2ra-507/25 — incasarea pensiei de intretinere pentru copilul major inapt de munca
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea pensiei de intretinere pentru copilul major inapt de munca
- Temei legal
- Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei
2ra-507/25 — incasarea pensiei de intretinere pentru copilul major inapt de munca (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
privind inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Andreea Rusu împotriva lui Vladislav Rusu
(încasarea pensiei de întreținere pentru copilul major inapt de muncă)
împotriva deciziei din 16 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru,
(Dosarul nr. 2ra-507/25
NR. PIGD 2-24029740-01-2ra-22092025)
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Criuleni, sediul Central (jud. R. Țurcan)
Curtea de Apel Centru (jud. A. Panov, D. Corlăteanu, L. Bagrin)
5 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de către Vladislav Rusu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 18 martie 2024 Andreea Rusu a depus o cerere de chemare în judecată
împotriva lui Vladislav Rusu privind încasarea pensiei de întreținere pentru copilul
major inapt de muncă.
În motivarea acțiunii a indicat că reclamanta, fiica Alionei Rusu și a lui
Vladislav Rusu (divorțați), este copil inapt de muncă și are *****.
Aceasta mai susține că reieșind din faptul că a beneficiat de pensie de
întreținere în calitate de minor, iar ***** survenit încă din copilărie, reclamanta
urmează să încaseze pensia de întreținere de la atingerea vârstei de 18 ani.
Reclamanta a indicat că se află într-o situație financiară dificilă, iar tatăl
acesteia nu contribuie financiar. Circumstanțele de sănătate ale sale solicită îngrijire
medicală regulată, analize și tratamente care sunt costisitoare și necesită mijloace
financiare regulat.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni sediul Central din 19 iulie 2024, cererea
de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
În motivarea hotărârii, instanța de judecată a indicat că pentru a susține
temeinicia unei atare acțiuni, autorul, în speță reclamanta Rusu Andreea, pe lângă
dovedirea calității sale de descendentă a pârâtului Rusu Vladislav, și pe lângă
atestarea prin certificatul corespunzător a faptului că este *****, care vine să confirme
incapacitatea sa de muncă, urma să facă dovada situației materiale și familiale atât a
sa proprie - în calitate de copil major inapt de muncă care are nevoie de sprijin material
- cât și despre situația materială și familială a părinților săi, și nu mai puțin important,
urma să prezinte date, înscrisuri cu privire la mărimea ***** pe care o încasează lunar,
de rând cu indicarea certă a tuturor altor tipuri de încasări sociale de care beneficiază
drept *****.
La caz, datele administrate de reclamantă întru susținerea probității acțiunii
sale, nu permit evaluarea stării materiale proprii, a celuilalt părinte (mama
reclamantei), și nici a stării materiale reale a pârâtului. Circumstanțele detaliate supra,
1
nu permit instanței să satisfacă cerințele reclamantei, reieșind doar din simplul fapt că
reclamanta este *****.
Instanța de fond a indicat că, în cazul din speță, examinarea justă și obiectivă
a cazului implică evaluarea necesităților de întreținere a unui copil major inapt de
muncă, încadrat *****, care este încadrat în ciclul de studii universitare, *****. Însă,
înscrisurile administrate de autoarea acțiunii cu titlu de mijloace de probă în susținerea
reclamațiilor sale - nu permit evaluarea reală a acestor necesități.
Cu toate acestea instanța a concluzionat că reclamanta nu a prezentat date certe
care ar permite evaluarea concretă a necesităților materiale de întreținere. Și asta
deoarece, este indubitabil faptul că reclamanta este *****, iar potrivit fișei medicale,
aceasta regulat se adresează pentru consultații medicale. Însă, chiar și așa, indiferent
de diagnoza medicală stabilită reclamantei, or instanța nu dispune de cunoștințe
specializate în domeniul medicinei, actele și extrasele medicale nu vin să indice, cel
puțin estimativ, cheltuielile suportate, necesitățile materiale, financiare pe care le
suportă anual reclamanta pentru a-și îngriji sănătatea. La fel, actele prezentate nu
permit a distinge care servicii medicale prestate reclamantei au fost acoperite de stat,
și care dintre ele au fost suportate de reclamantă, pentru a justifica intervenția
materială în continuare din partea pârâtului, chiar și după atingerea majoratului de
către reclamantă
În mod similar, instanța accentuează irelevanța înscrisurilor medicale datate
până în anul 2022, or, până în acea perioadă, reclamanta beneficia de pensie de
întreținere din contul pârâtului, până la atingerea majoratului.
