Decizie nr. 170 din 08.12.2022

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 3302 alin. (1) din Codul penal și a articolului 61 alin. (1) din Legea nr. 514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească. Excepția a fost ridicată de dl avocat Vasile Nicoară, în interesele dlui Vasile Botnari, parte în dosarul nr. 10-855/2022, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl Victor Rațoi, judecător la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Așa cum au fost formulate de autorul excepției, circumstanțele litigiului principal pot fi rezumate după cum urmează:

La 31 martie 2022, un procuror din cadrul Procuraturii Anticorupție a emis o ordonanță prin care l-a pus sub învinuire pe dl Vasile Botnari, pe baza articolului 3302 alin. (1) [îmbogățirea ilicită] din Codul penal.

La 11 aprilie 2022, dl avocat Vasile Nicoară i-a solicitat procurorului ierarhic superior, în interesele dlui Vasile Botnari, constatarea încălcării articolelor 6, 7 și 14 din Convenția Europeană. Cererea în discuție a fost respinsă printr-o ordonanță din 14 aprilie 2022.

La 20 aprilie 2022, dl avocat Vasile Nicoară a contestat la judecătorul de instrucție ordonanța din 14 aprilie 2022. De asemenea, dl avocat i-a solicitat judecătorului de instrucție să constate încălcarea articolelor 6, 7, 13 și 14 din Convenția Europeană.

La 17 iunie 2022, dl avocat Vasile Nicoară a ridicat, în interesele dlui Vasile Botnari, excepția de neconstituționalitate a articolului 3302 alin. 2

Printr-o încheiere din aceeași dată, Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea examinării articolului 3302 alin. (1) din Codul penal, fără a se pronunța în privința articolului 61 alin. (1) din Legea privind organizarea judecătorească. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 1 Statul Republica Moldova „[…] (3) Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.” Articolul 21 Prezumția nevinovăției „Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanțiile necesare apărării sale.” Articolul 22 Neretroactivitatea legii „Nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 25 Libertatea individuală și siguranța persoanei „(1) Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile. (2) Percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege. […].” 3

Dispozițiile relevante ale Legii nr. 514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească sunt următoarele: Articolul 61 Distribuirea aleatorie a dosarelor şi constituirea completelor de judecată „(1) Activitatea de judecare a cauzelor se desfășoară cu respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor. În cazul în care judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza este în imposibilitatea de a continua judecarea acesteia, persoana responsabilă, în temeiul unei încheieri motivate a preşedintelui instanţei judecătoreşti, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, asigură redistribuirea aleatorie a dosarului altui judecător. Fişa cu datele privind distribuirea aleatorie a dosarelor se anexează în mod obligatoriu la fiecare dosar. […].”

Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele: 4

Autorul excepției afirmă că textul „și s-a constatat, în baza probelor, că acestea nu aveau cum să fie obținute licit” din articolul 3302 alin. (1) din Codul penal nu exprimă vreun element constitutiv al infracțiunii și, prin urmare, nu corespunde exigențelor calității legii, deoarece nu se referă la fapta subiectului îmbogățirii ilicite, ci la activitatea organului de urmărire penală, care are obligația să demonstreze caracterul ilicit al averii. În acest caz, subiectul infracțiunii nu ar avea posibilitatea să cunoască ce constatare se va face „în baza probelor” de către reprezentantul organului de urmărire penală, iar infracțiunea de îmbogățire ilicită nu ar putea exista până la declanșarea procesului penal. Autorul a susținut că legislatorul nu a formulat infracțiunea de o manieră clară, concisă și precisă, iar eventualul subiect al infracțiunii ar fi lipsit de posibilitatea de a-și determina în prealabil, fără echivoc, comportamentul care ar putea să aibă un caracter penal. Această imposibilitate ar afecta principiul legalității incriminării și pedepsei penale și, implicit, ar genera încălcarea articolului 22 combinat cu articolele 1 alin. (3) și 23 alin. (2) din Constituție.

Referitor la articolul 61 alin. (1) din Legea privind organizarea judecătorească, autorul excepției susține că textul acestuia nu asigură respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor care țin de competența judecătorilor de instrucție. Pe baza acestei norme, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat Regulamentul privind modul de distribuire aleatorie a dosarelor pentru examinare în instanțele judecătorești, potrivit căruia unul și același judecător examinează toate chestiunile care țin de competența sa în cadrul unei cauze penale. În opinia autorului excepției, fiecare chestiune care trebuie soluționată de judecătorul de instrucție într-o cauză penală constituie dosare separate și, prin urmare, trebuie soluționate 5

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor dispoziții din Codul penal și din Legea privind organizarea judecătorească, ține de competența Curții Constituționale.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul părții într-un proces din fața instanței de judecată. Astfel, excepția a fost ridicată de un subiect căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea observă că în cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate, autorul ei contestă articolul 3302 alin. (1) din Codul penal și articolul 61 alin. (1) din Legea privind organizarea judecătorească. Totuși, în încheierea de admitere a ridicării excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată nu s-a pronunțat cu privire la articolul 61 alin. (1) din Legea privind organizarea judecătorească. Curtea nu poate respinge sesizarea în această parte din simplul motiv că instanța de judecată a omis să se pronunțe referitor la excepția de neconstituționalitate a normei discutate. Prin urmare, Curtea reține că obiectul prezentei sesizări îl constituie ambele norme contestate de autorul excepției.

