Decizie nr. 141 din 13.08.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepțiile de neconstituționalitate a articolului 4732 alineatele (1), (3) și (5) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Denis Terioșchin, în interesele dlui Ion Tuchila, și a articolului 4734 alineatele (4), (5) și (51) din Codul de procedură penală, ridicată din oficiu, în dosarul nr. 21ji-596/2026, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.

Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Veniamin Chihai, de la Judecătoria Chișinău, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului principal

La 5 martie 2024, dl Ion Tuchila a fost reținut, dobândind calitatea de bănuit pentru pretinsa organizare a migrației ilegale, pe baza articolului 3621 alin. (3) lit. a) din Codul penal. La 6 martie 2024, prin ordonanța procurorului de caz, dl Ion Tuchila a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracțiunii de care era bănuit.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, din 7 martie 2024, dl Ion Tuchila a fost pus sub arest la domiciliu, pe un termen de 30 zile. La 14 martie 2024, Curtea de Apel Chișinău a admis recursul formulat de procurorul de caz împotriva acestei încheieri și a dispus arestarea preventivă a dlui Ion Tuchilă pe un termen de 30 de zile, calculat de la data reținerii, i.e. 5 martie 2024. În consecință, dl Ion Tuchila a fost plasat la Penitenciarul nr. 13 – Chișinău, de la 14 martie 2024 până la 2 aprilie 2024.

La 2 mai 2024, dl Ion Tuchila a formulat, în fața judecătorului de instrucție, o plângere împotriva administraţiei instituţiei penitenciare referitoare la condiţiile precare de detenție în care s-a aflat în perioada 14 martie 2024 – 2 aprilie 2024, la Penitenciarul nr. 13.

Printr-o încheiere din 30 decembrie 2024, judecătorul de instrucție a admis plângerea dlui Ion Tuchila și a constatat deținerea acestuia pentru o 2

La 11 februarie 2026, Curtea de Apel Centru a admis recursul directorului Penitenciarului nr. 13 și a casat integral încheierea Judecătoriei Chișinău din 30 decembrie 2024, cu trimiterea cauzei la rejudecare.

La 18 iunie 2026, dl avocat Denis Terioșchin a ridicat, în interesele dlui Ion Tuchila, excepția de neconstituționalitate a articolului 4732 alin. (1), (3) și (5) din Codul de procedură penală.

Printr-o încheiere din 9 iulie 2026, Judecătoria Chișinău a admis, pe de o parte, cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate depusă de dl avocat Denis Terioșchin, iar, pe de altă parte, a ridicat din oficiu excepția de neconstituționalitate a articolului 4734 alin. (4), (5) și (51) din Codul de procedură penală. Totodată, Judecătoria Chișinău a trimis sesizarea privind excepțiile de neconstituționalitate la Curtea Constituțională în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 16 Egalitatea „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.” Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. (2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.” Articolul 24 Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică „(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. (2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante. (3) Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat.”

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele: Articolul 385 Chestiunile pe care trebuie să le soluţioneze instanţa de judecată la adoptarea sentinţei „[…] 3

Autorul sesizării susține că articolul 4732 alineatele (1), (3) și (5) din Codul de procedură penală instituie un tratament diferențiat nejustificat bazat pe statutul procesual al persoanei, care îngrădește accesul persoanei arestate preventiv la remediul împotriva detenției în condiții precare. În opinia sa, atât condamnatul, cât și persoana arestată preventiv trebuie să aibă dreptul de a solicita constatarea condițiilor de detenție contrare articolului 3 din Convenția Europeană. Acesta consideră că statutul procesual al persoanei nu justifică privarea de remediul național efectiv pentru protejarea drepturilor garantate de articolul 3 din Convenție.

Totodată, instanța de judecată care a ridicat din oficiu excepția de neconstituționalitate a articolului 4734 alineatele (4), (5) și (51) din Codul de procedură penală consideră că problema de constituționalitate nu constă în statutul procesual al persoanei, ci în lipsa unui remediu compensatoriu în situația în care, la data examinării plângerii privind condițiile de detenție, persoana este deja eliberată din locul de detenție și nu există o parte rămasă neexecutată din pedeapsa privativă de libertate care ar putea fi redusă.