Instanța de judecată nu pune la îndoială faptul că reclamanta este încadrată în
*****, și nu poate fi pus la îndoială că reclamanta suportă anumite cheltuieli
ocazionate în legătură cu procesul de studii sau de alt gen, însă, și de această dată
reclamanta a trecut sub tăcere faptul că beneficiază de *****, neindicând cuantumul
acesteia, nu s-a referit nici la alte careva înlesniri de ordin social-economic care revin
prin lege ***** și nu a făcut claritate de care servicii asigurate de stat beneficiază
aceasta. Or, doar după elucidarea momentelor enunțate supra, instanța poate conchide
asupra stării materiale reale și obiective a reclamantei, și subsecvent, poate decide
asupra necesității efective a acesteia de careva intervenție materială din partea
părintelui său, sub formă de pensie de întreținere a copilului major inapt de muncă.
În aceeași manieră de apreciere, instanța evidențiază că reclamanta și-a
argumentat incapacitatea de a se antrena la muncă, sub pretextul antrenării sale în
procesul de studii, însă, procesul de studii durează o perioadă limitată de timp, pe când
reclamațiile reclamantei au fost formulate pe o perioadă nedeterminată în urma
concretizării pretențiilor.
De cealaltă parte, în raport cu cealaltă condiție invocată - *****, instanța reține
că certificatul *****, eliberat de Consiliul Național pentru Determinarea Dizabilității
2
și Capacității de Muncă în privința reclamantei Rusu Andreea, este însoțit de o anexă
în care se cuprinde Programul individual de reabilitare și incluziune socială, unde la
capitolul ”Muncă și activitate profesională”, sunt inserate unele recomandări: *****.
Din conținutul acestor recomandări, nu se deduce posibilitatea reclamantei de a se
angaja în câmpul muncii, cu condiția respectării acelor recomandări.
În același timp, nici chiar datele existente la dosar, cum este extrasul privitor
la datele statistice a Biroului Național de Statistică, cu referire la valoarea minimului
de existență pentru varii categorii sociale, în mediu de trai urban, și respectiv în mediul
rural - nu poate constituie un reper în sine suficient pentru satisfacerea pretențiilor
formulate de reclamantă. Și asta deoarece, datele prezentate de Biroul Național de
Statistică privind minimul de existență a copilului minor, nu constituie o normă legală
imperativă de la care nu se admite o derogare, ci constituie un punct de referință de la
care instanța de judecată pornește în determinarea cuantumului pensiei de întreținere,
or, copilul minor este îndreptățit de a fi asigurat nu exclusiv doar cu minimul de
existență ci cu un volum al întreținerii necesar bunei dezvoltări, educaționale, psihice
și fizice ale acestuia. Într-un final, aceste date nu pot fi raportate la situația unui copil
major cu ***** și necesitățile materiale ale celui din urmă, astfel că analiza celei din
urmă situații urmează a fi operată cu date certe, cuantificabile, și nu doar reieșind din
aspecte invocate pur declarativ.
Înscrisurile anexate la prezenta acțiune dovedesc doar faptul că reclamanta este
*****, și că la moment aceasta este antrenată în procesul de studii universitare. Însă,
pentru a stabili imposibilitatea reală a reclamantei - drept copil major inapt de muncă
- de a-și acoperi necesitățile financiare, materiale, instanța nu poate reieși doar din
aceste date de ordin general, abstract.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 22 iulie 2024, Andreea Rusu, reprezentată de avocata Raisa Morozan a
depus o cerere de apel împotriva hotărârii din 19 iulie 2024 prin care a solicitat casarea
acesteia și admiterea acțiunii înaintate de Andreea Rusu.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia Curții de Apel Centru din 16 aprilie 2025 s-a decis următoarele:
Se admite cererea de apel declarată de apelanta Andreea Rusu, reprezentată
de avocatul Raisa Morozan.
