Hotărâre nr. 25 din 13.10.2015

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 10 iulie 2015 de deputatul în Parlament, dna Elena Bodnarenco, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006.

Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006 prevede lista substanţelor narcotice, psihotrope şi a plantelor care conţin astfel de substanţe, depistate în trafic ilicit, precum şi cantităţile acestora în vederea stabilirii proporţiilor „mici", „mari" şi „deosebit de mari".

Autorul sesizării a pretins, în special, că stabilirea proporţiilor substanţelor narcotice prin Hotărâre de Guvern contravine articolelor 6, 60 alin.(1), 66, 72 alin.(3) lit. n) şi 102 alin.(2) din Constituţie şi reprezintă o imixtiune a executivului în atribuţiile Parlamentului.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Procuraturii Generale.

Autorul sesizării nu a fost prezent la şedinţa plenară publică a Curţii. Parlamentul a fost reprezentat de dl Valeriu Kuciuk, consultant principal în cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dnii Oleg Babin, viceministru al afacerilor interne, şi Sergiu Ţurcanu, şef al Direcţiei juridice a Inspectoratului General al Poliţiei. ÎN FAPT

În cuprinsul articolului 134 1 din Codul penal, legiuitorul defineşte substanţa narcotică şi psihotropă, analogul acestora şi precursorul, totodată pune în sarcina Guvernului stabilirea listei substanţelor narcotice, psihotrope şi a precursorilor.

La data de 23 ianuarie 2006, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 79, prin care a aprobat atât lista substanţelor narcotice, psihotrope şi a plantelor care conţin astfel de substanţe, depistate în trafic ilicit, cât şi cantităţile acestora.

Astfel, prin respectiva hotărâre, Guvernul a aprobat nu doar lista substanţelor narcotice, psihotrope şi a plantelor care conţin astfel de substanţe, dar şi cantităţile acestora, fapt care contribuie la calificarea infracţiunilor şi individualizarea pedepsei penale sau, după caz, stabilirea răspunderii contravenţionale.

Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002 (republicat în M. O., 2009, nr 72-74, art. 195) sunt următoarele: Articolul 134 1 Substanţe narcotice, psihotrope şi precursori „(1) Prin substanţă narcotică sau psihotropă se înţelege substanţa de origine naturală sau sintetică şi preparatul conţinînd o astfel de substanţă, care provoacă dereglări psihice şi dependenţă fizică la consumul lor abuziv. (2) Prin analog al substanţei narcotice sau psihotrope se înţelege substanţa care, conform componenţei sale şi efectului pe care îl produce, se asimilează cu substanţa narcotică sau psihotropă. (3) Prin precursor se înţelege substanţa de origine naturală sau sintetică utilizată ca materie primă la producerea de substanţe narcotice sau psihotrope. (4) Listele substanţelor narcotice, psihotrope şi precursorilor se aprobă de Guvern. (5) În cazul sustragerii, însuşirii, extorcării sau altor acţiuni ilegale cu substanţe narcotice, psihotrope, cu analoage ale acestora şi cu plantele care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, proporţiile mici, mari sau deosebit de mari se determină conform cantităţilor mici, mari sau deosebit de mari ale substanţelor narcotice, psihotrope şi ale plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope." Articolul 217 Circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor fără scop de înstrăinare „(1) Semănatul sau cultivarea ilegală a plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, prelucrarea sau utilizarea a astfel de plante, săvîrşite în proporţii mari şi fără scop de înstrăinare, se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 100 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice. (2) Producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, săvîrşite în proporţii mari şi fără scop de înstrăinare, se pedepsesc cu amendă în mărime de la 400 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 150 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice. (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite: b) de două sau mai multe persoane; b1) de o persoană care a împlinit vîrsta de 18 ani cu atragerea minorilor; c) cu utilizarea substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, a căror circulaţie în scopuri medicinale este interzisă; d) cu folosirea situaţiei de serviciu; e) pe teritoriul instituţiilor de învăţămînt, instituţiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare a acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora, se pedepsesc cu închisoare de pînă la 4 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice. (4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), săvîrşite: b) în proporţii deosebit de mari, se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice. (5) Persoana care a săvîrşit acţiunile prevăzute la art.217 sau 2171 este liberată de răspundere penală dacă a contribuit activ la descoperirea sau contracararea infracţiunii ce ţine de circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor, după caz, prin autodenunţare, predare benevolă a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, indicare a sursei de procurare a acestor substanţe, la divulgarea persoanelor care au contribuit la săvîrşirea infracţiunii, la indicarea mijloacelor băneşti, a bunurilor sau a veniturilor rezultate din infracţiune. Nu poate fi considerată predare benevolă a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor ridicarea acestora la reţinerea persoanei, precum şi la efectuarea acţiunilor de urmărire penală pentru depistarea şi ridicarea lor." Articolul 217 1 Circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor în scop de înstrăinare „(1) Semănatul sau cultivarea de plante care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, prelucrarea sau utilizarea a astfel de plante fără autorizaţie, săvîrşite în scop de înstrăinare, se pedepsesc cu amendă în mărime de la 600 la 900 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice. (2) Producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea sau alte operaţiuni ilegale cu substanţele narcotice, psihotrope sau cu analoagele lor, săvîrşite în scop de înstrăinare, ori înstrăinarea ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice. (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite: a) de o persoană care anterior a săvîrşit aceleaşi acţiuni; b) de două sau mai multe persoane; b1) de o persoană care a împlinit vîrsta de 18 ani cu atragerea minorilor; c) cu utilizarea substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, a căror circulaţie în scopuri medicinale este interzisă; d) cu folosirea situaţiei de serviciu; e) pe teritoriul instituţiilor de învăţămînt, instituţiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare a acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora; f) în proporţii mari, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice. (4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), săvîrşite: b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală ori în favoarea acestora; d) în proporţii deosebit de mari, se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 8000 la 10000 unităţi convenţionale cu lichidarea acesteia." Articolul 217 4 Sustragerea sau extorcarea substanţelor narcotice sau psihotrope „(1) Sustragerea sau extorcarea substanţelor narcotice sau psihotrope se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 2000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 3 la 5 ani. (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite: b) de două sau mai multe persoane; c) cu folosirea situaţiei de serviciu; d) prin pătrundere în încăpere, într-un alt loc pentru depozitare sau în locuinţă; e) cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe; f) în proporţii mari, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale. (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite: a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală ori în favoarea acestora; b) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe; c) în proporţii deosebit de mari, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani cu aplicarea unei amenzi în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţional."