Instanța de judecată susține că articolul 4734 alineatele (4) și (5) presupun existența unei pedepse aflate în curs de executare, fiind concepute de legislator ca remedii pentru reducerea pedepsei, nu ca remediu autonom pentru orice persoană eliberată. La fel, articolul 4734 alin. (51) oferă posibilitatea încasării în favoarea condamnatului, cu titlu de despăgubire, a sumei bănești în mărime de până la 2 unităţi convenţionale pentru fiecare zi de detenţie în condiţii precare, însă se referă la situația în care perioada încălcării condițiilor de detenție este mai mică de 10 zile. Prin urmare, în opinia acesteia, nu există un remediu efectiv pentru persoanele care au fost eliberate din detenție, însă nu le-a fost stabilită o pedeapsă care să poată fi redusă. Acest fapt ar contraveni obligației pozitive a statului de a asigura un mecanism compensatoriu pentru detenția contrară articolului 3 din Convenție. Astfel, instanța de judecată invocă incidența articolelor 16, 20, 23, 24 și 54 din Constituție.

În fine, autorii excepțiilor de neconstituționalitate susțin că prevederile contestate sunt contrare articolelor 16, 20, 23, 24 și 54 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepțiile de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor – în această cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală – ține de competența Curții Constituționale. 5

Obiectele sesizării îl reprezintă articolele 4732 alineatele (1), (3) și (5) și 4734 alineatele (4), (5) și (51) din Codul de procedură penală. Aceste prevederi nu au constituit anterior obiecte ale controlului de constituționalitate din perspectiva criticilor avansate de autori.

Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate într-o cauză în care se examinează plângerea unei persoane care s-a aflat în arest preventiv referitoare la condițiile precare de detenție (a se vedea § 4 supra). Astfel, din perspectiva argumentelor invocate de autori, Curtea consideră că prevederile contestate ar putea fi avute în vedere în cauza în care au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate.

În sesizare se subliniază că prevederile contestate instituie un tratament diferențiat nejustificat în privința accesului la remediul pentru constatarea condițiilor precare de detenție. Aceste critici sunt bazate pe articolele 1 alin. (3) (preeminența dreptului), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiție), 23 (dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle), 24 (dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică) și 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituție.

Curtea notează că articolul 1 alin. (3) din Constituție are un caracter general, constituie un imperativ care stă la baza oricăror reglementări, nu poate constitui un reper separat și trebuie coroborat cu alte prevederi din Constituție, care trebuie să fie aplicabile. Totodată, Curtea precizează că şi articolele 23 și 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Doar în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (a se vedea DCC nr. 26 din 13 februarie 2025, § 24).

Referitor la pretinsul tratament diferențiat, Curtea reiterează că principiul non-discriminării, garantat de articolul 16 din Constituție, nu presupune uniformitate, ci presupune un tratament egal în situaţii egale. Pentru situaţii diferite, tratamentul juridic poate fi diferit (a se vedea DCC nr.12 din 3 februarie 2020, § 18). O condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor (a se vedea HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 39).

În Decizia nr. 105 din 1 iulie 2021, sesizată cu argumente care pretindeau discriminarea în raport cu algoritmul de reducere a pedepsei pentru condiții precare de detenție, Curtea a constatat că ingerința în dreptul garantat de articolul 24 din Constituție în cadrul detenției preventive poate fi relativ mai mare decât la etapa executării pedepsei închisorii. În consecință, Curtea a conchis că, din această perspectivă, persoanele care se află sub arest preventiv şi, respectiv, persoanele care execută pedeapsa închisorii nu sunt în situaţii comparabile (a se vedea §§ 41-45).

Totuși, în primul capăt de sesizare, autorul pretinde discriminare în raport cu dreptul de acces la o instanță pentru constatarea condițiilor de detenție 6

Așadar, Curtea va examina dacă persoana plasată în detenție preventivă în condiții contrare articolului 3 din Convenție are acces la remediul compensator.

