Hotărâre nr. 7 din 16.02.2017

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituțională la 28 decembrie 2016, în temeiul art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către deputaţii în Parlamentul Republicii Moldova, dnii Vasile Bolea și Vladimir Odnostalco, pentru controlul constituționalității articolului 41 alin. (4) din Codul educației al Republicii Moldova nr. 152 din 17 iulie 2014.

Autorii sesizării au pretins, în esenţă, că dispoziţiile articolului 41 alin.(4) din Codul educației al Republicii Moldova sunt contrare prevederilor articolelor 16 și 35 din Constituție.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 19 ianuarie 2017, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Președintelui Republicii Moldova, Parlamentului și Guvernului.

La şedinţa plenară publică a Curţii au participat deputații în Parlament, dnii Vasile Bolea și Vladimir Odnostalco, autori ai sesizării. Sesizarea a fost susținută de către dl Vasile Bolea. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituțională și organele de drept din cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dna Rodica Josanu, șef al Secției juridice a Ministerului Educației. ÎN FAPT

La 17 iulie 2014, Parlamentul a adoptat Codul educaţiei al Republicii Moldova, prin care a fost stabilit cadrul juridic al raporturilor privind proiectarea, organizarea, funcționarea și dezvoltarea sistemului de educație din Republica Moldova.

Potrivit articolului 41 alin. (1) din Codul educației al Republicii Moldova nr. 152 din 17 iulie 2014 (în continuare - Codul educaţiei), în instituţiile de învățământ general se utilizează manuale şcolare, elaborate în baza Curriculumului naţional, selectate şi editate prin concurs.

Astfel, articolul 41 alin. (3) din acelaşi cod stabileşte că elevii din învățământul primar sunt asiguraţi cu manuale şcolare în mod gratuit. Totodată, dispoziţiile alineatului (4) al aceluiaşi articol prevăd că elevii claselor V-XII sunt asiguraţi cu manuale şcolare conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educaţiei.

Prevederile relevante ale Codului educației al Republicii Moldova nr.152 din 17 iulie 2014 (M.O., 2014, nr. 319-324, art. 634) sunt următoarele: Articolul 12 Structura sistemului de învățământ „Sistemul de învățământ este organizat pe niveluri şi cicluri în conformitate cu Clasificarea Internaţională Standard a Educaţiei (ISCED-2011): a) nivelul 0 - educaţia timpurie: - educaţia antepreşcolară; - învățământul preşcolar; b) nivelul 1 - învățământul primar; c) nivelul 2 - învățământul secundar, ciclul I: învățământul gimnazial; d) nivelul 3: - învățământul secundar, ciclul II: învățământul liceal; - învățământul profesional tehnic secundar; e) nivelul 4 - învățământul profesional tehnic postsecundar; f) nivelul 5 - învățământul profesional tehnic postsecundar nonterţiar; g) nivelul 6 - învățământul superior, ciclul I: învățământ superior de licenţă; h) nivelul 7 - învățământul superior, ciclul II: învățământ superior de master; i) nivelul 8 - învățământul superior, ciclul III: învățământ superior de doctorat." Articolul 13 Învățământul obligatoriu „(1) Învățământul obligatoriu începe cu grupa pregătitoare din învățământul preşcolar şi se finalizează cu învățământul liceal sau învățământul profesional tehnic secundar şi postsecundar. (2) Obligativitatea frecventării învățământului obligatoriu încetează la vârsta de 18 ani. (3) Responsabilitatea şcolarizării obligatorii a copiilor cu vârsta de până la 16 ani revine părinţilor sau altor reprezentanţi legali şi autorităţilor administraţiei publice locale de nivelurile întâi şi al doilea. (4) Ministerul Educaţiei elaborează, aprobă şi monitorizează respectarea regulamentelor de şcolarizare obligatorie a copiilor de vârstă şcolară." Articolul 20 Organizarea învățământului general „(1) Învățământul general cuprinde: a) educaţia timpurie: - grupele antepreşcolare, pentru copiii cu vârsta de la 0 la 3 ani; - grupele preşcolare, pentru copiii cu vârsta de la 3 la 6 (7) ani, inclusiv grupele pregătitoare; b) învățământul primar: clasele I-IV; c) învățământul gimnazial: clasele V-IX; d) învățământul liceal: clasele X-XII (XIII). (2) Învățământul general include, de asemenea, învățământul special, învățământul extraşcolar, alternativele educaţionale. [...]" Articolul 41 Manualele şcolare „(1) În instituţiile de învățământ general se utilizează manuale şcolare, elaborate în baza Curriculumului naţional, selectate şi editate prin concurs, în baza unui regulament aprobat de Ministerul Educaţiei. (2) În instituţiile de învățământ general se pot utiliza şi manuale alternative, elaborate în baza Curriculumului naţional, selectate pe bază de concurs şi recomandate de Ministerul Educaţiei. (3) Elevii din învățământul primar sunt asiguraţi cu manuale şcolare în mod gratuit. (4) Elevii claselor V-XII sunt asiguraţi cu manuale şcolare conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educaţiei . (5) Elevii din familiile social vulnerabile beneficiază de facilităţi la închirierea manualelor şcolare, în condiţiile stabilite de Guvern. "

Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr. 876 din 22 decembrie 2015 cu privire la asigurarea cu manuale a elevilor (M.O., 2016, nr.2-12, art. 3) sunt următoarele: „[...] 5. Elevii claselor V-XII, inclusiv elevii din sistemul de învățământ profesional tehnic în care se realizează şi învățământul liceal, sunt asiguraţi cu manuale şcolare prin intermediul Schemei de închiriere a manualelor şcolare. 6. Plata de închiriere a manualelor se stabileşte anual de către Fondul special pentru manuale, în funcţie de gradul de uzură şi costul fiecărui manual precizat pentru anul respectiv şi se aprobă de Ministerul Educaţiei. [...]."

Prevederile relevante ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (adoptată la 10 decembrie 1948, la New York şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 217-XII din 28 iulie 1990) sunt următoarele: Articolul 26 „1. Orice persoană are dreptul la educaţie. Educaţia trebuie să fie gratuită, cel puţin în ce priveşte învățământul elementar şi de bază. Învățământul elementar este obligatoriu. Învățământul tehnic şi profesional trebuie să fie accesibil tuturor; accesul la studii superioare trebuie să fie deschis tuturor pe baza deplinei egalităţi în funcţie de merit. 2. Educaţia trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului pentru drepturile omului şi pentru libertăţile fundamentale. Ea trebuie să stimuleze înţelegerea, toleranţa şi prietenia între toate popoarele şi între toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii. 3. Părinţii au, cu prioritate, dreptul să aleagă felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor. "

Prevederile relevante ale Convenției cu privire la drepturile copilului (adoptată la 20 noiembrie 1989 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 408-XII din 12 decembrie 1990) sunt următoarele: Articolul 28 „1. Statele părţi recunosc dreptul copilului la educaţie şi, în vederea asigurării exercitării acestui drept în mod progresiv şi pe baza egalităţii de şanse, vor urmări în special: a) să facă învățământul primar obligatoriu şi gratuit pentru toţi; b) să încurajeze diferite forme de învățământ secundar, atât general cât şi profesional, să le facă deschise şi accesibile oricărui copil şi să ia măsuri corespunzătoare, cum sunt instituirea gratuităţii învățământului şi acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie; c) să asigure tuturor accesul la învățământul superior, în funcţie de capacităţile fiecăruia, prin toate mijloacele adecvate; d) să facă deschise şi accesibile tuturor copiilor informarea şi orientarea şcolară şi profesională; e) să ia măsuri pentru a încuraja frecventarea şcolii cu regularitate şi reducerea ratei de abandonare a şcolii. [...]."

Prevederile relevante ale Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale (adoptat la 16 decembrie 1966, la New York şi ratificat de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.217-XII din 28 iulie 1990) sunt următoarele: Articolul 13 „1. Statele părţi la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană la educaţie. Ele sunt de acord că educaţia trebuie să urmărească deplina dezvoltare a personalităţii umane şi a simţului demnităţii sale şi să întărească respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Pe lângă aceasta, ele sunt de acord că prin educaţie orice persoană trebuie să devină capabilă de a juca un rol util într-o societate liberă, că educaţia trebuie să favorizeze înţelegerea, toleranţa şi prietenia între toate naţiunile şi toate grupurile rasiale, etnice sau religioase şi să încurajeze dezvoltarea activităţilor Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii. 2. Statele părţi la prezentul Pact recunosc că în vederea asigurării deplinei exercitări a acestui drept: a) învățământul primar trebuie să fie obligatoriu şi accesibil tuturor în mod gratuit; b) învățământul secundar, sub diferitele sale forme, inclusiv învățământul secundar tehnic şi profesional, trebuie să fie generalizat şi să devină accesibil tuturor prin toate mijloacele potrivite şi în special prin instaurarea în mod progresiv a gratuităţii lui; c) învățământul superior trebuie să devină accesibil tuturor în deplină egalitate, în funcţie de capacitatea fiecăruia, prin toate mijloacele potrivite şi în special prin introducerea treptată a gratuităţii. [...]."

