3ra-529/20 — cu privire la contestarea actelor administrative

3ra-529/20 — cu privire la contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-529/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – L. Holivițcaia

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu

ÎNCHEIERE

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Altcom-Impex”,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Societatea cu Răspundere Limitată „Altcom-Impex” împotriva Serviciului

Fiscal de Stat cu privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din data de 10 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a admis apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, s-a casat hotărârea

din data de 27 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani cu emiterea unei

noi hotărâri privind respingerea cererii de chemare în judecată,

constată:

La 07 august 2017 Societatea cu Răspundere Limitată „Altcom-Impex” ( în

continuare SRL,,Altcom-Impex”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Serviciului Fiscal de Stat, prin care a solicitat anularea deciziei nr.234/4/c din 18 mai

2017, a actului de control nr.5-680785/86/84 din data de 20 martie 2017 și a actului

suplimentar nr.1-768788 din data de 20 aprilie 2017.

În motivarea cererii de chemare în judecată SRL,,Altcom-Impex” a menționat

că în perioada 06-12 decembrie 2016 Serviciul Fiscal de Stat a efectuat controlul

fiscal total al activității desfășurate în perioada de la 01 ianuarie 2013 până la 31

octombrie 2016.

În rezultatul acestui control, la 29 decembrie 2016 organul fiscal a emis Actul

de control nr.5-680317/18.

La 27 decembrie 2016 la sediul societății reclamante precum și la oficiul unde

se păstrau actele contabile a fost efectuată percheziție în cadrul unui dosar de

urmărire penală. În rezultatul perchezițiilor toate actele de evidență contabilă, baza

electronică de evidență contabilă, precum și dispozitivele de păstrare a contabilității

în format electronic au fost ridicate.

Ulterior, organul de urmărire penală a transmis actele, ridicate în cadrul

perchezițiilor, către Serviciul Fiscal de Stat pentru efectuarea controlului fiscal. În

aceste condiții Serviciul Fiscal de Stat a emis decizia nr.15/1/6 din 24 februarie 2017

prin care a dispus efectuarea unui control fiscal repetat.

1

SRL,,Altcom-Impex” a indicat că în condițiile efectuării controlului fiscal

numai în temeiul actelor ridicate haotic în cadrul perchezițiilor era evident riscul că

inspectorii nu vor analiza complet activitatea întreprinderii. Din aceste considerente

a înaintat către Serviciul Fiscal de Stat și către Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, care conduce urmărirea penală, o

adresare privind efectuarea controlului cu participarea obligatorie a reprezentantului

întreprinderii.

La 20 martie 2017 Serviciul Fiscal de Stat a emis actul de control nr.5-680785,

prelungit pe blanchetele nr.5-680786 și 5-680787. Ulterior acest act a fost completat

cu Actul nr.1-768788 din 20 aprilie 2017.

Societatea reclamantă a indicat că rezultatul controlului reflectat în actul din 20

martie 2017 diferă considerabil în detrimentul societății comparativ cu constatările

actului din 29 decembrie 2016. Împotriva acestor acte, SRL ,,Altcom-Impex”, în

temeiul art.216 alin.(8) din Codul fiscal, a înaintat dezacordul la 07 aprilie 2017 și

la 10 mai 2017.

La 18 mai 2017 Serviciul Fiscal de Stat a examinat actele de control și

dezacordurile societății reclamante și a adoptat decizia nr.234/4/c, prin care

neîntemeiat a recunoscut existența mai multor încălcări fiscale. La 19 iunie 2017

SRL ,,Altcom-Impex” a înaintat către Serviciul Fiscal de Stat contestație împotriva

deciziei, conform art.267 al Codului fiscal, care, totodată, a avut statut și de cerere

prealabilă conform art.14 din Legea contenciosului administrativ.

Prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.89 din 13 iulie 2017 contestația

societății reclamante a fost respinsă.

SRL ,,Altcom-Impex” a invocat că controlul fiscal a fost efectuat fără

participarea contribuabilului, deși în actul de control este indicat că controlul fiscal

repetat a fost efectuat cu acordul și participarea conducătorului întreprinderii

Evghenii Țîbin, reprezentat de avocatul Serghei Filatov în baza mandatului de

asistență juridică MA 0812936 din 28 decembrie 2016. La caz, participarea lui

Evghenii Țîbin era imposibilă, acesta fiind plasat sub arest preventiv în cadrul

dosarului penal, iar reprezentantul acestuia Serghei Filatov nu a fost nici odată

invitat să participe la control, și nici măcar întrebat/informat despre neclaritățile

apărute în cadrul controlului.

