Decizie nr. 143 din 13.08.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 261 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ridicată de dl Ion Duca, parte în dosarul nr. 3-58/2024, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Evgheni Bancov din cadrul Judecătoriei Cahul, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului principal

La 7 iunie 2024, dl Ilie Porumbescu, primar al comunei Sadîc, raionul Cantemir, a inițiat o acțiune în contencios administrativ împotriva Consiliului comunal Sadîc, raionul Cantemir, pentru constatarea nulităţii Deciziei nr. 02/01 din 7 mai 2024 referitoare la numirea în funcția de secretar al Consiliului comunal Sadîc a domnului Ion Duca. Dosarul a fost repartizat dlui judecător Evgheni Bancov.

Prin Hotărârea nr. 728/45 din 30 decembrie 2024, Consiliul Superior al Magistraturii a dispus transferul temporar al dlui judecător Evgheni Bancov la Curtea de Apel Sud, sediul Cahul, începând cu 13 ianuarie 2025. Prin Hotărârea nr. 46/3 din 28 ianuarie 2025, Consiliul Superior al Magistraturii a aprobat lista cauzelor civile pentru a căror examinare se mențin împuternicirile dlui judecător Evgheni Bancov, între care și dosarul nr. 3-58/2024.

La 2 martie 2026, dl Ion Duca a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 261 din Legea cu privire la statutul judecătorului.

Printr-o încheiere din aceeași zi, judecătorul cazului a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: 2

Autorul excepției menționează că legislatorul nu a reglementat în mod clar textul „cauze [...] aflate în faza de terminare” din articolul 261 din Legea cu privire la statutul judecătorului. Astfel, Consiliul Superior al Magistraturii ar dispune de o marjă discreționară largă la luarea deciziei de a menține împuternicirile judecătorului transferat pentru finalizarea examinării cauzei în discuție.

Autorul sesizării consideră că un judecător care a fost numit într-o funcție la o instanță ierarhic superioară nu ar trebui să examineze cauzele care i-au fost repartizate în calitate de judecător al unei instanțe inferioare, deoarece ar afecta dreptul la o instanță independentă și imparțială, în sensul articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Autorul excepției consideră că prevederile contestate contravin articolelor 1, 7, 20, 54 și 116 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că ea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile articolului 261 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, care se referă la menținerea împuternicirilor judecătorului transferat, detașat sau suspendat, până la încheierea judecării cauzei. Curtea observă că autorul excepției a formulat critici prin raportare la textul „transferat” de la articolul 261 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995. Prin urmare, doar această prevedere va constitui obiectul analizei Curţii. Curtea menţionează că această prevedere nu a făcut anterior obiectul controlului de constituţionalitate. 4

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental al acestuia (a se vedea HCC nr. 16 din 20 mai 2021, § 31).

Autorul sesizării susține că prevederile contestate încalcă articolele 1 (statul Republica Moldova), 7 (Constituția, Lege Supremă), 20 (accesul liber la justiție), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) și 116 (statutul judecătorilor) din Constituție.

Cu privire la incidenţa articolelor 1 şi 7 din Constituţie, Curtea reţine că, în prezenta cauză, aceste norme comportă un caracter general şi nu pot reprezenta repere individuale şi separate, ci trebuie coroborate cu alte prevederi din Constituţie, a căror incidenţă trebuie să fie argumentată de autorul sesizării (a se vedea DCC nr. 130 din 17 septembrie 2025, § 14). Referitor la incidenţa articolului 54 din Constituţie, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr. 101 din 29 august 2023, § 22).

Curtea menţionează că articolul 20 din Constituţie garantează oricărei persoane dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care încalcă drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Totodată, Curtea reţine că un atribut esenţial al unui proces echitabil îl reprezintă principiul imparţialităţii judecătorului. În acest sens, articolul 116 din Constituţie stabileşte că judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii (a se vedea DCC nr. 106 din 7 octombrie 2019, § 18).

Curtea notează că la articolul 261 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 Parlamentul a stabilit că împuternicirile judecătorului transferat, detaşat sau suspendat în perioada examinării de către acesta a unei cauze penale sau civile aflate în faza de terminare pot fi menținute până la încheierea judecării cauzei respective. Menținerea acestor atribuții nu are loc automat, ci se realizează pe baza unei hotărâri motivate a Consiliului Superior al Magistraturii, autoritate constituțională, care are rolul de a garanta independența justiției.

Examinând critica autorului excepției raportată la menținerea împuternicirii judecătorului de a finaliza examinarea unor cauze aflate în procedura acestuia, Curtea observă că autorul excepției nu a argumentat în ce mod norma contestată îi afectează dreptul la un tribunal imparțial.

Curtea Europeană a subliniat în mai multe rânduri că imparţialitatea personală a unui judecător se prezumă până la proba contrară (Bosev v. Bulgaria, 4 iunie 2024, § 55). În cazul existenței unor circumstanţe obiective, care ar putea trezi dubii referitoare la imparţialitatea unui judecător care participă la examinarea cauzei, Curtea notează că părţile în proces dispun de instrumente procesuale suficiente pentru a înlătura judecătorul aflat într-o situație de incompatibilitate de 5

Curtea notează că, prin norma contestată, legea a urmărit să asigure continuitatea activităţii jurisdicţionale în cazul dosarelor aflate la faza de terminare și, la modul general, soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, potrivit exigențelor dreptului la un proces echitabil. Sub acest aspect, Curtea reiterează că articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului obligă statele contractante să-și organizeze instanțele judecătorești astfel încât acestea să poată respecta condițiile acestei dispoziții, în special în ceea ce privește termenul rezonabil. Curtea Europeană a reafirmat importanța ca justiția să nu fie administrată cu întârzieri de natură să îi compromită eficacitatea și credibilitatea (Werz v. Elveția, 17 decembrie 2009, § 44).

Având în vedere faptul că norma contestată are un domeniu de aplicare limitat, precum și existența unor garanții procedurale suficiente, Curtea nu constată incidența articolelor 20 şi 116 din Constituţie din perspectiva criticilor formulate de autorul sesizării. Dat fiind faptul că nu s-a constatat existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie, invocate de autorul excepţiei, Curtea reţine că nici articolul 54 din Constituţie nu este incident.

Pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 27 alin. (2) şi (4) lit. d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „transferat” de la articolul 261 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ridicată de dl Ion Duca, parte în dosarul nr. 3-58/2024, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 13 august 2026 DCC nr. 143 Dosarul nr. 45g/2026 6