Prevederile relevante ale Protocolului adiţional la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele: Articolul 2 Dreptul la instruire „Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi al învățământului, va respecta dreptul părinţilor de a asigura această educaţie şi acest învățământ conform convingerilor lor religioase şi filozofice." ÎN DREPT

Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează, în esență, modul de asigurare a elevilor claselor V-XII cu manuale şcolare.

Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională conexe, precum dreptul la învățătură și principiul gratuității învățământului.

Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

Curtea menţionează că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

Curtea reţine că obiectul controlului constituţionalităţii îl constituie prevederile art. 41 alin. (4) din Codul educației, care stabilesc că „ elevii claselor V-XII sunt asiguraţi cu manuale şcolare conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educaţiei ".

Curtea constată că dispoziţiile legale contestate nu au constituit anterior obiect al controlului constituționalităţii.

Prin urmare, Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Curtea observă că autorii sesizării, invocând încălcarea articolelor 16 și 35 din Constituţie, au pretins, în esenţă, că prevederile criticate contravin textului constituţional care consacră gratuitatea învățământului de stat.

Astfel, pentru a elucida aspectele abordate în sesizare, Curtea va opera cu prevederile articolului 35 din Constituţie, cu raţionamentele expuse în jurisprudenţa sa, precum şi va ţine cont de actele internaționale în materie.

Autorii sesizării consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile articolului 35 din Constituție, potrivit căruia: „(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal şi prin cel profesional, prin învățământul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare. [...] (4) Învăţământul de stat este gratuit. [...] (7) Învăţământul liceal, profesional şi cel superior de stat este egal accesibil tuturor, pe bază de merit. [...] ". 1. Argumentele autorilor sesizării

În opinia autorilor sesizării, dispozițiile articolului 41 alin. (4) din Codul educației, care reglementează asigurarea elevilor claselor V-XII cu manuale școlare, conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educaţiei, sunt neconstituționale, deoarece prin impunerea achitării unor plăţi pentru manualele şcolare se încalcă prevederile articolului 35 alin. (4) din Constituţie, care dispun că „învăţământul de stat este gratuit". 2. Argumentele autorităţilor

În opinia sa, Parlamentul a menționat că potrivit prevederilor constituționale, statul asigură dreptul la învățătură prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal şi prin cel profesional, prin învățământul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare. Totodată, dreptul de acces al persoanelor la educație impune statului obligația de a furniza cu caracter gratuit acest serviciu, în anumite limite și cu anumite standarde prescrise distinct pentru fiecare nivel de educație.

În viziunea Parlamentului, stabilirea unor dispoziții speciale în Codul educației nu reprezintă o încălcare a prevederilor constituționale, întrucât instituirea unor taxe de chirie pentru elevii din clasele V-XII reprezintă un aport la realizarea scopului educațional și are drept obiectiv constituirea unui sistem de recuperare a costurilor manualelor și de finanțare ulterioară a editării sau reeditării lor.

Președintele Republicii Moldova susţine, în opinia prezentată, că din coroborarea prevederilor alin.(1) și (7) ale art. 35 din Constituție rezultă că prin noțiunea de „învățământ general obligatoriu " se subînțelege doar învățământul primar (clasele I-IV) și cel gimnazial (clasele V-IX), deoarece cel liceal, profesional și superior, cu toate că este egal accesibil tuturor, este posibil exclusiv de realizat pe bază de merit. Prin urmare, având în vedere că statul stabilește obligativitatea studiilor până la finele ciclului I al învățământului secundar, toți elevii din cadrul învăţământului general obligatoriu, indiferent de tipul de proprietate a instituţiilor de învăţământ, publică sau privată, trebuie să dispună de dreptul de a fi asiguraţi cu manuale gratuite.

Potrivit Guvernului, dispozițiile contestate nu încalcă prevederile Legii Supreme, atât timp cât acestea vin să asigure o continuitate a cadrului legal în domeniul învățământului.

De asemenea, Guvernul menţionează că, în opinia sa, gratuitatea învăţământului de stat nu poate fi privită drept absolută, după cum nu este absolută nici obligaţia de a parcurge toate etapele învăţământului. Astfel, instituirea prin lege a modului de oferire a manualelor pentru elevii claselor V-XII prin schema de închiriere reprezintă o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implică serviciile educaționale în vederea realizării dreptului la educație. Plățile pentru închirierea manualelor pentru învățământul gimnazial și liceal, nefiind excesive, nu sunt de natură să limiteze exercitarea dreptului la educație. Prin urmare, în speţă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul legitim urmărit. 3. Aprecierea Curţii

Curtea reţine că articolul 35 din Constituţie garantează, cu titlu de principiu, dreptul la învăţătură.