Mai mult, avocatul Serghei Filatov în baza mandatului menționat apără

interesele lui Evghenii Țîbin în cadrul urmăririi penale, dar nu și în cadrul controlului

fiscal. În relațiile cu organul fiscal acesta acționează ca reprezentantul întreprinderii

SRL „Altcom-Impex” în temeiul procurii din 02 februarie 2017. Respectiv, nici

Evghenii Țîbin și nici un reprezentant al acestuia, la control nu au participat.

Astfel, controlul fiscal a fost efectuat fără participarea contribuabilului, iar

mențiunea respectivă din actul de control este falsă.

Neparticiparea contribuabilului la controlul efectuat a dus inevitabil la mai

multe constatări greșite. Or, inspectorii fiscali, neștiind specificul activității și

evidenței contabile la întreprindere, fiind limitați numai de varianta electronică a

bazei contabile și de actele prezentate de organele de poliție/procuratură, ridicate în

cadrul percheziției, nu au avut posibilitatea obiectivă de a face concluzii complete,

corecte și legale.

Societatea reclamantă a susținut că decizia contestată conține date și concluzii

greșite cum ar fi: afirmațiile indicate în actul de control referitor la impozit pe venit

2

din activitatea de antreprenor, precum și că tranzacțiile nu sunt confirmate

documentar, prin ce s-a încălcat art.24 alin.(10) din Codul fiscal, sunt nejustificate,

ilegale, subiective și care duc la calculări artificiale (inventate) a obligațiunilor

fiscale. SRL „Altcom-Impex” a susținut că toate tranzacțiile în cauză s-au efectuat

în urma desfășurării activităților societăților civile și în strictă conformitate cu

prevederile Codului civil, Codului fiscal și potrivit metodologiei privind

desfășurarea activității societăților civile reflectate în comunicate informative ale

Ministerului Finanțelor nr.(17-02/2-02/1-796) 26 din 10 martie 2008 și IFPS nr.17-

6-06/612-2236 din 27 mai 2004 care sunt în vigoare și adoptate în conformitate cu

prevederile art.3 din Codul fiscal, precum și SNC „Părți afiliate și contracte de

societate civile” (care este în vigoare din 01 ianuarie 2015 și explică clar

contabilizarea tranzacțiilor aferente societății civile și înainte de intrarea în vigoare,

și conținutul căruia nu contravine actelor legislative și scrisorilor nominalizate).

SRL „Altcom-Impex” a considerat ca fiind neîntemeiate constatările din pct. 3

al deciziei contestată, și anume ajustarea efectuată în scopul fiscal a cheltuielilor

presupus neconfirmate documentar pentru A/2014 în sumă de 588 513 lei, deoarece

suma nominalizată reprezintă contribuție de materiale publicitare utilizate în

activitatea societății civile, care se confirmă documentar prin contractul de societate

civilă f/n din 17 decembrie 2013 și raportul privind rezultatul societății civile pentru

A/2014. Documentele nominalizate sunt efectuate în strictă conformitate cu actele

normative nominalizate. Mai mult, în baza programului 1C la suma nominalizată

este indicat „contribuție în societate civila”, ce denotă că tranzacțiile s-au efectuat în

baza documentelor confirmative enumerate. Prin urmare, în baza contractului

nominalizat întreprinderea a contribuit în activitatea societății civile cu materiale

publicitare în mărime de 588 513 lei, care au fost contabilizate prin formula DT 722

CT 251. În urma desfășurării activității în comun, SRL „Altcom Impex” a obținut

profit în sumă de 11 487 lei.

Astfel, pentru corelarea/ajustarea între parteneri a rezultatului financiar din

activitatea societăților civile, în actele contabile s-a reflectat formula contabilă DT

229 CT 622 în sumă de 600 000 lei.

SRL „Altcom-Impex” a menționat că atât contribuția, cât și împărțirea

rezultatului financiar din activitatea societăților civile, nu sunt obiectul impunerii cu

TVA.

De asemenea sunt neîntemeiate concluziile privind ajustările efectuate în

scopul fiscal a cheltuielilor presupus neconfirmate documentar pentru A/2015 în

sumă de 970 000 lei, deoarece suma nominalizată reprezintă corelare/ajustare între

parteneri a rezultatului financiar din activitatea societăților civile, care se confirmă

documentar prin contractul de societate civilă f/n din 12 ianuarie 2015 și raportul

privind rezultatul societății civile pentru A/2015. Astfel, în urma desfășurării

activității în comun SRL „Altcom-Impex” a obținut profit în sumă de 519 974 lei.

