Decizie nr. 190 din 23.12.2022

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 50 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 121 din 4 mai 2007 privind administrarea și deetatizarea proprietății publice, în redactarea de până la 10 septembrie 2021, ridicată de dl avocat Nicolae Frumosu, în interesele SRL „Maxigor”, în dosarul nr. 3a-514/2022, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituțională de judecătorii dl Anatolie Minciuna, doamnele Veronica Negru și Ecaterina Palanciuc de la Curtea de Apel Chișinău, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

La 20 iulie 2020, SRL „Maxigor” a încheiat cu Direcția Generală pentru Administrarea Clădirilor Guvernului un contract de locațiune a unor încăperi nelocuibile cu o suprafață totală de 207,50 m.p. Printr-un acord adițional a fost modificat obiectul contractului, locatarului fiindu-i transmise în locațiune încăperi nelocuibile cu o suprafață totală de 685,0 m.p.

Printr-o scrisoare din 30 decembrie 2020, SRL „Maxigor” a solicitat Agenției Proprietății Publice să-i vândă încăperile transmise în locațiune.

Deoarece Agenția Proprietății Publice a refuzat să vândă încăperile transmise în locațiune, SRL „Maxigor” a contestat refuzul în instanța de contencios administrativ și a solicitat obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a încăperilor nelocuibile închiriate.

Printr-o hotărâre din 4 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost anulat actul administrativ defavorabil, iar Agenția Proprietății Publice a fost obligată să-i vândă încăperile nelocuibile SRL „Maxigor”. Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel de Agenția Proprietății Publice și de Direcția Generală pentru Administrarea Clădirilor Guvernului. 2

Printr-o încheiere din 26 octombrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle „[…] (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.” Articolul 46 Dreptul la proprietatea privată și protecția acesteia „(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. […]”. Articolul 127 Proprietatea „(1) Statul ocrotește proprietatea. (2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicție cu interesele societății. […]”.

Prevederile relevante ale Legii nr. 121 din 4 mai 2007 privind administrarea și deetatizarea proprietății publice, în redactarea de până la 10 septembrie 2021, sunt următoarele: Articolul 50 Privatizarea încăperilor nelocuibile „[…] (3) Nu sunt pasibile de privatizare: a) încăperile nelocuibile din clădirile în care sunt amplasate autorităţi publice, întreprinderi, organizaţii şi instituţii de stat/municipale (cu excepţia subsolurilor ori parterului acestor clădiri, în cazul în care au fost prevăzute în documentele de proiectare sau de inventariere tehnică pentru amplasarea bunurilor de menire socială, şi a încăperilor din subsoluri, etaje tehnice în care nu sunt amplasate noduri ale reţelelor inginerești); b) bunurile imobile care constituie patrimoniu cultural naţional, cu excepţia celor permise pentru vânzare/cumpărare în conformitate cu legislaţia; c) bunurile imobile în a căror privință sunt adoptate decizii de demolare în conformitate cu planul general de dezvoltare a localităţii; 3

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele „amplasate” și „organizații și instituții de stat/municipal” din norma contestată sunt incerte și imprevizibile. Din acest motiv, nu este clar dacă interdicția vizează doar privatizarea încăperilor din clădirile în care organizațiile de stat/municipale își au sediul sau și privatizarea celor în care acestea își desfășoară activitatea.

Totodată, autorul excepției afirmă că locatarul are o „așteptare legitimă” să dobândească dreptul de proprietate asupra unei încăperi nelocuibile proprietate publică pe care o deține în locațiune, pe baza procedurii de privatizare. Astfel, norma contestată îi afectează dreptul de proprietate, deoarece reglementează un caz care exclude de la procedura de privatizare un bun din proprietatea statului.

Potrivit autorului excepției, norma contestată este contrară articolelor 23 [calitatea legii] și 127 alin. (1) și (2) [proprietatea] din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind administrarea și deetatizarea proprietății publice, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul unei părți în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate este articolul 50 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 121 din 4 mai 2007 privind administrarea și deetatizarea proprietății publice, în redactarea de până la 10 septembrie 2021, care stabilește încăperile nelocuibile care nu sunt pasibile de privatizare.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața instanței de apel care verifică hotărârea instanței de fond prin care a fost anulat actul administrativ defavorabil și a fost dispusă vânzarea încăperilor nelocuibile proprietate publică. Atât actul administrativ contestat, cât și hotărârea instanței de judecată vizează privatizarea încăperilor nelocuibile. La examinarea acestei cauze, instanța de apel trebuie să decidă dacă încăperile care fac obiectul contractului de locațiune pot fi privatizate potrivit Legii 4

Curtea constată că aceste prevederi nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr. 33 din 26 octombrie 2021, § 18; DCC nr. 180 din 25 noiembrie 2021, § 17).

