3ra-960/21 — anularea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actelor administrative
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-960/21 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 3ra-960/21
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. M. Gandrabur)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V Negru, Gr. Dașchevici)
Î N C H E I E R E
24 noiembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Aliona Miron
Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului depus de avocatul Vladimirov Natalia, în
interesele Societății cu Răspundere Limitată „CLP Grup” (în proces de
insolvabilitate),
în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Societatea cu
Răspundere Limitată „CLP Grup” (în proces de insolvabilitate) împotriva Serviciului
Fiscal de Stat cu privire la anularea actelor administrative,
împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La data de 17 mai 2018 Societatea cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” (în
proces de insolvabilitate) a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva
Serviciului Fiscal de Stat de pe lângă Ministerul Finanțelor, solicitând anularea
deciziei nr. 119/118 din 25 ianuarie 2018 și nr. 121 din 12 aprilie 2018, precum și
anularea și reexaminarea actelor de control fiscal nr. 5-684698 și nr. 5-684931.
În motivarea acțiunii reclamanta a menționat că, la 25 ianuarie 2018, Serviciul
Fiscal de Stat a emis decizia nr. 119/118, prin care a constatat încălcări fiscale aferente
perioadelor supuse controlului repetat și examinarea actului de control nr. 5-684698,
prelungit pe formularul nr. 5-684931 din 29 decembrie 2017. În rezultatul controlului
fiscal repetat pentru perioada de activitate 01 ianuarie 2014 - 28 februarie 2017, dispus
în baza deciziei nr. 244 din 16 noiembrie 2017 emisă de Serviciul Fiscal de Stat pe
marginea contestației împotriva deciziei nr. 119/1492 din 27 septembrie 2017, s-a
dispus micșorarea impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător cu 76 572 lei,
majorarea T.V.A. aferentă bugetului cu 141 773 lei, anularea majorării de întârziere
în sumă de 374 927 lei și a amenzii în mărime de 6 300 986 lei, inclusiv 5 677 508 lei
pentru desfășurarea activității fără licență.
Din septembrie 2015, reclamanta nu desfășoară activitate comercială, ca urmare
la 6 iunie 2016 a fost depusă cerere introductivă de intentare a procedurii de
insolvabilitate, în calitate de lichidator fiind desemnat Petric Ruslan. Întreprinderea a
1
dispus de licență valabilă până la 11 septembrie 2015, eliberată pentru activitatea în
domeniul jocurilor de noroc și exploatarea automatelor de joc cu câștiguri bănești, iar
din data expirării valabilității licenței aceasta și-a încetat activitatea. Concomitent a
predat în natură toate utilajele prin care era posibilă efectuarea activității licențiate
unui alt agent economic, prin urmare fiind imposibilă desfășurarea activității în
domeniul jocurilor de noroc.
A invederat instanței că controlul a fost efectuat fără participarea lui Petric
Ruslan, care este lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup”. De
asemenea, fișierul cu extensie ”mdb” prezentat de către organele procuraturii nu
prezintă în sine documente, acestea nu conțin semnăturile persoanelor cu funcție de
răspundere ale Societății cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” sau ștampila
acesteia, fiind imprimate de pe stick, proveniența căruia nu este clară. Legalitatea
activității întreprinderii a fost supusă verificării de nenumărate ori de către organele
de drept pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 31 martie 2014 și de către organul fiscal
pentru perioada anilor 2013 - 2015, nefiind stabilite nereguli sau abateri în activitatea
întreprinderii. Cauzele penale nr. 2013028062 și nr. 2014031535 au fost clasate din
motivul lipsei faptului infracțiunii. Respectiv, pentru aceste motive, decizia nr.
119/118 din 25 ianuarie 2018 este neîntemeiată.
Nefiind de acord cu decizia nr. 119/118 din 25 ianuarie 2018, Societatea cu
Răspundere Limitată ”C.L.P. Grup” a depus contestație la 5 martie 2018, solicitând
anularea deciziei nominalizate, cu efectuarea unui nou control. În rezultatul
examinării contestației și a materialelor controlului, factorii de decizie din cadrul
Serviciului Fiscal de Stat, prin decizia nr. 121 din 12 aprilie 2018, au respins
contestația depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ”C.L.P. Grup”, din motivul
lipsei temeiului legal de anulare sau modificare a deciziei contestate și a menținut
decizia nr. 119/118 din 25 ianuarie 2018.
Reclamanta a solicitat anularea Deciziei Direcției generale administrare fiscală
mun. Chișinău nr. 119/118 din 25.01.2018, cu anularea și reexaminarea actelor de
control nr. 5-684698, 5-684931 și anularea deciziei nr. 121 din 12.04.2018, emisă pe
marginea contestației împotriva Deciziei nr. 119/118 din 25.01.2018, emisă de
Direcția generală administrare fiscală mun. Chișinău (f.d. 4-13, vol. I).
Prin hotărârea din 31 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, acțiunea
înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” a fost respinsă drept
neîntemeiată (f.d. 25, vol. IV).
La data de 24 august 2020, avocatul Vladimirov Natalia, în interesele Societății
cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” (în proces de insolvabilitate), a contestat cu
apel hotărârea din 31 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, solicitând
casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri privind admiterea acțiunii.