Curtea notează că o altă condiție pentru formularea excepției de neconstituționalitate o reprezintă aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepția (a se vedea punctul 1 din dispozitivul HCC nr. 2 din 9 februarie 2016, DCC nr. 18 din 9 februarie 2021, § 22). Curtea reține că dispozițiile articolului 3302 din Codul penal incriminează îmbogățirea ilicită și ar putea fi incident în cauza în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, pentru că învinuitului din această cauză i se impută comiterea infracțiunii în discuție. De asemenea, Curtea constată incidența articolului 61 alin. (1) din Legea privind organizarea judecătorească, care stabilește principiul distribuirii aleatorii a dosarelor în instanța de judecată. În opinia autorului excepției, acest articol nu asigură repartizarea aleatorie a cauzelor care țin de competența judecătorilor de instrucție, excepția fiind ridicată în fața unui judecător de instrucție.

Prevederile articolului 61 alin. (1) din Legea privind organizarea judecătorească nu au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate. Totodată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor articolului 3302 alin. (1) din Codul penal, prin raportare la critici similare (DCC nr. 159 din 24 noiembrie 2022). 6

Având în vedere acest aspect, Curtea a făcut trimitere la Opinia amicus curiae privind îmbogățirea ilicită a Comisiei de la Veneția și OSCE/ODIHR în care se menționează că: „Elementele-cheie ale infracțiunii prevăzute de articolul 3302 din Codul penal – deținerea…bunurilor în cazul în care valoarea acestora depășește substanțial mijloacele dobândite și s-a constatat…că acestea nu aveau cum să fie obținute licit – nu par lipsite de claritate (DCC nr. 159 din 24 noiembrie 2022, § 48).

Așadar, având în vedere că problema ridicată în prezenta excepție este similară celei care a făcut obiectul Deciziei nr. 159 din 24 noiembrie 2022, Curtea reține că considerentele acestei decizii sunt aplicabile mutatis mutandis.

Referitor la articolul 61 alin. (1) din Legea privind organizarea judecătorească, autorul excepției susține că textul acestuia nu asigură respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor care țin de competența judecătorilor de instrucție. În opinia sa, chestiunile care țin de competența judecătorului de instrucție într-o cauză penală trebuie soluționate de judecători diferiți.

În acest sens, autorul excepției susține că articolul 61 alin. (1) din Legea privind organizarea judecătorească ar fi contrar articolelor 1 alin. (3) [preeminența dreptului], 20 [accesul liber la justiție] și 23 alin. (2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaște drepturile și îndatoririle] din Constituție.

Cu privire la incidența articolului 1 alin. (3) din Constituție, Curtea subliniază că acest articol comportă un caracter general și nu poate constitui un reper individual și separat (DCC nr. 177 din 23 noiembrie 2021, § 36). Referitor la articolul 23 din Constituție, Curtea a subliniat, în jurisprudența sa, că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorii sesizărilor trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existența unor 7

În continuare, Curtea va analiza incidența articolului 20 din Constituție în privința problemei abordate de autorul sesizării.

Potrivit articolului 61 alin. (1) din Legea privind organizarea judecătorească, activitatea de judecare a cauzelor se desfășoară cu respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor. În cazul în care judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza este în imposibilitatea de a continua judecarea acesteia, persoana responsabilă, în temeiul unei încheieri motivate a președintelui instanţei judecătoreşti, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, asigură redistribuirea aleatorie a dosarului altui judecător. Fişa cu datele privind distribuirea aleatorie a dosarelor se anexează în mod obligatoriu la fiecare dosar.

Curtea notează că prevederile contestate stabilesc principiul repartizării aleatorii a cauzelor în instanțele judecătorești. Realizarea acestui principiu elimină arbitrariul în sistemul de repartizare a cauzelor, asigură imparțialitatea judecătorilor si transparența în procesul realizării actului de justiție.

Problema pe care o abordează autorul excepției vizează procedura de distribuire a dosarelor care au la bază cereri și demersuri adresate judecătorului de instrucție în interiorul unei cauze penale. Potrivit articolului 6 pct. 5) din Codul de procedură penală, cauza penală reprezintă procesul penal desfășurat de organul de urmărire penală şi de instanța judecătorească într-un caz concret referitor la una sau mai multe infracțiuni. Curtea nu poate reține o problemă de constituționalitate în faptul că norma contestată permite ca unul și același judecător de instrucție să examineze toate chestiunile care țin de competența sa în cadrul unei cauze penale. Cu același succes, s-ar putea afirma că toate cererile și demersurile formulate pe parcursul judecării unei cauze penale în fond trebuie să fie examinate de judecători diferiți. O astfel de interpretare a principiului distribuirii aleatorii a dosarelor nu pare a fi una rezonabilă și ar supraîncărca activitatea instanțelor de judecată. În cazul în care persoanele interesate au dubii cu privire la imparțialitatea unui judecător, ele pot solicita recuzarea sa.

Astfel, Curtea constată caracterul nefondat al criticii autorului excepției privind pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituție. Din acest motiv, nu sunt incidente nici articolele 1 alin. (3) și 23 din Constituție.

Prin urmare, având în vedere cele menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g) şi 140 din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională 8