Pentru corelarea/ajustarea între parteneri a rezultatului financiar din activitatea

societăților civile, în actele contabile s-a reflectat formula contabilă DT 722 CT 539

în sumă de 970 000 lei.

La capitolul „impozitul pe venit raport din activitatea de întreprinzător”,

„TVA” și anexele 5, 6 ale deciziei se constată date neveridice, de exemplu:

- în documente primare pentru primirea mărfurilor se indică „articole

compozite din aluminiu”, iar în contabilitate se înregistrează „articole din PVC” la

3

aceeași sumă și cantitate, apoi la livrare se indică în facturi fiscale „panăli din

aluminiu” cu casarea în evidență „articole din PVC” în aceiași sumă și cantitate.

Conform Nomenclatorului de Mărfuri, „articole compozite din aluminiu” și „panăli

din aluminiu” au acelaș cod de marfă (sunt aceeași marfă), iar mențiunea „articole

din PVC” este o eroare fie mecanică sau sistemică de program, însă analizând datele,

întreprinderea nu a prejudiciat statul;

- ca denumire de marfă „țesătură p-u costume bumbac” este indentic cu „ткань

e/c 50/50...”, 50/50 arată grosimea aței;

- ca denumire de marfă „set lenjerie de...” este identic cu „SLD...” aceasta este

o abreviere pentru comoditate, însă ca rezultat, la calcularea artificială a

obligațiunilor fiscale (impozit pe venit, TVA), consideră că sunt erori;

- s-au luat la evidență un utilaj, iar în documente de primire sunt înscrise părți

componente care formează un singur utilaj, de acea evitând conturi contabile de

gestiune, în baza SNC nr.2 s-a reflectat ca un singur bun și în documente de livrare

s-a indicat un singur bun;

- de asemenea se observă erori la cantități (nu coincid indicii cantitativi din

facturi cu indicii cantitativi din contabilitate), ca, de exemplu, apariția în

contabilitate a cantității de 10 000 000 de unități la „construcții metalice”, ca utilaj

„linie de producere armatură metalică” 2 unități, ș.a.m.d..

SRL „Altcom-Impex” a menționat că inspectorii fiscali au calculat valoarea de

bilanț la ceea ce nu a existat în general și nu a fost efectuat de întreprindere, ceea ce

a dus la calcularea artificială a obligațiunilor fiscale (impozit pe venit, TVA).

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 27 martie 2019 s-a

admis parțial acțiunea SRL ,,Altcom-Impex”, s-a anulat decizia Serviciului Fiscal

de Stat nr.234/4/c din 18 mai 2017 asupra cazului de încălcare a legislației comisă

de către SRL „Altcom-Impex”. În rest, în partea anulării actelor de control nr.5-

680785/86/87 din 20 martie 2017 și nr.1-768788 din 20 aprilie 2017, acțiunea s-a

respins.

În motivarea soluției sale instanța de fond a menționat că obiectul examinării

cauzei de contencios reprezintă verificarea legalității deciziei Serviciului Fiscal de

Stat nr. 234/4/c din 18 mai 2017 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de

către SRL „Altcom-Impex”, iar actele de control nr.5-680785/86/84 din data de 20

martie 2017 și nr.1-768788 din data de 20 aprilie 2017 reprezintă acte preparatorii,

care nu produc efecte juridice față de contribuabil, fapt ce nu constituie obiect

separat al contenciosului administrativ.

Cu referire la pretenția SRL „Altcom-Impex” privind anularea deciziei

Serviciului Fiscal de Stat nr. 234/4/c din 18 mai 2017 instanța de fond a concluzionat

că aceasta este întemeiată, deoarece ilegalitatea actului administrativ contestat a fost

constatată în baza raportului de expertiză judiciară nr. 1433-1434 din 05 septembrie

2018, iar Serviciul Fiscal de Stat, luând cunoștință cu raportul de expertiză judiciară,

nu a solicitat efectuarea unei expertize complexe/în comisie, însă s-a bazat doar pe

constatările inspectorilor fiscali.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 10 februarie 2020 a admis

apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, a casat hotărârea din data de 27

martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani cu emiterea unei noi hotărâri

privind respingerea cererii de chemare în judecată depusă de către SRL „Altcom-

4

Impex” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actelor

administrative.

