Decizie nr. 169 din 06.12.2022

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 270 alin. (5), 271 alin. (7) și a textului „Încheierea judecătorului de instrucție este irevocabilă, cu excepția încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale şi reluarea urmăririi penale” din articolul 313 alin. (6) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de dna avocat Natalia Moloșag, în interesele dlui Alexei Vizdan, parte în dosarul nr. 10r-839/2021, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chișinău format din dnii Alexandru Gafton, Igor Chiroșca și Boris Talpă, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Circumstanțele litigiului principal, așa cum au fost formulate de autorul excepției, pot fi rezumate după cum urmează.

La 15 septembrie 2020, Procuratura raionului Dubăsari a început urmărirea penală în privința dlui Alexei Vizdan pentru o escrocherie comisă cu folosirea situației de serviciu (articolul 190 alin. (2) lit. d) din Codul penal). Printr-o ordonanță din 16 septembrie 2021, un adjunct al Procurorului General a dispus, pe baza articolelor 270 alin. (5) și 271 alin. (7) din Codul de procedură penală, ca urmărirea penală în această cauză să fie exercitată în continuare de Procuratura raionului Dubăsari, deși astfel de cauze țin de competența materială a Procuraturii Anticorupție.

La 26 ianuarie 2021, dl Alexei Vizdan a contestat ordonanța de începere a urmăririi penale la procurorul ierarhic superior. Contestația a fost respinsă de procurorul ierarhic superior la 3 februarie 2021. 2

Încheierea Judecătoriei Criuleni din 24 iunie 2021 a fost contestată cu recurs de dna avocat Natalia Moloșag, în interesele dlui Alexei Vizdan.

În cadrul examinării recursului, dna avocat Natalia Moloșag a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 270 alin. (5), a articolului 271 alin. (7) și a textului „Încheierea judecătorului de instrucție este irevocabilă, cu excepția încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale şi reluarea urmăririi penale” din articolul 313 alin. (6) din Codul de procedură penală.

Printr-o încheiere din 20 iulie 2022, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 4 Drepturile şi libertăţile omului „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.” Articolul 16 Egalitatea „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii şi a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială.” Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile şi interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.” Articolul 21 Prezumția nevinovăției 3

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele: Articolul 270 Competența procurorului la exercitarea urmăririi penale „[…] 4

Autorul excepției susține că articolele 270 alin. (5) și 271 alin. (7) din Codul de procedură penală le conferă Procurorului General și adjuncților săi o marjă discreționară nelimitată cu privire la stabilirea competenței organelor de urmărire penală. În opinia autorului excepției, prevederile în discuție sunt contrare articolelor 4, 16, 20, 21, 26, 54, 119 și 124 alin. (3) din Constituție.

Autorul excepției de neconstituționalitate a afirmat că, potrivit articolului 313 alin. (6) din Codul de procedură penală, doar încheierile judecătorului de instrucție privind refuzul de pornire a urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel în termen de 15 zile de la data pronunțării. Totuși, pentru alte situații, încheierile judecătorului de instrucție sunt irevocabile și nu pot fi atacate cu recurs. Potrivit autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile contestate din articolul 313 alin. (6) din Codul de procedură penală contravin articolelor 16 și 20 din Constituție. 5

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor norme din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, ține de competența Curții Constituționale.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul părții într- un proces din fața instanței de judecată. Astfel, excepția a fost ridicată de un subiect căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul excepției îl constituie articolele 270 alin. (5), 271 alin. (7) și textul „Încheierea judecătorului de instrucție este irevocabilă, cu excepția încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale şi reluarea urmăririi penale” din articolul 313 alin. (6) din Codul de procedură penală.

Prevederile articolului 313 alin. (6) din Codul de procedură penală au fost contestate anterior în fața Curții Constituționale prin prisma acelorași norme din Constituție (a se vedea HCC nr. 26 din 23 octombrie 2007; HCC nr. 21 din 22 iulie 2016; DCC nr. 128 din 15 noiembrie 2018; DCC nr. 32 din 25 martie 2021; DCC nr. 77 din 16 iunie 2022).

În Decizia nr. 77 din 16 iunie 2022, § 25, Curtea a menționat că nicio prevedere din Constituție şi nici din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Sub acest aspect, articolul 119 din Constituție stabilește că împotriva hotărârilor judecătorești părţile interesate pot exercita căile de atac „în condițiile legii”.

Curtea a menționat că acțiunile, inacțiunile şi erorile comise la etapa urmăririi penale pot fi invocate în cadrul examinării cauzei în fond, iar după pronunțarea sentinței, persoanele interesate au dreptul la apel și recurs. Doar după pronunțarea unei sentințe este deschisă calea spre al doilea grad de jurisdicție (a se vedea HCC nr. 21 din 22 iulie 2016, §§ 30-35).