Prevederile relevante ale Codului contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 (M.O., 2009, nr. 3-6, art. 15) sunt următoarele: Articolul 85 Procurarea sau păstrarea ilegală de substanţe narcotice sau de alte substanţe psihotrope în cantităţi mici ori consumarea unor astfel de substanţe fără prescripţia medicului „(1) Procurarea sau păstrarea ilegală, fără scop de înstrăinare, de substanţe narcotice sau de alte substanţe psihotrope în cantităţi mici, precum şi consumarea lor fără prescripţia medicului se sancţionează cu amendă de la 3 la 10 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 40 de ore. (2) Este înlăturată răspunderea contravenţională pentru faptele prevăzute de prezentul articol a persoanei care a predat benevol substanţele narcotice ori alte substanţe psihotrope deţinute ilegal sau care s-a adresat ori care acceptă să se adreseze benevol la o instituţie medicală pentru a i se acorda asistenţa necesară în legătură cu consumarea ilegală a substanţelor narcotice şi/sau a altor substanţe psihotrope." Articolul 87 Cultivarea ilegală a plantelor care conţin substanţe narcotice sau alte substanţe psihotrope „Cultivarea ilegală a plantelor care conţin substanţe narcotice sau alte substanţe psihotrope fără scop de înstrăinare, dacă fapta nu constituie infracţiune, se sancţionează cu amendă de la 30 la 50 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 100 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 300 la 400 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu/sau fără privarea, în toate cazurile, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an." ÎN DREPT

Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează în esenţă ierarhia şi forţa juridică a actelor normative emise de Parlament şi Guvern, precum si atribuţiile puterii legislative şi puterii executive la adoptarea şi aprobarea actelor normative care vizează politica penală a statului.

Astfel, sesizarea se referă în mod special la principiul legalităţii şi domeniile de competenţă ale puterii executive şi legislative, examinate prin prisma principiului separării şi colaborării puterilor în stat.

Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale abilitează deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

Curtea observă că obiect al controlului constituţionalităţii îl constituie Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006 în partea care prevede cantităţile substanţelor narcotice şi psihotrope.

Curtea reține că prevederile contestate nu au mai fost obiect al controlului constituționalității.

