3ra-916/21 — anularea actului administrativ

3ra-916/21 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-916/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Gîrleanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, I.

Muruianu)

Î N C H E I E R E

3 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea Comercială

„ALTCOM-IMPEX” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată

înaintată de Societatea Comercială „ALTCOM-IMPEX” Societate cu

Răspundere Limitată împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind anularea

actului administrativ,

împotriva deciziei din 2 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 27 noiembrie 2017, Societatea Comercială „ALTCOM-IMPEX”

Societate cu Răspundere Limitată a depus în instanța de judecată acțiune

împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta și-a manifestat dezacordul cu decizia

nr.119/1164 și actul de control din 24 august 2017, întocmite în rezultatul

controlului fiscal tematic efectuat de către Serviciul Fiscal de Stat în perioada 20-

27 iulie 2017, control superficial, ilegal și unilateral în opinia reclamantei.

A invocat legalitatea tranzacțiilor și a reflectării acestora în evidența

financiară supusă controlului și a solicitat anularea deciziei nr.119/1164 din 24

august 2017 a Serviciului Fiscal de Stat, ca fiind neîntemeiată și ilegală.

Prin hotărârea din 17 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

respins cererea înaintată de avocatul Filatov Serghei, reprezentantul reclamantei

Societatea Comercială „ALTCOM-IMPEX” Societate cu Răspundere Limitată

privind repunerea în termen.

1

S-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de avocatul Filatov

Serghei, reprezentantul reclamantei Societatea Comercială „ALTCOM-IMPEX”

Societate cu Răspundere Limitată împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind

repunerea în termen și anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 119/1164

din 24 august 2017, ca fiind tardivă și neîntemeiată (f.d. 144-151, vol.1).

La data de 08 iunie 2018, avocatul Filatov Serghei, reprezentantul apelantei

Societatea Comercială „ALTCOM-IMPEX” Societate cu Răspundere Limitată, în

termen legal, a declarat cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 17 mai

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând admiterea cererii de apel,

casarea hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

cerințele apelantei să fie admise integral (f.d.143), iar la data de 07 august 2018,

Societatea Comercială „ALTCOM-IMPEX” Societate cu Răspundere Limitată a

depus, prin intermediul Secției Evidență și Documentare Procesuală din cadrul

Curții de Apel Chișinău, cerere de apel motivată.

Prin decizia din 25 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

apelul declarat de avocatul Filatov Serghei și s-a casat hotărârea din 17 mai 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu restituirea cauzei la rejudecare în alt

complet de judecată (f.d. 25-36, vol.2).

Prin hotărârea din 13 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea Societății cu Răspundere Limitată ALTCOM-IMPEX” împotriva

Serviciului Fiscal de Stat s-a respins ca neîntemeiată (f.d. 49-58, vol. 3).

La 14 decembrie 2020, Societatea Comercială „ALTCOM-IMPEX” a

declarat apel împotriva hotărârii din 13 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii instanței de

fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cerințele apelantei să fie admise

integral, iar la data de 15 martie 2021, apelanta Societatea Comercială

„ALTCOM-IMPEX” a depus cererea de apel motivată.

Prin decizia din 2 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Societatea Comercială „ALTCOM-IMPEX” Societate cu Răspundere

Limitată împotriva hotărârii din 13 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de

drept material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu

circumstanțele cauzei, a reținut ca fiind întemeiată și legală soluția primei instanțe

referitoare la netemeinicia acțiunii, având în vedere că, la caz, sînt aplicabile

prevederile art. 24, alin. (1), (10), art. 31 alin. (1) Codul Fiscal și normele legale

stipulate în art. 4 alin. (2) și art.5, alin.(1) din Legea contabilității nr.113 din 27

aprilie 2007 și Standardul Național de Contabilitate.

Instanța a constatat că reclamanta a atribuit neîntemeiat deduceri fără a

dispune de documente confirmative și a atribuit în cont TVA aferentă valorilor

materiale procurate, întrucât în evidența contabilă au fost înregistrate bunuri

materiale care nu au fost reflectate în facturile fiscale și care au fost

înstrăinate fără documente confirmative, astfel încât, în lipsa documentelor

primare confirmative și fără a ține evidența analitică separată pe subconturi

2

analitice distincte, a reflectat cheltuielile, veniturile, creanțele și datoriile

aferente în conformitate cu standardele de contabilitate.

