Hotărâre nr. 17 din 20.09.2022

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „pentru încălcări de procedură, la cererea administratorului insolvabilității/lichidatorului sau a reprezentantului debitorului” din articolul 59 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl Viorel Chetrușcă, reprezentantul debitorului APLP nr. 51/336, și de dl Oleg Bunescu, administrator al insolvabilității, în dosarul nr. 2rci-331/21, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost depusă pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție de către un complet de judecători format din dna Steliana Iorgov și dnii Boris Bîrcă și Eugeniu Clim de la Curtea de Apel Chișinău.

Prin decizia Curții Constituționale din 26 mai 2022, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituțională a solicitat opiniile Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Guvernului și Uniunii Administratorilor Autorizați din Moldova.

În ședința plenară publică a Curții, excepția de neconstituționalitate a fost susținută de dl avocat Viorel Chetrușcă, reprezentant al debitorului APLP nr. 51/336, dl Oleg Bunescu, administrator al insolvabilității, autori ai sesizării. Parlamentul a fost reprezentat de dl Valeriu Kuciuk, șef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituțională și organele de drept în Direcția Generală Juridică a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dna Liliana Moraru, șef adjunct al Direcției management instituțional, șef al Serviciului juridic al Ministerului Economiei.

Prin Hotărârea Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015, a fost intentat procesul de insolvabilitate în privința debitorului APLP nr. 51/336 și dl Oleg Bunescu a fost numit administrator al insolvabilității.

Prin Hotărârea Adunării Creditorilor din 2 octombrie 2015, a fost aprobat onorariul de succes al administratorului insolvabilității în mărime de 4 % din sumele distribuite creditorilor ca urmare a valorificării masei debitoare.

Prin Hotărârea Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2015, Asociației i-a fost aplicată procedura de restructurare, implicit planul respectiv, fiind menținut în funcție același administrator al insolvabilității.

Prin Hotărârea Comitetului Creditorilor din 19 aprilie 2017, s-au aprobat, inter alia , (i) distribuirea intermediară a mijloacelor bănești pentru perioadele 11 iunie 2015 – 31 decembrie 2015 și 1 ianuarie 2016 – 31 decembrie 2016 și (ii) reținerea onorariului de succes, din sumele distribuite creditorilor de către administratorul insolvabilității.

Creditorul „Termoelectrica” S.A. a contestat Hotărârea Comitetului Creditorilor din 19 aprilie 2017 în partea ce se referă la distribuirea intermediară a mijloacelor bănești pentru perioadele 11 iunie 2015 – 31 decembrie 2015 și 1 ianuarie 2016 – 31 decembrie 2016 și la onorariul de succes reținut de către administratorul insolvabilității.

Prin Hotărârea Adunării Creditorilor din 5 iulie 2017, a fost admisă contestația și a fost anulată Hotărârea Comitetului Creditorilor din 19 aprilie 2017 în partea solicitată de „Termoelectrica” S.A.

La 10 iulie 2017, dl avocat Viorel Chetrușcă, reprezentantul Asociației, dl Oleg Bunescu, administrator al insolvabilității, și creditorul ÎMS „Liftservice” au formulat o cerere privind anularea Hotărârii Adunării Creditorilor din 5 iulie 2017 în partea ce se referă la distribuirea intermediară a mijloacelor bănești și a onorariului de succes al administratorului insolvabilității.

Prin Încheierea din 15 iunie 2021, Judecătoria Chișinău, sediul central, a respins această cerere.

Dl avocat Viorel Chetrușcă, reprezentantul Asociației, dl Oleg Bunescu, administrator al insolvabilității, și creditorul „Liftservice” au contestat cu recurs Încheierea din 15 iunie 2021.

La 25 octombrie 2021, dl avocat Viorel Chetrușcă, reprezentantul debitorului insolvabil, și dl Oleg Bunescu, administrator al insolvabilității, au ridicat într-un proces de la Curtea de Apel Chișinău excepția de neconstituționalitate a textului „pentru încălcări de procedură, la cererea administratorului insolvabilității/lichidatorului sau a reprezentantului debitorului” din articolul 59 alin. (1) din Legea insolvabilității.