Prin urmare, Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale.

Totodată, Curtea menţionează că prerogativa care i-a fost acordată prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

Prin urmare, pentru a elucida corespunderea dispoziţiilor contestate cu normele constituţionale, Curtea va opera, în special, cu prevederile articolelor 72 şi 102 combinat cu articolul 6 din Constituție.

Autorul sesizării pretinde că prevederile supuse controlului constituţionalităţii încalcă articolul 72 alin. (3) lit. n) din Constituţie, potrivit căruia: [...] „(3) Prin lege organică se reglementează: [...] n) infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora." [...]

De asemenea, autorul sesizării invocă încălcarea articolului 102 alin. (2) din Constituţie, care prevede: [...] „(2) Hotărîrile se adoptă pentru organizarea executării legilor." [...]

În opinia autorului sesizării, prevederile supuse controlului constituţionalităţii încalcă și articolul 6 din Constituţie, potrivit căruia: „În Republica Moldova puterea legislativă, executivă și judecătorească sînt separate și colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituției." 1. Argumentele autorului sesizării

Autorul sesizării susţine că, în temeiul art. 134 1 din Codul penal, Guvernul a fost în drept să aprobe doar lista substanţelor narcotice, psihotrope şi a plantelor, care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, nu însă şi cantitatea acestora. Prin aprobarea cantităţilor, Guvernul şi-a arogat atribuţiile puterii legislative.

Astfel, potrivit autorului sesizării, cuantificarea cantităţii de droguri aflate în circulație ilegală, care, conform anexei la Hotărârea Guvernului, pot fi în proporții „mici", „mari" şi „deosebit de mari", de care depinde calificarea faptei drept contravenţie sau infracțiune, mai puțin gravă, gravă, excepţional de gravă, contravine prevederilor art. 72 alin.(3) lit. n) din Constituție, având în vedere că nu se face de către Parlament prin lege organică, dar prin Hotărâre de Guvern.

Totodată, autorul afirmă că, dacă prin lege organică nu este stabilit conținutul noţiunilor de proporţii „mici", „mari" şi „deosebit de mari", faptele prevăzute la art. 217, 217 1 , 217 4 din Codul penal, precum şi art. 85, 87 din Codul contravenţional, nu pot fi considerate delictuoase. 2. Argumentele autorităţilor

Parlamentul, în opinia sa, menţionează că stabilirea prin hotărâre de Guvern a cantităţilor substanţelor narcotice, psihotrope şi a plantelor care conţin astfel de substanţe, depistate în trafic ilicit, nu influenţează din punct de vedere instituţional organele abilitate ale statului în combaterea traficului ilicit de droguri. Potrivit practicii internaţionale, reglementarea competenţei privind stabilirea cantităţilor de substanţe narcotice sau psihotrope este diferită în ţările din spaţiul european, dar prevalează competenţa organelor executive.

Potrivit opiniei scrise a Președintelui Republicii Moldova, proporţiile mici, mari sau deosebit de mari pot fi stabilite prin hotărâre de Guvern. Codul penal, care este unica lege penală a statului, cuprinde doar principiile şi dispoziţiile generale şi speciale ale dreptului penal, faptele ce constituie infracţiuni şi pedepsele aplicate infractorilor.

În ședința publică a Curții reprezentantul Guvernului a susținut constituționalitatea actului contestat, menționând că art.2 alin. (3) din Legea cu privire la circulaţia substanţelor narcotice şi psihotrope şi a precursorilor lor abilitează Guvernul cu competenţa exclusivă de a stabili regulile de circulaţie a substanţelor narcotice, psihotrope şi a precursorilor lor. Având în vedere viteza cu care se dezvoltă piaţa drogurilor, anume prin modificarea operativă, realizată prin hotărâre de Guvern, este posibilă includerea noilor substanţe în lista preparatelor interzise, precum şi calificarea lor ca substanţe narcotice, psihotrope sau precursori.

În opinia prezentată de Procuratura Generală se menţionează că, prin art. 134 1 alin.(4) din Codul penal, legiuitorul a delegat expres Guvernului atribuţia de a aproba listele substanţelor narcotice şi psihotrope, iar prin aprobarea listelor urmează să se înţeleagă atât categoriile, tipurile şi caracteristicile substanţelor respective, cât si cantităţile acestora. 3. Aprecierea Curţii 3.1. Principii generale 3.1.1. Principiul legalității în legea penală

Curtea reține că, potrivit articolului 72 din Constituție, stabilirea infracțiunilor, reglementarea pedepselor și regimul executării acestora ține de competența Parlamentului.