În susținerea soluției sale instanța de apel a menționat că în urma efectuării

controlului la SRL „Altcom-Impex”, organul fiscal a imputat contribuabilului

următoarele încălcări:

- încălcarea prevederilor art.24, alin.(10) din Codul fiscal, prin atribuirea

neîntemeiată la deduceri a cheltuielilor pentru perioada fiscală A/2014 în sumă de

588 513 lei și pentru A/2015 în sumă de 970 000 lei, suportate în cadrul contractului

de societate civilă, fără a dispune de documente confirmative și anume costul

mărfurilor (stickere, țesătură din bumbac, țesătură din fire sintetice) la contul 711

pentru perioada fiscală A/2014 în sumă de 22 500 lei și pentru perioada A/2015 în

sumă de 3 641 723 lei; costul mărfurilor în sumă de 2 734 991 lei înregistrate în

evidență contabilă ca intrări și care ulterior au fost vândute;

- încălcarea prevederilor art.108, alin.(5) din Codul fiscal, prin necalcularea

TVA aferentă avansurilor pentru L/02/2013 în sumă de 91 667 lei, pentru L/06/2014

- 8 719 lei, pentru L/07/2014 - 2 500 lei, pentru L/08/2014 - 2 500 lei, pentru

L/09/2014 - 283 lei;

- încălcarea prevederilor art.102, alin.(1) din Codul fiscal prin atribuirea

neîntemeiată la decontările cu bugetul a TVA în sumă de 8 167 lei; atribuirea

neîntemeiată la decontările cu bugetul, TVA aferentă valorilor materiale procurate

în sumă de 3 723 723 lei, pentru care TVA nu a fost achitată, întrucât în evidența

contabilă au fost înregistrate bunuri materiale, care nu au fost reflectate în facturile

fiscale; ajustarea neîntemeiat spre micșorarea TVA aferentă procurărilor pentru

perioada fiscală L/02/2013 cu 28 496 lei pe valorile materiale, serviciile procurate

în perioada care a fost supusă controlului;

- încălcarea prevederilor art.101, alin.(1) din Codul fiscal prin majorarea

neîntemeiată a TVA aferentă livrărilor cu 1 250 lei în perioada fiscală L/03/2015;

micșorarea TVA aferentă livrărilor cu 133 lei pentru perioada fiscală L/05/2016,

efectuând ajustarea în L/07/2016; majorarea neîntemeiată în perioada fiscală

L/09/2013 trecerea în cont din perioada precedentă cu 764 lei.

Instanța de apel a mai menționat că prin încheierea instanței de fond din 03

aprilie 2018 privind dispunerea efectuării expertizei financiar-contabile s-a indicat

că actele ridicate de Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și

Cauze Speciale, verificate în cadrul efectuării controlului fiscal la SRL „Altcom-

Impex” vor fi disponibile expertului judiciar la sediul Procuraturii. Totodată, cum

reiese din conținutul raportului de expertiză nr. 1433-1434 din 05 septembrie 2018

expertul judiciar și-a rezumat procesul de investigație doar la verificarea și

analizarea actelor de control, a deciziei nr. 234/4/c din 18 mai 2017 și a materialelor

prezentate - suplimentar de SRL „Altcom-Impex” prin demersul nr. 278 din 28 mai

2018, fără a supune analizei actele ridicate de Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale și care au fost verificate în cadrul

efectuării controlului fiscal.

Astfel, s-a constatat că expertul judiciar a efectuat expertiza judiciară doar în

temeiul evidenței contabile prezentate de intimat fără a o contrapune cu evidența

contabilă ridicată de Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și

Cauze Speciale, deci instanța de apel a concluzionat că raportul de expertiză

judiciară nr. 1433 - 1434 din 05 septembrie 2018, întocmit de către expertul judiciar

5

din cadrul CNEJ, nu urmează a fi apreciat ca probă în sensul art. 130 din Codul de

procedură civilă, or proba este declarată ca fiind veridică dacă instanța constată prin

cercetare și comparare cu alte probe că datele pe care le conține corespund realității.