Prin Încheierea din 26 octombrie 2021, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolului 59 alin. (1) din Legea insolvabilității și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele: Articolul 59 Anularea hotărârii adunării creditorilor „(1) Hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de instanţa de insolvabilitate pentru încălcări de procedură , la cererea administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului sau a reprezentantului debitorului, precum şi pentru motive de ilegalitate, la cererea creditorilor care: a) au votat împotriva hotărârii, faptul fiind consemnat în procesul-verbal al adunării; b) nu au fost admişi la adunare fără temei legal sau nu au fost înştiinţaţi în modul stabilit de prezenta lege despre data, ora şi locul adunării; c) sunt lezaţi în drepturi printr-o hotărâre asupra unei chestiuni care nu figura pe ordinea de zi a adunării creditorilor sau prin faptul că adunarea a avut loc fără cvorumul stabilit de lege, cu încălcarea cotelor de voturi. (2) Cererea prevăzută la alin. (1) se depune la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data luării cunoştinţei de procesul-verbal al adunării creditorilor şi se soluţionează în şedinţă publică în cel mult 10 zile lucrătoare, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi a preşedintelui adunării creditorilor. (3) Anularea hotărîrii adunării creditorilor trebuie adusă la cunoştinţă tuturor creditorilor. Încheierea de anulare poate fi atacată cu recurs de orice creditor chirografar sau creditor garantat. Încheierea de respingere a cererii de anulare poate fi atacată cu recurs de către solicitant.” ÎN DREPT

Curtea a constatat că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, ridicată de dl Viorel Chetrușcă, reprezentantul Asociației, și de dl Oleg Bunescu, administrator al insolvabilității, în dosarul nr. 2rci-331/21, pendinte la Curtea de Apel Chișinău, este formulată de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016. Din analiza argumentelor sesizării, Curtea a observat că dl Viorel Chetrușcă, reprezentat al debitorului insolvabil, nu a demonstrat în ce măsură prevederea contestată îi afectează drepturile constituționale. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate nu manifestă doar o funcţie preventivă, ci şi una reparatorie, pentru că ea priveşte, în primul rând, situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată. Astfel, Curtea poate verifica constituționalitatea prevederilor contestate dacă de eventuala soluție ar profita autorul excepției (a se vedea DCC nr.10 din 26 ianuarie 2021, § 20; DCC nr.80 din 3 iunie 2021, § 19). Prin urmare, Curtea a analizat argumentele susținute de dl Oleg Bunescu, administrator al insolvabilității, deoarece pe baza prevederii contestate i-a fost respinsă contestația depusă la 10 iulie 2017 împotriva hotărârii adunării creditorilor prin care a fost anulată o hotărâre a comitetului creditorilor privind plata onorariului de succes pe care acesta îl pretinde.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „pentru încălcări de procedură, la cererea administratorului insolvabilității/ lichidatorului sau a reprezentantului debitorului” din articolul 59 alin. (1) din Legea insolvabilității. Curtea a admis că normele contestate ar putea fi aplicate la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Așa cum rezultă din sesizare și din încheierea instanței, pe rolul Curții de Apel Chișinău se află cererile de recurs formulate împotriva încheierii cu privire la anularea parțială a hotărârii adunării creditorilor. Curtea constată că articolul criticat a mai constituit anterior obiect al controlului constituționalității (DCC nr. 80 din 9 iulie 2018; DCC nr. 78 din 2 iulie 2020 și DCC nr. 151 din 19 octombrie 2021), dar prin prisma altor critici decât cele invocate în prezenta sesizare.

Curtea a reținut că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr. 12 din 6 aprilie 2021, § 29; HCC nr. 16 din 20 mai 2021, § 31).

Curtea a reținut că autorul sesizării a menționat incidența articolelor 1 alin. (3) [ preeminența dreptului ], 16 [ egalitatea ], 20 [ accesul la justiție ], 26 [ dreptul la apărare ], 43 [ dreptul la muncă și la protecția muncii ], 46 [ dreptul la proprietate privată și protecția acesteia ], 54 [ restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ] și 119 [ căile de atac ] din Constituție.

Curtea a notat în jurisprudența sa că articolul 1 alin. (3) din Constituție nu poate fi analizat în mod individual, ci poate interveni dacă este constatată aplicabilitatea unei prevederi din Constituție (a se vedea DCC nr. 115 din 15 iulie 2021, § 19). Totodată, cu referire la incidența articolelor 16 și 54, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Curtea notează că articolul 16 din Constituție nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorii sesizărilor trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (HCC nr.29 din 26 noiembrie 2020, § 19; HCC nr.6 din 10 martie 2022, § 15). De asemenea, cu referire la pretinsa încălcare a articolului 54 din Constituție, Curtea a subliniat că nici acest articol nu poate fi invocat de sine stătător. Pentru a putea fi invocat acest articol, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidența unui drept fundamental (a se vedea DCC nr. 159 din 2 noiembrie 2021, § 28).

