2ra-118/26 — Modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minori

La 26 februarie 2025, Elena Danilov a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Ursul, solicitând modificarea prin majorare a cuantumului pensiei de întreținere stabilite pentru copilul minor comun, xxxx.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că s-a aflat în căsătorie cu Nicolae Ursul până la 31 martie 2014, când căsătoria a fost desfăcută. Din căsătorie s-a născut, la xxxx, fiica xxxx, al cărei domiciliu a fost stabilit cu mama, fiind dispusă încasarea de la Nicolae Ursul a pensiei de întreținere în mărime de 1/4 din toate veniturile lunare, până la atingerea majoratului de către copil. De la stabilirea pensiei de întreținere, necesitățile copilului au crescut odată cu înaintarea în vârstă, iar costurile aferente întreținerii acestuia, inclusiv cele pentru serviciile comunale, internet și telefonie, s-au majorat considerabil.

A menționat că este angajată în câmpul muncii și mai are la întreținere un copil minor, xxxx, născută la xxxx, suportând singură cheltuielile pentru creșterea și educarea copiilor. Totodată, în octombrie 2024, a contractat un credit în valoare de 100 000 de lei pentru asigurarea condițiilor necesare creșterii și întreținerii acestora.

Reclamanta a invocat obligația ambilor părinți de a contribui la întreținerea copilului, astfel încât să îi fie asigurat nivelul minim de existență și condițiile necesare dezvoltării sale. A susținut că pârâtul achită doar câte 500 de lei lunar și nu contribuie suplimentar la acoperirea necesităților copilului, iar ea nu cunoaște dacă acesta este angajat oficial. De asemenea, a făcut referire la datele Biroului Național de Statistică, potrivit cărora minimul de existență pentru copiii din categoria de vârstă corespunzătoare ar constitui aproximativ 4 000 de lei lunar.

Reclamanta a solicitat modificarea cuantumului pensiei de întreținere, prin încasarea de la Nicolae Ursul, în beneficiul său, pentru întreținerea fiicei minore xxxx, a unei pensii în sumă bănească fixă de 2 500 de lei lunar, până la atingerea 1 majoratului de către copil, precum și compensarea cheltuielilor de judecată, inclusiv a taxei de timbru în cuantum de 200 de lei.

Instanța de apel a reținut că Elena Danilov și Nicolae Ursul sunt părinții minorei xxxx, născută la xxxx, iar prin hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 15 iulie 2014 s-a dispus încasarea de la Nicolae Ursul a pensiei de întreținere în mărime de 1/4 din toate veniturile sale, până la atingerea majoratului de către copil.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 110 din Codul familiei, cuantumul pensiei de întreținere poate fi modificat în cazul schimbării esențiale a stării materiale sau familiale a părților ori în prezența altor circumstanțe importante.

Raportând aceste dispoziții la circumstanțele cauzei, instanța de apel a reținut că, de la stabilirea inițială a pensiei, necesitățile copilului au crescut odată cu înaintarea în vârstă, iar minimul de existență pentru un copil cu vârsta cuprinsă între 7 și 17 ani, în mediul rural, a ajuns la 3 077,60 lei. Totodată, a subliniat că 2 acest indicator are caracter orientativ, cheltuielile reale necesare creșterii și dezvoltării copilului fiind mai mari.

Instanța de apel a considerat justificată stabilirea pensiei de întreținere în sumă fixă de 2 500 de lei lunar, reținând obligația ambilor părinți de a contribui la întreținerea copilului și necesitatea respectării interesului superior al acestuia.

Susținerile apelantului privind venitul său lunar de 5 000 de lei și faptul că mai are doi copii la întreținere nu au fost considerate suficiente pentru reducerea pensiei, instanța reținând că Nicolae Ursul este apt de muncă și are posibilitatea de a realiza venituri mai mari.

În motivarea recursului, recurentul a invocat temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a) și e) din Codul de procedură civilă, susținând aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material, precum și lipsa raportării cuantumului pensiei de întreținere la mijloacele sale financiare reale. Or, stabilirea pensiei în sumă fixă de 2 500 de lei lunar, în condițiile unui venit salarial de aproximativ 5 000 de lei, îi impune o sarcină disproporționată, iar raportarea instanței de apel la salariul mediu prognozat pe economie nu poate substitui analiza veniturilor efectiv realizate.

Recurentul a mai invocat că instanța de apel nu a luat în considerare, în mod corespunzător, faptul că mai are doi copii minori la întreținere și nici impactul obligației stabilite asupra posibilității de a contribui la întreținerea acestora. În opinia sa, soluția adoptată nu respectă principiul proporționalității și justul echilibru dintre interesul superior al copilului beneficiar al pensiei, posibilitățile materiale ale părintelui și interesele celorlalți copii aflați în întreținerea sa.

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: 3 ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea 4 faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare substanțială.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Argumentele recurentului exprimă doar dezacordul față de concluziile la care a ajuns instanța de apel și tind la o nouă apreciere a circumstanțelor de fapt deja examinate și motivate de instanța de apel, fără a evidenția erori de drept susceptibile să determine casarea deciziei contestate.

Or, instanța de apel a examinat în mod detaliat circumstanțele cauzei și a aplicat dispozițiile art. 110 din Codul familiei prin raportare la probele administrate, constatând că majorarea pensiei de întreținere este justificată de creșterea necesităților copilului odată cu înaintarea în vârstă și de majorarea costurilor de întreținere. Totodată, instanța de apel a reținut că venitul lunar invocat de recurent și faptul că acesta mai are doi copii minori la întreținere nu justifică menținerea pensiei în cuantumul stabilit anterior, având în vedere obligația ambilor părinți de a asigura o întreținere corespunzătoare copilului și necesitatea respectării interesului superior al acestuia.

În lipsa unor erori de drept, care să justifice intervenția instanței de recurs, completul conchide că decizia atacată este legală și întemeiată.

În această ordine de idei, se reține că decizia instanței de apel a fost pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări conforme a normelor legale incidente. Iar raționamentele instanței de apel sunt clare și coerente, reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile. 5

Din considerentele expuse, Completul de judecată conchide că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și consideră recursul ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Nicolae Ursul. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 6