Astfel, în Hotărârea nr. 27 din 29 septembrie 1998, Curtea a statuat că: „[...] Dreptul la învăţătură constituie unul dintre cele mai importante drepturi sociale ale omului. Acest drept creează premisele necesare pentru afirmarea plenară a personalităţii şi a demnităţii umane, precum şi pentru dezvoltarea întregii societăţi. "

Prin prisma actelor internaţionale, dreptul la învăţătură este garantat de art. 2 din Protocolul 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 28 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, art. 13 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi de art. 26 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

În acest sens, Curtea relevă că din prevederile instrumentelor juridice internaţionale rezultă că în sarcina statului incumbă obligaţia de a asigura învăţământul primar obligatoriu şi gratuit pentru toţi, de a încuraja diferite forme de învăţământ secundar, atât general, cât şi profesional, care trebuie să fie deschise şi accesibile oricărui copil, şi de a lua măsuri corespunzătoare, precum instituirea gratuităţii învăţământului şi acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie .

Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a recunoscut că, deşi este deosebit de important, totuşi, dreptul la instruire nu este absolut şi poate fi supus unor limitări. Aceste limitări sunt implicit acceptate atâta timp cât nu este afectată esenţa dreptului, pentru că dreptul de acces la educaţie „prin însăşi natura sa trebuie să fie reglementat de către stat" (cauza Catan şi alţii c. Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse , hotărârea din 19 octombrie 2012, § 140 şi cauza „ Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile din Belgia " c. Belgiei hotărâre din 23 iulie 1968, § 3).

De asemenea, în cauza Campbell și Cosans v. Regatul Unit, Curtea Europeană a statuat că dreptul la instruire impune adoptarea unor reglementări de către state, care pot fi variabile în timp și în spațiu, în funcție de nevoile societății și de resursele comunității statale, precum și în funcție de resursele membrilor acesteia, însă asemenea reglementări nu trebuie niciodată să fie de natură de a aduce atingere înseși substanței acestui drept ( hotărârea din 25 februarie 1982 ).

În acest context, Curtea reţine că statul, prin politicile sale, are obligaţia de a crea condiții pentru asigurarea dreptului la educaţie, inclusiv de a decide programele, modul și mijloacele prin care se realizează învățământul, nivelul până la care educaţia este obligatorie, precum și instituirea unor garanții și acordarea gratuită de mijloace necesare pentru realizarea învățământului . Totodată, politica de stat în sfera învățământului urmează a fi înfăptuită în strictă conformitate cu prevederile constituționale.

Potrivit articolului 35 alin. (1) din Constituție, dreptul la învăţătură este asigurat prin: (1) învățământul general obligatoriu; (2) învățământul liceal şi cel profesional, (3) învățământul superior, precum şi alte forme de instruire şi de perfecţionare. Totodată, articolul 35 alin. (7) din Constituție prevede că învățământul liceal, profesional şi superior de stat este egal accesibil tuturor, pe bază de merit.

Astfel, Curtea menţionează că î n sfera învăţământului general obligatoriu regula este gratuitatea acestuia . Or, învăţământul general obligatoriu constituie fundamentul sistemului de învăţământ şi este cel mai vizibil element al acestuia, de aceea implicarea statului de a asigura învățământul gratuit este necesară, având în vedere că la acest nivel se pun bazele învățământului.

În sensul dispoziţiilor constituţionale, Curtea reaminteşte că în jurisprudența sa a statuat că „învățământul primar şi învățământul secundar general este gratui t" (HCC nr. 27 din 29 septembrie 1998). Astfel, odată ce statul, potrivit prevederilor constituționale, și-a asumat responsabilitatea de a asigură învățământul gratuit, respectiv urmează să realizeze această obligaţie pozitivă prin acordarea de mijloace necesare procesului de învățământ în mod gratuit.

În acelaşi timp, Curtea reține că în învăţământul general obligatoriu conceptul de „gratuitate a educației", ca o garanție constituțională, urmează a fi interpretat ca posibilitatea de a obţine cunoștințe în instituții de învățământ fără a fi solicitată o oarecare plată, inclusiv pentru închirierea manualelor.

Concomitent, Curtea statuează că un sistem educativ eficient implementează strategii educaţionale și prevede asigurarea gratuită cu mijloace necesare, inclusiv manuale, la anumite niveluri de învățământ, dezvoltând astfel mecanisme care ajută la acumularea cunoștințelor.