Cu referire la încălcarea art. 24, alin (10) din Codul fiscal stabilită în cadrul

controlului fiscal instanța de apel a indicat că din materialele dosarului rezultă cert

că SRL „Altcom-Impex” nu a respectat prevederile art.4 alin.(2) și art.5 alin.(1) din

Legea contabilității nr.113 din 27 aprilie 2007 și Standardul Național de

Contabilitate, nu dispunea de documentele primare confirmative și nu ținea evidența

analitică separată pe subconturi analitice distincte, reflectând cheltuielile, veniturile,

creanțele și datoriile aferente în conformitate cu standardele de contabilitate, deci nu

pot fi acceptate la deduceri cheltuielile în sumă de 588 513 lei pentru perioada fiscală

A/2014 și în sumă de 970 000 lei pentru perioada fiscală A/2015 ca cheltuieli sub

formă de contribuții, suportate în cadrul contractului de societate civilă, înscrise la

contul 722 „Cheltuieli financiare”.

Argumentele SRL „Altcom-Impex” precum că livrările/procurările efectuate

sunt întocmite/reflectate în baza documentelor contabile primare care permit

atribuirea acestora la costul vânzărilor, au fost apreciate critic de instanța de recurs.

Instanța de apel a analizat și argumentul SRL „Altcom-Impex” precum că

datele de la capitolul - impozit pe venit raportat din activitatea de întreprinzător,

„TVA” și anexele 5 și 6 ale deciziei nr.234/4/c din 18 mai 2017 sunt neveridice,

încălcările fiind admise din motiv că la contabilizarea mărfurilor au fost comise

unele erori în înscrierea denumirii articolelor acestora și de asemenea, pentru

comoditate a fost înscrisă abreviatura denumirii.

Aici, instanța de apel a menționat că prin prisma art.17 alin.(1) din Legea

contabilității deținerea de către entitate a activelor cu orice titlu, înregistrarea

surselor de proveniență a acestora și a faptelor economice fără documentarea și

reflectarea acestora în contabilitate se interzic.

Prin urmare, nu se admit erori în evidența contabilă, iar dacă se depistează,

urmează a fi înlăturate în conformitate cu Standardele Naționale de Contabilitate

„Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori și evenimente

ulterioare” și Legea contabilității. De asemenea, în evidența contabilă sunt permise

doar abreviative oficial aprobate prin acte juridice naționale și internaționale.

La caz, potrivit evidenței contabile, sunt indicate articole din PVC care

reprezintă bunuri confecționate din material termoplastic, iar conform facturilor

fiscale sunt indicate articole compozite din aluminiu care reprezintă bunuri

confecționate din metal. Sunt indicate mărfuri Ткань E/C 50/50, nefiind clară

compoziția materialului textil, iar conform facturilor fiscale sunt indicate țesături

pentru costum din bumbac. Mai sunt indicate și mărfuri SLD țesătură bumbac, iar

conform facturilor fiscale sunt indicate mărfuri set lenjerie din țesătură fire sintetice.

În acest sens, nu este clară semnificația abrevierii SLD, or, țesăturile sintetice și

țesăturile de bumbac sunt două materii prime distincte. Este indicat și linia de

producere profil metal, compusă dintr-un singur utilaj, iar conform facturilor fiscale

sunt indicate 13 utilaje.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că SRL „Altcom-Impex” neîntemeiat a

atribuit la deduceri în anul 2014 suma de 22 500 lei și în anul 2015 suma de 17 105

728 lei fără a dispune de documente confirmative și totodată a atribuit TVA la

decontări cu bugetul în sumă de 3 723 723 lei, aferentă valorilor materiale procurate

6

pentru care TVA nu a fost achitată și nu au participat la efectuarea livrărilor

impozabile, întrucât în evidența contabilă au fost înregistrate bunuri materiale care

nu au fost reflectate în facturile fiscale și care ulterior au fost livrate fără documente

confirmative. Respectiv, reieșind din condițiile stabilite de art.102, alin.(1) din

Codul fiscal, TVA nu poate fi atribuită la decontări cu bugetul.

De asemenea, instanța de apel a reținut că contrar argumentelor invocate de

SRL „Altcom-Impex” controlul fiscal a fost efectuat cu acordul și cu participarea

conducătorului Evghenii Țîbin, responsabil de activitatea economico-financiară a

entității pentru perioada supusă verificării, cât și cu participarea avocatului său,

Serghei Filatov, în baza mandatului de asistență nr. MA 0812936 din 28 decembrie

2016.

În consecință, instanța de apel a conchis ca fiind neîntemeiată cerința

SRL,,Altcom-Impex” privind anularea deciziei nr.234/4/c din 18 mai 2017.

