclusiv a orelor lucrate în timp de noapte) a subdiviziunilor

pentru ultima perioadă fiscală L/04/2019, prezentate, benzile mașinilor de casă și control

și salariul minim stabilit prin HG nr.165/2010, deoarece lipsește o motivare clară în acest

sens, cu indicarea ce anume se probează prin înscris (dacă el în genere a fost examinat de

instanță). Respectiva „concluzie” a instanței rămânând a fi doar o afirmație neîntemeiată,

fapt ce denotă lipsa unei analize a circumstanțelor cauzei.

Distinct recurenta a reținut că din răspunsul nr.833 din 26 iunie 2019 a

Inspectoratului Muncii, evidența timpului de muncă în conformitate cu art.106 din Codul

muncii este asigurată de către angajator în baza tabelului de pontaj, care a fost prezentat

de către ea la efectuarea controlului, care de altfel se regăsește și la actele cauzei.

Respectivul tabelul de pontaj, ca unic document de evidență a timpului de lucru

efectiv prestat de către angajații săi, nu a fost recunoscut nul. Nulitatea acestuia nu s-a

invocat de către Serviciul Fiscal de Stat nici la etapa desfășurării controlului, nici în

cadrul examinării litigiului în instanță.

În viziunea recurentei nu este clar din care motiv tabelul de pontaj prezentat grupului

de control nu a fost luat în considerare la calcularea timpului efectiv lucrat de către

angajați (inclusiv în orele de noapte). Mai mult, în cadrul dezbaterilor judiciare

reprezentantul organului fiscal nu a putut să dea răspuns care anume document urma să

fie întocmit și prezentat pentru probarea orelor efectiv lucrate de către angajații săi,

precum și nici să-și argumenteze poziția prin prisma legislației în vigoare.

Trimiterile organului fiscal la un oarecare „grafic de lucru” sunt lipsite de suport

juridic, atât timp cât legislatorul pentru evidența timpului efectiv lucrat impune

angajatorul să completeze tabelele de pontaj.

Sunt lipsite de temei legal afirmațiile intimatei precum că ar exista divergențe între

numărul de ore lucrate de facto și numărul orelor înscrise în tabelul de pontaj, în situația

în care lipsesc probe în acest sens, iar explicațiile preluate de la angajați au fost pe deplin

combătute prin proba cu martorii.

Recurenta a susținut că pentru sumele achitate către salariați, aceștia semnează

documentele primare, iar potrivit contractului individual de muncă mărimea salariului a

fost în prealabil coordonată cu fiecare salariat în parte. Numărul de ore lucrate de salariați

sunt reflectate în tabelul de pontaj (inclusiv orele suplimentare și de noapte). Plângeri din

partea salariaților privind necorespunderea orelor efectiv lucrate cu numărul de ore

reflectate în tabelele de pontaj nu au fost înregistrate.

Mai mult, astfel de plângeri nu au fost înregistrate nici la Inspectoratul de Stat al

Muncii.

10

Organul fiscal nu a prezentat probe la acest capitol, deci se atestă faptul că

salariaților li s-a achitat mărimea salariului de funcție potrivit numărului de ore efectiv

lucrate.

De fapt, recalcularea fondului de salarizare făcută de grupul de control depășește

atribuțiile legale de care dispun serviciile fiscale.

Stabilirea mărimii salariilor ține în exclusivitate de atribuțiile angajatului și

patronului, cu respectarea minimului stabilit de legislație.

Nici unul din salariile de funcții reflectat atât în schema de încadrare, cât și în

contractul individual de muncă nu se plasează sub limita minimă stabilită de legislator,

fapt confirmat de către reprezentanții SFS în cadrul controlului.

Afară de acesta, atât la momentul întocmirii actelor administrative contestate, cât și

la etapa dezbaterilor judiciare s-a ținut cont de declarațiile luate de la angajații săi, actuali

și foști.

În acest sens, recurenta a reținut că declarațiile au fost completate în baza unui

formular-tipizat (conform Anexei nr.1 la Ordinul IFPS nr.604 din 23 aprilie 2014), în care

au fost specificate drepturile și obligațiile persoanei de la care se solicită explicații, însă

luând cunoștință cu acestea se constată că ele se referă la administrația SRL „Cezar -

Grup” și nu la angajat.