În jurisprudența sa anterioară Curtea a menționat că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului şi ale statului de drept îl constituie principiul legalităţii . Legalitatea, ca principiu de bază al statului de drept, determină conformitatea normei sau a actului juridic cu normele superioare care stabilesc condiţii de procedură privind edictarea normelor juridice. Preeminenţa dreptului se asigură prin întreg sistemul de drept, inclusiv prin normele penale, acestea caracterizându-se prin anumite trăsături proprii, distinctive în raport cu alte categorii de norme, ce se diferenţiază între ele prin caracterul şi structura lor, prin sfera de incidenţă. O lege penală comportă un caracter general, ea reglementând situaţii şi incriminând fapte care sunt aplicabile pentru subiecţi nedeterminaţi şi fără a avea caracter particular sau concret (HCC nr. 14 din 7 mai 2014).

Curtea reține că preeminenţa dreptului generează, în materie penală, principiul legalităţii delictelor şi pedepselor şi principiul inadmisibilităţii aplicării extensive a legii penale, în detrimentul persoanei, în special, prin analogie.

Curtea menționează că principiul legalității normei penale , în sensul nulum crimen sine lege, pune în sarcina legiuitorului două obligaţii: 1) să prevadă într-un text de lege faptele considerate infracţiuni şi sancţiunile aferente ( lex scripta ); 2) să redacteze textul legii cu claritate ( lex certa ).

Curtea Europeană, în jurisprudența sa, a remarcat în mod constant că principiul preeminenţei dreptului impune ca orice imixtiune a autorităţilor în drepturile individului, pe care Convenţia Europeană le protejează, să fie supusă unui control riguros. O normă este clară, accesibilă şi previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane să îşi corecteze conduita şi să fie capabilă, cu consiliere adecvată, să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-o normă ( Silver s.a. vs. Regatul Unit, 25 martie 1983 ).

Odată ce statul adoptă o soluţie, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate şi coerenţă pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiecții de drept pe care îi privesc măsurile de aplicare a acestei soluţii ( Păduraru vs. România, 1 decembrie 2005, §92).

În acest sens, Curtea Europeana a subliniat că principiul legalității delictelor și pedepselor și principiul potrivit căruia o lege penală nu poate fi aplicată extensiv în detrimentul acuzatului, în special prin analogie, înseamnă că o infracțiune trebuie să fie definită clar prin lege. Această condiție este îndeplinită atunci când individul poate să știe, pornind de la prevederea normei pertinente și cu ajutorul interpretării ce este dată în jurisprudență, ce acte și omisiuni sunt de natură să-i angajeze responsabilitatea penală ( Kokkinakis vs. Grecia, din 25 mai 1993).

În același timp, pornind de la faptul că legea penală este o lex stricta , trebuie de evidenţiat că aceasta nu poate să abunde în texte incriminatoare sau explicative. Spre deosebire de alte legi, legea penală trebuie interpretată prin aplicarea coroborată a interpretării gramaticale cu cea teleologică, care îşi propune lămurirea înţelesului normei juridice pornind de la finalitatea acesteia.

În pofida exactităţii sale, dreptul penal, exprimat printr-o lex certa , este o ramură de drept sensibilă anume din cauza excesului de text normativ necesar a fi supus interpretării (îndeosebi în cazul obiectului juridic, fie al laturii subiective a componenţei de infracţiune), inclusiv în baza normelor de trimitere sau de blanchetă.

Principiul legalităţii, în sens formal, stabileşte în principal raporturile între norme şi actele de aplicabilitate a acestora, trebuind astfel să se deosebească normele de regulile ce vizează aplicabilitatea lor. 3.1.2. Limita de reglementare a Guvernului

Curtea reiterează că articolul 6 din Constituție consfințește principiul separării și colaborării puterilor în stat, conform căruia în Republica Moldova puterea legislativă, executivă și judecătorească sunt separate și colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituției.

Curtea reaminteşte că, în condiţiile separaţiei şi colaborării puterilor în stat, Guvernul, potrivit art. 102 alin. (2) din Constituţie, adoptă hotărâri pentru organizarea executării legilor.