Se casează hotărârea Judecătoriei Criuleni, sediul Central din 19 iulie 2024,
cu emiterea unei noi hotărâri, după cum urmează:
Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de Andreea Rusu.
Se încasează de la Vladislav Rusu, în beneficiul Andreei Rusu, pensia de
întreținere pentru copilul major inapt de muncă Andreea Rusu, născută la 15
3
iulie 2004, în mărime de 2000,00 lei (două mii lei, 00 bani) lunar, de la 15 iulie
2022 și până la încheierea căsătoriei descendentului inapt de muncă sau
restabilirii capacității de muncă a persoanei care primește pensia de întreținere
sau decesului creditorului întreținerii sau al debitorului întreținerii.
Se încasează de la Vladislav Rusu, în beneficiul statului, taxa de stat în
mărime de 1009,96 lei (una mie nouă lei, 96 bani). În rest cererea de chemare
în judecată, se respinge, ca fiind neîntemeiată.
În motivarea deciziei, instanța de apel a indicat că nu a dat eficiență deplină
tuturor circumstanțelor cauzei și înscrisurilor prezentate, fapt ce a condus la adoptarea
hotărârii, care nu este bazată pe fundament temeinic și materialul probator
administrat.
În acest sens punctează că unicul argument al instanței de respingere a acțiunii
este precum că apelanta nu a demonstrat că are nevoie de sprijin material, în
contradicție cu circumstanțele cauzei care demonstrează contrariul.
Instanța de apel constată că apelanta-reclamantă anual minim odată în an stă în
spital, sezonier trebuie să urmeze tratament de întreținere, măcar odată în an trebuie
să se trateze la o instituție balneo-sanatorială, plus că din cauza ***** se îmbolnăvește
des și necesită tratament. Din cauza că serviciile medicale garantate de stat necesită o
programare cu o mare perioadă de timp pentru a beneficia de acestea, și reieșind din
faptul că necesitățile de asistență medicală sunt urgente și nu suferă amânare
reclamanta se adresează la servicii medicale oferite contra plată, iar ***** și
mijloacele financiare acordate de mama ei sunt insuficiente.
Instanța constată că apelanta are cheltuieli de întreținere (alimentație, cazare,
servicii comunale, vestimentație, produse de igienă, servicii medicale și medicamente,
transport, rechizite și cărți, socio-culturale, echipament tehnic (telefon, calculator)
pentru acoperirea cărora necesită sprijinul intimatului.
De fapt minimul de existență nu prevede cheltuielile necesare pentru
dezvoltarea copilului: taxele pentru frecventarea studiilor, procurarea cărților,
frecventarea anumitor secții sportive sau de creație, etc., activități necesare creșterii
și evoluării psiho-emoționale echilibrate a persoanei *****, or aceste cheltuieli sunt
cu mult mai mari. Totodată, minimul de existență nu prevede nici cheltuielile necesare
în scopul întreținerii și monitorizării stării sănătății copilului. Instanța va ține cont că,
e un prag minim invocat de apelantă.
Instanța consideră că în asemenea circumstanțe, este evident că reclamanta
Andreea Rusu se află într-o situație financiară dificilă, iar tatăl acesteia nu contribuie
financiar, în contextul unei inflații în continuă creștere a necesităților de zi cu zi. În
această ordine de idei, consideră că este rezonabilă încasarea pensiei de întreținere de
la Vladislav Rusu, pentru întreținerea copilului major inapt de muncă (care are
necesități speciale, medicale suplimentar celor de bază), în mărime de 3000 lei.
4
Apelanta învață în mun. Chișinău, în care pentru a supraviețui necesită un coș
de consum mai mare față de restul localităților, dar și poate să obțină studii de calitate
și beneficia de servicii medicale urgente. Cheltuieli de cazare, transport, alimentație,
vestimentație suportate de reclamantă sunt costisitoare iar mijloacele financiare
acordate de mama sa sunt insuficiente pentru a face față minimului necesităților
reclamantei.