Cu referire la incidența articolelor 26, 43 și 119 din Constituție, autorul nu a oferit argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu normele constituționale. Curtea reține că simpla enumerare a normelor constituționale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relație de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 46 din 1 aprilie 2021, § 16; DCC nr. 65 din 13 mai 2021, § 17).

Cu privire la incidența articolului 20 din Constituție, Curtea a stabilit că dreptul de acces la un tribunal trebuie să fie unul practic și efectiv, nu teoretic și iluzoriu. Efectivitatea dreptului în discuție reclamă ca persoanele să beneficieze de o posibilitate clară și concretă de a contesta un act care constituie o ingerință în exercitarea drepturilor lor (HCC nr. 37 din 7 decembrie 2021, § 29; HCC nr. 5 din 3 martie 2022, § 60).

În jurisprudența sa cu privire la accesul la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că articolul 6 § 1 din Convenție include „dreptul la un tribunal”. Articolul 6 § 1 asigură oricărei persoane dreptul de a formula o cerere referitoare la drepturile și obligațiile sale civile în fața unei instanțe (a se vedea Zubac v. Croația [MC], 5 aprilie 2018, § 76). Astfel, pentru ca dreptul de acces la un tribunal să se bucure de efectivitate, persoanele trebuie să aibă posibilitatea clară și practică de a contesta actele care constituie ingerințe în drepturile lor. Curtea Europeană a stabilit că dreptul de acces la un tribunal nu include doar dreptul de a iniţia o acţiune în justiţie, ci şi dreptul la soluţionarea cauzei de către un tribunal competent să se pronunţe asupra tuturor aspectelor de fapt şi de drept ( Fălie v. România , 19 mai 2015, § 22 şi § 24; Parohia Greco-Catolică Lupeni şi alţii v. România [MC], 29 noiembrie 2016, § 86).

Curtea a observat că articolul 59 alin. (1) din Legea insolvabilității prevede că hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de instanța de insolvabilitate la cererea administratorului insolvabilității/lichidatorului doar pentru încălcări de procedură. Autorul sesizării a suținut că norma criticată nu-i permite administratorului autorizat să conteste o hotărâre a adunării creditorilor care îi poate afecta drepturile și/sau interesele legitime, din motive de ilegalitate, în eventualitatea în care nu i se achită onorariul de succes convenit. Din această perspectivă, Curtea trebuie să verifice dacă prevederile Legii insolvabilității permit accesul la un tribunal din perspectiva articolului 20 din Constituţie.

Cu privire la incidența articolului 46 din Constituție, Curtea menționează următoarele. Analiza coroborată a Legii insolvabilității permite Curții să observe că remunerarea administratorului insolvabilității /lichidatorului se constituie din onorarii fixe şi onorarii de succes [articolul 70 alin. (2)], al căror cuantum se stabilește în rezultatul negocierilor, printr-o hotărâre a comiterului creditorilor sau, dacă acesta nu a fost format, printr-o hotărâre a adunării creditorilor [articolul 70 alineatele (3) și (9)].

Curtea reține că onorariul de succes se stabilește prin hotărârea comitetului creditorilor sau, dacă acesta nu a fost format, prin hotărârea adunării creditorilor debitorului insolvabil pentru perioada procedurii de insolvabilitate, iar cuantumul acestuia [în mărime de cel mult 5 %] se stabilește prin negocieri dintre creditori și administrator/lichidator în funcţie de volumul şi de complexitatea administrării [articolul 70 alin. (7)]. Din analiza dispozițiilor Legii insolvabilității nu rezultă că mărimea onorariului de succes, odată stabilită prin hotărâre a comitetului/adunării creditorilor, ar putea fi ulterior modificată. Totodată, expresia „în funcţie de volumul şi de complexitatea administrării” [articolul 70 alin. (7)] admite că în perioada procedurilor aplicate [procedura restructurării, procedura falimentului] ar putea apărea situații când volumul sau complexitatea administrării s-ar putea schimba și una din părți ar avea motive întemeiate să solicite modificarea cuantumului onorariului de succes sau anularea acestuia. În ipoteza în care organul competent de a stabili onorariul de succes (comitetul creditorilor sau, după caz, adunarea creditorilor) decide altfel decât solicită administratorul/lichidatorul, renunță să se pronunțe asupra propunerii de modificare sau reduce în mod unilateral onorariul de succes stabilit anterior, administratorul trebuie să aibă un remediu judiciar efectiv. Așadar, Curtea reține că problema onorariului de succes în cauza examinată (anularea hotărârii de a achita onorariul de succes) nu intră în câmpul de aplicare al articolului 46 din Constituție. Prin urmare, autorul sesizării nu a demonstrat incidența articolului 46 din Constituție în prezenta cauză.