În jurisprudența sa, Curtea a menționat că hotărârile Guvernului sunt subsecvente legilor adoptate de Parlament. Guvernul, ca organ executiv suprem, în exercitarea atribuțiilor constituționale și a celor ce decurg din Legea cu privire la Guvern, organizează executarea legilor, scop în care emite hotărâri pentru a preciza o lege, a o face cât mai clară și a o aplica cât mai corect (HCC nr. 18 din 6 octombrie 2005).

În contextul celor menționate, Curtea reține că prin legea penală legiuitorul poate abilita executivul cu reglementarea unor aspecte normative care interferează cu norma penală primară.

În acest sens, este necesar ca din abilitare să poată fi delimitate posibilele fapte, care fac obiectul incriminării, după regulile interpretării juridice. 3.2. Reglementări internaționale în materia substanţelor narcotice sau psihotrope

Reglementări în materia drogurilor şi a circulaţiei acestora se regăsesc în Convenţia Unică asupra substanţelor narcotice, încheiată la New York, la 30 martie 1961; Convenţia Naţiunilor Unite din 1971 cu privire la substanţele psihotrope; Convenţia Naţiunilor Unite din 1988 împotriva traficului ilicit de substanţe psihotrope şi narcotice .

Convenţiile Naţiunilor Unite clasifică drogurile în funcţie de periculozitatea lor pentru sănătate, de riscul de abuz şi de valoarea lor terapeutică.

În cadrul Uniunii Europene, preambulul Deciziei-cadru 2004/757/JAI a UE din 25 octombrie 2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri prevede că „Pentru a stabili nivelul sancțiunilor, ar trebui avute în vedere elemente concrete, cum ar fi cantitățile și tipul de droguri traficate, [...]", iar în conformitate cu articolul 4, statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru aplicarea pedepsei, inclusiv când „a) infracțiunea implică cantități mari de droguri".

Prin urmare, în virtutea reglementărilor internaţionale, este de subliniat că pentru stabilirea pedepsei cantitatea drogurilor constituie un criteriu determinant. Cantitatea constituie un criteriu principal în distingerea circulaţiei legale a substanţelor narcotice sau psihotrope de cea ilegală.

Stabilirea cantităţii acestor substanţe diferă de la stat la stat, putând a fi utilizate mai multe criterii în distingerea cantităţilor, și anume în baza: criteriilor „mici" sau „mari"; în funcţie de valoarea monetară a substanţelor; în funcţie de doza zilnică utilizată; în funcţie de greutatea substanţei chimice active implicate.

De asemenea, în unele state cantitățile sunt reglementate prin acte subsidiare legii sancţionatoare (ex. Austria, Grecia, Portugalia). În alte state legiuitorul nu a menţionat un singur prag cantitativ, dar a stabilit doar diferenţa între deţinere pentru consum propriu şi în scop de înstrăinare, stabilirea cantităţii urmând a fi pusă în sarcina instanţei de judecată (ex. Franța, Germania, Spania, Suedia, Irlanda). 3.3. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

Curtea reține că legea penală incriminează circulația ilegală a substanţelor narcotice și psihotrope.

Potrivit articolului 134/1 alin. (5) din Codul penal: „ Listele substanţelor narcotice, psihotrope şi precursorilor se aprobă de Guvern". Prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006 a fost aprobată lista substanţelor narcotice, psihotrope şi a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora.

Curtea menționează că legislaţia Republicii Moldova stabileşte răspunderea penală în funcţie de elementul material (modalităţile normative ale laturii obiective), de scopul urmărit (cu scop de înstrăinare sau fără), precum şi de proporţiile mici, mari sau deosebit de mari.

Astfel, legiuitorul a stabilit „proporţia" substanţelor narcotice și psihotrope, precum şi a plantelor care le conţin, ca un semn obligatoriu al calificării infracţiunilor prevăzute la articolele 217, 217 1 , 217 4 ale Codului penal şi contravențiilor prevăzute la articolele 85, 87 ale Codului contravenţional.

Curtea observă că, potrivit art. 134 1 alin. (5) din Codul penal, în cazul sustragerii, însuşirii, extorcării sau altor acţiuni ilegale cu substanţe narcotice, psihotrope, cu analoage ale acestora şi cu plantele care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, proporţiile mici, mari sau deosebit de mari se determină conform cantităţilor mici, mari sau deosebit de mari ale substanţelor narcotice, psihotrope şi ale plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope.

