2ra-1187/24 — Încasarea pensiei pentru întreținerea copilului major inapt de muncă

La 17 martie 2023, Sophie Dub a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Iliev Sergiu, cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea copilului major inapt de muncă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, prin hotărârea din ******a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, s-a încasat din contul lui Sergiu Iliev în beneficiul Rodicăi Dub pensia alimentară pentru întreținerea copiilor minori ******, născută la ******, și ******, născut la ******, în cuantum de câte 1 000 de lei, lunar pentru fiecare copil, începând cu 09 iunie 2010 și până la atingerea majoratului minorilor.

După rămânerea definitivă și devenirea executorie, hotărârea judecătorească a fost pusă în executare silită de către creditorul Rodica Dub, prin intermediul executorului judecătoresc, însă executarea nu a fost realizată.

Din mențiunile făcute de executorul judecătoresc, Maxim Romaliischi, în documentul executoriu nr. ****** din ******, titlul executoriu a fost restituit fără executare integrală, pe motiv că debitorul Sergiu Iliev nu dispunea de mijloace bănești sau bunuri ce ar putea fi urmărite.

Totodată, s-a indicat că debitorul nu locuiește pe adresa indicată în documentul executoriu, dar a emigrat cu traiul permanent în ******.

Ulterior, prin hotărârea din ****** a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a dispus majorarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului ****** până la 2 500 de lei lunar.

Prin încheierea din ****** a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a anulat încheierea din ****** de restituire fără executare a documentului executoriu nr. ****** din ****** și încheierea din ****** de stabilire a restanței la plata pensiei alimentare, emise de executorul judecătoresc Maxim Romaliischi, în cadrul procedurii de executare nr. ******.

Reclamanta a menționat că, la ******, a atins majoratul, iar conform certificatului de ****** este încadrată în ******, cauza ****** ******, ceea 1 ce presupune că are necesități speciale, pe care urmează să le asigure părinții în continuare.

A subliniat că pârâtul, Sergiu Iliev, nu a demonstrat că este justificată neexecutarea obligației sale de plată a pensiei de întreținere a reclamantei, nici până la atingerea majoratului, nici după. Cu vârsta, cheltuielile necesare pentru copil doar au crescut și au fost suportate de părintele Rodica Dub de sine stătător și urmează să fie suportate în continuare, dat fiind lipsa de ajutor din partea tatălui, Sergiu Iliev.

Din aceste cheltuieli fac parte cota fiecăruia din facturile de încălzire, electricitate, internet, computer, telefon, mobilier, chitară, pian, studii, biciclete, incidente când se rupe încălțămintea, haine de sport, manuale cu plată, odihnă, excursii în rând cu alți copii, necesare pentru o viață decentă.

A mai indicat că, are necesitate continuă de tratament, care este acordat inclusiv contra plată. În prezent, face studii liceale la zi, iar după finalizarea acestora intenționează continuarea studiilor în instituție superioară de învățămînt.

În opinia reclamantei, cuantumul plății fixe ce urmează a fi stabilit pentru pârât, trebuie să fie de 5 000 de lei lunar, deoarece această sumă nu este una excesivă, dar și va acorda susținerea necesară copilului. La stabilirea cuantumului sumei pretinse a fost luată în considerație și inflația, care în toamna anului 2022 a depășit 30% și este în creștere.

În drept, reclamanta și-a întemeiată pretențiile pe dispozițiile art. 860 alin. (1) și (2) din Codul civil, art. 78 alin. (1) și (2), art. 97, art. 99 alin. (1) din Codul familiei

Sophie Dub a solicitat încasarea din contul lu Sergiu Iliev a pensiei pentru întreținerea copilului major inapt de muncă, în cuantum fix de 5000 de lei lunar, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că Sophie Dub, născută la 6 februarie 2005, este copilul Rodicăi Dub și a lui Iliev Sergiu.

Prin hotărârea nr. ****** din ****** a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, s-a dispus încasarea de la Iliev Sergiu în beneficiul Rodicăi Dub pensia alimentară pentru întreținerea minorilor ****** și ******, în cuantum de câte 1 000 de lei lunar, pentru fiecare minor, începând cu ****** până la atingerea majoratului minorilor, fiind eliberat și documentul executoriu (f. d. 6- 8).

Prin încheierea nr. ******din ******, executorul judecătoresc, Maxim Romaliischi, a restituit fără executare documentul executoriu nr. ******din ******, emis de Judecătoria Botanica, mun. Chișinău (f. d. 10).

Prin hotărârea nr. ******din ******a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a modificat cuantumul pensiei de întreținere, încasat prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău nr. ******din ******și s-a dispus majorarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului ******până la 2 500 lei lunar (f. d. 11).

Conform certificatului de ****** nr. ****** din ******, Sophie Dub, năsută la 6 februarie 2005, a fost încadrată în gradul de ****** „******”, gradul de dezabilitate fiind stabilit pentru perioada de la ******- fără termen (f. d. 14).

Prin prisma dispozițiilor art. 74 și 78 din Codul familiei, instanța de apel a stabilit că instanța de fond corect a dispus încasarea de la Iliev Sergiu în beneficiul Sophiei Dub a pensiei de întreținere a copilului major inapt de muncă, în mărime de 3 000 lei lunar. Or, obligația părinților de a-și întreține material copii este o obligație fundamentală, reglementată la art. 48 alin. (2) 3 din Constituția Republicii Moldova, potrivit căruia părinții au îndatorirea de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor, or, creșterea, educația și instruirea copiilor este posibilă numai în condițiile exercitării corespunzătoare a obligațiilor părintești de întreținere materială a acestora.

Instanța de apel a respins ca fiind nefondate obiecțiile reclamantei/ apelantei cu privire la mărimea pensiei de întreținere încasată de instanța de fond, deoarece ultima nu a prezentat probe care ar justifica încasarea unei pensii mai mari, sau că pârâtul/intimat, Sergiu Iliev, dispune de venituri care i- ar permite să achite o pensie într-un cuantum mai ridicat.

În acest sens, instanța de apel a remarcat că, pentru încasarea pensiei de întreținere a copilului inapt de muncă pe cale judecătorească, reclamantul (creditorul întreținerii) urma să prezinte date cu privire la salariul (veniturile) pârâtului și probe cu privire la cheltuielile suportate pentru întreținerea copilului inapt de muncă.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit că prima instanță corect a conchis că suma pensiei de întreținere în mărime de 3 000 de lei este una reală și necesară, și nu este în detrimentul pârâtului și corespunde posibilităților de plată ale acestuia, precum și este direct proporțională cu necesitățile reclamantei.

La 03 iunie 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului copia cererii de recurs depusă de Sophie Dub, reprezentată de avocatul Valentin Fediuc, creând astfel participanților la proces condiții egale de a 4 cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței.

Până la examinarea admisibilității recursului, intimatul nu și-a valorificat drepturile sale procedurale și nu au depus referință.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; 5 f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, 6 deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că cererea de recurs depusă de Sophie Dub, reprezentată de avocatul Valentin Fediuc, nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), 7 pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Sophie Dub, reprezentată de avocatul Valentin Fediuc, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Sophie Dub, reprezentată de avocatul Valentin Fediuc, împotriva deciziei din 11 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 8