Decizie nr. 136 din 27.09.2022

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 2, 9, 10 alineatele (1) și (2), 11 alineatele (1) și (2), 18 alin. (1), 32 alin. (3) și 34 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Tudor Buhnaci în interesele potențialului creditor Î.C.S. „Premier Energy Distribution” S.A., în dosarul nr. 2i-784/2021, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecătoare Natalia Iordachi din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul central, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

La 23 decembrie 2021, dl avocat Tudor Buhnaci a depus, în interesele Î.C.S. „Premier Energy Distribution” S.A., o cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul S.R.L. „Sierra Solar Systems”.

Printr-o încheiere din 28 decembrie 2021, Judecătoria Chișinău a admis spre examinare cererea introductivă și a desemnat-o pe dna Tatiana Bostan în calitate de administrator provizoriu.

La 10 martie 2022, dl avocat Valeriu Bargan, reprezentantul debitorului S.R.L. „Sierra Solar Systems”, a depus o referință împotriva cererii introductive, invocând existența unor mijloace suficiente pentru achitarea datoriei.

În ședința de judecată din data de 23 iunie 2022, dl avocat Tudor Buhnaci a ridicat, în interesele pretinsului creditor, excepția de neconstituționalitate a articolelor 2, 9, 10 alin. (1) și (2), 11 alin. (1) și (2), 18 alin. (1), 32 alin. (3) și 34 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 20 iunie 2012. 2

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 46 Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia „(1) Dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. […]” Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.”

Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele: Articolul 2 Noţiuni principale „În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică: […] incapacitate de plată – situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a îşi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale. Incapacitatea de plată este prezumată în cazul în care debitorul este în întârziere de plată mai mult de 60 de zile; insolvabilitate – situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a îşi onora obligaţiile de plată; […]” 3

Autorul excepției susține că dispozițiile contestate sunt lipsite de previzibilitate și claritate pentru că omit să reglementeze cazurile în care motivul general de insolvabilitate, reținut de instanța de insolvabilitate la acceptarea spre examinare a cererii introductive a pretinsului creditor, nu mai este actual în cadrul examinării în fond a acesteia. Autorul mai susține că legea nu reglementează cine urmează să compenseze cheltuielile judiciare în asemenea circumstanțe.

Astfel, dispozițiile contestate i-ar permite debitorului de rea-credință să se eschiveze de la intentarea procesului de insolvabilitate față de sine prin deghizarea unei solvabilități aparente și fictive a întreprinderii debitoare. Autorul notează că deghizarea solvabilității poate avea loc, de exemplu, prin vărsarea în contul bancar a mijloacelor financiare suficiente pentru acoperirea creanțelor creditorului, după depunerea cererii introductive de către creditor și a raportului privind verificarea existenței temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate de către administratorul provizoriu.

Autorul susține că dispozițiile contestate omit să menționeze care situație financiară a debitorului trebuie avută în vedere de către instanța de insolvabilitate pentru aprecierea incapacității de plată a debitorului: (i) situația financiară existentă la momentul depunerii cererii introductive de către creditor și a raportului privind verificarea existenței temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate de către administratorul provizoriu, sau (ii) situația financiară existentă la momentul judecării cererii introductive.

În acest context, autorul sesizării susține că normele contestate contravin articolelor 20, 23, 26, 46 și 54 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor Parlamentului, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, ridicată de reprezentantul unei părți într-un proces din fața instanței de judecată, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolele 2, 9, 10 alin. (1) și (2), 11 alin. (1) și (2), 18 alin. (1), 32 alin. (3) și 34 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012.

Curtea admite că normele contestate ar putea fi aplicate la soluționarea cauzei. Curtea constată că dispozițiile criticate nu au fost supuse anterior controlului de constituționalitate. 5

Astfel, Curtea analizează, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr. 12 din 6 aprilie 2021, § 29; HCC nr. 16 din 20 mai 2021, § 31).

Autorul sesizării pretinde că normele contestate contravin articolelor 20 [accesul liber la justiție], 23 [dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle], 26 [dreptul la apărare], 46 [dreptul la proprietate privată și protecția acesteia] și 54 [restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți] din Constituție.

Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 23 și 54 din Constituție, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale (a se vedea HCC nr. 31 din 23 septembrie 2021, § 29).

Cu privire la incidența articolelor 20 și 26 din Constituție, Curtea reține că autorul excepției nu a demonstrat în ce măsură prevederile contestate îi îngrădesc accesul liber la justiție și dreptul la apărare.

Cu referire la incidența articolului 46 din Constituție, Curtea reține că autorul sesizării susține că creanța pe care o are față de debitor nu ar beneficia de protecția constituțională a dreptului de proprietate, deoarece omisiunea de a reglementa momentul la care trebuie să fie determinată incapacitatea de plată a debitorului [data depunerii cererii de intentare sau data judecării cererii de intentare] ar face instanța de insolvabilitate dependentă de comportamentul debitorului insolvabil (de bună sau de rea credință). Se afirmă în sesizare că, în cauza în care a fost ridicată excepția, debitorul, ulterior admiterii cererii introductive, și-ar fi corectat în mod fictiv starea financiară pentru a determina instanța să respingă cererea introductivă și să refuze pornirea procesului de insolvabilitate.

Curtea observă că instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate nu a judecat cererea introductivă pentru a constata solvabilitatea sau insolvabilitatea debitorului și nu a aplicat normele contestate de autorul sesizării. Autorul sesizării solicită Curții să interpreteze normele contestate pentru a constata că legislatorul ar fi omis să stabilească cert data la care debitorul se consideră ajuns în incapacitate de plată.

Analiza sistematică a Legii insolvabilității permite Curții să observe că orice creditor care a notificat în prealabil debitorul [articolul 19 alin. (1)] este îndreptățit să depună o cerere introductivă dacă are un interes legitim în intentarea procesului de insolvabilitate în privința debitorului său, îşi poate argumenta creanţele şi temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate [articolul 18 alin. (1)] și anexează, inter alia, documentele ce adeveresc mărimea și scadența datoriilor debitorului faţă de creditor, temeiul intentării procesului de insolvabilitate [articolul 20 alin. (2)]. De asemenea, având în vedere dificultățile creditorului de a cunoaște starea financiară și a argumenta temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate în privința debitorului său, legislatorul a prevăzut că incapacitatea de plată este prezumată în cazul 6

De asemenea, în procesul de judecare a cauzei instanța de insolvabilitate este ținută să supună unei analize complexe ansamblul de argumente și probe ale creditorului-semnatar al cererii introductive, argumentele și probele debitorului menționate în referință [articolul 28], constatările din raportul administratorului provizoriu [articolul 25 alin. (5) lit. b)], dar și alte probe relevante obținute de instanță [articolul 30 alin. (2)] și în rezultat să adopte una din hotărârile prevăzute la articolul 30 alin. (4) din Legea insolvabilității: (i) să constate insolvabilitatea debitorului şi să intenteze procesul de insolvabilitate; (ii) să constate insolvabilitatea debitorului şi să intenteze procedură simplificată a falimentului; (iii) să respingă cererea introductivă şi să refuze intentarea unui proces de insolvabilitate.

Prin urmare, din cele relatate Curtea reține că normele contestate de autorul sesizării în redacția existentă dar și pretinsa omisiune nu afectează în niciun mod creanța creditorului-semnatar al cererii introductive, dar se referă exclusiv la probele necesare pentru determinarea existenței/inexistenței stării de insolvabilitate a debitorului. În consecință, nu se poate afirma existența unei ingerințe în dreptul de proprietate, garantat de articolul 46 din Constituție.

Pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g) şi 140 din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 2, 9, 10 alineatele (1) și (2), 11 alineatele (1) și (2), 18 alin. (1), 32 alin. (3) și 34 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Tudor Buhnaci, în interesele Î.C.S. „Premier Energy Distribution” S.A., în dosarul nr. 2i-784/2021, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 27 septembrie 2022 DCC nr. 136 Dosarul nr. 131g/2022 7