3ra-960/21 — anularea actelor administrative

Dosarul nr. 3ra-960/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V Negru, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

24 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de avocatul Vladimirov Natalia, în

interesele Societății cu Răspundere Limitată „CLP Grup” (în proces de

insolvabilitate),

în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „CLP Grup” (în proces de insolvabilitate) împotriva Serviciului

Fiscal de Stat cu privire la anularea actelor administrative,

împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 17 mai 2018 Societatea cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” (în

proces de insolvabilitate) a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva

Serviciului Fiscal de Stat de pe lângă Ministerul Finanțelor, solicitând anularea

deciziei nr. 119/118 din 25 ianuarie 2018 și nr. 121 din 12 aprilie 2018, precum și

anularea și reexaminarea actelor de control fiscal nr. 5-684698 și nr. 5-684931.

În motivarea acțiunii reclamanta a menționat că, la 25 ianuarie 2018, Serviciul

Fiscal de Stat a emis decizia nr. 119/118, prin care a constatat încălcări fiscale aferente

perioadelor supuse controlului repetat și examinarea actului de control nr. 5-684698,

prelungit pe formularul nr. 5-684931 din 29 decembrie 2017. În rezultatul controlului

fiscal repetat pentru perioada de activitate 01 ianuarie 2014 - 28 februarie 2017, dispus

în baza deciziei nr. 244 din 16 noiembrie 2017 emisă de Serviciul Fiscal de Stat pe

marginea contestației împotriva deciziei nr. 119/1492 din 27 septembrie 2017, s-a

dispus micșorarea impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător cu 76 572 lei,

majorarea T.V.A. aferentă bugetului cu 141 773 lei, anularea majorării de întârziere

în sumă de 374 927 lei și a amenzii în mărime de 6 300 986 lei, inclusiv 5 677 508 lei

pentru desfășurarea activității fără licență.

Din septembrie 2015, reclamanta nu desfășoară activitate comercială, ca urmare

la 6 iunie 2016 a fost depusă cerere introductivă de intentare a procedurii de

insolvabilitate, în calitate de lichidator fiind desemnat Petric Ruslan. Întreprinderea a

1

dispus de licență valabilă până la 11 septembrie 2015, eliberată pentru activitatea în

domeniul jocurilor de noroc și exploatarea automatelor de joc cu câștiguri bănești, iar

din data expirării valabilității licenței aceasta și-a încetat activitatea. Concomitent a

predat în natură toate utilajele prin care era posibilă efectuarea activității licențiate

unui alt agent economic, prin urmare fiind imposibilă desfășurarea activității în

domeniul jocurilor de noroc.

A invederat instanței că controlul a fost efectuat fără participarea lui Petric

Ruslan, care este lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup”. De

asemenea, fișierul cu extensie ”mdb” prezentat de către organele procuraturii nu

prezintă în sine documente, acestea nu conțin semnăturile persoanelor cu funcție de

răspundere ale Societății cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” sau ștampila

acesteia, fiind imprimate de pe stick, proveniența căruia nu este clară. Legalitatea

activității întreprinderii a fost supusă verificării de nenumărate ori de către organele

de drept pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 31 martie 2014 și de către organul fiscal

pentru perioada anilor 2013 - 2015, nefiind stabilite nereguli sau abateri în activitatea

întreprinderii. Cauzele penale nr. 2013028062 și nr. 2014031535 au fost clasate din

motivul lipsei faptului infracțiunii. Respectiv, pentru aceste motive, decizia nr.

119/118 din 25 ianuarie 2018 este neîntemeiată.

Nefiind de acord cu decizia nr. 119/118 din 25 ianuarie 2018, Societatea cu

Răspundere Limitată ”C.L.P. Grup” a depus contestație la 5 martie 2018, solicitând

anularea deciziei nominalizate, cu efectuarea unui nou control. În rezultatul

examinării contestației și a materialelor controlului, factorii de decizie din cadrul

Serviciului Fiscal de Stat, prin decizia nr. 121 din 12 aprilie 2018, au respins

contestația depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ”C.L.P. Grup”, din motivul

lipsei temeiului legal de anulare sau modificare a deciziei contestate și a menținut

decizia nr. 119/118 din 25 ianuarie 2018.

Reclamanta a solicitat anularea Deciziei Direcției generale administrare fiscală

mun. Chișinău nr. 119/118 din 25.01.2018, cu anularea și reexaminarea actelor de

control nr. 5-684698, 5-684931 și anularea deciziei nr. 121 din 12.04.2018, emisă pe

marginea contestației împotriva Deciziei nr. 119/118 din 25.01.2018, emisă de

Direcția generală administrare fiscală mun. Chișinău (f.d. 4-13, vol. I).

Prin hotărârea din 31 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, acțiunea

înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” a fost respinsă drept

neîntemeiată (f.d. 25, vol. IV).