În acest sens, Curtea menționează și practica altor state, care prevede asigurarea gratuită a elevilor din învățământul obligatoriu cu manuale școlare (România, Franța, Germania, Letonia), iar unele state asigură învățământul gratuit, respectiv cu toate mijloacele necesare procesului de învățământ, și în cadrul studiilor universitare (Suedia, Norvegia).

Cu referire la normele contestate, Curtea relevă că, în conformitate cu art. 72 alin. (3) lit. k) din Constituţie, organizarea generală a învăţământului se reglementează prin lege organică. Astfel, potrivit competențelor, Parlamentul a dezvoltat prevederile constituționale privind învățământul general obligatoriu în Codul educației.

Curtea observă că, în conformitate cu art. 20 din Codul educației, învățământul general cuprinde: 1) învățământul primar: clasele I-IV ; 2) învățământul gimnazial: clasele V-IX ; și 3) învățământul liceal: clasele X-XII (XIII) .

În acelaşi timp, având în vedere prevederile articolului 35 alin. (1) şi alin. (7) din Constituţie, Curtea statuează că, prin învățământul general obligatoriu constituanta legislativă a avut în vedere învățământul primar şi gimnazial , căruia i-a acordat un regim juridic obligatoriu. Însă următoarele cicluri de învățământ (liceal, profesional şi cel superior), aşa cum rezultă din logica interpretării art. 35 din Constituţie, este accesibil tuturor numai pe bază de merit.

Prin urmare, Curtea menţionează că, în virtutea prevederilor constituționale, potrivit cărora învățământul general este obligatoriu şi gratuit, cheltuielile pentru formarea educaţională în instituţiile de învăţământ general obligatoriu trebuie să fie acoperite totalmente de la bugetul de stat .

Articolul 41 alin. (1) din Codul educaţiei stabileşte că în instituţiile de învățământ general se utilizează manuale şcolare, elaborate în baza Curriculumului naţional, selectate şi editate prin concurs. Totodată, alineatele (3) şi (4) ale aceluiaşi articol dispun că elevii din învățământul primar sunt asiguraţi cu manuale şcolare în mod gratuit, iar elevii claselor V-IX sunt asiguraţi cu manuale şcolare conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educaţiei .

De asemenea, Curtea observă că, potrivit Hotărârii Guvernului nr.876 din 22 decembrie 2015 cu privire la asigurarea cu manuale a elevilor, schema de închiriere prevede stabilirea şi încasarea unei plăţi (cotă-parte din costul manualului) pentru închirierea manualelor date în utilizare elevilor pentru un an de studii. Plata de închiriere a manualelor se stabilește anual de către Fondul special pentru manuale, în funcție de gradul de uzură și costul fiecărui manual.

Astfel, Curtea constată că, spre deosebire de elevii claselor I-IV, care sunt asigurați cu manuale gratuit, elevii claselor V-IX sunt asigurați cu manuale şcolare doar în urma achitării unei plăți de închiriere.

Curtea reţine că, în virtutea prevederilor constituționale care garantează gratuitatea învățământului general obligatoriu , orice prevedere legală care ar permite stabilirea unor plăţi obligatorii pentru elevii din învăţământul primar şi gimnazial, inclusiv pentru manualele școlare, care constituie un element inerent al procesului de instruire, este contrară Legii Supreme.

În concluzie, Curtea reţine că dispoziţiile art. 41 alin. (4) din Codul educației, în partea în care reglementează asigurarea elevilor claselor V-IX cu manuale școlare conform schemei de închiriere, aprobată de Ministerul Educației, sunt contrare principiului constituţional al gratuității învățământului, prevăzut la articolul 35 din Constituţie.

Adițional, Curtea constată reglementări confuze în Codul educației în partea ce ține de ciclurile învățământului obligatoriu, motiv pentru care va remite o Adresă Parlamentului în vederea înlăturării deficiențelor constatate. Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit. a) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit. a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE: 1. Se admite parţial sesizarea deputaților în Parlamentul Republicii Moldova, Vasile Bolea și Vladimir Odnostalco. 2. Se declară neconstituţional articolul 41 alineatul (4) din Codul educației al Republicii Moldova nr. 152 din 17 iulie 2014, în partea în care vizează asigurarea elevilor claselor V-IX cu manuale școlare conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educației. 3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova . Preşedinte Alexandru TĂNASE Chişinău, 16 februarie 2017 HCC nr.7 Dosarul nr. 162a/2016