Prin decizia din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul
declarat de avocatul Vladimirov Natalia, în interesele Societății cu Răspundere
Limitată „CLP Grup” (în proces de insolvabilitate), împotriva hotărârii din 31 iulie
2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de drept
material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele cauzei,
a reținut ca fiind întemeiată și legală soluția primei instanțe referitoare la netemeinicia
acțiunii, având în vedere că, la caz, sînt aplicabile prevederile art. 101 alin. (1) din
Codul fiscal, care stipulează că subiecții impozabili sînt obligați să declare, conform
art. 115, și să achite la buget pentru fiecare perioadă fiscală, stabilită conform art.114,
2
suma T.V.A., care se determină ca diferență dintre sumele T.V.A. achitate sau ce
urmează a fi achitate de către cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile, serviciile
livrate lor și sumele T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitate furnizorilor la
momentul procurării valorilor materiale, serviciilor (inclusiv T.V.A. la valorile
materiale importate) folosite pentru desfășurarea activității de întreprinzător în
perioada fiscală respectivă, ținîndu-se cont de dreptul de deducere conform art.102
Cod fiscal. Totodată, art. 115 alin. (1) Cod fiscal prevede că fiecare subiect impozabil
este obligat să prezinte declarația privind T.V.A. pentru fiecare perioadă fiscală.
Prin urmare, instanța de apel a constatat că Serviciul Fiscal de Stat corect a
invocat că Societatea cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” a avut obligația să
declare în declarațiile privind TVA toate livrările de mărfuri, serviciile obținute în
rezultatul desfășurării activității de întreprinzător prin intermediul punctelor
comerciale (săli de biliard, cazinouri, baruri).
Raportînd normele citate la circumstanțele cauzei, instanța de control judiciar
s-a aliniat concluziei fondului, care a conchis privind existența neregulilor și a
încălcărilor comise de reclamant și stabilite de pârât în cadrul controlului, ce au fost
confirmate prin datele și probele prezentate pe suport de hârtie/informația privind
suma mijloacelor bănești încasate, destinația, perioada și reflectarea în evidența
contabilă, prezentate de către Procuratura mun. Chișinău, oficiul Buiucani. Mai mult,
nereflectarea în evidența contabilă a sumelor mijloacelor bănești încasate zilnic în
punctele comerciale este consolidată prin procesele-verbale de audiere a martorilor
din 9 iunie 2017, 10 iunie 2017, 15 iunie 2017, 15 iunie 2017, 15 iunie 2017, 22 iunie
2017, din 31 iulie 2017 și din 10 august 2017 (vol. III, f.d. 30-88). Ca urmare, în
cadrul controlului, Serviciul Fiscal de Stat a stabilit că Societatea cu Răspundere
Limitată „C.L.P. Grup” nu a reflectat pe deplin veniturile obținute în rezultatul
activității de întreprinzător în perioada anului 2015, în mărime de 12 890 475 lei (fără
T.V.A).
La 8 iunie 2021, avocatul Vladimirov Natalia, în interesele Societății cu
Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” (în proces de insolvabilitate), a declarat recurs
motivat împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău.
În susținerea recursului, a reiterat motivele de fapt și de drept indicate în cererea
de chemare în judecată, arătînd că nu este de acord cu rezultatele controlului efectuat
de intimat și cu actele administrative emise în baza acestuia, cît și cu actul
administrativ emis drept rezultat al contestării rezultatelor controlului.
În drept, invocă dispozițiile art. 244, art. 245, art. 248 așin. (1) lit. c), art. 258 ale
Codului administrativ.
Pentru aceste motive, solicită recurenta casarea integrală a deciziei din 18 mai
2021 a Curții de Apel Chișinău și emiterea unei noi decizii, prin care acțiunea să fie
admisă integral.
În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel
ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.
În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune
la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,
dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții
Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.
Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la
instanța de apel.
3
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 18 mai 2021. Astfel,
motivarea recursului depusă la 8 iunie 2021 este în termen.
La 21 septembrie 2021, în adresa intimatului Serviciul Fiscal de Stat a fost
expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.
Pe 28 octombrie 2021, Serviciul Fiscal de Stat a depus referință la cererea de
recurs, prin care a solicitat declararea ca fiind inadmisibil a recursului.
Examinând temeiurile invocate în recursul depus de avocatul Vladimirov
Natalia, în interesele Societății cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” (în proces de
insolvabilitate), în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru
examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din
următoarele motive.
În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de
Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,
recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin. (2) din art. 246
Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la
literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la
temeiurile menționate, ci urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ,
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de
inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a
filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale
de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în
completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile
să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de
Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a
erorilor de drept.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină
o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul
administrativ, și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2)
din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în
circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească
cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în
contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
4
contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină
cont, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin
legal fundamental.
În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de acces
la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului
Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă
de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul
de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,
conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac
și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi
conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor
în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil
recursul depus de avocatul Vladimirov Natalia, în interesele Societății cu Răspundere
Limitată „C.L.P. Grup” (în proces de insolvabilitate).
În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul depus de avocatul Vladimirov Natalia, în interesele Societății cu
Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” (în proces de insolvabilitate) se declară
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
Judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Aliona Miron
Nicolae Craiu
5