A accentuat că în acest formular-tipizat nu se regăsește obligația persoanei ce dă

explicații de a prezenta date veridice și nici răspunderea pe care o poate purta această

persoană pentru prezentarea de date false.

Din cele 79 de declarații făcute de actualii și foștii angajați ai SRL „Cezar Grup”,

doar declarațiile a 3 foști angajați și anume, XXXXX, XXXXX și XXXXX, erau în

detrimentul său, celelalte 76 confirmau faptul că salariile negociate prin contractul

individual de muncă se achitau integral, că orele suplimentare și nocturne se achitau

suplimentar.

Mai mult, cele 3 explicații făcute de foștii lucrători ai SRL „Cezar Grup”, cu care

raporturile contractuale au fost rupte din inițiativa angajatorului.

Pentru a exclude orice dubii, a solicitat audierea în ședințele de judecată cel puțin a

unuia din cei 3 foști angajați, fiind admisă audierea martorului XXXXX, care în ședința

din 06 martie 2020, fiind preîntâmpinat de răspunderea penală pentru darea declarațiilor

false, a comunicat că în perioada decembrie 2017 - iulie 2018 și-a efectuat studiile la

școala profesională nr.6 de electric-auto mecanic, având și alte activității. La SRL „ Cezar

Grup” venea pe cont propriu pentru a învăța o meserie suplimentară; salariul indicat în

explicațiile prezentate SFS nu corespunde de facto salariului pe care-l primea la SRL „

Cezar Grup; sumele indicate în explicații le-a „rotunjit”, incluzând în ele premiile primite

și bacșișurile încasate; la prezentarea explicațiilor nu a fost avertizat de darea de declarații

false, iar la completarea formularului era asistat de 3 reprezentanți ai fiscului, care îi

insuflau răspunsurile pe care trebuie să le prezinte.

În opinia recurentei declarațiile martorului XXXXX integral pun la îndoială

insinuările făcute de SFS, corespunzător și legalitatea actelor administrative contestate.

Din cele menționare, recurenta consideră că actele administrative contestate conțin

insinuări absolut declarative în special datele din tabelele de pontaj privind orele lucrate

de angajați în unele cazuri nu corespund situației reale, reieșind din regimul de lucru a

11

subdiviziunilor (orele de noapte); contractele de muncă, explicațiile angajaților și foștilor

angajați prezentate în cadrul controlului.

În esență, unica probă adusă de organul fiscal în susținerea acuzărilor aduse sunt

explicațiile angajaților, analiza cărora am prezent mai sus.

Multiple discrepanțe se conțin și în Anexa 1-14 la Actul de control nr.692922 din 18

aprilie 2019 (care a stat la baza deciziilor contestate) și anume: la orele de noapte

calculate de entitate pe parcursul perioadei de verificate în mărime de 10 772 de ore,

Serviciul Fiscal de Stat a mai calculat suplimentar 4 058 de ore, considerând eronat că pe

timp de noapte a activat întreg schimbul din local (bucătar, pizzar, barman, chelner), deși

realmente în orele de noapte în local rămânea de cele mai dese ori doar barmanul. Este

specificul orelor de noapte, clienții sunt dispuși să servească cafea, alcool, fiindu-le

propuse și bucate preparate din timp. Pentru deservirea unui cerc mic de clienți, care

vizitau localul în orele de noapte era suficientă prezența a 1-2 angajații. Benzile mașinilor

de casă și control confirmă doar faptul că localul activa la o anumită oră nocturnă, nu și

numărul de angajații care erau real antrenați în deservire la acea oră. La efectuarea

„recalculării” de serviciul fiscal, contrar prevederilor art.159 din Codul muncii, adaosul

calculat pentru orele de noapte a constituit nu 0,5 din salariul funcției (conform

contractelor individuale de muncă, încheiate cu angajații), ci tocmai 1,5, iar calculele

făcute nu de la salariul de bază (negociat între angajator și angajații), ci din salariile în

care deja erau incluse sporurile pentru orele de noapte, plățile pentru concedii etc.