În acest context, Curtea notează că, având în vedere hotărârea Curţii Europene din 15 septembrie 2015, pronunțată în cazul Shishanov v. Republica Moldova, în care Curtea Europeană a constatat, inter alia, încălcarea articolului 3 din Convenţie din cauza caracterului inefectiv al remediului existent în acel moment pentru condițiile precare de detenţie, Parlamentul a adoptat, prin Legea nr. 163 din 20 iulie 2017 şi prin Legea nr. 272 din 29 noiembrie 2018, un nou remediu în acest sens. Inițial, în redactarea legilor care au instituit noul remediu compensator, legislatorul opera cu formularea „plângerea referitoare la condiţiile de detenţie care afectează grav drepturile condamnatului sau ale prevenitului”. În cauza Draniceru v. Republica Moldova (dec.), 12 februarie 2019, Curtea Europeană a apreciat că noul remediu a instituit perspective de redresare adecvată a încălcărilor Convenţiei provocate de condiţiile precare de detenţie (§ 41).

Ulterior, prin Legea nr. 245 din 31 iulie 2023, Parlamentul a exclus din cuprinsul articolelor 4732, 4733 și 4734 din Codul de procedură penală, inclusiv în denumire, cuvintele „sau prevenit”, la orice formă gramaticală (articolul II, pct. 137 -138 din Legea nr. 245 din 31 iulie 2023). Totodată, legislatorul a modificat alin. (5) din articolul 385 din Codul de procedură penală, stabilind că prevederile articolului 4732 alin. (2)–(25) şi (5), articolului 4733 alin. (3) şi articolului 4734 alin. (1)–(51) se aplică în mod corespunzător la examinarea plângerii prevenitului sau a apărătorului acestuia împotriva condițiilor de detenţie (articolul II, pct. 124).

În acest sens, Curtea observă că, pe baza articolului 385 alin. (5) din Codul de procedură penală, persoana arestată preventiv sau apărătorul acestuia are acces la remediul compensator pentru condițiile precare de detenție. Astfel, Curtea respinge criticile autorului care susțin că remediul compensator este accesibil doar condamnatului, nu și persoanei arestate preventiv.

Pentru că persoana arestată preventiv are acces la remediul compensator împotriva condițiilor precare de detenție în condițiile articolului 385 alin. (5) din Codul de procedură penală, Curtea nu constată incidența articolelor 16, 20 și 54 din Constituție și declară inadmisibil acest capăt de sesizare.

Cu referire la cel de-al doilea capăt de sesizare, ridicat din oficiu, în privința articolului 4734 alineatele (4), (5) și (51) din Codul de procedură penală, Curtea observă că autorul susține lipsa unui mecanism compensatoriu efectiv pentru persoana care a fost deținută în condiții precare, dar care la data examinării plângerii este eliberată din locul de detenție și nu are o pedeapsă rămasă neexecutată care ar putea fi redusă, contrar articolelor 16, 20, 23 și 24 Constituție. 7

Totodată, Curtea observă că, potrivit notei informative la proiectul devenit ulterior Legea nr. 245 din 31 iulie 2023, excluderea persoanei arestate preventiv din categoria subiecților ale căror plângeri sunt examinate în procedura prevăzută de articolele 473²–473⁴ din Codul de procedură penală a urmărit ca plângerile preveniților deținuți în instituțiile penitenciare privind condițiile de detenție să fie examinate exclusiv în ordinea stabilită de articolul 385 alineatele (5) și (6) din Cod.

Așadar, Curtea reține că, prin acest capăt al sesizării, autorul pune în discuție, în mod prematur, modalitatea de aplicare a remediului compensatoriu pentru detenția preventivă în condiții precare, înainte de pronunțarea unei sentințe în privința persoanei. Or, componenta compensatorie a acestui remediu este realizată la adoptarea sentinței, fie prin reducerea pedepsei, fie, atunci când reducerea nu este posibilă, prin acordarea unei compensații. Chestiunile de interpretare și de aplicare a legii constituie însă apanajul instanțelor de drept comun și excedează competențelor Curții Constituționale.

Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea în cauză privind excepțiile de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2) și (3) lit. (d) și (4) lit. d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepțiile de neconstituționalitate a articolului 4732 alineatele (1), (3) și (5) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Denis Terioșchin, în interesele dlui Ion Tuchila, și a articolului 4734 alineatele (4), (5) și (51) din Codul de procedură penală, ridicată din oficiu, în dosarul nr. 21ji-596/2026, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 13 august 2026 DCC nr. 141 Dosarul nr. 153g/2026 8