La data de 24 august 2020, avocatul Vladimirov Natalia, în interesele Societății

cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” (în proces de insolvabilitate), a contestat cu

apel hotărârea din 31 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, solicitând

casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri privind admiterea acțiunii.

Prin decizia din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de avocatul Vladimirov Natalia, în interesele Societății cu Răspundere

Limitată „CLP Grup” (în proces de insolvabilitate), împotriva hotărârii din 31 iulie

2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de drept

material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele cauzei,

a reținut ca fiind întemeiată și legală soluția primei instanțe referitoare la netemeinicia

acțiunii, având în vedere că, la caz, sînt aplicabile prevederile art. 101 alin. (1) din

Codul fiscal, care stipulează că subiecții impozabili sînt obligați să declare, conform

art. 115, și să achite la buget pentru fiecare perioadă fiscală, stabilită conform art.114,

2

suma T.V.A., care se determină ca diferență dintre sumele T.V.A. achitate sau ce

urmează a fi achitate de către cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile, serviciile

livrate lor și sumele T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitate furnizorilor la

momentul procurării valorilor materiale, serviciilor (inclusiv T.V.A. la valorile

materiale importate) folosite pentru desfășurarea activității de întreprinzător în

perioada fiscală respectivă, ținîndu-se cont de dreptul de deducere conform art.102

Cod fiscal. Totodată, art. 115 alin. (1) Cod fiscal prevede că fiecare subiect impozabil

este obligat să prezinte declarația privind T.V.A. pentru fiecare perioadă fiscală.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că Serviciul Fiscal de Stat corect a

invocat că Societatea cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” a avut obligația să

declare în declarațiile privind TVA toate livrările de mărfuri, serviciile obținute în

rezultatul desfășurării activității de întreprinzător prin intermediul punctelor

comerciale (săli de biliard, cazinouri, baruri).

Raportînd normele citate la circumstanțele cauzei, instanța de control judiciar

s-a aliniat concluziei fondului, care a conchis privind existența neregulilor și a

încălcărilor comise de reclamant și stabilite de pârât în cadrul controlului, ce au fost

confirmate prin datele și probele prezentate pe suport de hârtie/informația privind

suma mijloacelor bănești încasate, destinația, perioada și reflectarea în evidența

contabilă, prezentate de către Procuratura mun. Chișinău, oficiul Buiucani. Mai mult,

nereflectarea în evidența contabilă a sumelor mijloacelor bănești încasate zilnic în

punctele comerciale este consolidată prin procesele-verbale de audiere a martorilor

din 9 iunie 2017, 10 iunie 2017, 15 iunie 2017, 15 iunie 2017, 15 iunie 2017, 22 iunie

2017, din 31 iulie 2017 și din 10 august 2017 (vol. III, f.d. 30-88). Ca urmare, în

cadrul controlului, Serviciul Fiscal de Stat a stabilit că Societatea cu Răspundere

Limitată „C.L.P. Grup” nu a reflectat pe deplin veniturile obținute în rezultatul

activității de întreprinzător în perioada anului 2015, în mărime de 12 890 475 lei (fără

T.V.A).

La 8 iunie 2021, avocatul Vladimirov Natalia, în interesele Societății cu

Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” (în proces de insolvabilitate), a declarat recurs

motivat împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului, a reiterat motivele de fapt și de drept indicate în cererea

de chemare în judecată, arătînd că nu este de acord cu rezultatele controlului efectuat

de intimat și cu actele administrative emise în baza acestuia, cît și cu actul

administrativ emis drept rezultat al contestării rezultatelor controlului.

În drept, invocă dispozițiile art. 244, art. 245, art. 248 așin. (1) lit. c), art. 258 ale

Codului administrativ.

Pentru aceste motive, solicită recurenta casarea integrală a deciziei din 18 mai

2021 a Curții de Apel Chișinău și emiterea unei noi decizii, prin care acțiunea să fie

admisă integral.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

3

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 18 mai 2021. Astfel,

motivarea recursului depusă la 8 iunie 2021 este în termen.

La 21 septembrie 2021, în adresa intimatului Serviciul Fiscal de Stat a fost

expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Pe 28 octombrie 2021, Serviciul Fiscal de Stat a depus referință la cererea de

recurs, prin care a solicitat declararea ca fiind inadmisibil a recursului.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de avocatul Vladimirov

Natalia, în interesele Societății cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” (în proces de

insolvabilitate), în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin. (2) din art. 246

Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate, ci urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ,

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale

de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ, și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2)

din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

4

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul

de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil

recursul depus de avocatul Vladimirov Natalia, în interesele Societății cu Răspundere

Limitată „C.L.P. Grup” (în proces de insolvabilitate).

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de avocatul Vladimirov Natalia, în interesele Societății cu

Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” (în proces de insolvabilitate) se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

5