Referitor la pretenția privind anularea actului de control nr.5-680785/86/84 din 20

martie 2017, actului suplimentar nr.1-768788 din 20 aprilie 2017 instanța de apel a

menționat că actele de control nu stabilesc careva sancțiuni pecuniare pentru

reclamant, ci doar constată devierile de la respectarea legislației în vigoare constatate

în cadrul controlului fiscal.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs SRL „Altcom-Impex”,

reprezentată de avocatul Serghei Filatov, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului SRL „Altcom-Impex” a indicat că cu referire la regimul

de evidență a operațiunilor economice de societate civilă instanța de apel nu a

indicat norma materială corectă ce stabilește documentele primare confirmative

pentru această operațiune economică și anume metodologia privind desfășurarea

activității societății civile reflectate în comunicările informative ale Ministerului

Finanțe nr. (17-02/2-02/1-796) 26 din 10 martie 2008 și IFPS nr. 17- 6-06/612-2236

din 27 mai 2004, care sunt în vigoare și adoptate în conformitate cu prevederile art.3

Codul fiscal, precum și în baza SNC 31 „reflectarea în rapoartele financiare a

participanților în activitatea de întreprinzător sub control mixt”, SNC 28

„contabilitatea investițiilor în întreprinderile asociate” și SNC „parți afiliate și

contracte de societate civile”.

De asemenea, afirmația Serviciului Fiscal de Stat, precum că societatea

recurentă nu a respectat prevederile SNC „plăți afiliate și contracte de societate

civile” nu corespunde realității, ori entitatea a respectat și s-a condus de prevederile

SNC.

Referitor la constatarea instanței de apel, precum că SRL „Altcom-Impex” „nu

ținea evidența analitică separată pe subconturi analitice distincte, reflectând

cheltuielile, veniturile, creanțele și datoriile aferente în conformitate cu standardele

de contabilitate” - aceasta a fost făcută cu depășirea atribuțiilor instanței de judecată,

deoarece nici nu a fost indicata ca încălcare în actele contestate. Organul fiscal

invocă exclusiv lipsa documentelor confirmative.

Astfel, instanța de apel a depășit limitele judecării cauzei, a făcut о concluzie

arbitrară și a încălcat în esență dreptul societății recurente la apărare și la judecarea

echitabilă a cauzei.

SRL „Altcom-Impex” a menționat că concluziile unilaterale și neîntemeiate ale

Serviciului Fiscal de Stat au fost combătute prin raportul de expertiză judiciară nr.

7

1433-1434 din 05 septembrie 2018, care este bazat exclusiv pe documente primare

și corespunderea acestora cu registrele contabile prezentate de entitate. În pofida

acestor circumstanțe instanța de apel a apreciat critic concluziile expertizei judiciare.

Drept motivare, instanța a invocat că expertul judiciar a efectuat expertiza

judiciară doar în temeiul evidenței contabile prezentate de intimat fără a о

contrapune cu evidența contabilă ridicată de Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale. Această apreciere în opinia societății

recurente este categoric arbitrară, deoarece în fața expertului nu a fost pusă sarcina

de contrapunere a contabilităților, ci de verificare a corectitudinii din punct de vedere

contabil a concluziilor serviciului fiscal, expuse în actul de control respectiv.

Serviciul Fiscal de Stat la 25 martie 2020 a depus referință, prin care a solicitat

recunoașterea recursului înaintat de către SRL „Altcom-Impex” ca fiind inadmisibil,

deoarece instanța de apel a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele cauzei,

totodată apreciind corect normele de drept material și procedural.

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs și referință, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a

fost adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257

alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258, alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ se vor verifica prin prisma Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 10 februarie 2020.

SRL „Altcom-Impex” s-a conformat prevederilor art. 245, alin. (1) din Codul

administrativ și a depus recurs nemotivat la 06 martie 2020.

Cu referire la termenul de declarare a recursului motivat completul specializat

menționează că decizia instanței de apel a fost notificată recurentei la 09 martie

2020, Dat fiind faptul că prin prisma pct. 8 din Anexa la dispoziția nr. 1 din data de

8

18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova

termenele de exercitare a căilor de atac aflate în curs la data instituirii stării de

urgență se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data

încetării stării de urgență, termenul de declarare a recursului pentru SRL „Altcom-

Impex” după întrerupere a început a curge de la data de 16 mai 2020.

În aceste circumstanțe recursul motivat înaintat de către SRL „Altcom-Impex”

la 01 iunie 2020, se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile invocate în recurs și referință în raport cu materialele

cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

9

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către SRL „Altcom-Impex”, este

inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Altcom-

Impex”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

10