Prin urmare, pentru a elucida problemele ridicate în excepția de neconstituționalitate, Curtea va examina constituționalitatea textului „pentru încălcări de procedură, la cererea administratorului insolvabilității/ lichidatorului sau a reprezentantului debitorului” din articolul 59 alin. (1) din Legea insolvabilității în raport cu articolul 20 din Constituție.

Autorul sesizării susține că prevederile articolului 59 alin. (1) din Legea insolvabilității instituie o delimitare a drepturilor procesuale în funcție de statutul participantului. Astfel, administratorul insolvabilității sau reprezentantul debitorului insolvabil nu ar putea contesta hotărârile adunării creditorilor din motive de ilegalitate, ci doar pentru încălcări de procedură. În acest sens, autorul excepției menționează că nu poate contesta hotărârea adunării creditorilor prin care s-a anulat plata onorariului de succes stabilit administratorului insolvabilității. În opinia sa, interdicția de a contesta o hotărâre a adunării creditorilor ar afecta drepturile constituționale la proprietate și la un remediu efectiv.

De asemenea, autorul îi solicită Curții să declare neconstituțională prevederea contestată și să trimită o adresă către Parlament pentru modificarea articolului contestat, astfel încât aceasta să ofere persoanelor interesate dreptul să conteste hotărârile adunării creditorilor sub aspectul legalității.

Autorul sesizării pretinde că dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 16, 20, 26, 43, 46, 54 și 119 din Constituție. B. Argumentele autorităților și ale organizațiilor care și-au prezentat opiniile

În opinia sa, Parlamentul a notat că sesizarea nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu corespunde cerințelor de formă stabilite de Curte, mai mult, autorul s-a referit la aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii. De asemenea, Parlamentul a notat că soluția legislatorului de a stabili în mod exhaustiv lista persoanelor care au dreptul de a contesta hotărârile adunării creditorilor se încadrează în marja de discreție pe care o are Parlamentul în domeniul legislativ.

În opinia sa, Guvernul a menționat că argumentele invocate în sesizare sunt neîntemeiate, iar prevederile contestate nu contravin Constituției.

În opinia sa, Președintele Republicii Moldova a notat că prevederile contestate nu contravin dispozițiilor constituționale, iar argumentele sesizării se bazează pe chestiuni ce țin de procedura de legiferare, inclusiv de interpretarea și de aplicarea Legii insolvabilității, care exced competenței Curții. C. Aprecierea Curții I. Principii generale care guvernează dreptul de acces la o instanță

Curtea Europeană a reiterat că dreptul de acces la o instanță – adică dreptul de a introduce o acțiune în fața instanțelor în materie civilă – constituie un element care este inerent dreptului prevăzut la articolul 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care stabilește garanțiile aplicabile atât în ​​ceea ce privește organizarea și componența instanței, cât și desfășurarea procedurii. Toate aceste elemente alcătuiesc dreptul la un proces echitabil garantat de articolul 6 § 1. Dreptul la un proces echitabil, astfel cum este garantat de articolul 6 § 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina statului de drept, care impune ca toți justițiabilii să dispună de un remediu judiciar efectiv care să le permită să-și exercite drepturile civile. Orice persoană are dreptul ca orice pretenție referitoare la drepturile și obligațiile sale civile să fie adusă în fața unei instanțe sau tribunal. În acest fel, articolul 6 § 1 cuprinde „dreptul la un tribunal”, adică dreptul de a introduce o acțiune în fața instanțelor în materie civilă ( Naït-Liman v. Elveția , [MC], 15 martie 2018, §§ 112-113) .