Raportînd normele citate la circumstanțele cauzei, instanța de control

judiciar s-a aliniat concluziei fondului care a conchis privind legalitatea actului

administrativ contestat, dat fiind faptul că nu se acceptă la deduceri în scopuri

fiscale cheltuielile în sumă de 6007475 lei pentru perioada A/2016, inclusiv:

4246260 lei - costul mărfurilor, reflectate în evidența contabilă ca fiind

ieșite/vândute fără a fi întocmite/eliberate documente primare cu regim special

stabilite de legislație ce ar permite atribuirea acestora la deduceri, 1708596 lei -

costul mărfurilor înregistrate în evidența contabilă ca intrări fără a dispune de

documente confirmative și care ulterior au fost vândute, 2221 lei - penalități,

amenzi și alte sancțiuni aplicate pentru încălcarea actelor normative, 700 lei

- cheltuieli neconfirmate documentar de la Vimis ATTRM, 34680 lei - costul

mărfurilor (flayer), fără documente confirmative, 3272 lei - cheltuieli

neconfirmate documentar de la MF Trezoreria de Stat Vama, 11746 lei - datorii

compromise în lipsa documentelor confirmative prevăzute la art.5 alin. (32) Codul

fiscal.

La 30 iunie 2021, Societatea Comercială „ALTCOM-IMPEX” Societate cu

Răspundere Limitată a declarat recurs împotriva deciziei din 2 iunie 2021 a Curții

de Apel Chișinău, iar la 18 august 2021, a depus motivarea recursului.

În susținerea recursului, a reiterat motivele de fapt și de drept stipulate în

cererea de chemare în judecată, suplimentar invocînd atitudinea superficială și

neglijentă a instanței de apel față de poziția apelantului/recurentului în procesul

de judecată.

În opinia recurentei, instanța de apel în mod exagerat a "încărcat" decizia

sa cu extrase din acte normative, fiind creată o iluzie de argumentare

complexă și completă. Astfel, din 38 de pagini, 24 conțin transcrierea

prevederilor din codul fiscal și din alte acte normative, 10 pagini - descrierea

cauzei și argumentelor părților, și numai 4 pagini din 38 - aprecierea instanței

de apel. Și nici pe aceste 4 pagini instanța de apel nu s-a expus asupra

argumentelor principale invocate de apelant, limitîndu-se în mare parte la

transcrierea conținutului actelor serviciului fiscal și a primei instanțe.

Nu este de acord recurenta nici cu constatarea instanței de apel potrivit

căreia Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze

Speciale, după finisarea controlului, a restituit Serviciului Fiscal de Stat actele

ridicate la 7 februarie 2017, deoarece prin actul de predare-primire din 21 martie

2018 se confirmă procedura inversă, adică restituirea actelor de la Serviciul

Fiscal de Stat către Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și

Cauze Speciale. Această omisiune foarte bine și obiectiv demonstrează, în opinia

recurentei, implicația instanței de apel în analiza materialelor cauzei.

De asemenea, instanța de apel ar fi lăsat fără nici o apreciere obiecțiile

recurentei privind proporționalitatea și legalitatea sancțiunilor/amenzilor aplicate

de către autoritatea fiscală. În acest sens legislația a devenit mai favorabilă

recurentei și instanța urma să examineze temeinicia amenzilor aplicate și

rezonabilitatea reducerii cuantumului acestora.

3

Pentru aceste motive, solicită recurenta casarea integrală a deciziei din 2

iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău și emiterea unei noi decizii, prin care

acțiunea să fie admisă integral.

La 19 iulie 2018, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Codul

administrativ, act legislativ publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova

din 17 august 2018, nr.309-320.

Potrivit prevederilor art. 257 alin. (1) Codul administrativ, actul legislativ a

intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

Conform art.258 al.(3) Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate pînă la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina

în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare pînă la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ reține că,

procedura administrativă a fost inițiată până la data intrării în vigoare a Codului

administrativ.

Respectiv, prin derogare, în temeiul art. 258 alin. (3) Codul administrativ,

examinarea apelului se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în

vigoare a prezentului cod, or, conform art. 195 Codul administrativ, procedura

acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor

prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de

procedură civilă, cu excepția art. 169-171.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel, pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului

se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 2 iunie 2021, fiind

notificată recurentei în data de 13 august 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de

recepție anexat la dosar (f.d. 151, vol. III). Astfel, recursul și motivarea acestuia

depuse la 30 iunie 2021 și, respectiv, 18 august 2021, sînt în termen.

La 10 septembrie 2021, în adresa intimatului Serviciul Fiscal de Stat a fost

expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Astfel, prin referința din 12 octombrie 2021, intimatul a solicitat respingerea

cererii de recurs, cu menținerea deciziei din 2 iunie 2021 a Curții de Apel

Chișinău.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Societatea Comercială

„ALTCOM-IMPEX” Societate cu Răspundere Limitată, în raport cu materialele

4

cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin.

(2) din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate, ci urmează să însușească, în condițiile Codului

administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil, bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv

al temeiurilor de inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ, și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului

și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont, pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

5

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând

de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Societatea Comercială „ALTCOM-

IMPEX” Societate cu Răspundere Limitată.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Societatea Comercială „ALTCOM-IMPEX” Societate cu

Răspundere Limitată se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

6