În aceste circumstanțe, însăși calculele făcute de organul fiscal pentru „orele de

noapte”, adăugate arbitrar și neîntemeiat, depășesc normativele legale cu peste 80 mii lei.

Mai mult, în Anexa nr. 5 la Actul de control nr.692922 din 18 aprilie 2019, la rândul

7 în privința angajatei XXXXX, cu salariul de funcții de 19,16 lei per oră (3 200 de lei

lunar) , calculele au fost făcute reieșind din salariul de 29,76 de lei per oră. În anexa nr. 8

la Actul de control nr.692922 din 18 aprilie 2019, la rândul 7 în privința angajatei

XXXXX, cu salariul de funcții de 20,35 de lei per oră (3 400 de lei lunar), calculele au

fost făcute reieșind din salariul de 23,95 de lei per oră.

Astfel de calcule eronate au fost puse la baza actelor administrative emise de

Serviciul Fiscal de Stat, prin care s-a dispus tragerea ei la răspundere pecuniară

substanțială, fiind adăugate ore de noapte minorilor, femeilor gravide, persoanei cu

dizabilități de gradul II, etc., deși conform art.103 alin.(5), art.250 alin.(4) și art.255

alin.(1) din Codul muncii, atragerea acestora la munca de noapte este interzisă.

La fel, pentru unii angajații „recalcularea” a fost făcută pentru întreaga perioadă

supusă controlului, fără a se ține cont de faptul că aceștia au fost angajații în perioade

diferite controlului, cum ar fi în cazul lui XXXXX, care a fost angajat începând cu 23

august 2018, iar „recalcularea” s-a făcut pentru întreg anul 2018, fapt ce rezultă din

contractul individual de muncă din 23 august 2018,

Subsecvent, recurenta a notat că inspectorii fiscali nu au verificat contractele

individuale de muncă, cererile suplimentare depuse de către angajații în partea ce ține de

micșorarea numărului de ore (trecerea de la durata de 8 ore la 4 ore, cum ar fi în cazul

angajatei XXXXX), orele de noapte au fost stabilite arbitrar fără a se lua drept bază

tabelul de pontaj completat de către angajator.

12

Cu referire la angajatul XXXXX (conducător auto), recurenta a subliniat că acesta la

demisionare a primit salariul în sumă de peste 7 000 de lei, iar în Actul de control a fost

indicat că acesta a încasat doar 6 000 de lei, respectivul calcul a fost efectuat rezultând din

salariul de 9 000 de lei.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune

împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 07 iulie 2021, în ședință

publică.

La 09 iulie 2021, prin intermediul poștei electronice, Curtea de Apel Chișinău a

notificat SRL „Cezar- Grup” dispozitivul deciziei din 07 iulie 2021 (f.d. 184).

Totodată, din materialele cauzei rezultă că la 11 octombrie 2021 SRL „Cezar-Grup”

i-a fost notificată decizia integrală a instanței de apel, fapt ce rezultă din avizul poștal de

recepție nr.DS8005402806AS (f.d. 189).

În condițiile enunțate, recursul nemotivat din 06 august 2021 și cel motivat din 02

noiembrie 2021, au fost depuse în conformitate cu prevederile art.245 din Codul

administrativ.

La 26 octombrie 2021 și respectiv la 02 noiembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție

a expediat în adresa Serviciului Fiscal de Stat copia recursului depus de SRL „Cezar-

Grup”, cu înștiințarea despre necesitatea prezentării referinței, notificată intimatei la 02

noiembrie 2021 și 09 noiembrie 2021, fapt ce rezultă din avizele poștale de recepție

nr.DS8005559154AS și nr. DS8005679464AS (f.d. 202-203).

La 19 noiembrie 2021 Serviciul Fiscal de Stat a depus referință, solicitând să fie

declarat inadmisibil recursul depus de SRL „Cezar-Grup”, deoarece temeiurile recursului

nu se încadrează în prevederile legale de admisibilitate al acestuia, cu menținerea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, pe care le consideră legale și întemeiate.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, și obiecțiile

din referința depusă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului,

în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

13

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ

și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul

administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului

și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special

în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte

decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a

mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

14

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

SRL „Cezar-Grup”.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Cezar-Grup”, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

15