Așadar, Curtea constată că, în partea referitoare la articolul 313 alin. (6) din Codul de procedură penală, sesizarea este una repetată și nu au intervenit elemente noi care să provoace reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Cu privire la articolele 270 alin. (5) și 271 alin. (7) din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea reglementează competența Procurorului General și a adjuncților săi referitoare la transmiterea cauzei de la un organ de urmărire penală la alt organ de urmărire penală. Autorul excepției a invocat pretinsa încălcare a articolelor 4 [drepturile și libertățile omului], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiție], 21 [prezumția nevinovăției], 26 [dreptul la apărare], 54 [restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor 6

Deși articolele 270 alin. (5) și 271 alin. (7) din Codul de procedură penală nu au constituit obiectul unor sesizări, conținutul lor se regăsește și în alte norme din Cod care au fost contestate la Curtea Constituțională, invocându-se aceleași argumente (DCC nr. 125 din 3 august 2021).

În sesizarea care a stat la baza Deciziei nr. 125 din 3 august 2021, autorul ei a contestat articolul 257 alin. (5) din Codul de procedură penală, potrivit căruia Procurorul General şi adjuncţii lui dețin competența de a dispune, în mod motivat, transmiterea cauzei de la un organ de urmărire penală unui alt organ de urmărire penală. În motivarea acelei sesizări, autorul ei s-a bazat pe normele constituționale invocate și în prezenta cauză, cu excepția articolelor 119 și 124 alin. (3).

Referitor la incidența articolelor 4, 16, 23 și 54 din Constituție, Curtea a menționat că acestea nu au o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocate trebuie să existe o ingerință într-un drept fundamental (DCC nr. 125 din 3 august 2021, §§ 20-22).

Cu privire la invocarea principiului constituțional al prezumției nevinovăției, garantat de articolul 21 din Constituție, Curtea a reținut că norma contestată nu instituie vreo prezumție cu privire la vinovăția persoanelor acuzate de comiterea infracțiunilor. Prin urmare, Curtea a decis că articolul 21 din Constituție nu este incident (DCC nr. 125 din 3 august 2021, § 23).

Curtea a examinat incidența articolelor 20 și 26 din Constituție în raport cu competența Procurorului General şi a adjuncţilor săi de a dispune, în mod motivat, transmiterea cauzei de la un organ de urmărire penală unui alt organ de urmărire penală. Curtea a notat că retragerea cauzei penale presupune întocmirea unei ordonanțe motivate prin care se justifică necesitatea efectuării urmăririi penale de un alt organ de urmărire penală. Totodată, Curtea a reținut că transmiterea cauzei de la un organ de urmărire penală unui alt organ de urmărire penală nu este o procedură de soluționare a cauzei în fond, ci constituie o acțiune procesuală, care ține de eficiența organizării și desfășurării urmăririi penale. Cerința motivării ordonanței în discuție limitează marja discreționară a Procurorului General și a adjuncților săi în domeniul respectiv. Sub acest aspect, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a menționat că, având în vedere principiile care guvernează activitatea parchetelor și rolul acestora în etapele inițiale ale procedurii penale, este justificată existența unui control ierarhic de către un parchet de nivel superior (a se vedea Mihalache v. România [MC], 8 iulie 2019, § 122). Prin urmare, Curtea nu a constatat afectarea articolelor 20 și 26 din Constituție prin aplicarea prevederilor contestate (DCC nr. 125 din 3 august 2021, §§ 28-31).

Așadar, având în vedere că problema ridicată în prezenta excepție și în Decizia nr. 125 din 3 august 2021 sunt similare, Curtea reține că considerentele acestei decizii sunt aplicabile mutatis mutandis.

În ceea ce privește articolul 119 din Constituție invocat în prezenta cauză, Curtea nu constată vreo legătură între conținutul acestei norme și competența Procurorului General şi a adjuncților lui de a dispune transmiterea 7

Referitor la articolul 124 alin. (3) din Constituție, care stabilește că competențele, modul de organizare şi funcționare a Procuraturii se stabilesc prin lege, Curtea observă că legislatorul a reglementat competența acesteia în Codul de procedură penală, iar modul de organizare şi funcționare în Legea cu privire la Procuratură. Prin urmare, așa cum competențele și modul de organizare şi funcționare a Procuraturii sunt reglementate prin lege, articolul 124 alin. (3) din Constituție este respectat.

Prin urmare, având în vedere cele menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g) şi 140 din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 270 alin. (5), 271 alin. (7) și a textului „Încheierea judecătorului de instrucție este irevocabilă, cu excepția încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale şi reluarea urmăririi penale” din articolul 313 alin. (6) din Codul de procedură penală, ridicată de dna avocat Natalia Moloșag, în interesele dlui Alexei Vizdan, parte în dosarul nr. 10r-839/2021, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 6 decembrie 2022 DCC nr. 169 Dosarul nr. 136g/2022 8