Curtea observă că deși autorul excepției a invocat articolele 23 [calitatea legii] şi 127 [proprietatea] din Constituție, în realitate, acesta susține că norma constată îi încălcă dreptul de proprietate. Prin urmare, Curtea va analiza criticile de neconstituționalitate prin raportare la articolele 23, 46 [dreptul la proprietate privată și protecția acesteia] și 127 din Constituție.

Referitor la incidența articolului 23 din Constituție, Curtea reiterează că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental. Curtea a stabilit că problema calităţii unei legi nu reprezintă o problemă de constituționalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr. 133 din 27 septembrie 2022, § 15).

Cu privire la articolele 46 şi 127 din Constituţie, Curtea reiterează că aceste dispoziţii obligă statul şi ceilalţi titulari ai puterii publice să respecte proprietatea şi să se abţină de la orice acţiune ce ar aduce atingere acestui drept. Câmpul de aplicare al acestor articole este același cu câmpul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Articolul 1 din Protocolul nr. 1 este aplicabil doar în cazul bunurilor existente ale unei persoane şi nu garantează dreptul de a dobândi bunuri. Pentru ca un „bun” constând într-o „așteptare legitimă” să fie recunoscut, trebuie să existe o bază juridică naţională care să genereze un interes patrimonial (Béláné Nagy v. Ungaria [MC], 13 decembrie 2016, § 79) (a se vedea DCC nr. 7 din 20 ianuarie 2022, § 30). În fiecare caz, problema care trebuie examinată este dacă circumstanțele cazului, avute în vedere în ansamblu, i-au conferit reclamantului dreptul la un interes patrimonial protejat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Saghinadze și alții v. Georgia, 27 mai 2010, § 103).

În cauza Asgarov v. Azerbaidjan, decizia din 16 decembrie 2021, § 23, Curtea Europeană a declarat inadmisibilă ratione materiae cererea reclamantului în care pretindea o ingerință în dreptul la exercițiul nestingherit al posesiei sale, ca urmare a refuzului autorităților naționale de a da curs solicitării de privatizare a unui teren proprietate de stat. Curtea Europeană a notat că, deși privatizarea terenului proprietate de stat pe care era amplasată întreprinderea reclamantului părea foarte plauzibilă pe baza dreptului național, nu exista o certitudine în acest sens. De altfel, până la 5

Curtea observă că Legea privind administrarea și deetatizarea proprietății publice în redactarea de până la 10 septembrie 2021 prevede că încăperile nelocuibile proprietate publică date în locaţiune se privatizează în modul stabilit de Guvern [articolul 50 alin. (1)], precum și stabilește care încăperi nelocuibile nu sunt pasibile de privatizare [articolul 50 alin. (2)]. În acest sens, prin Hotărârea nr. 468 din 25 martie 2008 cu privire la privatizarea încăperilor nelocuibile date în locațiune, Guvernul a reglementat modul de privatizare a încăperilor nelocuibile proprietate publică.

Din analiza sistemică a legislației, Curtea observă că depunerea de către locatarul încăperii nelocuibile proprietate publică a unei solicitări de privatizare a încăperilor în discuție nu obligă proprietarul să înstrăineze încăperea vizată (a se vedea pct. 5-8 din Hotărârea Guvernului nr. 468 din 25 martie 2008 cu privire la privatizarea încăperilor nelocuibile date în locațiune). Prin urmare, locatarul nu poate susține că are o „așteptare legitimă” de a obține dreptul de proprietate asupra încăperii imediat ce a depus o solicitare de privatizare.

Mai mult, Curtea observă că articolul 50 alin. (3) lit. a) din Legea privind administrarea și deetatizarea proprietății publice, în redactarea sa de până la 10 septembrie 2021, exclude posibilitatea privatizării unor încăperi nelocuibile proprietate publică. Astfel, prevederile contestate nu generează un interes patrimonial de a obține, eventual, un drept de proprietate asupra acestor încăperi.

Totodată, ține de competența instanței de judecată să stabilească la modul concret dacă încăperea nelocuibilă proprietate publică a cărei privatizare este solicitată cade sub incidența normei contestate. Curtea reiterează că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii în situaţii concrete exced controlului de constituţionalitate (a se vedea DCC nr. 20 din 17 februarie 2022, § 31).

Pentru că nu s-a constatat incidența dreptului de proprietate invocat de autorul excepţiei, Curtea nu reține nici incidența articolului 23 din Constituţie.

Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 50 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 121 din 4 6