Apelanta invocă că se simte izolată *****, din cauza că mult absentează fiind
la tratament și mai rău însușind materia de studii, iar lipsa mijloacelor financiare
pentru întreținere agravează și mai mult situația.
Instanța de apel ține cont și de faptul că la întreținerea intimatului Vladislav
Rusu se mai află un copil minor.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 24 iulie 2025, Vladislav Rusu a depus o cerere de recurs împotriva deciziei
din 16 aprilie 2025 prin care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi
hotărâri privind respingerea totală a pretențiilor intimate ca fiind nefondate și
compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, Vladislav Rusu susține că decizia din 16 aprilie 2025
este contrară prevederilor art. 239-241 din Codul de procedură civilă. La fel, susține
că au fost încălcate normele de drept material și normele de drept procedura au fost
aplicate eronat.
Recurentul mai susține că în cadrul examinării cauzei în instanța de apel, nu a
fost prezent la ședință și nici nu a fost informat despre examinarea cauzei civile din
motivă că avocatul său nu a dorit să-i comunice așa informație, asigurându-l că
hotărârea primei instanțe este suficientă și că la Curtea de apel nu va fi ședință în
general. Despre citația sau scrisoarea referitoare la data ședințelor indică că nu a știut
și nici nu a primit prin oficiul poștal nimic. La fel, indică că nu a știut despre decizia
din 16 aprilie 2024 și nici de termenul de contestare. Reieșind din aceasta, a susținut
că a refuzat serviciile avocatului.
Recurentul indică că după ce va primi hotărârea motivată va depune supliment
la recurs.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
5
,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții
Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme
de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel
depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor
prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în
temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de
Justiție și se expediază părților.”
Art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă:
„(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt
obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși.
Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
6
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
menționează că, Curtea de Apel Centru a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință
publică la 16 aprilie 2025 (Vol. II, f.d. 37-38).
Totodată, la 8 august 2025, în adresa participanților la proces a fost expediată
decizia motivată a Curții de Apel Centru din 16 aprilie 2025 (Vol. II, f.d. 52).
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul
declarat la 24 iulie 2025 de către Vladislav Rusu a fost declarat în termenul stabilit de
art. 434 din Codul de procedură civilă.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-
f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă.Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă
motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul
de procedură civilă.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură
civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de
recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus, ceea ce în recursul lui Vladislav Rusu
lipsește. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării
testului și filtrului de admisibilitate.
Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de
casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă,
instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic
inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de
recurs.
Argumentelor invocate de către recurentă li s-a dat un răspuns detaliat și clar
în actele judecătorești contestate, motiv pentru care acestea se rezumă la un simplu
dezacord cu soluția adoptată.
7
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază critic argumentul
recurentului referitor la faptul că avocatul său nu i-a comunicat despre examinarea
cauzei.
În acest sens, instanța de recurs observă că la materialele dosarului este
prezentat mandatul avocațial semnat de către Vladislav Rusu pe numele avocatului
Alexei Brînză (Vol. I, f.d 34). Curtea de Apel Centru a citat avocatul Alexei Brînză
pentru ședința de judecată din 16 aprilie 2025 (Vol. II, f.d. 32).
Din materialele dosarului rezultă că avocatul Alexei Brînză a participat la
ședințele de judecată în prima instanță și în apel.
În aceste condiții, atât timp cât recurentul nu a demonstrat că împuternicirile
avocatului Alexei Brînză au încetat la etapa examinării cauzei în apel, în baza art. 75
alin. (4) din Codul de procedură civilă, culpa reprezentantului pe care o pretinde în
cererea de recurs este echivalentă culpei lui Vladislav Rusu.
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va considera
recursul declarat de Vladislav Rusu, ca fiind vădit neîntemeiat, prin urmare
inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, alin.
(1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Vladislav Rusu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
8