Astfel, Curtea menționează, cantitatea substanțelor narcotice și psihotrope constituie un criteriu în distingerea circulației legale de cea ilegală și contribuie la calificarea infracțiunilor .

Curtea reține că legiuitorul a ţinut să evalueze proporţiile normative ale substanţelor narcotice, psihotrope sau plantelor care le conţin în funcţie de cantităţile similare ale acestora. Or, dacă proporţiile sunt criteriul juridic de apreciere, atunci cantităţile sunt criteriul medical sau fizic de apreciere.

Curtea constată că prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006 a fost aprobată atât lista substanţelor narcotice, psihotrope şi a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, cât și cantitatea acestora.

Curtea reține că elucidarea sensului normei penale implică determinarea circumstanţelor care au stat la baza adoptării acesteia şi a scopului urmărit de către legiuitor prin adoptare.

Astfel, Curtea menţionează că prin conținutul sintagmei „ listele substanţelor" , cuprinsă la articolul 134 1 alin. (4) din Codul penal, urmează a se înțelege competența Guvernului de a reglementa atât categoriile substanțelor narcotice și psihotrope , cât și cantitățile acestora . Aprobarea doar a listei acestor substanțe, fără o reglementare cantitativă, ar lipsi de esență întreaga hotărâre a Guvernului, care ar fi, astfel, inaplicabilă .

De asemenea, Curtea reține că și noţiunea de „cantitate" a substanţelor narcotice, psihotrope şi a plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, în înţelesul art. 134 1 alin. (5) din Codul penal şi al articolelor din partea specială a legii penale, trebuie interpretată sistemic, inclusiv prin coroborare cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006.

Cu referire la art. 134 1 alin. (4) din Codul penal, Curtea menționează că existenţa dispoziţiilor de blanchetă în normele penale constituie o expresie a procesului obiectiv de reglementare normativă, fiind o modalitate specială de formulare a reglementărilor juridico-penale.

Fără a contesta principiul codificării legii penale, recurgerea la dispoziţiile de blanchetă în Codul penal asigură stabilitatea legii penale, astfel încât conținutul acesteia să nu fie direct proporțional cu frecventele modificări ale actelor normative subsecvente, precum și legătura sistemică cu alte acte normative aplicabile.

Curtea menționează că, având în vedere faptul că domeniul supus examinării se află în permanentă evoluție și vizează nu doar reglementările în materia dreptului penal, dar și cele privind ocrotirea sănătății publice, legislativul poate delega executivului competența de a reglementa, prin acte subordonate legii, lista substanţelor narcotice, psihotrope și cantitatea acestora.

Totodată, ținând cont de faptul că procesul legislativ implică mai multe etape de durată, rațiunea stabilirii competenței Guvernului rezultă și din necesitatea intervenţiei prompte în cadrul normativ în vederea reglementării acestui domeniu în cazul apariției de noi substanțe cu efecte similare.

De asemenea, Curtea constată că și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 382 din 6 mai 1999 cu privire la circulaţia substanţelor narcotice şi psihotrope şi precursorilor lor abilitează Guvernul cu competenţa de a stabili regulile de circulaţie a substanţelor narcotice, psihotrope şi precursorilor.

Analogic hotărârii contestate, Curtea subliniază că gradele vătămării corporale se stabilesc prin Regulamentul Ministerului Sănătăţii nr. 99 din 27 iunie 2003 de apreciere medico-legală a gravităţii vătămării corporale, iar regulile de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport se stabilesc în baza Regulamentului circulaţiei rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, deşi faptele prejudiciabile sunt incriminate în normele penale corelative.

Având în vedere cele menționate, Curtea reține, cantitatea substanţelor narcotice, psihotrope şi a plantelor care le conţin formează un element structural sine qua non al listei acestora, fapt pentru care Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006 nu este contrară articolelor 72 alin.(3) lit. n) și 102 din Constituție. În temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 60, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE : 1. Se respinge sesizarea deputatului în Parlament Elena Bodnarenco pentru controlul constituţionalităţii Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006. 2. Se recunoaşte constituţională Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006 privind aprobarea Listei substanţelor narcotice, psihotrope şi a plantelor care conţin astfel de substanţe, depistate în trafic ilicit, precum şi cantităţile acestora. 3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Preşedinte Alexandru Tănase Chişinău, 13 octombrie 2015 HCC nr. 25 Dosarul nr. 30a/2015