De asemenea, articolul 6 § 1 din Convenție prevede, în principiu, că un tribunal trebuie să aibă „competența deplină” pentru a judeca o plângere, adică competența de a examina toate chestiunile de fapt și de drept care sunt relevante pentru litigiul care îi este prezentat. În special, instanța trebuie să aibă competența de a examina punctual fiecare dintre motivele litigiului pe fond și să motiveze clar respingerea lor ( Al-Dulimi și Montana Management Inc. v . Elveția , 21 iunie 2016, § 128).

Cu toate acestea, Curtea Europeană a reţinut că dreptul de acces la un tribunal, a cărui încălcare este invocată de autorul sesizării, poate fi supus, în general, limitărilor ( Naït-Liman v. Elveția , [MC], 15 martie 2018, § 114). Totuşi, limitările nu trebuie să restrângă exerciţiul dreptului de o asemenea manieră încât să afecteze însăşi esenţa dreptului. Mai mult, astfel de limitări nu vor fi compatibile cu articolul 6 § 1 dacă nu urmăresc un scop legitim sau dacă nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit a fi atins ( ibidem, § 115; Al-Dulimi și Montana Management Inc. v . Elveția , 21 iunie 2016, § 129). II. Aplicarea principiilor enunțate în prezenta cauză

Articolul 59 alin. (1) din Legea insolvabilității stabilește condițiile de anulare a hotărârii adunării creditorilor. Hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de instanţa de insolvabilitate pentru încălcări de procedură, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului sau a reprezentantului debitorului, precum şi pentru motive de ilegalitate la cererea creditorilor. Legea insolvabilității stabilește în mod clar categoria subiectelor cu drept de contestare a hotărârilor adunării creditorilor și aspectele de drept care pot fi invocate în fața instanței de judecată. Curtea menționează că administratorul insolvabilității/lichidatorul nu are dreptul de a contesta din motive de ilegalitate hotărârea adunării creditorilor. În cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, administratorul insolvabilității nu poate să conteste hotărârea adunării creditorilor prin care i-a fost anulată plata onorariului de succes în mărime de 4 % (§§ 8-12 supra ).

La această etapă, Curtea nu poate stabili un alt remediu prin care administratorul insolvabilității ar putea să-și apere dreptul său cu caracter civil.

Astfel, în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, administratorul insolvabilității nu dispune de un drept practic și efectiv de acces la o instanță pentru a-și apăra drepturile sale, în situația în care nu i se plătește onorariul de succes stabilit anterior printr-o hotărâre a adunării creditorilor.

Din punctul de vedere al Constituției, este esențial ca Legea insolvabilității să conțină garanții procesuale suficiente care să-i ofere persoanei posibilitatea reală de a-și prezenta cauza în fața autorităților competente, astfel încât să-i permită o apărare judiciară efectivă împotriva măsurilor care îi afectează drepturile. Curtea constată că textul criticat din articolul 59 alin. (1) din Legea insolvabilității blochează accesul la justiție al administratorului insolvabilității sau al lichidatorului care contestă hotărârea adunării creditorilor privind anularea sau modificarea onorariului de succes, pentru că ar fi ilegală. Acest fapt reprezintă o încălcare a articolului 20 din Constituție.

Până la modificarea prevederilor menţionate supra de către Parlament, Curtea va institui o soluţie provizorie, potrivit căreia administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate contesta din motive de ilegalitate hotărârea adunării creditorilor prin care i-a fost anulat sau modificat onorariul de succes.

În aceste condiţii, Curtea va emite o Adresă pentru Parlament, în vederea reglementării modului de a contesta hotărârea adunării creditorilor de către administratorul insolvabilităţii/lichidator din motive de ilegalitate prin care i-a fost anulat sau modificat onorariul de succes. Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin. (1) literele a) și g) și 140 alin. (2) din Constituție, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 6, 61, 62 lit. a) și 68 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională HOTĂRĂȘTE : 1. Se admite parțial sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate , ridicată de dl Oleg Bunescu, administrator al insolvabilității al APLP nr. 51/336, în dosarul nr. 2rci-331/21, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 2. Se declară constituțional textul „pentru încălcări de procedură, la cererea administratorului insolvabilității/lichidatorului sau a reprezentantului debitorului” din articolul 59 alin. (1) din Legea insolvabilității în măsura în care administratorul insolvabilităţii sau lichidatorul poate contesta din motive de ilegalitate hotărârea adunării creditorilor prin care i-a fost anulat sau modificat onorariul de succes. 3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 20 septembrie 2022 HCC nr. 17 Dosarul nr. 253g/2021